RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ

 Denumire: Terapia dislaliei

 Autor: ȘERBAN Carmen Adriana
 Unitatea de învăţământ: CJRAE Olt
 Disciplina: Logopedie
 Scopul materialului propus: de documentare pentru
cadrele didactice
Terapia dislaliei
 Definire

 Tulburările de limbaj sunt toate abaterile de la limbajul

normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate,
unanim acceptate, în limba uzuala, atât sub aspectul
reproducerii cât și al perceperii, începând de la dereglarea
diferitelor componente ale cuvântului și până la imposibilitatea
totală de comunicare orală sau scrisă" (M. Gutu, 1975)

 Dislalia este tulburarea de pronunție (articulare), provocată

de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice
ale vorbirii și care constă în imposibilitatea emiterii corecte a
unuia sau mai multor sunete
 Tabloul tulburărilor de limbaj
Tulburări de pronunţie.
 dislalia Tulburări polimorfe de limbaj:
 rinolalia • alalia
 dizartria • afazia

Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii: Tulburări de dezvoltare a

 bâlbâiala limbajului:
 logonevroza • mutism psihogen
 tahilalia • întârziere în dezvoltarea generală
 bradilalia a vorbirii
 aftongia
 tulburări pe baza de coree Tulburări ale limbajului bazate pe
disfuncţii psihice:
Tulburări de voce: • dislogii
 afonia • ecolalii
 disfonia • jargonofazii
 fonastenia • bradifazii

Tulburări ale limbajului citit – scris:

 dislexia – disgrafia (E. Verza 1982)
 alexia – agrafia
 Despre dislalie
La copilul antepreșcolar, dislalia este de natură fiziologică, ca urmare a
nedezvoltării suficiente, a aparatului fonoarticulator și a sistemelor cerebrale implicate
în actul vorbirii. Drept urmare, terapia logopedică va începe dupa 3 ani jumatate dar
înainte de 7 ani.
CAUZE PRINCIPALE:
- imitarea unor persoane cu pronunție deficitară
- metode nefavorabile de educatie, care duc la nestimularea vorbirii
- încurajarea copilului preșcolar pentru pronunția peltica pentru amuzament
- implantarea defectuoasa a dinților
- diferite anomalii ale aparatului bucal
- deficiențe cerebrale
- hipoacuzie
- slaba dezvoltare a auzului fonematic
- progenia, prognatismul

FORME PRINCIPALE:
a) calitativ: MOGHILALIA (omiterea sunetului); b) numar de zone de articulare afectate:
PARALALIA (substituirea sunetului); MONOMORFA
DISFONEMIA (distorsiunea sunetului) POLIMORFA
 Ordinea de corectare a sunetelor afectate:

Se urmareste ordinea ontologică a apariției sunetelor și anume:

- Vocalele
- Bilabialele P – B - M (pitacism – betacism - mitacism)
- Lingu-alveolarele T - D, N - L (tetacism-deltacism, nitacism-lambdacism)
- Labiodentalele fricative F – V (fitacism-vitacism)
- Consoanele dentale linguale siflante: S - Z - Ţ (sigmatism)
- Consoanele linguale palatale suieratoare Ş – J
- Prepalatalele: CE-CI-GE-GI
- Palatalele CHE – CHI – GHE – GHI
- Sunetele guturale C – G – H (capacism – gamacism - hamacism)
- Consoana linguală vibranta R (rotacism)
- Sunetul X
 Etapele terapiei logopedice

 Terapia cu caracter general

1. educarea mișcarilor articulatorii
2. educarea respirației
3. dezvoltarea auzului fonematic

 Terapia specifică
1. emiterea sunetului
2. consolidarea sunetului
3. automatizarea sunetului
 Exemple de exercitii pentru educarea mișcarilor articulatorii

1. Pentru dezvoltarea mobilitătii maxilarelor și mușchilor faringelui:

căscatul, tusea, gargara, imitarea rumegatului animalelor, mușcatura,
prinderea buzei de sus cu dinții de jos și invers (joc: un moș fără dinți
sus și fară dinți jos), mișcare dreapta-stanga a mandibulei

2. Pentru dezvoltarea mobilității linguale: scoaterea sș retragerea limbii,

limba in forma de sageata, de lopata, de jgheab, miscarea limbii în sus și
în jos, ghemuirea ei, stergerea buzelor și a dinților cu limba, atingerea
dinților de sus și de jos, vibrarea limbii, “Pisicuta bea lapte”, “Tropaitul
calului”, “Măseaua umflată”,”Dopul de sampanie”,”Atinge
nasul”,”Atinge amigdalele”

