Sunteți pe pagina 1din 20

Stresul ocupational

Delimitare conceptuala
Modele
Biologia
Incidenta
Delimitari conceptuale

 Stresul ocupational reprezintă “arousalul” minte-corp ce


rezultă din cerinţele de ordin fizic şi psihologic asociate cu
un anumit loc de muncă
 Nivelul optim al stresului conduce la creşterea performanţei
profesionale – eustres
 O cantitate prea mare de stres determină apariţia unor
probleme de ordin psihologic, fiziologic şi comportamental
– distres
Difera de la individ la individ!
Delimitari conceptuale

 Definirea stresului – îngreunată de faptul că această noţiune cunoaşte


numeroase accepţiuni (Stora, 1997):
 (a) stresul, în sensul său activ, este o forţă care produce o tensiune: este
vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, căldură, frig), fie psihologic
(necaz, tristeţe);
 (b) stresul este înţeles ca rezultatul acţiunii exercitate de un stresor, agent
fizic şi/sau psihologic, şi/sau social, asupra sănătăţii unei persoane
(consecinţele biologice, mentale şi psihice ale acţiunii acestui agent asupra
sănătăţii persoanei);
 (c) stresul este concomitent agentul stresor şi rezultatul acestei acţiuni, în
diversele sale dimensiuni particulare; această semnificaţie reţinută în
lucrările lui Selye (1974);
 (d) stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecinţele
somatice, ci ca apărare a funcţionării psihicului faţă de stimulările
senzoriale şi motrice
Delimitari conceptuale

 Definiţiile ce fac referire la stresul occupaţional trebuiesc privite din


perspectivă multidisciplinară:
 (a) de stimul sau variabilă independentă;
 (b) de răspuns sau efect asupra individului;
 (c) de interacţiune stimul – răspuns (cauză – efect);
 (d) de tranzacţie - ca urmare a diferenţelor existente între indivizi la
nivelele percepţiei şi răspunsurilor, stresul ocupaţional este rezultatul
negocierii dintre cerinţele (presiunile mediului) şi ierarhizarea scopurilor
individuale;
 (e) de coping: (ajustare la stres, adaptare) - stresul ocupaţional
reprezintă, efortul la nivel cognitiv, fiziologic, conceptual de a reduce,
elimina, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care exced
resursele reale sau imaginare ale angajatului;
Modele

 Modelul Biologic
 Modelul potrivirii persoană – mediu (Parson, 1909,
Lewis, 1935)
 Modelul solicitare – control (Karasek, 1979)
 Modelul stresului ocupaţional (Beehr şi Newman,
1978)
 Modelul interacţional şi teoria tranzacţională
Modelul Biologic

 Originea în cercetările lui Hans Selye şi ale lui Walter Cannon


(Băban, 1998)
 Stresul = răspunsul de adaptare al unei persoane la un
eveniment perturbator
 Cannon
 Homeostază = tendinţa mecanismelor fiziologice ale
organismului de a se menţine un termen lung într-o stare
constantă
 Factor perturbator = stres
 Luptă sau Fugi (fight or flight)
Modelul Biologic

 Selye
 Stres – inginerie = forţa care deformează corpurile supuse unor presiuni
 Experiemente pe animale
 Introduce termenii:
 Eustres
 Distres
 Stres = „rezultatul nespecific al oricărui tip de solicitare impusă unui corp, fie
că efectul este mental sau somatic, acordându-i astfel o accepţiune biologică
– sindromul general de adaptare (SGA”) – 3 faze:
 reacţia la alarmă (etapa în care în organism apar semne ale întâlnirii cu stresorul)
 stadiul de rezistenţă (este starea de mobilizare şi de încordare puternică pe care o
trăim în mod subiectiv ca stres) şi
 stadiul de epuizare (când devin evidente efectele negative ale stresului care pot
deteriora starea de sănătate a angajatului)
Modelul Biologic

 Critici:
 accentul pus pe noţiunea de nespecificitate a răspunsului
organismului la stres
 utilizarea unor procedee experimentale neadecvate, simpliste,
descriptive, extrapolarea şi transpunerea necritică a datelor de
la animal la om
 extrapolarea schemei SGA bazată pe experimente pe animale,
prin utilizarea doar a stresorilor fizici şi chimici, la subiecţii umani
confruntaţi mai ales cu stresori psihici este un demers stiintific,
ce trebuie privit cu rezerve
Modelul potrivirii persoană – mediu

 Potrivirea dintre o persoană şi mediu determină nivelul stresului pe


care îl percepe persoana” (Parson, 1909, apud Goštautaitė &
Bučiūnienė, 2010)
 Cantitatea de stres resimţită – influenţată de percepţiile persoanei
asupra solicitărilor din partea mediului, şi de către percepţiile acesteia
asupra propriei capacităţi de a face faţă acestor solicitări
 Potrivirea persoană – post = măsura în care deprinderile, interesele şi
abilităţile unui individ sunt compatibile cu solicitările unui anumit
post.
 Potrivirea persoană – organizaţie = măsura în care valorile unui individ
sunt consistente cu valorile organizaţiei.
Modelul potrivirii persoană – mediu

 Cum functioneaza?
 mecanisme prin care indivizii se pot proteja de stresul care
acompaniază lipsa de potrivire dintre persoană şi mediu –
suportul social
 recunoaşte în mod specific faptul că stresul poate influenţa
indivizii în mod diferit, în funcţie de preferinţele, valorile şi
abilităţile acestora
Modelul solicitare – control (Karasek, 1979)

