Sunteți pe pagina 1din 10

Analiza Literală a unui portret / portrete

realizate în tehnica Naturalismului

Elaborat : Moiseev Mariana

Controlat : Morcov Aliona


Obiectivele

1. Să definesc - Ce este Naturalismul .


2. Să prezint trăsăturile Naturalismului .
3. Să aduc exemple de lucrari elaborate in
tehnica Naturalismului .
4. Să-mi expun părerea proprie .
5. Să deduc Concluzii .
Ce este Naturalismul ?
 Naturalismul este o ramură a realismului, o mișcare
literară proeminentă la sfârșitul secolului XIX în Franța și
în restul Europei.
 Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria
evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia credeau
că ereditatea unei persoane și mediul decid caracterul
acesteia. În timp ce realismul încearcă doar să descrie
subiecții așa cum sunt ei în realitate, naturalismul
radicalizează principiile estetice ale realismului în
direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale
realității.
 Principalul susținător al naturalismului a fost Émile Zola,
care a scris un tratat despre subiect ("Le roman
experimental") și a folosit stilul în multele sale romane.
Alți autori francezi influențați de Zola sunt Guy de
Maupassant, Joris-Karl Huysmans și frații Goncourt.
 Elementele naturaliste se găsesc în literatura română în
unele nuvele ale lui Caragiale și Delavrancea sau în
proza lui Liviu Rebreanu. Adesea
termenul naturalism este folosit de către criticii literari cu
un sens mai general, care îl apropie de cel al termenului
realism, subliniind conformitatea cu natura, fidelitatea
față de realitate a reprezentării artistice.
Trasaturi Ale
Naturalismului

Scriitorul
naturalist se Naturalismul se Ereditatea si
predilectie pentru
substituie omului cristalizeaza sub mediul personajul
starile patologice
de stiinta copiind influenta medicului Utilizarea in relatie
si
fotografic realitatea Claude Bernard tuturor domeniilor cu ereditatea
pentru tarele
fara aremarca , initiator alfiziologiei limbajului. bolii, instincte,
ereditare
ceea ce este exeperimentale. aspecte sumbre
semnificativ , crude
Literatura română naturalistă

 În literatura română, se poate vorbi de naturalism încă


de la Ioan Slavici, în ”Moara cu Noroc”, curentul
definitivându-se prin semnalarea și
notarea senzațiilor fizice si fiziologice (transpirație, "inima
care bate gata să-i sară din piept").
 Naturalismul în literatura română va conduce la
nașterea realismului.
 Un alt scriitor român care a fost apropiat de estetica
naturalismului este Ion Luca Caragiale. În nuvelele
sale ”Păcat”, ”În vreme de război”, ”Grand Hotel Victoria
Română” sau “O făclie de Paște”, Caragiale a folosit
numeroase procedee naturaliste.
 Alte influențe naturaliste în literatura română întâlnim în
operele lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1918) -
îndeosebi în nuvela ”Hagi-Tudose” și în cea a lui Liviu
Rebreanu (1885-1944) - pasajele naturaliste din
romanele ”Ion” și ”Răscoala”.
“Domnisoara Iulia” de August Strindberg
 O femeie frumoasă şi nobilă încalcă regulile şi îl provoacă
pevalet la o aventură imposibilă. Ce se va întâmpla cu ei, cum
vor fi judecaţi de către cei din jur? În 1888 dramaturgul suedez
August Strindberg a scris “Domnişoara Iulia” – o poveste
incredibil de actuală despre emanciparea femeii, despre
înstrăinare, pasiune şi dorinţa de a fi iubit.
 Johan August Strindberg s-a născut la 22 ianuarie 1849, în
Stockholm. După studiile de la Universitatea din Upsala şi
încercările eşuate de a deveni actor, în 1874 se angajează la
Librăria Regală din Stockholm. În 1877 se căsătoreşte cu Siri
von Essen, actriţă ce debutează în acelaşi an la Teatrul Regal
Dramatic. Vor avea împreună 3 copii: Karin, Greta, şi Hans.
August Strindberg îşi face debutul ca scriitor în 1879 cu
romanul “Camera Roşie”. În 1881 renunţă la profesia de librar,
dedicându-se scrisului. În 1888 se mută în Danemarca,
fondează Teatrul Experimental Scandinav şi scrie piesa
“Domnişoara Iulia”, unul dintre cele mai jucate texte ale
dramaturgiei universale. În anul următor, piesa “Domnişoara
Iulia” este montată în premieră la Teatrul Experimental
“Ciuleandra” de Liviu Rebreanu
 Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole și
se deschide cu un moto: ”…și nu știi că tu ești ticălos și
mișel și sărac și orb și gol…” (Apocalipsa, III – 17).
Acesta are un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza
finală a personajului principal, nebunia acestuia, dar
ilustrează, totodată, și faptul că niciodată nu ne
cunoaștem suficient de bine, niciodată nu știu dacă în
interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate afla
instinctul criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm
pornirile.
 Tilul operei poate fi privit din două unghiuri, având un
sens denotativ și un sens conotativ. El exprimă pe de o
parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un
dans dionisiac în care fiecare dintre participanți se
deslănțuie: ”Pornește ca o horă oarecare, foarte lent,
foarte cumpătat.
 Ciuleandra dezvaluie sursele tragicului la Rebreanu intr-o
viziune nietzscheana a existentei instinctuale. Caci in
dosul clipei de „nebunie" se lasa banuita, daca nu
intotdeauna vazuta, masca lui Dionis si chipul menadelor
sfisiind trupuri insingerate in extazul dansului.
“Vreme de Razboi“ de Ion Luca Caragiale

 Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia


obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie,
creeaza o tipologie si compun un destin uman tragic
aflat sub stapanirea neiertatoare a unei tare ereditare
(defect congenital).
 Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si
crescanda, iar actiunile eroului sunt dirijate treptat de
presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia
intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul
confruntarii directe cu acesta. Autorul prezinta astfel un
caz patologic, ce are ca mobil patima inavutirii.
Stavrache este, in acelasi timp, un negustor necinstit,
avar si nemilos, plasat fiind in contextul unui mediu
social, in care setea de imbogatire are consecinte
nefaste asupra individului, dezumanizandu-l. de aici,
drama.
 Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din
jur, aspecte vestimentare; universul il intuim insa prin
prezentarea individului, a carui existenta ne face sa
intrevedem datele realitatii in care se misca. unei
compozitii clasice (expozitie, punct culminant si
deznodamant), iar cele trei capitole, urmarind cresterea
Eu consider că : Scriitorul naturalist copiază fotografic realitatea, fără a
selecta ceea ce e caracteristic şi semnificativ, în caractere netipice
pe care le plasează în împrejurări întîmplătoare, oferind deci o falsă
imagine a realităţii.
Înlocuieşte „caracterele” prin „temperamente” fără a ţine seamă de
factorii primordiali ai personalităţii umane — raţiune, voinţă,
sentiment, capacitatea de a reacţiona în sens moral etc. reducînd
fiinţa umană aproape exclusiv la datele sale biologice.
Aceste „temperamente” sînt rezultatele fatale a doi factori: ereditatea şi
presiunea mediului social, împotriva cărora individul nu poate
acţiona, efectiv şi eficient, în nici un fel. Pentru scriitorul naturalist nu
există „stări sufleteşti”, ci numai stări fizice, manifestări ale unor
instincte, forme de devitalizare a organismului sau urmări ale unor
dezordini organice de natură nervoasă.
Naturalismul şi-a cristalizat principiile sub influenţa celebrului medic
Claude Bernard, fondatorul fiziologiei experimentale. Ambiţia
romanului naturalist este de a deveni roman „ştiinţific”, „roman
experimental” (cum îşi intitulează Zola studiile sale teoretice), care
“înlocuieşte studiul omului abstract prin studiul omului natural, supus
legilor fizico-chimice şi determinat de influenţele mediului”.
Concluzii
• Naturalismul duce la extrem principiile
estetice realiste, dezvaluind aspecte
sumbre, macabre, bolnavicioase, chiar
dezgustatoare, ale omului ca fiinta
biologica, condusa de ereditate, de boala,
si nu de ratiune , ceea ce am demonstrat
prin intermediul a 4 personaje realizate in
tehnica naturalismului.