FOTOGRAFIA JUDICIARĂ

A efectua: st. gr. DP-1312 Melege Magdalena

A verificat: lector superior Iurie Ivanov
 NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA FOTOGRAFIEI
JUDICIARE

Fotografia judiciară reprezintă un complex de metode şi procedee de fotografiere, aplicate în procesul cercetărilor
criminalistice pentru descoperirea, fixarea şi examinarea probelor materiale ale infracţiunii. în acest scop se folosesc mijloace
fotografice aplicate în fotografia generală, dar şi aparate şi utilaje specializate cercetărilor criminalistice.

Fotografia digitală – cu o dezvoltare fără precedent în ultimii ani - înlocuieşte într-o măsură din ce în ce mai mare fotografia
clasică, inclusiv în activitatea organelor de urmărire penală, beneficiind de o serie de avantaje de necontestat:

• nu necesită laborator pentru developare, obţinerea imaginilor în format digital fiind condiţionată doar de existenţa unui
computer şi a unei imprimante color;

• posibilitatea de stocare este extrem de facilă, ocupând un loc de depozitare foarte mic (înregistrarea pe CD-uri, pe DVD-uri);

• calitatea imaginii nu se degradează în timp;

• imaginile pot fi cu uşurinţă prelucrate.

 ELEMENTE DE TEHNICA FOTOGRAFICĂ

F o t o g r a f i a ( f r . photographie, gr. phos - lumină, graphein - a scrie) constituie o

metodă tehnică de reproducere prin proiectare şi fixare pe materiale fotosensibile a
imaginii luminoase a fiinţelor, obiectelor, fenomenelor materiale. Ea se bazează pe
proprietatea radiaţiilor electromagnetice, prin descompunerea halogenilor de argint din
emulsia materialelor fotografice, de a genera imaginea latentă a obiectului de
fotografiat. Prelucrarea materialelor fotografice cu substanţe revelatoare duce la
reducerea cristalelor de argint şi la crearea, în consecinţă, a imaginii vizibile negative,
adică invers de poziţia stânga — dreapta şi de alb-negru a obiectului fotografiat. După
fixarea, spălarea şi uscarea negativului, acesta se copiază rezultând fotografia propriu-
zisă.
 SISTEMUL ŞI SARCINILE FOTOGRAFIEI JUDICIARE

Ansamblul metodelor şi procedeelor fotografiei judiciare se divizează în două categorii:

a) destinată fixării obiectelor de cercetare criminalistică aşa cum sunt percepute la cercetarea
locului faptei sau la efectuarea altor acte şi activităţi de urmărire penală;
b) aplicată în condiţii de laborator în vederea relevării urmelor imperceptibile ale infracţiunii,
demonstrării exa-minărilor în desfăşurare şi a rezultatelor expertizei.
După scopul utilizării fotografiei, cunoaștem:
 fotografia judiciară operativă
fotografia de examinare
 FOTOGRAFIA JUDICIARĂ OPERATIVĂ
Fotografia judiciară operativă reprezintă un ansamblu de metode şi procedee privind aplicarea
mijloacelor fotografice in procesul de cercetare la locul săvârşirii faptei şi de efectuare a diverselor
acte de urmărire penală pentru fixarea obiectelor examinate, înregistrarea, redarea unor secvenţe şi a
rezultatelor obţinute.
Modalităţi de fotografiere a locului faptei:
 Fotografia de orientare
 Fotografia-schiţă
 Fotografia de nod
 Fotografia de detaliu
 Fotografia semnalmentelor
 FOTOGRAFIEREA JUDICIARĂ DE EXAMINARE

Fotografia judiciară de examinare presupune aparatură de înaltă

tehnicitate şi se realizează de specialişti, de regulă, în laborator, nefiind
însă exclusă folosirea acesteia şi în teren. Fotografia de examinare, în
raport cu sursa de lumină utilizată şi de tehnica folosită, se subclasifică în
fotografia în radiaţii vizibile şi fotografia în radiaţii invizibile.
Fotografia în radiaţii vizibile utilizează lumina din spectrul vizibil ochiului uman, putând fi:
 fotografie de ilustrare;
fotografie de comparare (prin cele trei moduri anterior expuse: confruntare, juxtapunere şi
suprapunere);
fotografia de umbre;
fotografia de reflexe;
fotografia de contraste;
fotografia separatoare de culori.
Fotografia în radiaţii invizibile presupune utilizarea unei aparaturi speciale atât în ceea ce priveşte sursa de
lumină, cât şi aparatul receptor al imaginii şi se bazează pe proprietăţile unor radiaţii invizibile de a fi
reflectate sau de a străbate în mod diferit corpurile în funcţie de proprietăţile lor fizice. Distingem astfel între:
 fotografia de examinare în radiaţii ultraviolete (U.V.) - de exemplu, pentru descoperirea urmelor de mâini;
fotografia de examinare în radiaţii infraroşii – pentru fotografii în condiţii de întuneric, fum, ceaţă;
fotografia de examinare în radiaţii X (sau radiaţii Roentgen - utilizate şi la efectuarea radiografiilor
medicale) - pentru fotografierea obiectelor înghiţite;
fotografia de examinare în radiaţii Gamma – de exemplu pentru cercetarea interiorului unei arme;
fotografia de examinare în radiaţii beta - de exemplu, pentru examinarea densităţii şi grosimii hârtiei;
fotografia de examinare în radiaţii neutroni - pentru depistarea stupefiantelor sau a explozivelor.
 MICROFOTOGRAFIA
În activitatea de laborator microfotografia prin intermediul ei se redau detalii care
constituie o metodă de bază a investigaţiilor depăşesc limitele sensibilităţii omului,
realizate in vederea efectuării expertizelor atribuirea microfotografiei semnificaţiei de
criminalistice. În cazurile expertizei fotografie de examinare este pe deplin
traseologice, balistice, tehnice a documentelor justificată.
etc, examinările nu pot fi concepute fără
executare de microfotografii.
Constând în reproducerea fotografică mărită
a obiectului de examinare criminalistică,
microfotografia preconizează depistarea şi
examinarea caracteristicilor de detaliu
imperceptibile ochiului liber. Din moment ce