Bullying-ul

ca formă de violență
Atelier de formare
• Termenul „bullying” sau „hărțuire” se folosește
atunci când violența capătă un caracter
sistematic și urmărește scopul de a întări
puterea și autoritatea abuzatorului/ agresorului
pe seama umilirii și devalorizării victimei în ochii
proprii și în ochii celor din jur Bullying – engl.
bully – huligan, bătăuș, certăreț, brută, violator.

• Bullying-ul se manifestă prin aplicarea repetată

de către o persoană sau un grup de persoane a
diverselor tipuri de violență și intimidare față de
o persoană care nu se poate apăra.

• Atunci când doi elevi cu capacități fizice egale se

ceartă sau se luptă, fac glume într-o formă
prietenească și jucăușă, nu este vorba despre
bullying. Bullying-ul întotdeauna urmărește
scopul de a hărțui victima, de a-i provoca frică, a
o demoraliza, umili, supune
 Aspecte specifice ale bullying-ului
• bullying-ul este asimetric: pe de o parte se află
abuzatorul/agresorul, care deține puterea în formă de forță fizică și/
sau psihologică, iar pe de altă parte – victima, care nu deține o
asemenea putere și are nevoie acută de susținerea și ajutorul altor
personae
• bullying-ul este aplicat persoanei alese drept țintă în mod
intenționat și este orientat spre a-i provoca suferințe fizice și
sufletești
• bullying-ul subminează încrederea victimei în forțele proprii, îi
distruge sănătatea, stima de sine și demnitatea umană
• bullying-ul este un proces de grup, care implică, pe lângă
abuzator/agresor și victimă, martorii violenței – întreaga clasă sau
tot grupul unde acesta are loc
• bullying-ul niciodată nu se oprește de la sine: victimele, inițiatorul și
martorii bullying-ului întotdeauna au nevoie de protecție și ajutor
 Manifestările bullying-ului
• fizic: bătăilor, îmbrâncelilor, deposedării de bunuri sau
deteriorarea lor, umilirii (de exemplu, prin impunerea
persoanei să îndeplinească acțiuni umilitoare sau acte de
violență în raport cu terțe persoane)
• verbal: cuvinte jignitoare, poreclirii sau luării sistematice în
derâdere pentru unele caracteristici deosebite ale
persoanei: aspect exterior, manieră de vorbire, îmbrăcare,
mers, mimică, gesturi, inclusiv provocate de boală sau
dizabilitate (balbism, șchiopătat)
• Bullying-ul indirect se manifestă prin acțiuni mai puțin
vizibile – comportament manipulator: diseminarea
informațiilor false, bârfelor, zvonurilor, excluderea
persoanei din cercul de comunicare, din activități și jocuri
comune, respingerea, ignorarea, boicotul
 Comunicare online și bullying
• Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor
electronice (Internet, telefoane inteligente, email-
uri, Facebook și rețele sociale, programe de
mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto și
video și pagini de internet) pentru a răni o altă
persoană.
• Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte,
hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În
contrast cu bullying-ul tradițional, o trăsătură
comună a acestora este anonimatul frecvent al
agresorilor cibernetici
 Bullying-ul trece prin câteva etape
• Prima etapă: formarea grupării. În colectivul de
copii și adolescenți se poate forma un grup de
„susținători” ai unui „lider” care tinde spre
autoafirmare prin demonstrarea forței fizice sau
alte acțiuni violente.
• La a doua etapă conflictul se încinge.
Neimplicarea profesorilor, indiferența colegilor de
clasă permit repetarea acțiunilor violente, în timp
ce elevul abuzat pierde treptat capacitatea și
voința de a opune rezistență. Vulnerabilitatea
victimei provoacă atacurile ulterioare
• Etapa a treia: comportamentul distructiv. Statutul de
victimă se fixează definitiv de elevul supus atacurilor în
mod sistematic. Cei din jur, obișnuindu-se cu insultele
permanente la adresa persoanei, o învinuiesc pe ea
pentru situația creată. Victima însăși începe să creadă
că e vinovată pentru că este batjocorită, nu mai poate
face față situației cu propriile puteri, este deprimată,
speriată și demoralizată
• A patra etapă: izgonirea. Victima, adusă la marginea
disperării și a sentimentului de singurătate, tinde să
evite întâlnirile cu agresorul/abuzatorul și
traumatizarea suplimentară, începe să lipsească
episodic de la ore sau nu mai frecventează instituția de
învățământ în general
CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?

