Perceptia vizuala

Structura
 Corneea

 Corneea este o membrană transparentă care

acoperă partea anterioară a ochiului. Ea este lipsită
de vase sanguine, are un conţinut ridicat de apă,
este rezistentă şi posedă o putere mare de
refracţie. Corneea are hotar comun cu membrana
exterioară opacă a ochiului – sclera.La graniţa
dintre ele se află limbul sclero-cornean – pe aici se
elimină umorul apos. Epiteliul cornean – este
suprafaţa de protecţie a corneei, strat impermeabil.
În cazul lezării, se regenerează.
 Irisul

 Irisul are formă de cerc si prezinta central pupila.

Este constituit din stromă, pigment melanic
(responsabil de culoarea ochiului) şi muşchi,
datorită cărora mărimea pupilei se schimbă.
Asigură obscurizarea în interiorul globului ocular,
pentru a nu se produce reflexii. Reglează fluxul de
lumină.
 Pupila

 Pupila reprezintă o gaură în iris. Mărimile acesteia

depind de obicei de nivelul iluminării. Muşchii
irisului modifică mărimea ei: muşchiul circular (prin
contracţie) micşorează diametrul pupilei, proces
numit mioză şi controlat de sistemul parasimpatic;
muşchiul radiar creşte diametrul pupilei, proces
numit midriază şi controlat de sistemul nervos
simpatic. Cu cât este mai multă lumină în mediul
înconjurător cu atât pupila devine mai mică.
Globul ocular-sistem simplificat

 Toate suprafetele de refractie ale globului ocular pot fi

insumate si considerate o singura lentila. In cazul globului
ocular ca sistem simplificat-o suprafata unica de refractie
cu punctul central la 17 mm in fata retinei si o putere totala
de refractie de 60 de dioptrii.
 2/3 din numarul total de dioptrii sunt asigurate de
suprafata anterioara a corneei deoarece indicele de
refractie al corneei este semnifivativ diferit de indicele de
refractie al aerului, in timp ce indicele de refractie al
cristalinului nu este cu mult diferit de indicii de refrcatie ai
umorii apoase si vitroase.
 Formarea imaginii pe retina
 Imaginea este inversata si rasturnata fata
deobiect,insa obiectele sunt percepute in pozitie
normala deoarece creierul este obisnuit sa considere
imaginea inversata ca fiind normala.
 Mecanismul acomodarii

 70 de ligamente
suspensoare sunt atasate
radial in jurul cristalinului,
tractionand marginile
acestuia spre exterior;
acestea se afla in tensiune
permanent datorita insertiei
lor la nivelul marginii
anterioare a coroidei si
retinei. Aceasta determina
cristalinul sa ramana relativ
aplatizat in conditii normale.
 Mecanismul acomodarii

 La nivelul insertiilor laterale ale igamentelor-muschiul

ciliar. Contractia acestuia determina relaxarea
ligamentelor cristalinului , iar acesta capata o forma
sferica datorita elasticitatii naturale a capsulei sale.
 Presbitism
 Odata cu inaintarea in varsta, dimensiunile
cristalinului cresc, iar elasticitatea acestuia scade.
Puterea de acomodare scade de la 14 dioptrii (copil) la
2 dioptrii (45-50 de ani), iar la 70 de ani devine practic
nula.
 Diametrul pupilar

 Functia principala a
irisului-cresterea cantitati
de lumina la nivelul
globului ocular atunci
cand este intuneric si
reducerea acestei
cantitati in timpul zilei.
“Gradul de focalizare” al sistemului de
lentile creste odta cu reducerea
diametrului pupilar
Corectarea anomaliilor optice prin
utilizarea lentilelor de contact
 Lentilele raman atasate la suprafata globului ocular
datorita unui strat subtire de lichid lacrimal care
umple spatiul dintre lentila si suprafata anterioara a
corneei.
 Anuleaza aproape complet refractia care se produce
la nivelul fetei anterioare a corneei.(lichidul lacrimal
are un indice de refractie ) Refractia este asigurata
de suprafata externa a lentilei de contact.
 Acest aspect este important
pentru persoanele cu erori de
refractie determinate de o
cornee cu forma anormala-
ex:indivizi cu cornee
proeminenta-afectiune
denumita cheratocon
 Corneea proeminenta
determina anomalii atat de
severe ale vederii incat practic
nu exista ochelari care sa poata
corecta vederea in mod
satifacator.
 Cataracta

 Apare in special la persoanele

varstinice
 Defectul este reprezentat de o
regiune(sau mai multe) opaca
la nivelul cristalinului. In stadiul
incipient de formare,
proteinele de la nivelul unor
fibre ale cristalinului sunt
denaturate. Ulterior aceste
proteine coaguleaza si
formeaza regiuni opace care
iau locul fibrelor proteice
normale transparente