Complicațiile

traumatismelor dento-
parodontale în
dentiția permanentă
Cati Laura
Ceaon Anca Georgiana
Anul V, Seria I, Grupa 6
Clasificare:
 Mortificarea pulpară
 Calcificarea pulpară
 Resorbțiile radiculare
 externe
 interne

 Micșorarea înălțimii procesului alveolar

 Micșorarea spațiului pe arcadă
 Mortificarea pulpară
Între factorii care favorizează producerea mortificării
pulpare se numără:
 Întinderea și localizarea zonei de fractură
 Asocierile între diferite forme clinice de traumatisme
(ex: asociere între o fractură coronară și o luxație)
 Gradul de dezvoltare radiculară
 Promptitudinea aplicării tratamentului
CAZ CLINIC:
 2.1 prezintă fractură radiculară orizontală cu deplasare, 1.1 subluxație;
1.1 a dezvoltat în timp necroză pulpară cu radiotransparență periapicală,
iar 2.1 prezintă vindecare și o pulpă sănătoasă.
 Experiența clinică a acestui caz a arătat că pulpa are șanse mai
mari de supraviețuire după o fractură radiculară decât după o
luxație fără implicarea unei fracturi la nivel radicular.
Aceasta se datorează faptului că vindecarea pulpei depinde, în
mare parte, de revascularizarea de la nivelul ligamentului
periodontal. Ea este limitată la foramenul apical în luxație, în timp
ce la fractura radiculară exista o comunicare largă între pulpa
canalară și sursele vasculare din țesuturile periodontale, cu șanse
mai mari de vindecare.
 Calcificarea pulpară

Este o complicație mai rară care apare ca răspuns la o

traumă moderată și, în general, nu este urmată de
consecințe.
Se consideră că numai 10% din cazuri se complică cu
necroză pulpară.
Calcificarea parțială sau totală a canalelor
radiculare este întâlnită cel mai des în cazul fracturilor
radiculare. Studiile pe incisivii permanenți cu fracturi
radiculare, au descoperit obliterarea canalelor pulpare în
69-73% din cazuri.
 Prima zi 3 luni 3 ani
CAZ CLINIC:
 Calcifiere și obliterare canale după fractura radiculară 1.1, 2.1; dinții au fost
repoziționați și imobilizați timp de 3 luni. La controlul după 3 ani, 1.1 s-a vindecat și se
observă formarea de țesut calcificat și obliterarea pulpară parțială a canalului, limitată la
nivelul fragmentului apical și la linia de fractură, în timp ce 2.1 prezintă obliterare
pulpară totală a canalului.
Resorbțiile radiculare

Sunt complicații care apar, în special, după

anumite forme severe de luxații. Ele sunt
de două tipuri:
 Externe
 Interne
A. Resorbții radiculare externe

1. Resorbție de suprafață
2. Resorbție de tip inflamator
3. Resorbție de înlocuire (anchiloză)
Resorbția de suprafață
Resorbția de suprafață apare ca o manifestare
pasageră după traumatisme, este autolimitantă și nu are
consecințe în timp.
În schimb, celelalte două tipuri au consecințe severe,
care uneori nu pot fi tratate.
 Resorbția externă de tip inflamator
 apare ca urmare a combinației dintre gradul de deteriorare parodontală
și infectarea spațiului endodontic.
 cea mai frecventă
 evoluție mai rapidă la dinții imaturi
 inițial se produce o resorbție localizată a cementului radicular, urmată de
resorbția dentinei radiculare
 distrugerea cementului radicular dispare capacitatea de apărare
 resorbția radiculară de suprafață se descoperă dentina radiculară
permițând microorganismelor să invadeze suprafața externă a rădăcinii
cu producerea resorbției radiculare inflamatorii.
 Resorbția de tip inflamator: în primele 30 de zile de la
producerea traumatismului (dupa 2-12 săptămâni).
Pe imaginea Rx:
 radiotransparențe sub forma unor geode
 interesează și suprafața radiculară, și osul alveolar
 geodele apar inițial în zona în care impactul a fost cel mai
mare
 Oprită din evoluție: tratamentul cât mai curând după
depistarea ei
 Foarte important: examen radiologic:
 în primele două săptămâni de la producerea traumatismului
 după prima lună

după aceste perioade resorbția radiculară devine evidentă.

