Biomateriale şi biocompatibilitate

Pocaznoi Ion

Biomateriale pentru
ingineria tisulară şi organe
artificiale
Modulul 8
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.2

OBIECTIVE
1.Materiale polimerice.Proprietăţi.
2.Biomateriale pe bază de colagen şI tehnologii de obţinere.
3.Proprietăţile colagenului.
4. Metode de obținere a colagenului.
5. Aplicațiile practice.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.4

Contactul cu lichidele organismului: FENOMENE:

ţesuturile, sîngele (plasma) şi lichidele Producerea trombozei:
inter- şi intracelulare.
Interacţii: din partea biomaterialului şi
componentelor organismului viu.
Efecte:
• modificarea fluidităţii sângelui prin
activarea mecanismelor de coagulare,
• alterarea proprietăţilor fizice ale
globulelor roşii, urmată de hemoliza,
• lezarea endoteliului vascular şi
afectarea barierei capilare,
• agregarea eritrocitelor şi,
• modificarea proprietăţilor reologice
ale sângelui etc.
– pe suprafaţa polimerului se absorb
protrine (fibrinogen).
- aderarea celulelor şi apariţia
coagulării.
MOTIVUL 1 -tensiunea superficială
critică a materialelor polimerice de a
cărei valoare depinde.
2- adsorbţia proteinelor pe suprafaţă
şi pe care are loc depunerea
ulterioară a celulelor din sânge.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.5

Condiţii de compatibilitate a biopolimerilor cu sângele:

• nontrombogenitate;
• rezistenţă în mediul fiziologic şi păstrarea proprietăţilor fizice intacte ;
• suprafeţe neregulate acoperite cu reactanţi fluizi;
• lipsa toxicităţii;
• acoperirea uniformă a suprafeţelor;
• metoda aplicată adaptată la materialele folosite chiar dacă principiul
netrombogenitătii trebuie să fie satisfăcută de orice material sintetic;
• produse fezabile şi fiabile.
Tehnici de diminuare a trombogenităţii:
- însămânţarea celulelor endoteliale,
- realizarea de suprafeţe heparinizate, tive.
Pentru a crea materiale cu proprietăţi biochimice şi netrombogenice adecvate folosirii
lor în acest scop BIOCOMPATIBILITATEA CU ŢESUTURILE.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.6

SOLUŢIE:
Materialul polimeric. CONDIŢII: 1. Protezele vasculare trebuie astfel
alese încât să nu permită adsorbţia proteinelor care provoacă ulterior
tromboza sau modificarea superficială corespunzătoare heparinizare.
Motivul 2. Interacţiunile materialului biopolimeric cu lichidul
extracelular şi intracelular.
Motivul 3. - Ionii din lichidele sîngelui pot interacţiona cu suprafaţa
polimerului sau pot difuza în masa acestuia. - Polimerul poate modifica
concentraţia locală a ionilor din aceste lichide.
Natura chimică şi fizică a polimerului provoacă adsorbţia componentelor
sîngelui pe suprafaţa acestuia (ioni, proteine)!!!!! (Sl.5, tabela)
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.7

Concentraţia ionilor din Adsorbţia:

lichidele biologice, mg/L
Tipul Plasma Lichid Lichid
ionului intercelular intracelular
Na+ 138 141 10
Fibrinogenul şi Imunoglobulina
(proteine hidrofobe)
K+ 4 4,1 150
Ca2+ 4 4,1 40 - adsorbţie de preferinţă pe
Cr 102 115 15
suprafeţele polimerilor hidrofobi şi
într-o măsură mult mai mică pe cele
HC03" 26 29 10
ale polimerilor hidrofili.
po4J- 2 2 100
so42" 1 1,1 20
Ioni 3 3,4 -
organici
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.8

Componentele sîngelui: Proprietăţi:

