Sunteți pe pagina 1din 95

Universitatea de Stat din Moldova

Carolina Platon

INTRODUCERE IN PSIHODIAGNOSTIC

METODE

DE CERCETARE $1 EV ALUARE iN PSIHOLOGIE $1 PEDAGOGlE

Editura "TEHNICA-INFO" Chi~jnau 2003

CZU 159.9:37.015.3 P70

Carolina Platon "Introducere in psfhodtagnostic", Chisinau: Editura "TEHNICA-INFO", 2003 -190 p.

CUPRINS

Prefata 5

Recomandat pentru publicare de catre Consiliul Facultatii de Istorie si Psihologie. Procesul • verbal nr. 2 din 22 octornbrie 2002

PARTEA I. PROBLEME GENERALE

Capltolull. OBIECTUL ~I DOMENIILE DE APLICARE A

PSIHODIAGNOSTICULUI 7

1.1.Psihodiagnostic: ,tUnta ,i activitate practicl 7

1.2. Domenii de aplicare a psihodiagnosticului 11

Editat cu sprijinul Fundatiel Soros - Moldova

Referent stiintific: prof. univ. dr. hab, Vladimir Gutu

Capitolul2. SCURT ISTORIC AL PSIHODIAGNOSTICULUI. 13

2.1. Izvoarele psihodiagDosticului 13

2;2. Aparltla testului 16

Redactor: Parascovia Onofrei

Paginare computerizata: Parascovia Dintu Prezentare grafica: M. Bacinschi

Descrierea CIP a Camerei Nationale a Ci'irtii

Platon, Carol ina

Introducere in psihodiagnostic/Carolina Platon; ref. st. Vladimir Gutu.-Ch.: "TEHNICA·INFO", 2003 (Tipografia Centrala) . 190 p.-

Bibliogr. la sfirsitul cartii,

700 ex.

ISBN 9975-63-193-2 159.9:37.015.3

Capitolul 3. ASPECfE ETICO-SOCIALE ALE

PSIBODIAGNOSTICULUI 21

3.1. Probleme de deontologle 21

3.2. Nivelul de calificare a utilizatorilor de teste 21

3.3. Utilizarea metodelor de pslhedlagnostle 23

Capitolul 4. METODE DE PSIHODIAGNOSTIC 26

4.1. Tipurile metodelor de psihodia~ostic 26

4.2. Metode cu grad sclzut de formalizare 27

4.3. Metode cu grad inalt de formalizare 32

PARTEA II. TESTE DE EFICIENTA

Capitolul S. TESTE DE INTELIGEN'fA GENERALA 40

5.1. Generalitatl. 40

5.2. Marile orientari 41

5.3. Teste de inteligenta pentru copii 58

5.4. Teste de inteligenta pentru adulti 71

ISBN 9975-63-193-2

C Carolina Platon, 2003

Introducere in psihodiagnostic 4

-=~~~------------~

5

Carolina PLA TON

CapitoluI 6. TESTE DE APTITUDINI SPECIALE 77

6.1. Generalitafi ~ ' 77

6.2. Analiza facrortala a aptitudinilor .' 79

6.3. Teste de orientare scolara ~i profesionaUi 83

6.4. Masurarea aptitudinilor creative 84

6.5. Teste neuropsihologice 87

PrefatA

Capitolul7. TESTE DE CUNO$TINTE 89

7.1. Generalitatl, 89

7.2. Teste pedagogice 90

7.3. Teste intermediare , 95

Lucrarea Introducere in psihodiagnostic vizeaza pregatirea ' metodologica necesara viitorilor specialisti in domeniul psihologiei ~i stiintelor educatiei, A vind in vedere ansamblul pregatirii metodologiee,' ea precizeaza specificul elaborarii si aplicarii metodelor de cercetare ~i evaluare in domeniile vizate, centrindu-se pe metoda testelor, carora li se acorda cea mai mare parte a spatiului acordat.

Dupa 0 prezentare a problemelor generale ale psihodiagnosticului: definitii, i zvo are, aparitie ~i dezvoltare (capitolele I. II si 111). - si 0 clarificare a caracteristicilor si proprietatilor metodelor de psihodiagnostic (capitolul IV), lucrarea se axeaza pe prezentarea a dona marl categorii de teste utilizate in psihodiagnostic; testele de eficienta (eapitolele V, VI si VII) si testele de personalitate (capitolele VIII si IX). flira a intentiona 0 epuizare a acestora, avind in vedere atit varietatea, cit si numarul lor.

Testele de eficienta euprind testele de inteligenta, testele de aptitudini ~i testele de cunostinte.

Testele de inteligenta au 0 istorie lunga. Primele masurari erau preponderent calitative. a dati cu ameliorarea studiilor experimentale ~i a metodelor de control statistic. au putut fi modificate ~i testele de inteligenta, Testele actuale sint bazate pe teoriile curente ale inteligentei, in functie de factorii de inteligenta, care servese drept suport specific, testele particulare sint regrupate in baterii de teste. De rind eu testele verbale sau nonverbale, majoritatea testelor reprezinta 0 combinatie a diverselor tipuri de probe.

in multe domenii ale vietii, diferite aptitudini sint de 0 importanta capitala. Ele sint examinate aplicind probe selectate, care sint reprezentative pentru performanta globala masurata, Examinarea sistematica a aptitudinilor a fost organizata doar in secolul al XIX-lea. De regula, in examinarea aptitudinilor se veri fica daca subiectul este apt sl unneze 0 anumita fonnare.

