Curs 3

 Definitie= ansamblul modificarilor clinice si

radiologice dominate de disfagie
 Include
-Disfagia (selectiva/globala/paradoxala)
-Pirozis
-Dureri toracice
-Regurgitatii
-Hipersialoree
-Sughit
-Disfonie
 Poate fi
-Acuta (fara suferinta prealabila)
-Cronica
Anamneza
 AHC: neoplasm esofagian, diverticuli sau
polipi esofagieni (în familie)
 APP:
consum cronic de toxice: tutun, cafea,etc.
ingestia de substanţe caustice, voluntar sau
involuntar
infecţii generale sau specifice
asocierea de alte boli cu posibilă interesare
esofagiană: ciroza hepatică, SD
traumatisme recente
Etiologie
 Tulburari de motilitate
– Acalazia cardiei
– Spasmul esofagian difuz
 Leziuni organice
– Tumori esofagiene (benigne/maligne)
– Corpi straini
– Stenoze esofagiene (peptice/postcaustice)
 Afectiuni extrinseci
– Adenopatii/tumori mediastinale
– Afectiuni cardiace (pericardita)
– Gusa plonjanta
– Compresiuni vasculare (anevrism de aorta toracica)
 Boli sistemice (neurologice – B. Parkinson, AVC, miastenia
gravis; colagenoze - sclerodermie, polimiozita; boli
metabolice – diabet zaharat)
Odinofagie: durere la deglutiţie
 apare în procese inflamatorii locale
 tulburări neuro-musculare
Pirozis: arsuri retrosternale
 apare în esofagita de reflux, ulcerul duodenal, hernia
hiatală, alte esofagite
Definitie = are caracter de junghi sau gheară,
uneori apare ca o senzaţie de jenă dureroasă;
Caracterele tipice care o diferenţiază de alte dureri
retrosternale:
 iradiază în gât şi umeri
 este influenţată de ingestia de alimente
 poate persista ca o durere surdă după puseul acut
 nu are relaţie cu efortul fizic
 uneori apare ca o foame dureroasă care trezeşte pacientul
din somn şi se linişteşte la ingestia de alimente sau la
antiacide
 de obicei este acompaniată de alte semne digestive
Definitie= reprezintă revenirea alimentelor în
cavitatea bucală, la scurt timp după ingestia
lor, fără efort de vărsătură
 Poate fi:
Imediată- după ingestie, în stenoze esofagiene
înalte (cancer esofagian stenozant, stenoză post
caustică)
Tardivă-în stenoze joase de esofag de aceleaşi
etiologii, megaesofag, diverticuli esofagieni
In cantitate mică- în obstrucţii înalte sau boli la
debut
In cantitate mai mare-în diverticuli esofagieni,
megaesofag
I. Sindromul esofagian: apare în majoritatea
afecţiunilor esofagiene şi cuprinde triada:
disfagie, durere esofagiană, regurgitaţie (DDR)
II. Sindromul de perforaţie esofagiană: apare
rar, mai frecvent post traumatic sau prin ulcer
perforat de esofag. Clinic poate apare: dispnee,
febră, emfizem subcutanat.
III. Sindromul neoplazic esofagian are semne
generale tipice paraneoplazice, precum şi semne
de tipul sindromului esofagian la care se adaugă
hemoragii (oculte sau hematemeză).
Definitie= digestie dificila/ dureroasa/ tulburata
Caracteristici
 Dureri epigastrice (orar variat fata de mese)
 Modificarea apetitului
 Balonari postprandiale
 Plenitudine epigastrica
 Greturi
 Varsaturi
 Eructatii
 Constipatie/diaree
 Anamneza
 AHC:
 Ulcer gastro-duodenal
 Neoplasm gastric
 Polipi gastrici
 APP:
 Afecţiuni gastro-duodenale: duodenită, gastrită, ulcer
 Alte asocieri morbide favorizante: afecţiuni cronice hepatice
(ciroza hepatică), insuficienţa cardiacă congestivă, insuficienţa
renală cronică, sindromul Zollinger Elisson, cord pulmonar cronic,
etc.
 Consum cronic de medicamente: steroizi, antiinflamatoare
nesteroidiene, antibiotice, etc.
 Consum cronic de substanţe iritante: alcool, alimente acide,
iritante de tipul tutunului
 Ingestia de substanţe caustice
 Profilul alimentar, ritmul de alimentaţie, orar
 Activitate stresantă
Etiologie
 Afectiuni gastrice
 Afectiuni intestinale
 Nefropatii (mai ales IRC)
 Pelviperitonite
 Boli sistem nervos (tabes, paralizii generale)
 Boli ifectioase cronice (tbc)
 Boli parazitare ale tubului digestiv
 Intoxicatii

Se pot descrie:
 Sindrom dispeptic gastric
 Sindrom dispeptic intestinal
 Sindrom dispeptic hepatic
 Sindrom dispeptic pancreatic
Etiologic:
 Primitive= punct de plecare la nivel gastric
 Secundare= de acompaniament
1.Primitive= functionale
 Hiperstenica (dureroasa)→ spasm piloric
 Hipostenica (flatulenta)→ apetit scazut, intoleranta la grasimi,
incetinirea tranzitului
2.Secundare apar in:
 Afectiuni hepatobiliare→ colecistite cronice litiazice/nelitiazice,
congestii hepatice, hepatopatii cronice
 Apendicite cronice→ sindrom dispeptic hiperstenic
 Afectiuni cardiovasculare→ sindrom hipostenice
 Afectiuni genitourinare
 Afectiuni infectioase acute/cronice (pneumonii, gripe, tbc)
 Intoxicatii acute/cronice ( saturnism, tabagism, abuz cafea, digitala,
salicilati, antibiotice)
Definitie= tulburari nervoase asociate
manifestarilor digestive in absenta leziunilor
organice
 Tablou clinic
 Dureri
 Flatulenta
 Borborisme
 Meteorism abdominal
 Constipatie/diaree
 Clasificare
 Sindrom dispeptic de fermentatie
 Sindrom dispeptic de putrefactie
 Sindrom dispeptic al colopatiei mucomembranoasa
 Colon spastic
 Definitie=se referă cel mai frecvent la
stenoza pilorică, dar stenoza se poate
produce şi la nivel duodenal, antral sau
corp gastric.
 Clinic apar semnele tipice: saţietate,
inapetenţă, vărsături în cantităţi mari cu
alimente ingerate cu peste 8 ore înainte,
uneori cu miros fetid, scădere ponderală.
 Examenul abdomenului efectuat mai ales
dimineaţa sau la mai multe ore,
postprandial, pune în evidenţă prezenţa
clapotajului.