Rugozitatea suprafeţei – influenţează la
reţinerea proteinelor şi celulelor (creşte
aderenţa).
Factori:
• sarcina electrică superficială;
• umectabilitate (unghi de contact);
• energie superficială;
• balanţa hidrofil / hidrofob;
• mobilitatea catenelor polimerice;
• cristalinitate;
• distribuţia funcţiunilor chimice la
suprafaţă;
• rugozitatea.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.9
CONSECINŢELE ADSORBŢIEI:
Modificarea structurii supramoleculare a proteinelor adsorbite – denaturare
şi modificarea formelor celulelor reţinute pe suprafaţa polimerului.
Exemplu: Modificarea formei sferice a plachetelor sangvine pe o suprafaţă de poli (2-
hidroxietil metacrilat) (PHEMA) pretratată cu fibrinogen, comparativ cu o suprafaţă de
poli(etil metacrilat) (PEMA).

Microfotografii SEM pentru plachete sangvine adsorbite pe o suprafaţă de PEMA (c) şi PHEMA
(d) la o mărire de x 15 000. Suprafeţele au fost pretratate cu fibrinogen.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.10

POLIMERI – materiale
structurale. Motivul – asemănarea
constituitivă cu mediul biologic.
Utilizări: - înlocuitori de organe,
- elemente de corecţie,
- susţinere ,
- intensificare a funcţiilor acestora.
Polimerii naturali şi sintetici – reproduc
proteinele – colagen, elastina, ş.a.
FENOMENUL - Compoziţia chimică şi structura
macromoleculară ale multor polimeri determină
insolubilitatea acestora în lichidele biologice
f Funcţionarea îndelungată a
dispozitivelor implantate în organismele vii!
TIPURI:
GELURI: polimeri hidrofili
naturali şi sintetici-solubili în
H2O, permeabili la apă şi ioni.
PROPRIETATE: legături chimice
nehidrolizabile de către
enzimele din organismele vii
(de exemplu, legătura C-C)
stabilitatea chimică a
materialelor polimerice
folosite ca implant!
AVANTAJ: Modificarea controlată!
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.11
MODIFICARE CONTROLATĂ: UTILIZÎRI micro – şi nanoparticule din
- a structurii chimice orice compus macromolecular pot
(copolimerizare), include fizic şi chimic şi apoi elibera:
- a masei moleculare, compuşi macromoleculari: medicamente,
- a structurii fizice (cristalinitate, enzime sau fragmente de ADN!!!!!!!
densitate, reticulare), Structurile macromoleculare 3D
- a naturii şi stării fizice a suprafeţei (tridimensionale) suport şi
(grefare, tratamente fizico- schelet pentru cultura, replicarea şi
mecanice). Proiectare, dezvoltarea de celule vii care se vor
realizare compuşi organiza ulterior în ţesuturi.
macromoleculari pentru anumite
aplicaţii!!!
Compozite cu matrice
macromoleculară!
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.12

Tipuri de polimeri sintetici şi domenii de aplicare biomedicală

Tipul Structura Caracteristici Influenţa mediului Aplicaţii
polimerului biologic
Inerţie Absenţa Chirurgie
CH chimică; descom- cardio-
punerii
Poli(dimetil proprietăţi vasculară (vase
siloxan) Mecanice bune sangvine
artificiale, valve)
CH Efecte hemiolitice
reduse Chirurgie plastică
(oftalmologie,
Terapia arsurilor
Poliolefine Inerţie chimică, Absenţa Material de sutură;
(polipropilena) - CH - CH2 - descompunerii; consolidarea
Proprietăţi mecanice
micşorarea rezistenţei ţesuturilor în hernie.
bune;
la rupere
sterizabilitate la cald
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.13