PARTEA III. TESTE DE PERSONALITATE

Capitolul8. TESTE PSIHOMETRICE DE PERSONALITATE 98

8.1. Generatltatl : 98

8.2. Teste psihometrice de autoevaluare 103

8.3. Teste pslhometrtce de heteroevaluare 123

8.4. Teste obiective de personalitate 124

8.5. Teste sltuatlonale 129

Capitolul 9. TEHNICI PROIECTIVE 133

9.1. Conceptul de prolectle in pslhologle 133

9.2. Teste proiective clasice 138

9.3. Panorama altor teste proiective 161

Bibliografie , 188

Introducere in psihodiagnostic 6

7

CaroUna PLA TON

Din considerente istorice, testele de cunostinte, numite si teste pedagogice sau scolare, formeaza grupul eel mai larg de teste. Orientarea elevilor impunea necesitatea renovaru continue a metodelor de selectie, iar psihologia pedagogica a devenit, cu usurinta, 0 specialitate foarte bine reprezentata.

Notiunea de personalitate este una din cele mai largi si cele mai controversate in psihologie. De rind cu teoriile de personalitate de coloratura mai mult sau mai putin filosofica, exista teorii centrate pe trasaturi de personalitate, teorli bazate pe analiza factoriala sau teorii implicite care se refera la psihologia profunzimilor. Or, in linii mari, testele de personalitate cuprind teste le psihometrice, reprezentate in temei, prin chestionarele si tehnicile proiective.

De mai multe decenii, chestionarele tind sa tnlocuiasca alte tipuri de teste, fiind mai simple in exploatare. Ele sint considerate mai obiective in comparatie, de exemplu, cu tehnicite proiective.

Tehnicile proiective fac parte din metodele de psihodiagnostic care permit 0 cunoastere de profunzime a fenomenelor psihice caracteristice subiectului. Comparativ cu alte probe de psihodiagnostic, unde standardizarea atit a materialului propus persoanei, cit si a reactiilor de raspuns restringe libertatea de actiune si de exprimare a subiectului, testele proiective dau omului posibilitatea sa se manifeste liber. Se considera ca testele projective ofera astfel de viziune unitara a subiectului, opusa viziunii fragmentare pe care 0 ofera, in genere, testele de performanta sau chestionarele de personalitate.

Lucrarea este destinate, in primul rind, specialistilor in psihologie, insa poate fi utilizata si de specialistii in psihopedagogie, psihologie speciala, pedagogie. Tinind cont de importanta cunoasterii metodelor de cercetare a psihicului uman, speram sa fie utila si unui cerc larg de cadre din diferite domenii ale stiintelor educatiei,

PARTEA I. PROBLEME GENERALE

Capitolull. OBIECTUL ~I DOMENIILE DE APLICARE A PSIHODIAGNOSTICULUI

1.1. Psihodiagnostic: ftiintl fi activitate practici

_'"

in psihologie, tennenul "psihodiagnostic" (grec.

.. psyche" - sutlet si "diagnosticos" - apt de a recunoaste) are 0 dubla semnificatie: de disciplina teoretica si de sfera a activitatii practice.

Ca disciplina teoretica, psihodiagnosticul studiaza legitatile elaborarii metodelor de recunoastere, depistare si masurare a particularitatilor psihologice ale persoanei, in cornpetenta psiho-diagnosticului se inscriu: construirea probelor, definirea cerintelor vizavi de acestea, elaborarea regu Iii or de desfasurare a exarnenului psihodiagnostic, detenninarea modalitatilor de prelucrare si interpretare a rezultatelor, definirea valorii $i limitelor diverselor probe. Or, psihodiagnosticul are menirea de a asigura, prin intermediul anumitor metode, acumularea informatiei despre particularitatile psihicului uman.

Istoricul psihodiagnosticului numAd. mai multe secole.

Primele "teste" (eng!. - proba, Incercare), destinate determinarii diferentelor individual-psihologice erau cunoscute cu mai bine de patru mii de ani in urma. Istoria civilizatiilor antice ne prezinta numeroase marturii in acest sens, Josa ca domeniu independent de cercetare psihodiagnosticul se constituie la frontierea secolelor XIX-XX. Or, la sfirsitul secolului al XIXlea, in psihologie patrunde si devine foarte populara ideea masurarii, Posibilitatea exprimarii cantitative a diferentelor individuate devine realitate, contribuind decisiv la infiintarea psihodiagnosticului. Un aport considerabil in acest sens revine

lntroducere in psihodiagnostic

8

9

Carolina PLA TON

studiilor realizate de Galton, Cattell, Ebbinghaus, KraepeJin, Binet si alti pioneri ai masurarii diferintelor individuale, Pomind de la incercarile de a masura "operatiile mentale", de la primele teste de inteligenta, psihodiagnosticul, sub nemijlocita influenta a practicii sociale, accede, si nu tara succes, la masurarea altor particularitati individual-psihologice, Astfel, in anii 20 ai secolului al XX-lea apar primele instrumente ale studierii personalitatii, care, ulterior, se vor numi metode proiective si chestionare.