 Cauze: ulcer gastric, ulcer duodenal,
neoplasm gastric, compresiuni extrinseci
 Reprezintă o urgenţă chirurgicală care trebuie
recunoscută de orice medic.
 Perforaţia este determinată de distrucţia peretelui
gastric sau duodenal prin procesul ulceros sau
neoplazic.
 Se produce cel mai frecvent brusc şi e însoţită de
dureri intense, cu iradiere posterioară, care nu
cedează la antalgicele obişnuite sau antispastice,
realizând abdomenul acut chirurgical – abdomenul
de lemn.
 Forme clinice
 Liberă – când conţinutul se revarsă în cavitatea peritoneală
rezultând peritonita acută
 Acoperită – când perforaţia este acoperită de peritoneu sau
epiplon şi rezultă o peritonită acoperită
 Penetraţie – când perforaţia se realizează în organele din
jur: pancreas, intestin, ficat,etc.
 Procesul neoplazic poate cuprinde treptat tot
peretele digestiv (linita plastică, poate duce la
perforaţie, cu apariţia peritonitei neoplazice).
 Clinic apare un sindrom de împregnare neoplazică:
inapetenţă, scădere ponderală importantă, sindrom
subfebril, astenie marcată, paloare.
 In cazul procesului neoplazic esofagian, apare mai
ales sindromul disfagic (DDR) iar la cel gastric, mai
ales cel dispeptic (asociaza anorexia selectivă
pentru carne)
 Diagnosticul este suspectat în prezenţa
hemoragiilor oculte, cu anemie secundară şi este
confirmat prin gastroscopie cu biopsie sau
tomografie.
1. Examenul radiologic baritat –cel mai vechi
procedeu, cu ajutorul unei substanţe de contrast.
 Sensibilitate inferioară endoscopiei, dar este util în
 aprecierea leziunilor mai mari de la nivelul esofagului (cu
pastă groasă)
 de la nivelul stomacului
 util în decelarea imaginilor lacunare sau tumorilor
protruzive
 a herniei hiatale (poziţia în Trendelenburg)
 a nişei ulceroase sau a ulcerului cicatricial
 a stenozei pilorice precum şi evidenţierea compresiunilor
extrinseci.
 Se poate efectua
 scopic, urmărind şi motilitatea pereţilor, peristaltica
 grafic, în imagini seriate.
Cancer gastric Stenoza pilorica
2. Endoscopia = investigarea tractului
digestiv cu ajutorul fibro şi/sau
videoendoscopului.
 Este cert mult mai eficientă decât examenul
baritat.
 Permite evidenţierea leziunilor mucoasei
digestive cu acces direct pentru biopsie în
vederea examenului histo-patologic
 Permite urmărirea motilităţii regionale
 Efectuarea unor manevre terapeutice prin
endoscop (ligatură de varice esofagiene,
hemostaza, cauterizare, dilatatii, etc).
 3.Ecoendoscopia=reprezintă asocierea la endoscop a unui
transductor care permite şi examenul ecografic în vederea
examinării leziunilor din grosimea peretelui.
 4.Ecografia abdominală – are valoare mai mică, permiţând
doar evidenţierea unor tumori mai mari la nivelul peretelui
gastric sau prezenţa unei secreţii gastrice crescute matinal (în
ulcerul duodenal).
 5.Tomografie computerizată (TC) – este mai sensibilă decât
ecografia în evidenţierea tumorilor gastrice dar şi a
adenopatiilor regionale
 6.Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) – este mai sensibilă
decât TC, dar nu poate preciza nici ea natura formaţiunilor
tumorale.
 7.Examenul anatomo-patologic –obligatoriu prin intermediul
endoscopului ( lavaj cu examen citologic şi biopsie)
 8.Determinarea infecţiei cu H.P.- în afara descrierii prin
examen morfo-patologic, se pot decela şi titra, anticorpii
anti-HP din serul pacienţilor.
 9.Manometria şi Ph-metria - valoare in tulburările funcţionale
eso-gastro-duodenale
Anamneza
 Vârsta:
 La copii şi tineri mai frecvent enterocolitele acute şi apendicita
acută
 La adulţi - colitele cronice
 La vârstnici – constipaţia, infarctul mezenteric, neoplasmul de
colon
AHC:
 Predispoziţia familială pentru:
 Colita ulcero-hemoragică (boala Crohn),
 Colita ulceroasă
 Neoplasmul de colon
 Polipoza familiala
 Boli cu transmitere ereditară:
 Enteropatia glutenică,
 Deficite enzimatice digestive (lactază, sucrază)
Boli infecţioase Alte boli digestive
dizenteria colecistite, litiaza
toxiinfecţii alimentare biliară
parazitoze  pancreatită cronică
febra tifoidă, etc. sau acută
Boli generale, metabolice ulcer gastro-duodenal
• diabetul zaharat
ciroza hepatică,etc.
insuficienţa cardiacă şi Intervenţii chirurgicale
renală abdominale
hipertiroidismul gastrectomii totale sau
dislipidemii,etc. parţiale,
pancreatectomii
parţiale,
colecistectomie,
rezecţii intestinale sau
de colon (cauze de
aderenţe şi ocluzie
intestinală).
 Igienă alimentară deficitară (toxiinfecţii
alimentare, enterocolite acute şi cronice)
 Alcoolismul cronic – enteropatia cronică
 Consumul de purgative – enteropatii
medicamentoase
 Intoxicaţia cu plumb – colica saturninică
Acut
Perforaţia intestinală
Infarctul mezenteric
Apendicita acută
Ocluzia intestinală
Cronic (lent)
Enterocolite cronice
Cancerul de colon
Rectocolita ulcero-hemoragică
Tbc intestinal
 Pierdere ponderală (lentă/acută)
 Febră
 enterocolite acute
 neoplasm intestinal
 Carenţe vitaminice
 osteoporoză, tetanie
 Edeme carenţiale - apar în
 sindroame de maldigestie şi malabsorbţie
 neoplasme intestinale
 Paloare (anemie secundară aportului insuficient sau
pierderilor cronice)
 Sindromul jejunal postprandial precoce (dumping syndrome)-
post rezecţii gastrice; determină apariţia de transpiraţii,
palpitaţii, ameţeli, tremurături, astenie, hipotensiune, diaree.
 Colica intestinală - determinată de spasmul
musculaturii parietale cu distensie ; este
asociată şi cu tulburări ale tranzitului
gazos.
