Ministerul Educaţiei ,Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de stat ,,B.P.Hasdeu’’ din Cahul

Facultatea ştiinţe umane şi pedagogice
Specialitatea:Psihopedagogie şi Pedagogie Socială

Disciplina:Conflictologia
Tema:,,Conflictele de cuplu’’

Realizat:Romanenco Olga, gr.P.S. 1502

Verificat:Ilicciev M.,lect.univ.

Realizat:Romanenco Olga, gr.P.S.1502

Cahul,2018.,lect.univ .
Cuprins:
1.Delimitări conceptuale
2. Conflictele în cadrul cuplului
3. Strategii şi tehnici de rezolvare a conflictelor
1.Delimitări conceptuale

Comunicarea defectuoasă este ingredientul principal ce

determină apariţia conflictelor.În momentul în care
părţile implicate în conflict nu pot să-şi comunice foarte
clar intenţiile şi aşteptările vizavi de o anumită
problemă,apar neînţelegeri,care dacă nu vor fi promt
rezolvate se vor transforma în conflicte.

Termenul de ,,conflict” provine din cuvântul de origine

latină ,,conflictus”,ceea ce semnifică ,,a ţine împreună cu
forţa” .
Unii autori vorbesc despre conflicte ca fiind:,,relaţii
stabile între două sau mai multe entităţi sociale,atunci
când acestea doresc o resursă similară limitată,atunci
când au preferinţe comportamentale exclusive
referitoare la acţiunea lor comună sau când au
atitudini,valori, credinţe diferite”.
Conflictul poate fi privit ca ,,o situaţie în care
persoanele interdependente sunt şi îşi exprimă în mod
deschis sau latent divergenţele pe care le au la nivelul
satisfacerii nevoilor şi a intereselor personale şi
experimentează intervenţii reciproce în calea atingerii
obiectivelor lor”.
2. Conflictele în cadrul cuplului
Principalele cauze care produc conflicte:
 Comunicarea
 Gelozia
 Lipsa iubirii conjugale
 Diferetţa prea mare de nivel intelectual, de cultura,
de opinii, de medii de origine
 Dezacordul sexual
 Comunicarea-este cea care
modelează relaţia dintre cei doi
parteneri.Într-o relaţie
intensă,comunicarea este
explozivă şi au loc discuţii
contradictorii,ciocniri de
caractere,certuri urmate de
împăcări şi împăcări urmate de
noi certuri. O comunicare
eficientă va conduce în mod
normal la o relaţie
satisfăcătoare.Cei doi parteneri
comunică excelent,işi
împărtăşesc
problemele,supărările şi
Comunicarea bucuriile,dar într-un mod
diplomat,evitând certurile şi
divergenţele.Certurile le
alternează armonios cu
împăcările.
Într-o relaţie nesatisfăcătoare,comunicarea reprezintă
o reală problemă de cuplu.Odinioară cei doi parteneri
au avut visuri şi planuri împreună,dar care nu s-au mai
concretizat în realitate.Cu timpul se poate instala foarte
uşor rutina şi monotonia,armonia şi pacea fiind doar
aparenţe,pentru că defapt cea care domneşte este
indiferenţa.
Comunicarea eronată va conduce la o relaţie rece,care
aparent va părea una reuşită. Cei doi îşi construiesc o
viaţă proprie,se retrag individual în propria lume,fără
să îşi împărtăşească sentimentele,gândurile şi
nemulţumirile.
 Gelozia poate fi definită ca
fiind,,un anasamblu de trăiri
emoţionale,gânduri,şi
acţiuni,care apar şi se
dezvoltă atunci când o
relaţie semnificativă este
percepută ca fiind
ameninţată de un rival”.
Poate fi văzută ca o formă de
durere,suferinţă,fiind un
sentiment care poate
distruge atât persoana
geloasă,cât şi celălalt
Gelozia partener.Gelozia se naşte din
trauma unei infidelităţi
anterioare,dar şi din nivelul
scăzut al stimei de sine.
Partenerii geloşi pot acţiona din orgoliu şi teama de a
nu fi abandonaţi,sau din nevoia de a controla şi
poseda.Constrângerile autoimpuse conduc la pierderea
independenţei şi a integrităţii personale,iar acuzaţiile
nefondate de infidelitate pot să conducă la trădare sau
la transformarea sentimentelor,iubirea fiind înlocuită
cu ură.Bărbaţii sunt mai geloşi decât femeile deoarece
le este mai greu să tolereze infidelitatea.Ei manifestă
gelozie în special privitor la activitatea sexuală a
partenerelor lor,iar femeile sunt mai geloase la
implicarea emoţională a partenerilor. Bărbaţii tind să
nege sentimentele lor de gelozie,dar adesea le exprimă
prin furie şi violenţî,în timp ce femeile admit
sentimentul dar manifestă depresie.
 Lipsa iubirii conjugale-această carenţă este cea mai
importantă dintre cauzele care duc la conflictualitate
în cuplu, datorită faptului că cei doi parteneri nu
prezintă o comunitate la nivelul obiectivelor şi
intereselor.
 Diferenţa prea mare de nivel intelectual, de
cultură, de opinii, de medii de origine-devine dificil
pentru parteneri (mai ales când este vorba despre
conflicte de opinii politice, de credinţe religioase, de
sisteme de valori) să nu încerce să se convingă
reciproc de adevărul propriilor credinţe. Adesea se