Dezvoltarea psihodiagnosticului este in strinsa legatura cu aparitia si perfectionarea aparatului matematico-statistic si, in primul rind, a analizei corelationale si factoriale, Cu ajutorul psihometriei (gree. "psyche" - suflet, "metria" - a masura) psihodiagnosticul fondeaza cerintele de rigoare vizavi de instrumentele de masurare: fidelitate, validitate, etalonare, standardizare,

La mijlocul secolului al XX-lea, s-a finalizat, in linii mari si elaborarea celor mai cunoscute probe psihodiagnostice: scalele Wechsler, testul Rorschach, TAT, 16 PF etc. Elaborarea ulterioara a testelor, in pofida cresterii lor numerice, nu se deosebeste prin idei $1 realizari noi.

Perioada "stagnarii" temporare a psihodiagnosticului ia sfirsit in anii 60, 0 data cu orientarea cercetatorilor spre analiza situatiilor in care se realizeaza comportamentul uman. Drept stimul a servit teza conform careia variatia comportamentala se explica nu prin diferentele individual-psihologice, care au captat preponderent atentia psihodiagnosticienilor, ci prin diferentele situationale, Desi dezbaterile continua. majoritatea savantiior considera indispen-sabila luarea in considerare atit a variabilelor individual-psihologice, cit si a celor situationale. Acest fapt impune psihodiagnosticului sarcina elaborarii unor instrumente noi, mai fideJe, mai valide decit cele existente.

Actualmente, psihodiagnosticul, ca domeniu al stiintei, si-a formulat trei abordari fundamentale, care cuprind, practic, toata multitudinea probelor existente.

1. Abordarea obiectiva -diagnosticul se realizeaza pe baza succesului (rezultativitatii) si a modalitatii (particularitatilor) realizarii ~activitatii. Aborclarea obiectiva a dus la eLaborarea a doua tipuri de teste traditional contrapuse: teste de inteligenta si teste de personalitate, Primul tip este orientat spre detenninarea nivelului de dezvoltare intelectuala a personalitatii, at doilea vizeaza masurarea particularitatilor ei nonintelectuale, Bineinteles, 0 atare "separare" a sferelor de manifestare intelectuala si de personalitate are un caracter limitat, dar foarte important pentru psihodiagnostic : accentuarea independentei relative a sferelor mentionate a contribuit atit la patrunderea mai profunda in esenta acestor formatiuni psihice, cit si la elaborarea diverselor tipuri de probe psihodiagnostice a carer valoare este de netagaduit, Or, abordarea obiectiva este reprezentata In testele de inteligenta, de aptitudini ~;i de cunostinte, TesteJe de personalitate, atribuite in prezenta c1asificare abordarii obiective, pot fi divizate, la rindul lor, in teste actionale $1 teste si tuationale.

2. Abordarea subiectivii - diagnosticul se realizeaza pe baza informatiei despre sine comunicate de subject, a autodescrierii particularitatilor sale, si a comportamentului sau in diverse situatii, Abordarea subiectiva este reprezentata de numeroase chestionare.

3. Abordarea proiectiva - diagnosticul se realizeaza pe baza analizei interactiunii cu stimuli extemi neutri, care, in virtutea ambiguitatii lor, devin obiect al proiectiei. Abordarea proiectiva este reprezentata de variatele metode projective.

in interiorul fiecarei abordari pot fi usor depistate grupuri de teste destul de omogene, iar unele probe pot fi atribuite cu greu unei abordari concrete, ele plasindu-se pe 0 pozitie intermediara,

Ca domeniu practic, psihodiagnosticul presupune activitate concreta de examinare a subiectului ~i de fonnulare a diagnosticului. In examinarea psihodiagnostica pot fi evidentiate 3 etape de baza: acumularea datelor conform sarcinii de

Introducere in psihodiagnostic 10

t 1 Carolina PLATON

cercetare; preluerarea si interpretarea rezultatelor obtinute; formularea deciziei,

1. Acumularea datelor cu ajutorul probelor

psihodiagnostice trebuie sa fie precedata de perioada familiarizarii eu unii indici obiectivi si subiectivi vizavi de persoana examinata (de exemplu: istoria maladiei, opiniile altor specialisti etc.), In acest scop, pot fi utilizate anchete sau interviuri. Marii psihodiagnosticieni atrag atentia asupra importantei studierii preventive a subieetului, creindu-se prin aceasta fondul de baza al examinarii. Oat fiind faptul ca examinarea psihodiagnostica formeaza un sistem de interactiune "examinator - examinat", este necesar sa se ia in considerare diversele variabile incluse in acest sistem (scop, sarcini, situatii etc.), In selectarea metodelor trebuie sa se tina cont de fidelitatea si validitatea acestora in raport cu sarcina diagnostica. Etapa acumularii datelor se finalizeaza cu obtinerea unor rezultate brute ale probelor aplicate,

2. Prelucrarea si interpretarea datelor se realizeaza, de obicei, pe doua cai: calitativa si cantitativa. Abordarea calitativa tine, de regula, de experienta specialistului, intuitia lui, pe cind cea cantitativa prevede evidenta si prelucrarea indicilor statistici. In examinarea psihodiagnostica este obligatorie combinarea armonioasa a ambelor modalitati.

3. La etapa luarii deciziei pot fi evidentiate trei niveluri de formulare a diagnosticului:

a) empiric - diagnosticul se limiteaza la constatarea unor particularitati sau simptome in baza carora se trag anumite concluzii (practice) ;

b) etiologic - diagnosticul ia in considerare nu numai existenta unor particularitati si simptome, ci si cauzele aparitiei lor;

c) tipologic - diagnosticuJ determina locul si importanta datelor obtinute in struetura personalitatii.