 Cauze:
enterocolite acute
parazitoze
ileus dinamic(poate însoţi alte colici) sau mecanic
(determinat de stenoze prin tumori, inflamaţii,
cicatrici postoperatorii; este însoţit de oprirea
tranzitului alimentar şi gazos, urmat de vărsături
repetate, de tip fecaloid).
 Durerea din apendicita acută  Durerea recto-sigmoidiană
 Durere de tip colicativ sau tenesmele
 Urmată de semne de  Tensiune dureroasă
iritaţie peritoneală rectală
 Asociaza greţuri şi  Prezenţa necesităţii
vărsături imperioase de defecare
 Durerea se poate cantona dar fără efect sau minor.
epigastric pentru ca în final  Durerea anală, la defecare
să rămână la nivelul fosei  Mai ales în caz de
iliace drepte. hemoroizi
 Durerea din perforaţia  Fisuri anale
intestinală
 Intensă, iniţial localizată  Abces perianal.
 In caz de peritonită devine
generalizată.
 Durerea din infarctul
mezenteric
– In mezogastru
– Repetitivă, cu greţuri şi
vărsături, până la şoc-
colaps.
• Diaree = eliminare frecventă de scaune
lichide sau semilichide, cu resturi alimentare
nedigerate.
• Constipaţie= eliminare rară de fecale, până la
câteva zile, de consistenţă crescută, în
cantitate şi volum, mică, uneori, sub formă de
scibale.
• Ileusul= oprirea tranzitorie a emisiilor
scaunului; poate fi funcţional sau organic
Examenul coprologic: oferă date asupra digestiei şi absorbţiei
 Examenul macroscopic:
 Cantitativ pe 24 h se elimină aprox. 150-300 mg .
 Consistenţa poate fi normală, dură, pietroasă, lichidă,
semilichidă variind în funcţie de cantitatea de apă si de
calitatea alimentelor.
 Forma -cilindrică în mod normal; patologic poate fi de
formă ovoidală, de dimensiuni variabile, compact, mase
multilobate (dischineziile rectale) sau neformate, păstoase
sau sub formă de schibale (scaune ca fecalele de capră)
 Culoarea normală este brună, în funcţie de alimentaţie
poate fi mai închis (alimentaţie bogată in carne, fier,
spanac, sfeclă, afine, cărbune medicinal) sau mai deschis in
caz de alimentaţie vegetală, de diaree, administrare de
bariu sau lipsa secreţiilor biliare)
 Mirosul depinde de alimentaţie, într-o alimentaţie intens
vegetariană mirosul este puternic, acid în procesele de
fermentaţie şi putrid în putrefacţie.
 Examenul microscopic: pune în evidenţă
Existenţa resturilor alimentare (de origine
animală, ca fibre musculare, grăsimi, elemente
ale ţesutului conjunctiv sau de origine vegetală
(precum amidonul, celuloza),
Elemente celulare (leucocite, eozinofile, mucus,
paraziţi şi ouăle acestora).
 Examenul bacteriologic: în recipiente sterile
- culturi pentru
Febra tifoidă
Salmoneloză
Dizenterie bacilară, etc.
 Radiografia abdominală simplă evidenţiază:
Nivele hidroaerice în ocluzia intestinală
Pneumoperitoneu în perforaţia intestinală
 Examenul baritat: mai ales examenul
intestinului subţire
Viteza de tranzit a substanţei de contrast
Repartiţia ei
Calibrul intestinal, desenul mucoasei
Plusurile şi minusurile de substanţă (plus în
diverticuloză şi minus în procese intraluminale).
 Irigografia şi irigoscopia:
Substanţa de contrast se introduce prin clismă şi se
urmăreşte radiografic sau radioscopic progresiunea
ei în colon.
Se urmăreşte: calibrul intestinal, plusurile şi
minusurile de substanţă
Astfel se pot decela: ptoza de colon,
dolicomegacolon, dilataţii, stenozări prin bride,
spasm colonic, tumori, diverticuli
 Indicaţii:
Cancerul colonorectal
Polipi, diverticuloze, colite inflamatorii
Hemoragii digestive inferioare
Diareei cronice, constipaţii cronice, anemii
neelucidate
Supravegherea leziunilor neoplazice
 Contraindicaţii:
Stenoze intestinale superioare
Stare generală alterată
Ischemie mezenterică
Sindromul diareic
 Definiţie= eliminarea a mai mult de 3 scaune/24 h, de consistenţă
scăzută (lichide sau semilichide), abundente, conţinând resturi
alimentare nedigerate, generate de factori intestinali: parietali sau
luminali, infecţioşi, parazitari.
 Mecanisme patogenice:
 Tranzit accelerat
 Factori extraintestinali (hipertiroidism, vagotomie) sau
 Intestinali (secreţii exagerate, iritaţie locală)
 Exudaţie-inflamaţie:
 Dizenterie
 RUH –Rectocolita ulcero-hemorgică
 Hipersecreţie:
 Săruri biliare
 Laxative
 Sindrom Zollinger- Ellison
 Diareea osmotică (scăderea absorbţiei de lichide în ileon şi colon):
 Deficite enzimatice
 Purgative
Cauze digestive:
 Cauze intestinale:
 Infecţii bacteriene şi virotice
 Infecţii parazitare
 Leziuni inflamatorii specifice şi nespecifice: enterocolite, RUH,
boala Crohn
 Afecţiuni tumorale: polipoza, cancer
 Deficite enzimatice: peptidază, lactază
 Afecţiuni vasculare: stază în insuficienţa cardiacă, ischemia
mezenterică cronică
 Afecţiuni iatrogene: rezecţii intestinale, iradiere, antibiotice,
laxative, colestiramina
 Cauze extraintestinale:
 Gastrogene: gastrita cronică, vagotomie
 Hepatobiliare: ciroza, colecistita, colecistectomizaţi
 Pancreatogene: pancreatita cronică
Cauze extradigestive:  Colagenoze:
 Funcţionale:  LED
 Emoţionale  Sclerodermia
 Colon iritabil  Boli metabolice:
 Intoxicaţii:  Diabet cu neuropatie
 Exogene(Pb, As, alcool)  Amiloidoza
 Endogene(uremia)  Boli endocrine:
 Boli cardio vasculare,  Hipertiroidism
 Insuficienţa cardiacă  Addison
 Ischemia mezenterică  Zollinger- Ellison
cronică
 Boli carenţiale:
 Scorbut
 Pelagra
 Simptome generale: febră, inapetenţă, adinamie, scădere
ponderală, oligurie, lipotimii
 Simptome funcţionale: scaune diareice, balonare, colici
abdominale, uneori tenesme
 Semne obiective: deshidratare, sensibilitate difuză sau
localizată la palparea abdomenului;
 Tuşeul rectal poate exclude patologia anorectală asociată.