Tratament:
 evidarea conținutului pulpar mortificat și infectat
 sterilizarea spațiului endodontic
 obturația de canal se realizează cu un preparat pe
bază de hidroxid de calciu care se menține, sub
închidere etanșă, o perioadă de câteva luni.
 Vindecarea survine indiferent de întinderea resorbției cu
condiția îndepărtării conținutului mortificat și infectat și
introducerea hidroxidului de calciu
Momentul în care pe imaginea radiologică se constată ca
radiotransparența nu mai avansează, iar geodele se
remineralizază prin depunere de cement, semnifică oprirea
procesului resorbtiv.
Prima zi 3 luni 6 luni 3 ani

CAZ CLINIC:
 Fractură radiculară 1.1, 2.1 la o pacientă de 22 ani, cu extruzia fragmentelor coronare după
3-6 luni. Se observă resorbție internă de suprafață la joncțiunea cu pulpa canalară și la linia
de fractură a celor 2 dinți, si resorbție externă de suprafată la 1.1. Dupa 3 ani, se observă
calcificarea țesuturilor dure la nivelul resorbției interne
CAZ CLINIC:
 Fractură radiculară la 1.1, urmata de resorbție externă de tip
inflamator. Resorbția externă este evidentă la reexaminarea după 2
ani de la traumatism. Necroza pulpară a fost diagnosticată la
examenul clinic.
 Resorbția externă de înlocuire
 este o complicație severă a cărei evoluție nu poate fi
oprită
 instalarea ei depinde de gradul traumatizării parodontale,
în principal de suprafața ligamentară viabilă restantă
 se întâlnește în traumatismele foarte intense (intruzii,
luxații severe)
 are evoluție mai rapidă la copii.
 apare după două luni de la producerea traumatismului
 poate fi tranzitorie-mai puțin de 20% din suprafața
ligamentară este interesată sau permanentă-injuria
depășește 4mm².
 Clinic: -lipsește mobilitatea dentară
-se percepe sonoritate la percuție
-dintele poate să fie în infraocluzie
 dispariția spațiului periodontal distrugere potențial
biologic zonele radiculare descoperite înlocuite cu os
alveolar.
Nu există o metodă de tratament, dar în orice manevră pe
care o executăm în repoziționarea și imobilizarea diferitelor
tipuri de luxații, este bine să se folosească mișcări cât mai
blânde pentru a nu adăuga un plus de solicitare la
traumatismul deja produs.
 Prima zi 18 luni Examen histologic
CAZ CLINIC:
 Resorbție externă de înlocuire dupa fractura radiculară a lui 4.3 și fractură de proces
alveolar. La reexaminare după 18 luni-resorbția externă de înlocuire este evidentă.
Examenul histologic a caninului extras arată o resorbție de înlocuire marcată.
B. Resorbții radiculare interne

1. Resorbție de suprafață
2. Resorbție de înlocuire a canalului radicular
3. Resorbție de tip inflamator
 Resorbția internă de tip inflamator

 o formă foarte rară de resorbție

 evoluează asimptomatic, se depistează foarte târziu,
atunci când consecințele devin evidente clinic -perforarea
rădăcinii cu apariția unei fistule ca urmare a resorbției
peretelui radicular și erodării peretelui osos
 resorbția este consecința activității țesutului de
granulație prezent în spațiul endodontic
 inițial se produce mortificarea pulpei coronare, apoi
fenomenul progresează dacă nu se intervine prin tratament.
 Tratamentul:
 evidarea conținutului pulpar mortificat și infectat
 obturarea canalului cu un preparat pe bază de hidroxid de
calciu
 obturația de canal se reface la un interval de 2-3
săptămâni
 după câteva luni-posibilă închiderea comunicării cu
parodonțiul
 după obținerea închiderii, canalul se obturează cu
gutapercă prin tehnica de condensare verticală.
Tratamentul endodontic dificil sângerare abundentă
a țesutului de granulație--în urma aplicării repetate de
hidroxid de calciu se produce o mortificare a acestuia.

Dinții care prezintă resorbție radiculară internă de tip

inflamator pot fi tratați și pe cale chirurgicală.
 Prima zi 2 luni 6 luni 1 an 2 ani
CAZ CLINIC:
Fractură radiculară la 2.1 la un pacient de 19 ani cu extruzia fragmentului coronar. La 2 luni
după traumatism- este evidentă resorbtia internă de suprafață. La 6 luni după traumatism-se
observa simultan resorbție si depozit de țesut dur. Dupa 1 an-se observă resorbtia interna de-
alungul canalului radicular. Dupa 2 ani are loc oprirea procesului de resorbție și obliterarea
pulpei coronare și a celei radiculare. Vindecarea este realizată prin depunere de țesut
conjunctiv.
Prima zi 4 luni 1 an 2 ani 3 ani
Bibliografie

 Rodica Luca, Pedodontie, vol.3, editura Cermaprint,

2013
 J. O. Andreasen, F. M. Andreasen, L. Andersson,
Textbook and Color Atlas of Traumatic Injuries to
the Teeth, ed. 4, Blackwell Publishing Ltd, 2007
Vă mulțumim pentru atenție!