Diagnosticul este in strinsa legarura cu pronosticul, care se bazeaza pe capacitatea de a intelege logica interna a

"miscarii" personalitatii si, pe baza trecutului ~i prezentului, preconizeaza dezvoltarea ei.

Examinarea psihologica se finalizeaza cu elaborarea unui program de actiuni de recuperare. In dependents de 0 situatie concreta, acesta poate fi realizat de psiholog, de alti specialisti (pedagog, de fecto log, medic) sau poate fi transmis spre realizare subiectului sau parintilor lui. Orice examinare psihologica trebuie sa fie realizata in stricta corespundere eu cadrul deontologic al psihologului.

1.2. Domenii de apUcare a psihodiagnosticului

Domeniile de aplicare a psihodiagnosticului sint foarte variate. Unul din cele mai importante tine de optimizarea procesului educational, de solutionarea unui sir de probleme intimpinate de lucratorii institutiilor de diverse tipuri: gradinite, scoli, scoli-internat etc. Determinarea maturitatii scolare, definirea cauzelor nereusitei scolare, diferentierea instruirii, orientarea scolara si profesionala, tratarea individuala a elevilor, depistarea elevilor dotati etc. - iata. doar citeva exemple de aplicare a psihodiagnosticului in invatimint.

Selectia si orientarea profesionald constituie, de asemenea, 0 sfera larga de aplicare a psihodiagnosticului, Acesta are menirea sa ajute orice persoana sA i~i aleaga profesia potrivita, sa gaseasca modalitatea cea mai rapida si eficace in asimilarea cunostintelor profesionaie, sa obtina calificarea dorita. In acelasi mod, metodele diagnostice se utilizeaza si in selectia si repartizarea cadrelor militare. Fiind minima in timpul primului razboi mondial, testarea ia proportii foarte mari in cadruJ celui de al doilea razboi mondial,

Activitatea psihoterapeutica eonstituie un alt domeniu de aplieare a psihodiagnosticului. In acest context, una din sarcinile primordiale tine de depistarea cauzelor aparitiei unei probleme concrete la pacient (anxietate, fob ii, complicatii in relatiile eu cei din jur etc.) ~i determinarea modalitatilor de rezolvare a ei.

I ntrod Deere in psihodiag nestle 12

13

Caroliua PLA TON

in consiliere testarea este utilizata intr-un spectru foarte larg de probleme: alegerea institutiei de invatamint, starile emotionale si relatiile interpersonale, autocunoasterea si dezvo I tarea persona I i Uiti i.

Practica judiciard utilizeaza metodele psihodiagnostice In vali~area expertizei psihojudiciare; in studierea inculpatilor, martonlor, tragind concluzii despre trasaturile de personalitate, dezvoltarea intelectuala, particularitatile psihofiziologice ale acestora.

{nsa aplicarea psihodiagnosticului nu se reduce numai la solutionarea problemelor de ordin practic. Metodele psihodiagnostice sint instrumente importante ale cercetdrilor fundamentale. Majoritatea studiilor apeieaza la diverse probe ca la 0 modalitate eficienta de acumulare a informatiei in scopuri stiintifice. Cercetarea particularitatilor > psihologice, a deosebirilor de grup, a factorilor biologici si culturali, care genereaza deosebirile comportamentale; studierea schimbarilor de virsta In dezvoltarea individului; cercetarea eficientei diverselor metode de instruire; investigarea influentei rezultatelor psihoterapiei si a diverselor programe sociale - iata doar citeva exemple de aplicare a metodelor psihodiagnostice in cercetare. Or, fura 0 buna cunoastere a acestora devine imposibila intelegerea adecvata a principalelor orientari ale psihologiei modeme.

Capitolul 2. SCURT ISTORIe AL PSmODIAGNOSTICULUI

2.1. Izvoa rele psihodiagnosticului

Radacinile psihodiagnosticului se pierd In antichitate. in literatura de specialitate gasim curioase descrieri ale sistemului de angajare in cimpulmuncii, care exista eu 3000 de ani in urma in imperiul chinez. La grecii antici, testele erau un Insotitor obisnuit al procesului de instruire: ele se utilizau pentru a evalua gradul de stapinire a abilitatilor fizice ~i mentale, in evul mediu, ' investigatiile europene au introdus examinarea respect iva in calitate de conditie pentru acordarea titlurilor si gradelor stiintifice. iosa ca domeniu stiintific, psihodiagnosticul a inceput sa se constituie la frontiera secolelor XIX - XX. Aparitia lui a fost pregatita de citeva orientari in dezvoltarea psihologiei, cele mai • importante fiind psihologia experimentald ~i psihologia diferent tala,

Aparitia psihologiei experimentale (1) este legata de fondarea de catre Wundt, in 1879, tn Gennania a primului laborator de psihologie experimentala, Ulterior, asemenea laboratoare au fost Infiintate $i in aIte tan: Franta. Olanda, Suedia, S,U.A., Marea Britanie etc.