 Complicaţii:
 Dezechilibre hidro-electrolitice
 Deficite vitaminice, anemii
 Complicaţii infecţioase locale ca diverticulita, perforaţii intestinale
ca în febra tifoidă
 Infecţii urinare şi biliare
 Maldigestie-malabsorbţie
Definiţie= eliminarea întârziată a materiilor fecale, 1 scaun la mai mult
de 3-4 zile sau 2 scaune pe săptămână, cu cantităţi mici de fecale
de consistenţă crescută şi hiperdigestie.
Etiologia:
 Habituală sau primară:
 Tulburări funcţionale motorii ale intestinului gros cu diminuarea
peristalticii
 Este favorizată de: sex feminin, sedentarism, restricţii de lichide,
alimente bogate în celuloză, multiparitatea, vârsta înaintată
 Simptomatică sau secundară
 Ulcerul gastro-duodenal
 Neoplasmul de colon
 Dolicomegacolon
 Periviscerite
 Compresiuni extrinseci
 Hipotiroidism
 Saturnism, opiacee
 Stări febrile
 Simptome generale: adinamie, cefalee, insomnie, depresie
psihică
 Simptome funcţionale: meteorism, flatulenţă, inapetenţă,
greaţă, constipaţie, colici, palpitaţii, dureri precordiale,
tahicardie
 Semne obiective:
 Halena fetidă
 Limba saburală
 Meteorism
 Coarda colică
 Garguismente la palpare
 Tuşeu rectal -scibale, hemoroizi, fisuri anale, formaţiuni
tumorale
 Complicaţii:
 hemoroizi
 fisuri anale
 fistule
 infecţii urinare si biliare
Definiţie= totalitatea manifestărilor digestive şi extradigestive
de cauze diferite, care generează tulburări ale digestiei,
absorbţiei, transportului şi metabolizării principiilor
alimentare.
Etiopatogenia: se suprapune în mare parte cu etiopatogenia
diareei
Tablou clinic
 Semne generale: scădere ponderală, astenie, paloare,
ajungându-se pînă la denutriţie şi dezvoltarea unui TBC
pulmonar
 Simptome digestive:
 dureri abdominale
 diaree cronică- steatoree
 anorexie
 greţuri, vărsături
 flatulenţă
Semne obiective:
 Deficit ponderal
 Tegumente palide, uscate
uneori cu peteşii, aspect
pelagroid
 Hipotrofie şi hipotonie
musculară
 Glosită
 Tetanie musculară
 Edeme hipoproteice
 Abdomen meteorizat sau
escavat
 Osteoporoză
 Dureri la palpare în
mezogastru
 Semne de polineuropatie
Complicatii
 anemia feriprivă sau
megaloblastică
 hipocalcemia (datorită
malabsorbţiei vitaminei D)
cu:
Spasmofilie
Osteoporoză
Osteomalacie
Parestezii musculare,
Tulburări de ritm
 ↓Vitamina A – asociată cu
hemeralopie
 ↓Vitamina K - asociată
frecvent cu hemoragii
 ↓Vitamine B - asociate cu
neuropatii şi tulburări
trofice
 ↓Vitamina B12 – asociată
cu anemie Biermer
 Pierdere de proteine→
edeme
 Ficatul este cel mai mare viscer al
organismului şi în general reprezintă
aproximativ 1/50 din greutatea corporală
(1400-1600g) la adulti
 2/3 din fluxul sanguin ajunge la ficat prin
vena portă,
 cealaltă treime fiind asigurată prin artera
hepatică.
 Întoarcerea venoasă este efectuată prin
venele hepatice, care se deschid în vena
cavă inferioară.
 Generale
Oboseala
Scăderea apetitului
Scădere in greutate
 Digestive
Gust amar
Greţuri
Vărsături(bilioase şi/sau alimentare)
Meteorism abdominal
Flatulenţă
Eructaţii
 Durere abdominală
 Predominant in hipocondrul drept
 Intensitate variabilă
 Apăsare
 “Jenă”permanentă(discomfort)-hepatite cronice,ciroză.
 Persistentă
 Intermitentă
 Iradiază uneori posterior (ficat de stază, neoplasm,
hepatită acută)
 tipic pentru afecţiuni biliare acute-litiază,infecţie
 Definitie= durere violentă in hipocondru drept cu iradiere posterioară
(lombară, subscapulară) şi/sau umăr drept, instalata brusc, care durează
câteva ore, survenită în urma unei alimentaţii colestatice
 Imobilizează pacientul
 Durere provocată prin palpare
 Ficat de stază
 Neoplasm
 Hepatită acută
 Angiocolită
 Manevra Murphy= nu este specifică unei anumite afecţiuni : vârful
degetelor de la mâna examinatorului(cu degetele adunate) se introduc sub
rebordul costal dr.(cu blândeţe) în expir rugând bolnavul să inspire –dacă
apare sau se intensifică durerea, manevra este considerată pozitivă
 Durere vie- litiaza biliară
 Inflamaţie cistică
 Colecistita acută
 Durere provocată la percuţieinflamaţie a ţesutului perihepatic
(perihepatite)
 “Blande”- pot reprezenta singurele simptome ale unei afecţiuni
hepatice
◦ Astenie
◦ Insomnie
◦ Cefalee
◦ Incapacitatea de concentrare intelectuală
 Severe
◦ Stări confuzionale
◦ Agitaţie psihomotorie
◦ Ataxie
◦ Halucinaţii
◦ Obnubilaretorpoarecomă
 Se întâlnesc in :
 Hepatita acută
 Hepatita cronică
 Ciroză
care evoluează cu fenomene de insuficienţă hepatică severă,
encefalopatie portală
Se pot manifesta prin :
 Sindrom hemoragipar “blând”
Gingivoragii
Epistaxis
Purpură
 Sever
Accidente hemoragice importante
Hemoragie digestivă superioară: hematemeză,
melenă
Hematochezie
 Valori medii
Hepatite acute
Neoplasm
 Valori mari cu/fără frison
Angiocolite
Abces hepatic
Herodocolaterale : boli genetice  Consum cronic de alcool-
predispozante (defect de 1- cantitatea de alcool ingerată
antitripsină, boala Wilson,
hemocromatoza primitivă) zilnic (dificil de apreciat )
Personale :  Carenţe alimentare/regimuri
 Infecţioase restrictive
 Hepatita acută virală  Alcoolici
 Tuberculoza  Ciroza juvenilă
 Sifilis
 Alte boli infecţioase cu afectare  Antecedente profesionale –
hepatică secundară contactul cu substanţe toxice (
 Boli parazitare-malarie arsen, fosfor, tetraclorura de
 Chist hidatic carbon, substanţe
 Cisticercoza, etc organofosforice)
 Medicamentoase
 Tranchilizante
 Substanţe anestezice (halotan,
eter, etc)
 Fenotiazinice
 Anabolizante
Examenul general:
 Tegumente
Buze carminate
Eritroza palmară
Purpura
Dezvoltarea circulaţiei colaterale porto-cave
Teleangiectazii/angioame (“steluţe vasculare”)
Dispariţia părului axilar (semnul Chwosteck)
Subicter/icter
Alte date clinice sugestive
Ginecomastie
Atrofie testiculară
 sugestive pentru dezechilibre hormonale datorate
insuficienţei hepatice
Foetor hepatic
“Flapping tremor”
Tulburări de detoxifiere cu acumulare de produşi toxici
{ Ascita
{ Edeme
{ Emaciere
{ Hemoroizi,
!!! prin hipoalbuminemie, scăderea presiunii coloid-
osmotice, hipertensiune portală
Hepatomegalieimportanţă majoră diagnostică
Modificări hepatice :
 Se apreciază modificările de:
Poziţie
Dimensiuni
Formă
Consistenţă
Sensibilitate
Suprafaţă
Margine inferioară
 Se determină prin percuţie şi palpare.
