Capitolul 6

Tratamentul Preprotetic
 Tratamentul preprotetic se refera la totalitatea
manevrelor ce trebuie efectuate inaintea
inceperii tratamentului protetic.

 Rar nu este nevoie de tratament deoarece in

general pacientii cu o patologie
preexistenta(carii/boala parodontala) vin pt
tratament protetic.

 Se efectueaza in vederea succesului

tratamentului protetic.
TP ar trebui sa fie format din urmatoarele etape:

 Ameliorarea simptomelor
 Indepartarea agentilor etiologici
 Reconstructia
 Mentinerea sanatatii orale
Pacient cu patologie dentara considerabila ce include dinti lipsa, resturi
radiculare, carii si obturatii nesatisfacatoare.

 Planul de tratament ce ar trebui urmat:

 Evaluarea preliminara
 Tratamentul de urgenta (pt simptomele prezente)
 Chirurgie orala
 Inlaturarea cariilor si inlocuirea obturatiilor vechi
 Tratamentul endodontic
 Tratamentul parodontal definitiv – posibil in relatie cu terapia ocluzala
preliminara
 Tratamentul ortodontic
 Tratamentul ocluzal definitv
 Protezare fixa
 Protezare mobila
 Controale periodice
Planul de tratament poate fi flexibil!
 Chirurgia orala
 De tesut moale
- anomaliile de tesut moale se observa la
evaluarea preliminara sau la examenul
radiologic;
- in cazul dubiilor legate de patologie,
pacientul se trimite la medicul specialist
pentru consultatie si tratament;
- Poate include: modificarea de insertii
musculare, adancirea fundului de sac
vestibular, modificarea crestelor edentate.
 De tesut dur
- extractia dentara (facuta din timp pt
a se vindeca repede, inclusiv osul);
- reducerea tuberozitatii – pt spatiu
- reducerea torusului
maxilar/mandibular (la proteze
mobilizabile);
- extractia dintilor supranumerari
prezenti pe arcada sau inclusi.

• Pacientii ce vor suferi o interventie chirurgicala ortognata (corectare a

scheletului facial) pot suferi disfunctii ocluzale postoperatorii.
Cariile si restaurarile preexistente
 Dintii care au nevoie de coroane de obicei au distructii coronare mari sau
obturatii intinse;
 Obturatiile trebuie examintate atent, si orice suspiciune existenta in
legatura cu durata de viata a obturatiei pe dinte va duce la inlocuirea
acesteia.

Reconstructia morfologiei coronare

- Se foloseste pentru a readuce un dinte cu distructii coronare la o forma anatomica ideala pentru
ca mai apoi sa fie slefuit;
- Uneori refacerea va servi timp indelungat in cavitatea bucala => reconstructia trebuie sa fie
functionala si bine finisata pentru a favoriza igienizarea;
- Avantajul restaurarii anatoforme este ca prepararea bontului este simpla, deoarece se porneste
de la o forma ideala a dintelui si putem realiza santuri de ghidaj pentru controlul reductiei
ocluzale si axiale;
- Materialul se alege in functie de intinderea distructiei coronare, de planul de tratament sau de
preferintele medicului;
- Se foloseste: amalgam, CIS, compozit, obturatie metalica turnata retentionata cu pini.
 Materiale pentru refacerea morfologiei coronare

Avantaje Dezavantaje Indicatii Precautii

-rezistenta buna -intarzie slefuirea -majoritatea -matrice bine
-restaurare -necesita condensare restaurarilor ancorata
Amalgam provizorie -se corodeaza
intermediara -nu are adeziune

-priza rapida -rezistenta mica -distructii mici -izolare buna

-adeziune -sensibil la umiditate
CIS -elib. Fluor
-priza rapida -expansiune termica -distructii mici -izolare buna
-usor de folosit -contractie de priza -pe dd frontali
Compozit -adezivitate -Expansiuneintarziata
-cea mai -2 sedinte -distructii intinse -paralelismul
marerezistenta - coroana provizorie lacasurilor pentru
Aur turnat -metoda indirecta pini
Pas cu pas Amalgam
1. Izolare – ideal diga;
2. Imaginarea d cu proteza pe el - trebuie sa ne asiguram ca retentiile pe care le facem
obturatiei nu vor fi indepartate dupa prepararea bontului (fig E);
3. Nu se face extensie preventiva – orice relief ocluzal va fi indepartat in timpul prepararii
ulterioare a bontului =>salvam tesut dur (!se indeparteaza tot tesutul cariat!) (fig A);
4. Se pastreaza smaltul nesustinut daca este suficient de gros pt a suporta fortele de
condensare ale amalgamului – pastrarea poate duce la favorizarea fixarii matricei si
imbunatatirea condensarii amalgamului. (fig B)
5. Finisarea marginilor cavitatii – la AAg conventional, < cavo-suprafata = 90° pt a minimiza
riscul de fracturare a AAg sau a d in timpul masticatiei – aici se accepta un < de la 46° la 136°
=> economie tesut dur si condensare buna (fig C)
6. Exereza dentina alterata
7. Forma de rezistenta – prepararea dintelui sa fie perpendiculara pe fortele ocluzale (fig D)
8. Retentia: adecvata, intarita la nevoie cu pini, sloturi, wells (fig E)
 Obturatia de baza si Varnish-ul pt AAg
 OB este necesara pt a preveni iritatia termica a pulpei in cavitati profunde
 Se foloseste CIS sau FOZ – au rezistenta mare
 Se evita grosime mare OB => grosime mica aag
 Sensibilitatea dentinara postoperativa poate fi prevenita cu cateva straturi de varnish sau bonding
 In cazul in care se fac gauri pt pini varnishul sau bondingul se aplica inainte de inserarea pinilot
 Linerii de Ca(OH)2, se folosesc doar in cavitati profunde unde pulpa este expusa microscopic, deoarece
are rezistenta mica.