Biologul englez GaIton a fost unul din cei care a pus fundamentele testarii. Studiind factorul ereditar, Galton constientizeaza din ce in ce mai mult necesitatea masurarii diverselor caracteristici ale subiectilor care se aflau (sau nu se aflau) In legaturi de rudenie. in acest scop, cercetatorul a realizat numeroase masurari ale elevilor din diverse institutii de invatamint. La Expozitia Internationals din 1884, Galton organizeaza un laborator antropometric unde vizitatorii aveau posibilitatea sa i~i masoare unele caracteristici fizice si sa i§i testeze acuitatea vizuala $i auditiva, timpul reactiei si alte functii

Introducere in pSihodiagnostic 14

15 CaroUaa PLATON

senzorial-motorii. Aplicarea unor asemenea metode contribuiau din plin la acumularea primelor date sistemice despre diferentele individuale in desfasurarea functiilor psihice elementare.

Galton considera ell testele senzoriale pot servi drept modalitate de evaluare a inteligentei omului, El sublinia ca informatia despre evenimentele exterioare parvine, in exclusivitate, prin organele de sim] si, eu cit mai bine aceste organe sesizeaza diferentele, eu atit mai larga este aria de activitate a inteligentei. Savantul a observat ca idiotii nu disting caldura, raceala, durerea. Aceste observatii au consolidat si mai mult convingerea lui ca capacitatea diferentelor senzoriale trebuie sa fie mai mare la persoanele dotate intelectual.

Galton a fost primul care a utilizat scalele apreciative, anchetarea si tehnica asociatiilor libere, utilizate ulterior de savanti in diverse scopuri. Considerabil este aportul cercetatorului si in elaborarea metodelor statisticii matematiee pentru analiza datelor, metode preluate si perfectionate de multi elevi ai savantului, unul dintre cei mai cunoscuti fiind Pearson.

Un aport deosebit in dezvoltarea testarii psihologice au adus lucrarile psihologului american Cattell. Testele lui Cattell, influentate de ideile lui Galton, masurau viteza miscarii, sensibilitatea la durere, acuitatea vizuala si audit iva, timpul reactiei, memoria etc. Aeeste teste erau tipice in sirul testelor elaborate la sfirsitul secolului al XIX-lea. Asemenea serii se administrau elevilor, studentilor, adultilor. insa unele incercari din aceasta perioada de a evalua primele teste au adus rezultate putin imbucuratoare, A fost determinata 0 corelatie minima intre diverse teste si 0 necorespundere evidenta intre rezultatele testarii, pe de 0 parte, si reusita scolara a elevilor, sau aprecierea de catre profesor a nivelului lor intelectual, pe de alta parte.

Multe serii de teste create de psihologii europeni in aceasta perioada prevedeau masurarea unor functii mai complexe. Savantul german Kraepelin, preocupat de examinarea clinica a pacientilor cu tulburari psihice a elaborat 0 serie de teste pentru masurarea factorilor considerati de el de bam in caracteristica individului. Aceste teste utilizind, de regula,

operatii aritmetice elementare, erau menite sa masoare efectele memoriei, surrnenajului, distragerii atentiei,

Un alt psiholog german Ebbinghaus a studiat legile memoriei, utilizind in acest scop serii de silabe lara sens. EI considera ca rezultatele astfel obtinute, nefiind influentate de constiinta individului, au un caracter mai obiectiv. Prin aceasta metoda, Ebbinghaus a deschis calea studierii experimentale a deprinderilor .

Psihologul italian Ferrari a introdus in seriile elaborate, in afara de teste fiziologice, teste de masurare a volumului perceptiei ~i interpretarea imaginilor.

Criticind majoritatea seriilor existente pentru

atentionarea exagerata asupra caracteristicilor senzoriale si aptitudinilor speciale elementare, renumitul psiholog franeez Binet propune un sir de teste pentru masurarea unor asemenea functii ea memoria, imaginatia, atentia, perceptia, sugestibilitatea, perceptia estetica etc. De acum in aceste teste se profileaza tendintele care, ulterior, au condus la crearea renumitelor scale de inteligenta ale lui Binet.

Psihologia diferentiala (1) a eonstituit un alt izvor al aparitiei psihodiagnosticului. tn afara reprezentarilor despre particularitatile individual-psihologice, obiect de studiu al psihologiei diferentiale, ar fi imposibila aparitia psihodiagnosticului ca ~inta despre metodele studierii lor. Psihologia diferentiala se constituia sub influenta cerintelor practicii: pedagogice, medicale, industriale. Necesitatea studierii ~i tratarii persoanelor cu retard mental ~i a bolnavilor psihici a contribuit, de asemenea, la constituirea psihodiagnosticului.

Una din primele publicatii dedicate retardului mental apartine medicului francez Esquirol. EI evidentiaza diverse forme ale manifestarii acestui retard - de la prima treapta a subnonnalului pina la profunda idiotic. Totodata, savantul traseaza deosebirea dintre bolnavii psihici ~i retardati. Primii se caracterizeaza prin tulburari emotionale .neinsotite in mod obligatoriu de subdezvoltare intelectuala. Ceilalti se caracterizeaza, in cea mai mare masura, prin defecte intelectuale

Introducere in pSihodiagnostic 16

J 7 Carolina PLATON

innascute sau obtinute in frageda copilarie. in cadrul cercetarilor sale, Esquirol conchide ca utilizarea de catre individ a limbajului este unul din criteriile cele mai fide le ale dezvoltarii

lui intelectuale., :

Un aIt medic francez Seguin a fost primul care a acordat atentie instruirii retardatilor, Ignorind opinia general acceptata ea retardatii mentali sint de nerecuperat, Seguin a utilizat un sir de metode, numite fiziologice, in instruirea cu succes a copiilor cu retard mental pe parcursul mai multor ani. Multe dintre aceste metode sint utilizate si in prezent in institutiile de invatamint special.