Determinarea marginii superioare a ficatului
A. PERCUŢIE :
 Normal=Linia medioclaviculară-spaţiul V intercostal drept.
 Percuţia se face din spaţiul II intercostal drept ,de sus în jos,
până când sonoritatea pulmonară “întâlneşte” matitatea
hepatică
 In inspir profund matitatea hepatică coboară cu un
spaţiu intercostal
 Posibile diferenţe sunt date de afecţiuni pulmonare/
cardiace
 Emfizem
 Pahipleurita
 Pleurezie
 Pericardita exsudativă
 Cardiomegalie cu mărirea cordului drept
 Proces de condensare pulmonară
Determinarea marginii inferioare a ficatului
B. PALPARE
 Normal-subcostal drept şi în epigastru
 Furnizează date despre
 Mărime
 Consistenţă
 Suprafaţă
 Sensibilitate
 Procedeu bimanual= pacient culcat în decubit
dorsal, genunchii flectaţi, examinat din dreapta;
faţa palmară a mâinilor este dispusă pe abdomen,
cu degetele îndreptate către rebordul costal
drept; se apasă abdomenul îndreptând degetele
către rebordul costal drept în timp ce pacientul
inspiră profund
Definitie =mărirea dimensiunilor ficatului (peste 13
cm).
 Hepatomegalie adevarata marire a dimensiunilor
peste 15,5 cm
 Cauze
 Infecţii :hepatite, abces hepatic, malarie, amoeba, chist
hidatic, leptospiroza, actinomicoza
 Neoplazii: carcinom hepatocelular (HCC), mielom, leucemie,
limfom, metastaze
 Ciroze :hepatică, biliară, cardiacă, hemocromatoze
 Boli metabolice: ficatul gras, amiloidoza, boala Gaucher
 Toxice: alcoolism, medicamente, substanţe toxice
 Congenital: anemie hemolitică, boala polichistică, lobul
Riedel
 Hepatomegalia de stază (ficatul de stază):
Dimensiuni crescute
Consistenţă fermă/elastică
Suprafata netedă
Margine rotunjită, orizontalizată
Dureroasă (distensia capsulei Glisson)
Caracteristic- diametrul cardiohepatic crescut (N=6cm) –
perpendiculara din unghiul cardiohepatic pe marginea
inferioară a ficatului
Asociază
 Jugulare turgescente
 Edeme
 Hepatomegalie pulsatilă
 Hepatomegalia din ciroza hipertrofică:
 Dimensiuni crescute
 Margine fermă, ascuţită, tăioasă
 Consistenta fermă/dură
 Nedureroasă
 Suprafaţa netedă/granulară (noduli de regenerare)
 Hepatomegalia din cancerul hepatic:
 Consistenţa dură/lemnoasă
 Poate avea dimensiuni gigante
 Margine inferioară cu incizuri
 Suprafaţa neregulată
 Poate prezenta contact lombar (forme de neoplasm hepatic
localizate în lobul drept)
 Hepatomegalia din steatoza hepatică:
 Hepatomegalie de mici dimensiuni până la moderate
 Consistenţa relativ moale
 Suprafaţa boselată
 Nedureroasă
 Hepatomegalia din hepatitele acute:
 Moderată
 Consistenţa moale
 Dureroasă
 Hepatomegalia din colestază:
 Consistenţa crescută
 Margine inferioară rotunjită
 Dureroasă
 Asociază icter, febră
 Hepatomegalia cu dezvoltarea in sus a ficatului:
 Poate apărea prin prezenţa unei formaţiuni abdominale care
impinge ficatul în sus
 La percuţie marginea superioară se găseşte în spaţiul III-IV
intercostal drept
 Diametru prehepatic crescut
Poate asocia :
 Splenomegalie
 Ascita
 Alte semne de hipertensiune portala
 Icter
 Adenopatii
 Semne de insuficienţă cardiacă
 Simptome digestive
 Scădere ponderală
 La auscultaţie
 Frecatură peritoneală –în caz de perihepatită
 Suflu –anevrisme arterio-venoase
 Freamăt –chist hidatic
 Definitie= Acumulare patologică de lichid în cavitatea
peritoneală datorată unor mecanisme fiziopatologice diverse,
acumulare care produce semne şi simptome asociate
prezenţei acestui lichid.