 Initial formulat de Karasek – 1979


 Caracter situational
 Karasek şi Theorell (1990) – 2 dintre dimensiunile
muncii sunt importante:
 încărcătura ei (cerinţele, solicitările postului)
şi
 percepţia pe care individul o are asupra controlului pe
care l-ar putea exercita asupra muncii sale
Modelul stresului ocupaţional
(Beehr şi Newman, 1978)

 Stresorii = elemente ale muncii care cauzează reacţii


indivizilor
 Factorii personali (personalitatea) şi de mediu (suportul)
pot minimiza sau creste/ exacerba efectele stresorilor
asupra reacţiilor
 Consecinţele stresului organizaţional – mai multe
perspective; afecteaza:
 individul (sănătate psihica şi sănătate fizică, adaptabilitate)
 organizaţia (absenteism, revolte, conflicte de muncă).
Modelul interacţional şi teoria
tranzacţională

 Cea mai modernă teorie asupra stresului


 Are la bază lucrarea lui Lazarus, Psychological stress and the
coping process (1966)
 Lazarus şi Folkman, 1984 – rafinare – 4 concepte esenţiale în
înţelegerea stresului :
 Interacţiunea sau tranzacţia,
 Sistemul cognitiv
 Evaluarea
 Copingul
Modelul interacţional şi teoria
tranzacţională (Lazarus &Folkman, 1984 )

 Stresul nu poate fi indentificat nici cu stimulul, nici cu reacţia de


raspuns
 ci cu procesul în care individual are rolul unui agent activ ce poate
influenţa, cu ajutorul strategiilor emoţionale, cognitive şi
comportamentale pe care le posedă, efectele înfruntării cu situaţia
stresantă..
 Teoria cognitivă a stresului psihologic – numită tranzacţională –
persoana şi mediul sunt văzute ca fiind într-o relaţie dinamică,
mutuală, bidirecţională
 Stresul =
 o relaţie între persoană şi mediu, care este perceput de acea
persoană ca solicitându-i sau chiar depăşindu-i resursele şi
punându-i în pericol starea sa de bine
Modelul Palmer & Cooper (2001)

Posibile surse de risc Simptome ale stresului Rezultate negative

Cultura Simptome ale individului:


Cresterea presiunii arteriale
Tulburari gastrointestinale si de somn Boli de inima
Cresterea consumului de alcool si cofeina Anxietate clinica
Cerintele Cresterea starii de iritabilitate/ irascibilitate Depresie
A si a emotiilor negative Burnout
N Dureri de spate
G Palpitatii
Controlul A Durerie de cap
J
A
Rolul T
Simptome ale organizatiei: Cresterea costurilor de
U
Cresterea numarului de concedii recrutare+selectie si
L medicale training
Cultura orelor peste program Scaderea profitului
Schimbarea Crestrea fluctuatiei de personal Cresterea accidentelor
Scaderea performantelor
Cresterea conflictelor de
Scaderea moralului angajatilor si a
Relatiile loialitatii
munca
Cresterea hostilitatii

Suportul
Mecanisme fiziologice implicate

 Psihologia biologica:
 Preocupata de explicarea comportamentului la nivel de
sistem – celula, muschi, sange, hormoni si SNC

 Psihologia combina explicatia biologica cu cea sociologica


si psihologica – abordarea biopsihosociologica

 Stresul – fenomen biopsihosociologic


Mecanisme fiziologice implicate

 Rolul SN Vegetativ:
 SN este impartit in doua mari subsisteme:

 Sistemul Nervos Central (SNC): creierul si maduva spinarii

 Sistemul Nervos Periferic (SNP): toate celelalte celule nervoase de


la nivelul corpului
 SNP este la randul sau divizat in SN Vegetativ si SN Somatic
 SN Vegetativ este in mare parte automat
 SN Vegetativ cuprinde: SN Vegetativ Simpatic (activeaza organele
interne – determina fuga sau lupta), SN Vegetativ Parasimpatic
(stocheaza si conserva resursele)
Mecanisme fiziologice implicate

1. Cum poate fi masurat raspunsul biologic la stres?


Hormonii stresului la nivelul sangelui
Raspunsul galvanic la nivelul pielii
Ritmul cardiac
2. Ce tipuri de date colecteaza?
Cantitative
3. Avantajele si dezavantajele metodei?
Validitate, Fidelitate
4. Exista factori perturbatori/ variabile confundate?
Cofeina
Medicamentele anxiolitice, alcoolul
Nicotina – canstrange vasele sangvine
Stresori organizationali

 Stresori interni ai organizaţiei (Beehr & Newman, 1978):


 solicitările postului şi caracteristicile sarcinii: orarul de muncă,
variaţia încărcării muncii, ritmul muncii, responsabilităţile,
 solicitările şi aşteptările de rol: încărcarea de rol, conflictul de rol,
ambiguitatea de rol, contractul psihologic perceput de angajaţi;
 caracteristicile şi condiţiile organizaţionale: securitatea locului de
muncă, orele lucrate şi durata sarcinilor, structura
organizaţională, sistemele de comunicare, politicile si procedurile
legate de personal, sistemul de evaluare, climatul organizaţional;
 condiţiile şi cerinţele externe ale organizaţiei: distanţa dintre locul
de muncă şi domiciliu, sindicatele, legile şi reglementările
guvernamentale, temperatura etc.
Stresori organizationali

Cooper & Marshall (1976) Adaugati ulterior

 Supraîncărcarea  Nesiguranţa locului de


 Rolul în organizaţie muncă
 Evoluţia in carieră  Ocupaţii rutiniere
 Relaţiile cu ceilalţi  Contextul
 Climatul organizaţional  Vulnerabilitatea