Termenul "test mental" (engl. "mental test") a aparut pentru prima data in anul 1890 in unul din articolele lui Cattell. care a creat acest tennen pentru a desemna noile probe care se refereau, mai ales, la functiile senzorial-motorii si erau aplicate de el studentilor sai (38). In articolul sau, Cattell mentiona ca administrarea testelor unui mare numar de indivizi va permite sa se descopere Iegitatile proceselor psihice, transformind, astfel, psihologia intr-o stiinta exacta. Totodata, pentru prima data, autorul lanseaza ideea necesitatii standardizarii testelor, pentru a putea compara rezultatele obtinute de diferiti cercetatori.

in 1905, psihologul francez Binet, in colaborare cu psihiatrul Simon, publica un articol intitulat "Metode noi pentru diagnosticul nivelului intelectual al anormalilor", care descria primul test mental ce masura 0 functie intelectuala superioara - inteligenta - si avea aplicatii practice evidente (34). Binet a fost primul care a rupt cu tentativele asociationiste de masurare a inteligenjei, pornind de la procesele elementare (acuitate senzoriala, timp de reactie etc.). EI considera ca inteligenta trebuie sa fie perceputa prin prisma proceselor superioare ca memoria, facultatea de a intelege, irnaginatia etc. Scala construita de Binet in 1905. revazuta in 1908, iar apoi in 1911, era un test de inteligenta de aplicare individuala si continea

itemi eterogeni - verba Ii ~i nonverbali (de performanta) - care, pentru Binet. puneau in joc componente esentiale ale inteligentei '~i al caror rezultat se afla in legatura Cll dezvoltarea copilului, Introducerea acestui criteriu l-a condus pe Binet la concepti a de virsta mentala. Un item era considerat ca 0 caracteristica a unei virste menta Ie date. daca era reusit de majoritatea copiilor normali de aceeasi virsta cronologica, Virsta mentaia pennite de a situa performantele unui copil referitor la performantele medii ale esantionului reprezentativ de copii de diferitevirste. Succesul in lume a fost imediat ~i un numar crescind de lucrari a condus la crearea numeroaselor probe diverse dupli natura, structura ~i scopul Ior,

In timpul primului razboi mondial eficacitatea testelor a fost demon strata in Statele Unite, dod ele au fost utilizate masiv pentru a recruta rapid 0 armata, punind bazale aparitiei teste/or de grup - un raspuns firesc la cerintele stringente ale practicii care necesita diagnosticarea unui mare numar de persoane in scopul selectarii lor pentru anumite tipuri de activitate conform particularitatilor individuaIe. Astfel, au aparut doua forme ale testelor militate: Anny Test Alpha si Anny Test Beta. Primul, destinat pentru testarea generals obisnuita, era un test verbal continind vocabular, sinonime, antonime etc. AI doilea, destinat analfabetilor si persoanelor de origine straina care nu cunosteau limba engleza, era un test nonverbal continind Iabirinte, completare de imagini, coduri etc.

Dupa terminarea primului razboi mondial, testele militare auinceput a fi utiJizate in serviciile civile. servind drept model pentru crearea unor noi teste de inteligenta de grup. Au fost elaborate numeroase teste pentru toate virstele si treptele de scolaritate (de la prescolari pina la postuniversitari), pentru anumite grupuri de adulti (detinuti in inchisori) etc. Scalele Alpha si Beta au fost de nenumarate ori revizuite, iar variantele lor etalonate dupa virsta cronologica se utilizeaza in S.U.A. si in prezent.

incA pina la primul razboi mondial, psihologii au simtit necesitatea de a completa testele de inteligenta genera I a eu teste

2.2. Aparttla testului

Introdueere in psihodiagnostic

18

19 Carolina PLA TON

de aptitudini speciale (37). Desi testele de inteligenta erau preeonizate pentru masurarea diverselor functii, s-a determinat ca sfera lor de aplicabilitate este destul de limitata, dat fiind faptul ca nu toate functiile existente sint reprezentate in aeeste teste. Marea majoritate a testelor de inteligenta masura, in temei, aptitudinile verbale si, -intr-o oarecare masura, capacitatea de a opera cu simboluri numerice, abstracte. Necesitatea de a defini ce anume mascara testele de inteligenta devenea din ce in ce mai stringenta, De exemplu, cea rnai mare parte a testeior, considerate in anii 20 teste de inteligenta, ulterior, au inceput a fi numite teste de masurare a aptitudinii de invatare. Sehimbarea terrninologiei se explica prin constientizarea faptului ca, in fond, testele de inteligenta masurau 0 combinare de capacitati indispensabile pentru activitatea de tnvatare. Cele mentionate au servit drept imbold pentru elaborarea unor teste "deosebite" de cele de inteligenta - testele de aptitudini.

Aparitia testelor de aptitudini era dictata ~i de acute necesitati practice legate de dezvoltarea furtunoasa a eonsilierii si selectiei profesionale in diverse domenii de activitate. Au inceput sa se elaboreze teste pentru determinarea aptitudinilor

. mecanice, artistiee, muzicale etc.