 Mecanisme patogenice de producere ale ascitei:
 1.Presiune hidrostatică crescută:
 Ciroza
 Sindrom Budd-Chiari (ocluzia venei hepatice)
 Obstrucţia venei cave inferioare
 Pericardita constrictivă
 Insuficienţa cardiacă congestivă
 2.Scăderea presiunii coloidosmotice:
 Boli hepatice cu sinteză proteică deficitară
 Sindrom nefrotic (pierdere proteică)
 Malnutriţie (aport deficitar şi pierdere proteică)
 Enteropatie cu pierdere proteică
 3.Creşterea permeabilităţii capilarelor peritoneale:
 Peritonita tuberculoasă
 Peritonita bacteriană
 Boli maligne peritoneale
 4.Scurgere de lichid în cavitatea peritoneală ( dintr-
un organ abdominal) :
 Ascita biliară
 Ascita pancreatică (secundară rupturii/fisurării unui
pseudochist)
 Ascita chiloasă
 5.Alte cauze:
 Mixedem
 Sindrom Demon-Meigs
 Hemodializa cronică
Simptome si semne
 Senzaţie de plenitudine
 Dispnee progresivă- în funcţie de cantitatea de lichid
 Simptome gastrointestinale datorate compresiunii organelor
abdominale:
 Inapetenţă
 Greaţă/vărsături
 Tulburări de tranzit
 Eructaţii
 Flatulenţă
 Creştere ponderală
 Circulaţie colaterală de tip cav inferior “in cap de meduză”
 Edeme ale membrelor inferioare prin compresie de venă cavă
inferioară
Inspectie
 Mărire variabilă de volum a abdomenului
 Abdomen în formă de
 “Batracian”-acumulare lentă de lichid
 “Obuz”, “ou de struţ”-acumulare rapidă a
ascitei cu tonus al peretelui abdominal
păstrat
 Modificarea ombilicului:
Impins în jos
Deplisat (“deget de mânuşă”)
/-hernie ombilicală
 Bazatoracelui largită cu unghi epigastric
obtuz
Palpare
 Sub 0.5-1l-fără modificări
 1-5l- păstrarea rezistenţei elastice a peretelui
abdominal
 Se mai pot palpa prin comprimare/
decomprimare bruscă, ficatul şi splina
(semnul “sloiului de gheaţă”)
 Cantitate foarte mare- perete abdominal în
tensiune (nu se mai pot palpa viscerele)
Percutie
 Se face cu intensitate medie/mică, radiar, din
epigastru
 0.5l- în decubit dorsal/ortostatism-nu se
decelează matitate (in poziţie genu-pectorală-da)
 0.5-1l-în decubit dorsal se decelează matitate în
flancuri (în ortostatism-nu)
 Cantitate medie- matitate cu concavitate
superioară deplasabilă în flancuri, în funcţie de
poziţie, cu timpanism superior concavităţii
 Cantitate mare-matitate pe toată suprafaţa
abdomenului
Combinarea percuţiei cu palparea se
efectuează semnul “valului”:
Medicul aplică palma unei mâini pe unul din
flancuri;
Alt examinator ţine marginea cubitală a unei
mâini pe linia abdominală mediană, în regiunea
mezogastrică.
Medicul aplică apoi lovituri uşoare (“bobârnace”)
cu cealaltă mână în celălalt flanc.
Dacă există lichid in cavitatea peritoneală, palma
aplicată în flancul controlateral va percepe
vibraţiile transmise prin lichid.
Definitie : Deteriorare severa a funcţiei
hepatice, care apare atunci cand există o
alterare substanţiala a hepatocitelor, in
urma oricarui tip de afectare hepatica.
 Această deteriorare este peste limita
realizării adecvate a funcţiilor hepatice
implicate în metabolismul general.
 Rezerva funcţională a ficatului este foarte
mare, de aceea, pentru a apărea insuficienţa
hepatică ficatul trebuie sa fie distrus într-o
proporţie de peste 80%.
 Simptomele  Insuficienţa hepatică
Icter apare:
Sindrom hemoragipar Progresiv în general ,
în mulţi ani de
Ascita suferinţă hepatică
Tulburări mentale Progresia acesteia nu
Scăderea toleranţei la este sesizată de
efort pacienţi pentru că nu
are simptome
Astenie fizică şi specifice
psihică Când se instalează
Greaţă simptomele, funcţia
Inapetenţă hepatică este
compromisă în mare
parte.
 Severă, prin necroza hepatocelulară masivă
 Etiologie
Virală –virus hepatitic A, B si C
Acetaminofen
Ingestia de ciuperci otrăvitoare
Anumite medicamente
Hepatita autoimună
Afectare ischemică
Soc hipovolemic
Soc septic
Sindrom Budd-Chiari
Posttransplant hepatic
1.Stadiul de „alarma“
 Bilirubinemie peste 20 mg%
 Sindrom hemoragipar
 Astenie severa
 Tulburari digestive
 Tahicardie
 Oligurie
 Tulburari neuropsihice –insomnie, nervozitate,
somnolenta
 Hipoglicemie
 Hipoalbuminemie
2.Stadiul de „stare“ –caracteristic -instalarea
encefalopatiei
 Stadiul I –excitabilitate usoara
 Dezorientare usoara
 Alterarea ritmului somn-veghe
 Stadiul II –confuzie
 Somnolenta
 Incoerenta
 Halucinatii –delir, raspunde la stimuli verbali
 Stadiul III –torpoare / stupor, raspunde la stimuli
durerosi
 Stadiul IV –coma profunda
Clinic
 Asterixis (tremor extremitati)
 Foetor hepatic
 Icter
 Sindrom hemoragipar
 Reducerea dimensiunilor ficatului
 Edeme
 Oligurie
 Hipotensiune
 Tulburari de ritm
Mecanisme de producere ale encefalopatiei:
 Acumulare de metaboliti nitriti
 Acumulare de substante toxice
 Hipoglicemie
 Edem cerebral
 Producerea de falsi neurotransmitatori
 Tulburari electrolitice
 Acidoza
Factori de agaravare a encefalopatiei:
 Hemoragie gastrointestinala
 Hipovolemie
 Depletie de potasiu
 Hipoglicemie
 Uremie
 Infectii
 Constipatie
 Anestezice si sedative
 Aport proteic crescut
 Patogenie –ca si cea acuta,  Cutaneo-mucoase
dar cu distrugere  Eritem palmar (eminenta
hepatocitara lenta, tenara, hipotenara)
 Semne si simptome:  Buze carminate
 Generale  Stelute vasculare (fata,
 Astenie torace , abdomen)
 Inapetenta  Axile glabre (semnul
 Scadere ponderala, Chwosteck)
predominent facio-  Unghii albe (sindrom
tronculara anemic secundar)
 Tulburari digestive  Endocrine
 Meteorism,  Ginecomastie
 Inapetenta simetrica/asimetrica
 Flatulenta  Atrofie testiculara
 Circulatie hiperkinetica  Hepatomegalie
 Tahicardie cu puls amplu, Ferma
 Hipertensiune
 ±Suflu de ejectie
Nedureroasa,
 Sindrom hemoragipar Cu margine ascutita
 Epistaxis  Splenomegalie.