Într-un „cerc de
bullying” tipic
sunt implicați o
gamă întreagă
de protagoniști

Distribuția
rolurilor nu este
statică, rolurile
se pot schimba
în mod dinamic
între elevii care
interacționează

Apărător real Adept

 Lucrul în grup
Cum putem recunoaște că un copil
este agresat?
Cum putem recunoaște că un copil este agresat?
FIȚI VIGILENȚI ȘI URMĂRIȚI SIMPTOMELE SITUAȚIILOR ÎN CARE UN ELEV:
• Lipseștedes de la școală sau întârzie;
• Are probleme cu temele școlare și o scădere vizibilă a notelor;
• Este deseori singur și exclus de către restul elevilor din activitățile de grup în
timpul pauzelor;
• Este pârît și nu este luat în serios de către ceilalți, de ex.: neapreciat din
cauza aspectului său;
• Este ales ultimul în jocurile de echipă;
• Devine retras, pare supărat, nefericit, încordat, înlăcrimat, abătut sau
neajutorat;
• Arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție, de ex.: este tăcut,
ursuz, retras;
• Devine deosebit de emoționat când trebuie să vorbească în fața întregii
clase;
• Apare cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte
personale rupte sau deteriorate;
• Deseori stă în apropierea unui adult.
• Refuză să spună ce nu este în regulă
• victimelor violenței le este caracteristică lipsa
încrederii în sine, autoaprecierea scăzută,
sensibilitatea sporită la dificultățile și
obstacolele vieții, anxietatea personală și
situațională înaltă, incapacitatea de a se
opune violenței, de a se autoapăra și a
comunica eficient cu semenii. Adesea aceștia
sunt copii și adolescenți cu puteri fizice reduse
sau sfioși, care nu pot demonstra încredere și
nu-și pot ascunde anxietatea și frica
 Cum putem recunoaște că un copil este implicat în
bullying ca agresor?
• Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au
în istoric traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în
familiile lor

• Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi

agreseze pe alții sunt: o nevoie de un statut, de putere mai mare, o
dorință puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa
empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de persoane care
dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate

• Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde

slăbiciunile și pentru a evita să devină victime. Masca unui agresor
este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea
agresorilor altor persoane au fost victime ale violenței în copilărie
 Consecințele violenței
Pentru victime:
•prejudicii psihologice, manifestate prin scăderea
autoaprecierii și stimei de sine, creșterea nivelului
anxietății (situative și personale), dezvoltarea
stărilor depressive
•pierd cu timpul capacitatea de autoapărare, unii își
formează complexul vinovăției
•închiderea, diminuarea activismului, frica, tendința
de a evita comunicarea cu cei din jur și cu prietenii,
refuzul de a povesti ce se întâmplă
•riscul înalt al comportamentului suicidar
Pentru martori (observatori, spectatori):
•din cauza inacțiunii sau a incapacității lor de a
opri violența, au sentimente de vină și temeri că
se pot pomeni în locul victimei
•se simt neajutorați
•când violența nu este oprită imediat și este
lăsată să se repete, o parte din martori încep să
dorească asocierea cu puterea (agresorul/
abuzatorul), nu cu lipsa ei (victima)
•se formează toleranță la agresivitate
Pentru autorii actelor de violență:
•violența devine modalitate de comunicare a
agresorului/abuzatorului cu cei din jur și la
vârsta adultă
•probleme comportamentale
•reușită școlară mai joasă
•sunt pasibili de sancțiuni administrative sau
penale pentru actele de violență comise
•riscă să fie pedepsit fizic acasă, dacă părinții
sunt informați despre comportamentul său
 Activitate de brainstorming
Măsuri de intervenție pentru
părțile implicate în situația de
violență.
Pentru instituția de învățământ:
•când administrația instituției de învățământ are un stil autoritar de
conducere, tinde să controleze dur toate aspectele vieții școlare,
asemenea control ține colectivul pedagogic și elevii în tensiune, dar
nu-i scutește de violență, ci, dimpotrivă, stimulează la elevi formarea
modelelor de comportament agresiv, îndreptat împotriva semenilor și
pedagogilor
•administrația instituției de învățământ și profesorii deleagă înșiși
inițiatorilor violenței responsabilitatea pentru menținerea unei ordini
aparente, preocupându-se în principal de camuflarea cazurilor ce au
loc în școală
•în asemenea situații, elevii simt clar că profesorii nu fac nimic, îi
percep ca pe niște persoane ce nu controlează situația și, respectiv, nu
au resurse pentru protecția și susținerea victimelor
•victimele violenței încep să absenteze de la ore, se transferă în alte
instituții sau abandonează studiile
•toți elevii suportă consecințele situației nefavorabile din școală
•conflicte cu părinții și la distanțarea lor de școală/colegiu