Utilizarea metodelor statistiee de prelucrare a datelor, in special a analizei factoriale, a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea testelor de aptitudini speciale. Una din consecintele practice din cele mai importante ale analizei factoriale a fost elaborarea bateriilor complexe ale aptitudinilor care, spre deosebire de eoefieientul de inteligenta (C. I. - indice general), masurau gradul de expresie la individ a unei sau aItei particularitati dintr-o totalitate de aeestea. Pentru a evita confuziile, sa explicam unii termeni. Or, testele de inteligenta rmbina probe destu1 de eterogene, din care rezulta un indice sumar, de tipul C. I. Testele de aptitudini speciale mascara, de regula, 0 singura aptitudine. Bateriile complexe de aptitudini mascara un sir de aptitudini si prezinta profilul alcatuit de acestea.

De rind cu testele de inteligenta, de aptitudini speciale si complexe apare inca. un tip de teste. utilizate pe larg in institutiile de rnvatamtnt §i numite teste de cunostinte (38). Acestea reflecta, tntr-o anumita masura, influenta programelor scolare asupra eficientei rezolvarii testelor, masurind astfel rezultatele instruirii. Istoria dezvoltarii acestor teste poate fi urmarita din momentul inlocuirii in unele scoli din S.U.A. a examenelor orale cu cele scrise. Unul din cele mai cunoscute teste de acest tip a fost elaborat la Universitatea din Stanford in 1923. Cu ajutorul lui, se evaluau cunostintele elevilor din diverse clase ale institutiilor de invatAmint preuniversitar. Actualmente, testele de cunostinte, fiind mai numeroase, sint utilizate pe larg in diverse domenii ale activitatii practice ..

o alta directie a testarii psihologice se afla in legatura cu aspectele afective sau nonintelectuale ale personalitatii. Testele utilizate in acest scop sint numite teste de personalitate (1). Desi unii psihologi utilizeaza termenul "personalitate" in sens rnai larg, intelegind prin el individul ca "un tot intreg", inclusiv aspectele intelectuale, tennenul "test de personalitate" este utilizat, de regula. pentru masurarea unor asemenea particularitati ca motivatia, interesele, montajul, reglarea emotionala, relatiile interpersonale etc.

Unul din primele teste care a pus baza testarii personalitatii a fost testul lui Kraepelin a asociatiilor libere, utilizat de autor in examinarea bolnavilor eu tulburari psihice. Testul prevedea prezentarea individului a unui sir de cuvinte - stimuli special selectati, la care bolnavul trebuia sa raspunda cu primul cuvint ce ii venea in minte. Kraepelin utilizeaza aceasta metoda si pentru studierea consecintelor psihologice ale oboselii, foamei, utilizarii preparatelor medicamentoase si ajunge la concluzia cA acesti factori rom-esc frecventa unor anumite asociatii,

Metoda asociatiilor libere a pus fundamentele dezvoltarii uneia din cele mai cunoscute metode de studiere a personalitatii - tehnica proiectiva (3). in testele de acest tip subiectului i se prezinta 0 proba nestructurata, care admite mai multe variante

Introducere in psihodiagnoslic 20

de solutionare. Dat fiind faptul ca. metoda proiectiva nu Ii permite individului sa defineasca scopul testarii, se presupune ea in rezolvare subiectul va manifesta rnodalitati de' reactie speeifice lui, Tara a avea posibilitatea de a crea 0 impresie dorita,

o alta abordare in masurarea persoI~.alitatii este reprezentata de chestionarele de personalitate (1). In ealitate de varianta initiala a unei asemenea anchete poate fi mentionat ehestionarul lui Woodwort, elaborat in anii primului razboi mondial §i utilizat pentru depistarea primara a persoanelor suferind de nevroza. Testul contineao serie de Intrebari privind indicii obisnuiti ai nevrozei, iar persoana testata trebuia sa raspunda ea Ie are sau nu. Ulterior. ehestionarul lui Voodwort a servit drept model pentru elaborarea teste lor privind reglarea emotion ala.

o a treia abordare in studiul personalitatii este reprezentata de testele actionale sau situationale, in aeeste teste subiectul este rugat sa intreprinda niste actiuni ce reproduc situatii cotidiene, al caror seop deseori ramine necunoscut. Pentru prima data asemenea teste au fost folosite in anii 20-30 in S.U.A. in studierea unor asemenea particularitati comportamentale ca minciuna, furtul, perseverenta, Ulterior. aceasta metoda a fost folosita intr-o serie de teste situationale pentru adulti,

Actualmente, expansiunea testelor a luat 0 amploare nemaipomenita, ocupind unul din primele locuri in aplicatiile psihologiei in cele mai variate domenii, loc pe care metoda II mentine si it consolideaza, cucerind pozitii noi in psihologia educatiei, psihologia personalitatii, psihologia patologica, psihiatrie etc. Au evoluat si aspectele tehnice si metodologice. Desi Statcle Unite, unde pentru prima data a aparut termenul "test mental", ocupa 0 pozitie dorninanta, contributia, uneori decisive, a psihoiogilor din numeroase tari este evidenta in acceptarea actuala a metodei in lumea Intreaga.