 Gingivoragii
 Hemoragii „in pânza“
 Echimoze/purpura
 Icter
 Poate lipsi mult timp
 Apare episodic
 Asociat cu agravarea
insuficientei hepatice,
hemoragii, infectii,
evolutia ascitei
Definitie= cresterea anormala a presiunii sanguine la nivelul
venei porte, cu depasirea unei presiuni de 20 mm Hg (7-14
cm H2O) sau a gradientului vena porta-vena cava inferioara
peste 5 cm H2O
 Apare datorita
 Cresterii presiunii in sistemul port sau
 Aparitiei rezistentei la fluxul sanguin la nivel hepatic.
 Hipertensiunea portala poate duce la aparitia sunturilor
porto-cave, cu dezvoltarea circulatiei colaterale,
scurtcircuitand ficatul.
 Substantele toxice (care in mod normal sunt indepartate prin
pasaj hepatic) trec direct in circulatia generala.
 Sistemul circulator portal este compus din trei trunchiuri care
formeaza vena porta :
 Vena splenica
 Vena mezenterica superioara
 Vena mezenterica inferioara
 Sistemul port este interpus intre doua sisteme
capilare - splanhnic si sinusoidele hepatice, fiind
caracterizat de un regim de presiune joasa, cu
viteza de circulatie redusa.
 In mod normal, circulatia portala aduce
aproximativ 70% din cei 1500 ml sange care
iriga/min ficatul (restul fiind suplinit de artere
hepatice).
Patogenie: principalele mecanisme sunt reprezentate
de :
1. Obstacol la scurgerea sangelui in circulatia portala
= hipertensiune portala prin „obstacol“ sau „baraj“
2. Aflux crescut de sange spre teritoriul port =
hipertensiune portala „de aport“ sau prin
„hiperaflux“
Simptome:
 Debutul instalarii hipertensiunii portale poate sa nu fie asociat cu
simptome specifice,
 Tulburari dispeptice (consecinta stazei sangvine din teritoriul
splanhnic)
 Inapetenta
 Plenitudine gastrica
 Eructatii+/-flatulenta (preced ascita cu cateva saptamani –”ploaia
dupa vant”)
 Greturi+/-varsaturi
 Gastroenteropatie exsudativa, datorata tulburarilor de absorbtie ale
apei si substantelor hidrosolubile produce :
 Sindrom diareic/ constipatie
 Scadere ponderala
 Ulcer gastroduodenal (cu o frecventa de 2-3 ori mai mare)
 Hemoroizi+/-hematochezie
 Reducerea fluxului sanguin eficace duce la tulburari de diureza cu :
 Nicturie cu oligurie diurna
 Sindrom hiperkinetic cu tulburari cardiovasculare
Semne si simptome
 Sindrom hemoragipar
 Purpura (prin hipersplenism cu trombocitopenie secundara)
 Hematochezie (de la nivelul hemoroizilior)
 Tulburari neuropsihice
 Astenie fizica si psihica
 Scaderea capacitatii de concentrare
 Schimbarea ritmului somn-veghe
 Labilitate psihica
 Grade diferite de modificari ale constientului: dezorientare
temporospatiala-agitatie-torpoare-coma (encefalopatie)
 Tulburari motorii (asterixis, hipertonie – rigiditate
extrapiramidala),
Semne si simptome
 Splenomegalie - volum variabil →pana la creasta iliaca
 Consistenta renitenta pana la ferma (prin hiperplazie fibroconjunctivala)
 Hipersplenism cu:
 Sechestrarea si distrugerea hematiilor, cu sindrom anemic secundar
 Pancitopenie/trombocitopenie/leucopenie/anemie
 Circulatie colaterala= vene dilatate si/sau turgescente la nivelul
peretelui abdominal cu localizare
 Periombilical
 Epigastric
 In flancuri
 +/- suprapubian
 +/- baza toracelui
→Se realizeaza prin aparitia anastomozelor venoase portocave, cu
reducerea presiunii in sistemul port
 Ascita apare cu precadere in hipertensiunea portala sinusoidala
si/sau postsinusoidala care asociaza si hiposerinemie si retentie de
sodiu
 Edem- tardiv (consecinta bolii de baza - insuficienta cardiaca, ciroza
hepatica etc.)
Diagnostic
 Examenul fizic
 Prezenta ascitei
 Circulatie colaterala la nivelul abdomenului si anusului
 Diferite investigatii paraclinice
 Teste de laborator
 Examen radiologic (tranzit baritat cu evidentierea varicelor
esofagiene)
 Endoscopie
 Masurarea debitului sanguin hepartic si a celui de la nivelul
sunturilor (unitati speciale)
 Electroencefalograma (unde alfa si delta)
Varice esofagiene
 Localizata in portiunea stanga a abdomenului si
cantareste aprox.200g la adult sanatos.
 Poate fi considerata a reprezenta doua organe in
acelasi timp:
 Filtreaza sangele si indeparteaza celulele anormale
 Face parte din sistemul imun, producand anticorpi
si limfocite
 Consistenta elastica
 Culoare rosie
 Formata din:
 Vase sanguine (sinusoidele splenice)separate prin benzi de
tesut conjunctiv=”pulpa rosie”
 Tesut limfoid si mici ganglioni =”pulpa alba”
In mod normal , splina nu se palpeaza dar se percuta
 Palparea – monomanuala
 In inspir profund
 Prin acrosaj(bolnav in decubit lateral drept cu membrul
pelvin drept intins si cel stang flectat)
 Se palpeaza polul inferior pe o suprafata variabila(in funtie
de dimensiuni)
 Margine rotunjita
 Suprafata neteda –convexa
 Sensibilitate
 Normal splina nu doare
 Dureroasa→ infarct/ruptura splenica
Percutia
 Decubit lateral drept cu bratul stang deasupra
capului
 Percutie de intensitate medie
Linia axilara anterioara
Linia axilara medie
Linia axilara posterioara
 Poate ajunge giganta cu o greutate pana la 2 kg
 Poate asocia alterarea functiei sistemului imun
splenic
Etiologie
 Orice afectiune care duce la distrugerea rapida a
celulelor sanguine poate duce la
splenomegalieex.anemie hemolitica
 Infectii diverse (ex.tbc,septicemii , endocardita
bacteriana)
 Boli de sistem (limfoame, colagenoze, leucoze)
 Ciroze
 Tezaurismoze
Consistenta poate varia in functie de afectiune
 Moale - “bot de magar”in infectii(ex.febra
tifoida )
 Ferma- splenomegalii congestive/ infiltrative
 Dura-splenomegalii fibroase/
scleroase
Definitie= asocierea de splenomegalie cu
aparitia de stocare si distrugere precoce a
celulelor sanguine, pe una sau mai multe
linii
 Trombocitopenie (sindrom hemoragipar)
 Leucopenie (cresterea riscului de infectii)
 Anemie (paloare , astenie)
 Pancitopenie
 Hipersplenismul poate aparea si fara
splenomegalie (rar)
Cauze
 Traumatism
 Infectii
Grade variabile
 Fisura,
 Hematom subcapsular
 Hemoperitoneu
Metodele de diagnostic
 Examinare clinica
 Teste de laborator
 Ecografie abdominala
 CT
Pancreasul este o glanda cu dimensiuni apreciabile,
localizata retroperitoneal in spatele stomacului si
in vecinatatea duodenului
 Functii primordiale :
 Secretia enzimelor care participa la digestia carbohidratilor,
proteinelor si grasimilor.