3. Pentru dezvoltarea mobilitătii obrajilor: umflarea și retragerea

simultană și alternativă a obrajilor, trecerea aerului dintr-o parte în alta
(se pot lovi usor obrajii pentru expulzarea aerului), suptul obrajilor

4. Pentru dezvoltarea mobilității buzelor: imitarea surâsului, vibrarea

buzelor, mișcari care imita suptul, alternarea țuguirii buzelor cu
zâmbetul, suflarea ușoară a unor bucațele de hârtie, fulgi, vată etc.
 Jucării pentru terapia dislaliei
Obiecte pentru educarea
respirației ( Instrumente si
jucării muzicale de suflat):

- muzicuța
- fluier
- nai de jucărie
- morișca
- trompete de plastic
- suflători hârtie
- baloane cu supapă, diferite forme,
culori, mărimi, modelabile
- lumânări de diverse forme, mărimi,
culori
- joc cu țeavă și bile
- vas cu apă și pai de suflat în apă,
sau bărcuțe
- fulgi de păsari
 Exercitii si mijloace didactice pentru dezvoltarea
auzului fonematic si a atentiei auditive
1. Elevii sunt antrenați să răspundă la diverse semnale
sonore: fluierat, clinchet de clopoțel, bătai din palme,
imitari de animale, etc. prin anumite mișcari convenite de
comun acord (mișcări ale picioarelor/brațelor, alegeri de
obiecte, jucării, imagini, etc.)

2. Recunoașterea diverselor obiecte cunoscute prin lovirea

lor cu un creion sau la căderea lor

3. Diferențierea sunetelor fizice și identificarea sursei lor

sonore în spațiu (toba, fluier, foșnet de hârtie, sticla, lemn,  Jucarii, figurine de plus,
metal). La clasă se pot folosi jocurile: “baba-oarba” și animale
“telefonul fără fir”  Papusi care vorbesc, de
diverse marimi
4. Repetarea ritmului bătaii din palme / în tobă sau a  Telefoane de jucarie
bătăii palmei pe masă a terapeutului (ritmuri simple ale  Masinute mici cu sunete
unor cântece familiare sau necunoscute). Determinarea
 Mijloace de transport
numărului acestor bătai. diverse care scot sunetele
caracteristice
5. Folosirea instrumentelor muzicale și folosirea  Jucarii muzicale
reportofonului pentru a își auzi vocea și modul de
 Reportofon
articulare a sunetelor
 Exerciții care se folosesc și la terapia specifică (în funcție de sunetul afectat):
1. Jocul silabelor:se pronunţă serii de silabe paronime în ritmul bătăilor din palmă
pa, po, pu, pe,pi. ta, to, tu, te, ti ba, bo, bu,be, bi. da, do ,du , di.
ga, go, gu, ghe, ghi. fa, fo, fu, fi. ca, co , cu ,che, chi. va, vo, vu,vi.
2. Exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde de cele sonore în cuvinte paronime:
P-B T-D C-G F-V S-Z
paie-baie tata-data cară-gară fată –vată sare-zare
papa-baba tare-dare caz-gaz far - var sac-zac
parcă-barcă tună-dună coală-goală file-vile seamă-zeamă
pară-bară tac-dac coarnă-goarnă fii-vii oase-oaze
poală-boală toamnă-doamnă cocoşi-gogoşi foi-voi oase-oaze
pere-bere trepte-drepte cât-gât fin-vin rase-raze
pir-bir topor-dobor când-gând fază-vază sar-zar
pile-bile tuş-duş cură-gură facă-vacă sărit-zărit
pun-bun lată-ladă crai-grai fulg-vulg
prună-brună pot-pod creier-greier fină-vină
alpine-albine roată-roade nucă-nugă
pază-bază spate-spade luncă-lungă
pufni-bufni pături-păduri stâncă-stângă
pată-bată vatră-vadră fac-fag
3. Exerciții pentru diferențierea sunetelor și cuvintelor cu punct de articulare apropiat. Cu ce
sunet începe cuvântul?, cu ce sunet se termină cuvântul?
4. Completarea unor cuvinte lacunare sau transformarea cuvintelor prin înlocuiri de sunete /silabe
5. Jocuri hazlii: “Pe cap un capac , pe capac un ac”