V.

MANAGEMENTUL
SĂNĂTĂŢII
06 Decembrie 2018

5. Structura şi dinamica
sistemelor de sănătate
 5. Structura şi funcţiile sistemului
de sănătate
Sistem – ansamblu de elemente (principii, reguli) dependente
între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-
un domeniu de gândire teoretică sau face ca o activitate
practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit.
(Ludwig von Bertalanfy – Teoria sistemelor)
Sistemul de sănătate este ansamblul funcţional al elementelor
şi relaţiilor care determină starea de sănătate a indivizilor şi a
populaţiei.
Sistemul de sănătate este alcătuit din elemente aflate în
interacţiune aparţinând sistemului politic, social, economic şi
cultural existent într-o ţară la un moment dat.
Sănătatea - este o stare “completă de bine la nivel fizic,
mental şi social. Ea nu înseamnă doar simpla absenţă a
bolii sau a infirmităţii”. (definiţia OMS 1948)
Dimensiunile sistemelor de sănătate
1. Dimensiunea socio-umană – scopul oricărui sistem de
sănătate îl reprezintă îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei
2. Dimensiunea medicală – pp. indicatori de morbiditate şi
mortalitate, consumul de medicamente, accentul este pus pe
prevenţie, terapie şi recuperare.
3. Dimensiunea economică – pp. indicatori de rentabilitate,
productivitate, eficienţă economică.
4. Dimensiunea politică – gradul de adresabilitate şi echitate al
sistemului.
5. Dimensiunea etică – pp. echitate, adresabilitate, moralitate şi
respectarea codurilor deontologiei profesionale.
6. Dimensiunea juridică – dreptul de opţiune şi gradele de
libertate ale diverşilor factori din sistem (alegerea medicului,
spitalului etc.)
7. Dimensiunea ideologică – sintetizează toate celelalte
dimensiuni fiind expresia conceptuală a intereselor diverse din
sistemul de sănătate.
 Calităţiile unui sistem de sănătate
1. Pertinenţa faţă de nevoi
2. Rentabilitate - eficienţă şi eficacitate ridicată.
3. Acoperire generală
4. Accesibilitate – economică, geografică, temporală, socială,
culturală, organizaţională.
5. Calitatea ridicată a îngrijirilor de sănătate prin:
- calitatea profesională ridicată a forţei de muncă din sănătate;
- satisfacţia populaţiei privitor la îngrijirile medicale primite;
- gradul de aplicare a cunoştinţelor şi tehnologiilor medicale
actuale în oferta de îngrijiri medicale pentru populaţie.
6. Echitate – corectitudinea alocării resurselor sau a tratementului
la nivelul diverşilor indivizi sau grupuri.
7. Posibilităţi de alegere – alegerea medicului, spitalului etc.
8. Continuitatea îngrijilor de sănătate acordate – îngrijiri
medicale personalizate, acelaşi medic să se ocupe de starea de
sănătate a unui pacient cât mai mult timp.
9. Acceptabilitate socială largă
10. Responsabilitatea statului faţă de sănătatea publică
Relaţiile între componentele sistemului de sănătate

E.
Serviciile de
sănătate

D. B. C.
Conducerea Organizarea Suportul
sistemului resurselor economic

A.
Producerea
serviciilor

Infrastructura unui sistem de sănătate

Componentele ale unui sistem de sănătate (M.Roemer)
A. Producerea şi dezvoltarea resurselor
- resursele umane (forţa de muncă)
- facilităţi sanitare (unităţi sanitare, spaţii)
- resursele materiale (medicamente, materiale sanitare, echip.)
- cunoştinţe profesionale ale personalului medical
B. Organizarea resurselor – resursele se organizează în relaţii
funcţionale în cadrul unor programe de sănătate. Ele pot fi finanţe
de: guvern, asigurări publice, asigurări private ONG.
C. Suportul economic finanţarea se realizează prin: impozite,
taxe, contribuţii publice/private, plata directă între medic şi
pacient, coplată, finanţare externă, ONG, fundaţii etc.
D. Conducerea sistemului de sănătate – gestionarea sistemelor
de sănătate: planificarea sanitară, luarea şi implementarea
deciziilor, supravegherea şi evalurea permanentă a sist. de săn.
E. Serviciile de sănătate
- îngrijiri primare de sănătate: medicul de familie;
- îngrijiri secundare: spitaliceşti;
- îngrijiri terţiare: clinici şi instituţii specializate.
Relaţiile între componentele sistemului de sănătate

E.
Serviciile de
sănătate

D. B. C.
Conducerea Organizarea Suportul
sistemului resurselor economic

A.
Producerea
serviciilor

Infrastructura unui sistem de sănătate

CLASIFICAREA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE DIN LUME

După modul de finanţare a sistemului de sănătate:

- Sistem de asigurări sociale de sănătate (sistemul de

asigurări bazat pe asigurări publice obligatorii) sau
modelul Bismark este bazat pe prime obligatorii de
asigurare, dependente de venituri şi nu de starea de
sănătate a celor asiguraţi;
- Sistemul naţional de sănătate sau modelul Beveridge
finanţat prin impozite generale;
- Sistemul bazat pe asigurări private de sănătate (sistemul
voluntar de asigurări) caracteristic finanţării private, în
care primele de asigurare sunt corelate cu riscurile
asiguraţilor.
CLASIFICAREA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE DIN LUME

După modul de finanţare a sistemului de sănătate:

- Sistem de asigurări sociale de sănătate (sistemul de

asigurări bazat pe asigurări publice obligatorii):
Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg, Olanda
- Sistemul naţional de sănătate: Marea Britanie, Irlanda,
Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Danemarca, Spania,
Portugalia
- Sistemul bazat pe asigurări private de sănătate: S.U.A.,
Israel
 CARACTERISTICILE SISTEMULUI DE SĂNĂTATE DIN
ROMÂNIA
- Începând cu anul 1997 (Legea 145/1997) România are un
sistem de sănătate bazat pe asigurări sociale de sănătate;
- Asigurarea de sănătate include beneficii similare pentru
toţi contribuabilii (pachetul general de servicii medicale
prin intermediul contractului cadru);
- Fondurile sunt administrare şi controlate public
(Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate);
- Primele de asigurare sunt obligatorii (cu excepţia elevilor,
studenţilor şi pensionarilor) şi sunt stabilite în funcţie de
venit şi nu funcţie de riscurile individuale;
- Contribuţiile la asigurările sociale de sănătate sunt plătite
de către angajat (10,0 % din veniturile salariale).