Asezarea matricei:
 o matrice rigida, bine conturata, ajuta la condensarea amalgamului
 cand matricea clasica nu are stabilitate se foloseste cea circulara
 se mai pot folosi benzi de cupru sau benzi ortodontice
Condensarea:
 se realizeaza cu atentie sporita in sistemele speciale de retentie
 daca bontul se slefuieste in aceeasi sedinta, se alege un aliaj cu continut crescut de
Cu cu particule sferice
Conturarea si finisarea:
 acestea sunt absolut necesare daca obturatia va servi funcional o perioada mai
lunga de timp, daca nu- este acceptata o forma mai rudimentara
Cimentul ionomer de sticla
1. Izolarea dintelui
2. Se prepara cavitatea, se aplica acid poliacrilic 10% - 20 sec pt a
realiza adeziunea, se usuca cu o buleta de vata
3. Se aplica CIS in cavitate, usor in exces, se modeleaza dupa priza
4. Se finiseaza
Compozitul

 Mult mai rezistent decat CIS

 Suficient de rezistent pentru a fi folosit in restaurari intinse retentionate cu
pini
 Dezavantaj: absorbe umiditatea si are expansiune termica, de aceea nu prea
este folosit de clinicieni
 Sensibila la umiditate – se recomanda izolare cu diga
 Deoarece face priza repede poate fi ales ca restaurare in cazul in care
bontul se prepara in aceeasi sedinta
 Se poate folosi compozit autopolimerizabil, dar acesta are timp limitat de
lucru –compozitul fotopolimerizabil are dezavantajul ca poate ramane
nepolimerizat in jurul pinilor
Aurul turnat
Spre deosebire de celelalte materiale, acesta are nevoie de o pregatire speciala

1. Se prepara dintele la o forma aproximativa pt o coroana, indepartand toata dentina

alterata
2. Se fac lacasuri pentru pini – se asigura alinierea lacasurilor
3. Cu un ac lentulo se umplu lacasurile cu material elastomeric pentru realizarea
amprentei. In prealabil lacasurile se lubrifiaza.
4. Se face o coroana provizorie, putand a se folosi pentru retentia ei lacasurile de pini.
Daca retentia nu pune probleme se evita inserarea materialului de cimentat in gauri
5. Realizarea modelului
6. Modelarea machetei
7. Turnarea
8. Proba si cimentarea
Tratamentul endodontic
 Se efectueaza teste de vitalitate pulpara si percutia in ax la toti dintii
 Orice sensibilitate anormala va ridica semne de intrebare in legatura cu pulpa sau parodontiul
apical
 Radiografiile sunt atent inspectate pentru semne de patologie periapicala
Tratament:
 Ca regula generala tratamentul conventional endodontic (ortograd) este preferat in comparatie
cu cel chirurgical (retrograd) nu numai pentru existenta traumei rezultata interventiei
chirurgicale, dar si pentru faptul ca rezectia apicala va modifica raportul coroana/radacina, si va
afecta suportul protezei
 I.Tratamentul Parodontal
Definitiv
1.Terapia Restauratore a
Mucoasei
Lăţimea benzii de gingie ataşată poate fi crescută prin grefare
chirurgicală, fiind indicată ca tratament preprotetic înainte de
începerea tratamentului protetic propriu-zis
Este indicat ca un dinte care va fi restaurat cu o lucrare protetică
extinsa subgingival sa aiba aproximativ 5 mm de gingie ketarinizata ,
dintre care cel puţin 3 mm sa fie de gingie ataşată.
În zonele în care există o cantitate mică de gingie keratinizată sau
în zonele cu retracţie gingivală, pot fi considerate ca posibilităţi de
tratament grefarea chirurgicală sau alte proceduri de augmentare.
 Grefa gingivală autogenă
- este folosită pentru a creşte lătimea gingiei ataşate în zonele considerate
inadecvate.
-donatorul principal de grefe este palatul dur, ca şi alte zone cu ţesut keratinizat,
cum ar fi: crestele edentate şi zona retromolară.
-zona de decolare este indusă de o incizie orizontală uşoară în zona coronară a
joncţiunii muco-gingivale. Pe masură ce incizia ajunge apical de joncţiune, ea devine tot
mai adânca.
- -din zona receptoare sunt excizate resturile tisulare(Un şablon din staniol poate fi
folosit pentru a avea o cât mai mare acurateţe în realizarea grefei)
- Grefa este îndepărtată cu grijă din zona donatoare, eliminând de pe aceasta toate
elementele glandulare şi de ţesut adipos. Grosimea ei va fi de 1 mm. Grefa va fi
păstrată în ser fiziologic până când va fi plasată în zona decolată pentru verificare sau
remodelare.Când dimensiunile potrivite au fost atinse, grefa este suturată în zona
decolată.În final, zona donatoare şi zona grefată pot fi acoperite cu comprese.
- O vindecare completă necesită 6 săptămâni, la sfărşitul cărora, cele două zone
(donatoare, grefată) vor avea un aspect normal.
Grefă Gingivală Autogenă