Perceptia vizuala

Structura
 Corneea

 Corneea este o membrană transparentă care acoperă

partea anterioară a ochiului. Ea este lipsită de vase
sanguine, are un conţinut ridicat de apă, este rezistentă 
şi posedă o putere mare de refracţie. Corneea are hotar
comun cu membrana exterioară opacă a ochiului –
sclera.La graniţa dintre ele se află limbul sclero-cornean –
pe aici se elimină umorul apos. Epiteliul cornean  – este
suprafaţa de protecţie a corneei, strat impermeabil. În
cazul lezării, se regenerează.
 Irisul

 Irisul are formă de cerc si prezinta central pupila. Este

constituit din stromă, pigment melanic (responsabil
de culoarea ochiului) şi muşchi, datorită cărora
mărimea pupilei se schimbă. Asigură obscurizarea în
interiorul globului ocular, pentru a nu se produce
reflexii. Reglează fluxul de lumină.
 Pupila

 Pupila reprezintă o gaură în iris. Mărimile acesteia

depind de obicei de nivelul iluminării. Muşchii irisului
modifică mărimea ei: muşchiul circular (prin
contracţie) micşorează diametrul pupilei, proces
numit mioză şi controlat de sistemul parasimpatic;
muşchiul radiar creşte diametrul pupilei, proces numit
midriază şi controlat de sistemul nervos simpatic. Cu
cât este mai multă lumină în mediul înconjurător cu
atât pupila devine mai mică.
Globul ocular-sistem simplificat

 Toate suprafetele de refractie ale globului ocular pot fi

insumate si considerate o singura lentila. In cazul globului
ocular ca sistem simplificat-o suprafata unica de refractie cu
punctul central la 17 mm in fata retinei si o putere totala de
refractie de 60 de dioptrii.
 2/3 din numarul total de dioptrii sunt asigurate de suprafata
anterioara a corneei deoarece indicele de refractie al corneei
este semnifivativ diferit de indicele de refractie al aerului, in
timp ce indicele de refractie al cristalinului nu este cu mult
diferit de indicii de refrcatie ai umorii apoase si vitroase.
 Formarea imaginii pe retina
 Imaginea este inversata si rasturnata fata
deobiect,insa obiectele sunt percepute in pozitie
normala deoarece creierul este obisnuit sa considere
imaginea inversata ca fiind normala.
 Mecanismul acomodarii

 70 de ligamente suspensoare
sunt atasate radial in jurul
cristalinului, tractionand
marginile acestuia spre
exterior; acestea se afla in
tensiune permanent datorita
insertiei lor la nivelul marginii
anterioare a coroidei si retinei.
Aceasta determina cristalinul sa
ramana relativ aplatizat in
conditii normale.
 Mecanismul acomodarii

 La nivelul insertiilor laterale ale igamentelor-muschiul

ciliar. Contractia acestuia determina relaxarea
ligamentelor cristalinului , iar acesta capata o forma
sferica datorita elasticitatii naturale a capsulei sale.
 Presbitism
 Odata cu inaintarea in varsta, dimensiunile
cristalinului cresc, iar elasticitatea acestuia scade.
Puterea de acomodare scade de la 14 dioptrii (copil) la
2 dioptrii (45-50 de ani), iar la 70 de ani devine practic
nula.
 Diametrul pupilar

 Functia principala a
irisului-cresterea cantitati
de lumina la nivelul
globului ocular atunci
cand este intuneric si
reducerea acestei
cantitati in timpul zilei.
“Gradul de focalizare” al sistemului de
lentile creste odata cu reducerea
diametrului pupilar
Corectarea anomaliilor optice prin
utilizarea lentilelor de contact
 Lentilele raman atasate la suprafata globului ocular
datorita unui strat subtire de lichid lacrimal care
umple spatiul dintre lentila si suprafata anterioara a
corneei.
 Anuleaza aproape complet refractia care se produce
la nivelul fetei anterioare a corneei.(lichidul lacrimal
are un indice de refractie ) Refractia este asigurata
de suprafata externa a lentilei de contact.
 Acest aspect este important
pentru persoanele cu erori de
refractie determinate de o cornee
cu forma anormala-ex:indivizi cu
cornee proeminenta-afectiune
denumita cheratocon
 Corneea proeminenta determina
anomalii atat de severe ale vederii
incat practic nu exista ochelari
care sa poata corecta vederea in
mod satifacator.
 Cataracta

 Apare in special la persoanele

varstinice
 Defectul este reprezentat de o
regiune(sau mai multe) opaca la
nivelul cristalinului. In stadiul
incipient de formare, proteinele de
la nivelul unor fibre ale cristalinului
sunt denaturate. Ulterior aceste
proteine coaguleaza si formeaza
regiuni opace care iau locul fibrelor
proteice normale transparente