Continuare
Poli FF -Inerţie chimică;
coeficient de
Absenţa
descompunerii;
Chirurgie cardiovasculară (valve, fibre
(tetrafluor- frecare redus; contractare; pentru grefele vasculare);
CC FF micşorarea
etilena) rezistenţei la chirurgie plastică (grefe osoase ale urechii);
prelucrare uşoară rupere
-
Poli(vinil alcool) CH Inerţie chimică Contractare; calcifiere Chirurgie estetică; terapia arsurilor
Poliţmetacrilat H Absenţa Stomatologie;
- CH2 - C descompunerii
de metil) C= plastii osoase
O O-CH3
Poli(2-hidroxietil Gel hidrofilic Absenţa Oftalmologie; terapia arsurilor; pancreas
artificial;
metacrilat) descompunerii
eliberare controlată; plastii osoase;
piele artificială
Poli (tereftalat Inerţie chimică Absenţa Chirurgie cardiovasculară (grefe vasculare)
de etil) descompunerii
Degradare; micşorarea Membrane semipermeabile pentru rinichi
Poliţhexametilen- rezistenţei la rupere artificiali;
adipinat)
Poliuretani Adeziune bună la Înmuiere Chirurgie cardiovasculară (grefe vasculare,
ţesuturi şi descompunere în
profunzime; micşorarea componente ale inimii artificiale);
rezistenţei la rupere
membrane pentru dializă;adezivi pentru ţesutul
osos; canale de ghidare nervoasă.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.3

COLAGEN – proteină din grupa scleroproteinelor, la bază o compoziție și secvență de

aminoacizi: Hidroxiprolina (Hyp) și Hidroxilisina (Hyi).
Include: o mare varietate de molecule proteice care intră în structura matrixului
extracelular,
Până iî prezent s-au identificat 19 tipuri
de colagen, formate din minimum 33 de
lanţuri polipeptidice distincte.
Conţine:
- Glicina (Gly);
- Prolină (Pro), 9% din molecula colagenului;
- Oxiprolină.
Unitate structurală: trei lanţuri polipeptidice cu
configuraţie triplu helicoidală.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.14

COLAGEN – proteină! Forme colagenice comerciale:

- Structura şi funcţiile, 1. Geluri de colagen .
- Unitatea chimică 2. Matrici de colagen
3. Fibre de colagen
4. Solubile
5. Insolubile.
Se obține prin extracție chimico-enzimatică din:
- placentă (inclusiv umană);
- piele bovină, porcină;
- pește.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
Structura microscopică a fibrelor
de colagen
Imagine de microscopie electronică
de baleiaj (SEM)
sl.15
Tehnologiile de extragere a
colagenului - două grupe:
1. Stare denaturată – TECD – cca
90% din molecule sunt în stare
denaturată;
2. Stare nedenaturată – TECN – cca
70% din molecule sunt în stare
nedenaturată (cu păstrarea structurii
elicoidale):
formă de suspensii de fibre –
pastă de colagen, gel fibrilar şi
soluţii coloidale.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.16

Nivele structurale de extractie a colagenului din piele prin TECN şi TECD

 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
FORME DE COLAGEN:
- hidrogeluri, membrane, matrici,
- fire, tuburi, compozite, obţinute din
extracte de colagen nedenaturat.
Sistemele de cedare a medicamentelor
cu aplicaţie locală se împart în:
transdermice şi topice.
Colagenul un suport adecvat
pentru cedarea medicamentelor,
oferind şi avantajul de a fi biomaterial
natural, cu proprietăţi:
- hemostatice şi,
- de vindecare a rănilor.
sl.17
METODE DE OBŢINERE ÎN VIVO
şi IN VITRO:
- Mineralizare în vitro a colagenului.
- Mineralizarea enzimatica a
colagenului.
- Asamblare declansata termic.
- Infiltrarea colagenului în matrici
ceramice sub vid.
- Emulsie apă în ulei.
- Uscare crioscopică si uscare la punctul
critic.
Mineralizarea DIRECTĂ - în vitro a
colagenului precipitarea
directă a hidroxiapatitei pe matricea
colagenică.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.18
Avantajele utilizării colagenului:
- disponibil în abundenţă şi uşor obținut din organisme vii. Mai mult de 30% a ţesuturilor
vertebrate au colagen.
• fibre orientate,
• semipermeabil de membrane,
• efect pozitiv asupra rănii de vindecare,
• non-antigenic - fibrele sunt abundente în natura ei nu provoacă o reacţie a sistemului
imunitar.
• non-toxic şi biocompatibil,
• biodegradabil şi bioreabsorbabl - biodegradabilitatea poate fi reglementată de reticulare
• biologic, rezistenţă mare la tracţiune şi expresibilităţi minime,
• sinergic cu celelalte componente bioactive utilizate şi compatibile cu polimeri sintetici
• formulat într-un număr de diferite forme,
• promovează sângele la coagulare,
• cu uşurinţă modifiabil, pentru a produce materiale dorite, prin utilizarea de grupe
funcționale.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.19

