Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MANAGEMENTUL
SĂNĂTĂŢII
06 Decembrie 2018
5. Structura şi dinamica
sistemelor de sănătate
5. Structura şi funcţiile sistemului
de sănătate
Sistem – ansamblu de elemente (principii, reguli) dependente
între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-
un domeniu de gândire teoretică sau face ca o activitate
practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit.
(Ludwig von Bertalanfy – Teoria sistemelor)
Sistemul de sănătate este ansamblul funcţional al elementelor
şi relaţiilor care determină starea de sănătate a indivizilor şi a
populaţiei.
Sistemul de sănătate este alcătuit din elemente aflate în
interacţiune aparţinând sistemului politic, social, economic şi
cultural existent într-o ţară la un moment dat.
Sănătatea - este o stare “completă de bine la nivel fizic,
mental şi social. Ea nu înseamnă doar simpla absenţă a
bolii sau a infirmităţii”. (definiţia OMS 1948)
Dimensiunile sistemelor de sănătate
1. Dimensiunea socio-umană – scopul oricărui sistem de
sănătate îl reprezintă îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei
2. Dimensiunea medicală – pp. indicatori de morbiditate şi
mortalitate, consumul de medicamente, accentul este pus pe
prevenţie, terapie şi recuperare.
3. Dimensiunea economică – pp. indicatori de rentabilitate,
productivitate, eficienţă economică.
4. Dimensiunea politică – gradul de adresabilitate şi echitate al
sistemului.
5. Dimensiunea etică – pp. echitate, adresabilitate, moralitate şi
respectarea codurilor deontologiei profesionale.
6. Dimensiunea juridică – dreptul de opţiune şi gradele de
libertate ale diverşilor factori din sistem (alegerea medicului,
spitalului etc.)
7. Dimensiunea ideologică – sintetizează toate celelalte
dimensiuni fiind expresia conceptuală a intereselor diverse din
sistemul de sănătate.
Calităţiile unui sistem de sănătate
1. Pertinenţa faţă de nevoi
2. Rentabilitate - eficienţă şi eficacitate ridicată.
3. Acoperire generală
4. Accesibilitate – economică, geografică, temporală, socială,
culturală, organizaţională.
5. Calitatea ridicată a îngrijirilor de sănătate prin:
- calitatea profesională ridicată a forţei de muncă din sănătate;
- satisfacţia populaţiei privitor la îngrijirile medicale primite;
- gradul de aplicare a cunoştinţelor şi tehnologiilor medicale
actuale în oferta de îngrijiri medicale pentru populaţie.
6. Echitate – corectitudinea alocării resurselor sau a tratementului
la nivelul diverşilor indivizi sau grupuri.
7. Posibilităţi de alegere – alegerea medicului, spitalului etc.
8. Continuitatea îngrijilor de sănătate acordate – îngrijiri
medicale personalizate, acelaşi medic să se ocupe de starea de
sănătate a unui pacient cât mai mult timp.
9. Acceptabilitate socială largă
10. Responsabilitatea statului faţă de sănătatea publică
Relaţiile între componentele sistemului de sănătate
E.
Serviciile de
sănătate
D. B. C.
Conducerea Organizarea Suportul
sistemului resurselor economic
A.
Producerea
serviciilor
E.
Serviciile de
sănătate
D. B. C.
Conducerea Organizarea Suportul
sistemului resurselor economic
A.
Producerea
serviciilor