ajunge, pe această construcţie, la cerinţe exagerate
ale unui partener faţă de celălalt, care trezesc adesea
defense puternice.
 Dezacordul sexual.-cauzele acestui dezacord sunt
numeroase, unele tinand de complexe personale
(refuzul feminităţii, al materniatii, teama de sex,
frigiditate - la femeie, refuz al virilitatii, impotenta
sexuală – la barbat), altele tinand de probleme avand
alta origine decât cea sexuala (insecuritatea afectiva
a relatiei, inferioritate, angoasa). Dezacordul sexual
se poate referi si la practici sexuale conjugale care
ignora diferenta de traire a sexualitatii la barbat şi la
femeie, diferentele de apetit sexual şi de ritm,
stangacii in actul sexual, teama de sarcina la femeie
etc., care se completeaza cu o comunicare foarte
deficitara.
Alte cauze:
 Egoismul
 Viciile
 Subaprecierea
 Intervenţiile din partea membrilor familiei
 Plictiseala şi lipsa de împlinire
 Căsătoriile precoce şi cele forţate-căsătoriile prea
timpurii, de obicei în adolescenţă sau la o vârstă la care
partenerii sau unul dintre ei nu au ajuns la maturitate
emoţională, căsătoriile realizate la presiune socială sau
morală, cele care reprezintă o soluţie pentru alte
probleme ca: apariţia unei sarcini, o modalitate de a fugi
de ceva sau de cineva, căsătora din milă sau de
compensare, bravadă etc., sunt – aţa cum arată
majoritatea statisticilor – surse sigure de dificultăţi
conjugale.
3. Strategii şi tehnici de rezolvare
a conflictelor
Strategii greşite:
 Evitarea-o persoană poate alege să se îndepărteze fie fizic
părăsind locul,fie emoţional dând radioul sau televizorul
mai tare,sau făcând orice activitate care distrage atenţia
de la ceartă .
 Non-negocierea- refuzul de a asculta argumentele
interlocutorului,acesta neavând şansa de a-şi susţine
punctul de vedere.
 Redefinirea-se poate întâlni în două variante,una constă în
negarea conflictului cu scopul de a împiedica analizarea
cauzelor acestuia şi evaluarea responsabilităţilor,iar
cealaltă se referă la sugestia făcută interlocutorului vizavi
de poziţia sa văzută ca fiind aberantă întrucât are un
substrat patologic.
 Violenţa- este considerată un semn al lipsei de
civilizaţie,trei sferturi din cuplurile care au astfel de
probleme consideră ca aceasta nu le afectează
relaţia,ci dimpotrivă constituie o dovadă de dragoste,
iar alţii cred că violenţa este un factor pozitiv ce
poate consolida legătura emoţională.
 Minimalizarea-urmăreşte de fapt să lase impresia că
motivele de supărare ale celuilalt sunt pretexte
ilegitime sau ilogice.
 Umorul-poate fi util în anumite situaţii tensionate,dar
poate juca un rol negativ atunci când se foloseşte
pentru a minimaliza motivele ce au declanşat
conflictul.
 Blamarea-implică aruncarea vinei pe un altul.
 Amuţirea interlocutorului-se apelează fie la ridicarea
tonului,la simularea unor stări fizice şi emoţionale
ca:leşinul,migrenele,palpitaţiile.
 Gunnysach-tehnica constă în acumularea nemulţumirilor
şi supărărilor care nu sunt rostite atunci când sunt
produse,ci sunt exprimate abia atunci când ultima
picătura a umplut paharul.
 Manipularea-se recurge la mijloace de seducţie pentru
aducerea oponentului într-o stare de non-combativitate.
 Respingerea personală-retragerea temporară a afecţiunii
care este înlocuită de o purtare rece, distantă,
dispreţuitoare cel puţin până în momentul în care,
demoralizat, partenerul hotărăşte să nu îşi mai apere
poziţia.În clipa în care cedează,îi este restituită afecţiunea
de care a fost privat.
 Soluţii eficiente:
 Aprecierea reciprocă-fiecare persoană simte nevoia
de a fi apreciat şi iubit în primul rând pentru ceea ce
prezintă ca persoană,nu pentru faptele sale.
 Evitarea comparaţiei partenerului actual cu foştii
parteneri.
 Toleranţa reciprică-să se accepte şi să se iubească
trecând peste defecte.
 Nu este recomandat ca partenerii să se lase luaţi în
stăpânire de emoţii şi furie.
 Cei doi parteneri să nu meargă niciodată la culcare
supăraţi.Atunci când un conflict este lăsat
nerezolvat,în timp împăcarea devine mai dificilă.
 Lucrurile şi problemele să rămână între ei,şi să nu îşi
spele rufele în public.
 Iertarea-poate face diferenţa dintre terminarea sau
continuarea relaţiei,aceste cuvinte,,iartă-mă” se pot
ptonunţa numai dacă se renunţă la orgoliu şi
mândrie.A ierta înseamnă a uita.
 Fericirea-nu este uşor de obţinut,dar cu efortul
ambilor se poate de menţinut acea stare de iubire
necondiţionată,iar atunci când iubeşti şi eşti
iubit,fericirea este un sentiment care poate încununa.
Bibliografie:
 https://www.slideshare.net/adrian83ady/conflicte-de-cuplu
 http://www.psihomental.ro/index.php/articole/12-articole-
cuplu/39-conflictele-in-cuplu