DEZAVANTAJELE utilizării:
• Costul ridicat în formă pură,
• Hidrofil - absoarbe apa, ceea ce duce la umflare.
• Variabilitatea în rată de degradările enzimatice în comparaţie
cu degradarea hidrolitică,
• Proprietăți complexe de manipulare,
• Poarta un risc de transmitere de boli, cum ar fi -
encefalopatiea bovinei, spongeform (BSF) şi mineralizarea.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.20

PROPRIETĂŢI: STRUCTURI:
Compozitia colagenului: - Primară, 21 aminoacizi,
- aminoacidul glicina (Gly) aproximativ determinată de secvenţa 20 de
33%, aminoacizi.
- aminoacizii prolina (Pro) – 32%, - Alanina
- hidroxiprolina (Hyp) - circa 22%.
Clasificarea ordonarii structurale a - Arginin
proteinelor:
• Structtura primară,
• Secundară, - Asparagina,
• Terţiară, ş.a. c.c.a 21
• Cuaternară.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.21

STRUCTURA SECUNDARĂ: STRUCTURĂ TERŢIATĂ

Ipoteză: modalitatea cea mai probabilă de îndoire şi
răsucire a unui lanţ - helicoidală, sub forma unei
spirale (a-helix denumit şi helix minor) cu răsuciri de
la stanga spre dreapta. Distanţa dintre spirale - de
5,44Å.
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
PROPRIETĂŢI:
Transformări termice – forţele
moleculare devin mai mari decît cele
intermoleculare proces de
contracţie lent. 1- contractat,
3 – necontractat, 2 – cauciuc.
sl.22
Interacţiunea chimică a colagenului:
Absorbtia apei are loc în primul rînd la
grupele ionice – COO- si NH3+ în jurul cărora se
orientează moleculele de apă.
Structura elicoidală a
cheratinei
Reacţia colagenului
cu acizii şi bazele
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale,8.
sl.23

• Mineralizare - Procesul prin care o substanţă organică devine impregnată

sau transformată în substanţe anorganice.
• Nota: Un caz special este procesul prin care organismele vii produc şi structuri
minerale, de multe ori aceasta făcând să se întărească sau rigidizeze ţesuturile
existente. (A se numi biomineralizare).
• Demineralizarea osoasa sau osteomalacia este o afecţune caracterizata prin pierderea
densitaţii osoase, pe fondul unui aport inadecvat de calciu si fosfor sau al resorbţiei
hiperactive de calciu din oase.
• Os demineralizat
 Biomateriale pentru ingineria tisulară şi organe artificiale, 8
sl.24

Surse de informaţie:
1. Trandafir, V., Popescu, G., Albu, M.G., Iovu, H., Georgescu, M., Collagen-based
Bioproducts, Ars Docendi, Bucharest, 2007.
2. Woodhead Publishing Series in Biomaterials:
- Microscopy techniques for analyzing the phase nature and morphology of biomaterials
R. T. DOMBROWSKI, Nanoview Associates, USA.
- Biomaterials Science: An Evolving, Multidisciplinary Endeavor. Buddy D. Ratner, Allan
S. Hoffman, Frederick J. Schoen, and Jack E. Lemons.
3. http://www.scritub.com/stiinta/chimie/Biomateriale-pe-baza-de-colage65213.php.
4. http://ebooks.cambridge.org/ebook.jsf?bid=CBO9780511997839.