 Eliberarea de hormoni insulina –glucagon in circulatia
sanguina (produsi la nivelul celulelor α si β din insulele
Langerhans)
 Anatomic are trei parti:
 Cap
 Corp
 Coada
 Produce si varsa in duoden, prin canalul
Wirsung, sucul pancreatic = fermenti cu rol
important
 Semiologia este influentata de
particularitatile morfo-functionale si
anatomice ale glandei
 Semnele si simptomele legate strict de
pancreas sunt dificil de evidentiat datorita
stransei vecinatati cu stomacul , duodenul ,
ileonul si colonul
 Cele mai frecvente afectiuni sunt
Pancreatitele
Cancerul pancreatic
 Inflamatie acuta a pancreasului de cauze
multiple a carui mecanism fiziopatogen nu
este clar si care poate imbraca forme clinice
diferite:
Usoare
Severe
+/_ disfunctii organice multiple
Edematoasa (interstitiala)
Necrotico-hemoragica
 Nu se cronicizeaza
 Poate da o singura sechela –pseudochistul
de pancreas
 Boala inflamatorie evolutiva caracterizata prin
fibroza si atrofie progresiva si continua a
parenchimului pancreatic +/-calcificari si
aparitia de isuficienta exocrina si endocrina
 Cauza cea mai frcventa= ingestia de alcool
(150-175 g alcool /zi >12 ani.
 Predomina sexul feminin
 Conditiile de viata si munca influenteaza patologia
pancreasului
 Etilismul
 Alimentatia bogata in grasimi si dulciuri
 Factori favorizanti
 Intoxicatii cu plumb , mercur , alcool metilic
 Alergii medicamentoase , alimentare
 Traumatisme abdominale
 Vasculita (LES, arterita nodoasa)
 ERCP
 Interventii chirurgicale
 Litiaza biliara
 Sarcina
Antecedente heredo-colaterale= mutatii
genetice asociate cu
Pancreatita ereditara
Fibroza chistica(autosomal recesiva )-
mucuviscidoza
Pancreatita cronica idiopatica
Pancreatita acuta recurenta
Antecedente personale
 Boli infectioase: virusuri/bacterii/ vaccinuri
viu atenuate/parazitoze
 Insecticide
 Alergeni alimentari
 Afectiuni hepatobiliare: colecistite, hepatite
acute/cronice forme severe, ciroza hepatica
 Medicamente: cortizon, anticoagulante, etc
 Exista discrepante intre semnele locale si gravitatea
simptomelor generale
Inspectia
 Paloarea
 Mai ales
 In cancer pancreatic
 In pancreatita cronica
 Rezultatul anemiei hipocrome/normocrome prin sindrom
de malabsorbtie si anorexie
 Icterul
 La inceput nuanta galbuie si progreseaza catre icter melas
 In pancreatitele cronice pot aparea remisiuni
 In cancer cap de pancreas icter cronic, progresiv
 In cancer de corp/coada, icter tardiv
 Manifestari cutanate- datorate tulburarilor
trofice, necrozei grase subtegumentare,
revarsatului peritoneal hemoragic care fuzeaza
subtegumentar
 Pancreatita acuta (forme grave necrotico-hemoragice)
 Cianoza marmorata periombilicala (semn CULLEN)
 Purpura/petesii periombilicale (semn HALSTEAD), subcostal
si in regiunea lombara (semn DAVIS), in flancuri (semn
GREY-TURNER)
 Noduli subcutanati, asemanatori cu cei din eritemul nodos
(rosii-violacei, bine circumscrisi prin halou eritematos,
durerosi, mai ales la nivelul extremitatilor distale, cu
diametru < 2 cm)
 Pacientii cu noduli subcutanati pot asocia artrite de
articulatii mari, prin intinderea necrozei grase la nivelul
sinoviilor
 Edeme ale membrelor inferioare
 In pancreatite cronice datorita malabsorbtiei si
malnutritiei
 In cancer de pancreas prin compresia fie a venei porte,
fie a venei cave inferioare
 Marire de volum a abdomenului
 Expresia ileusului dinamic ( gastric sau intestinal)
 Ascita
 Flegmon sau pseudochist pancreatic
 Tromboflebita superficiala migratorie (semnul
TROUSSEAU)
 Apare precoce in cancerul pancreatic
 Apare la membrele inferioare
 Pericardita- forma cea mai severa de
necroza grasa
 Starea de nutritie involueaza paralel cu
evolutia si gravitatea bolii
 In pancreatite acute severe apare deshidratare
severa prin transpiratii profuze
 In cancer de pancreas apare casexie cu emaciere,
cu abdomen excavat prin care poate bomba
tumora
 PALPAREA (in mod normal  PERCUTIA
pancreasul nu se palpeaza)  ABDOMINALA
 PUNCTUL PANCREATIC- la 5-6 cm  hepato/splenomegalie
deasupra ombilicului pe linia care  ascita
uneste varful axilei drepte cu
ombilicul (DESJARDINS);  TORACICA
corespunde confluentei  Matitate la baza hemitoracelui -
coledocoduodenale pleurezie secundara ( pancreatitele
 ZONA PANCREATICO COLEDOCIANA- acute/ unele forme de cancer de
delimitata prin linia xifoombilicala coada de pancreas)
si bisectoarea unghiului format de
aceasta cu o linie orizontala care
trece prin ombilic
 ZONA DE HIPERESTEZIE CUTANATA- in
stanga liniei mediane si se
prelungeste pana in hipocondrul
stanga, posterior pana la
vertebrele T11-T12;
 Afectiunile pancreatice pot avea
sensibilitate dureroasa in punctul
pancreatic, sau in zona
pancreatico coledociana
 AUSCULTATIA
 Sufluri vasculare abdominale-cancer de corp
cu dezvoltare in vecinatatea aortei
 Abolirea murmurului vezicular datorita unei
pleurezii secundare
 Frecatura pericardica (in pancreatita acuta cu
necroza grasa)