21

Carolina PLATON

Capltolul 3. ASPECTE ETICO-SOCIALE ALE PSIHODlAGNOSTICULUI

3.1. Probleme de deontologie

Consecintele sociale pe care Ie are utilizarea testelor au impus necesitatea fixarii unor norme de etica profesionala. Este vorba de responsabilitatea si calificarea psihologului diagnostician, de relatiile lui ell subiectul, de modal ita tile de comunicare a rezultatelor examenului psihologic $i confidentialitatea lor, de evitarea abuzului de teste, de interpretarea lor competenta. Aceste ~i alte principii au fost puse la baza elaborarii Codului deontologic al psihologului, aprobat de Asociatia Americana a Psihologilor (54). lata citeva din aceste principii care se refera la:

1) cerintele de etica, de corectitudine, onestitate etc. ;

2) cerinta de a pastra secretul profesional, secret ce se refera la diagnoza, pentru a nu crea conditii de depreciere ori suspiciune a subiectului in colectivele in care traieste;

3) cerinta respectului total al aceluia ce se afla in atentia psihologului;

4) obligatia ca prin munca de observatie si cercetare sa

se contribuie la dezvoltarea sistemului stiintelor psihologice;

5) obligatia de a respecta autonomia tehnica;

6) cerinte de independent! profesionala,

Conform acestor principii a fost elaborat Codul deontologic pentru teste in educatie, care sUi la baza activitatii profesionale a specialistilor din domeniul educatiei (54).

3.2. Nivelul de calificare a utllizatorilor de teste

UtiJizarea testelor in exclusivitate de specialisti in domeniu este conditia primordiala in diagnosticarea individului

Introducere in psihodiagnostie 22

23 Caro6na PLATON

si deci in protejarea drepturilor aeestuia. Uti lizatori i de teste trebuie sa dea dovada de 0 deplina onestitate stiintifica ~i profesionala. In literatura de specialitate gasim numeroase dovezi ale limitelor metodelor de diagnosticare a psihicului uman. Or, nici un psihodiagnostician nu poate sa vada in om ca intr-un glob straveziu. Testele nu ne dau prin ele insele imaginea psihicului subiectului, care nu se reduce la 0 suma de cote. Momentul esential si, in acelasi timp, cel mai dificil §i de raspundere pentru utilizator este acel al interpretarii rezultatelor. Capaeitatea de a face interpretari corecte, utile pentru practica implica 0 pregatire profunda in domeniu.

Cind se poate eonsidera ca 0 persoana este bine pregatita pentru activitatea de psihodiagnostician? Aeeasta depinde de cultura lui psihologica care il ajuta sa vada problemele, de experienta obtinuta in contaetul eu diverse eategorii de persoane pe care le testeaza (prescolari, scolari, bolnavi mental etc.). 0 mare influenta au si dispozitiile native necesare formarii talentului de psihodiagnostician: capacitatea de a obtine usor cooperarea subiectilor, spiritul de observatie, inteligenta etc. Nu mai putin importanta este si capacitatea de a unna exact instructiunile si nonnele de cotare, de a nota rapid si exact raspunsutile. Bineinteles, volumul de pregatire depinde, intr-o anum ita masura, si de natura metodei cu care se lucreaza. Or, utilizarea corecta a testelor individuate de inteligenta si a eelor de personalitate necesita 0 perioada mai lunga de instruire, decit a celor eolective si de aptitudini profesionale simple.

Un psiholog calificat selecteaza metodele in corespundere eu seopul examinarii si eu persoana concreta pe care 0 examineaza, El trebuie sa cunoasca literatura privind metoda aleasa, sa poata apreeia parametrii tehnici ai aeestei metode: fidelitatea, validitatea, etaloanele etc. Daca testarea se efectueaza de persoane de alte profesii, este important sa se apeleze la servieiile unui psiholog-eonsultant, care ar putea asigura conditiile necesare pentru 0 corecta administrare :;oi intepretare a testului.

Data fiind diversitatea directiilor de cercetare si specializare, nici un psiholog nu poate avea acelasi grad de calificare in toate domeniile. lata de ce orice psiholog trebuie sa cunoasca limitele competentei sale, sa nu propuna servicii :;oi sa nu utilizeze tehnici care contravin standardelor profesionale. Experienta pozitiva in acest sens consta in faptul, cli pentru ridicarea gradului de profesionalism ~i imbunatatirea calitatii examenului psihologic, specialistilor calificati Ii se acorda licente.

3.3. Uilizarea metodelor de pslhodiagnostic

Un aspect important al utilizarii metodelor psihodiagnostice este eel al necesitatii de a se evita abuzul in folosirea lor. De exemplu, utilizarea abuziva a testelor duce deseori la divulgarea continutului lor in paturile targi ale populatiei :;oi Ie face ineficiente inainte de a se putea erea altele noi. In acest context, Asociatia Intemationala de Psihologie Aplicata a elaborat un proiect de recomaudari cu privire la ere area, distribuirea :;oi utilizarea testelor psihologice, in care se exprima necesitatea de a crea in cadrul asociatiilor nationale ale psihologilor a unor comisii de verifieare a calitatii teste lor puse in circulatie. In sarcina acestor comisii s-ar include prevenirea utilizarii abuzive a testelor, publicarea articolelor critice, excluderea din rindurile persoanelor autorizate sl utilizeze teste a celor care incalca Codul deontologic al psihologului. Se discuta, de asemenea, problema de a se cere finnelor editoriale sa tina cont de persoanele care au dreptul sa acceada la testele psihologice editate, persoane care s-au angajat in prealabil ~ respeete acest cod.

Utilizarea exagerata a testelor in scoli, colegii, oficii, servicii militare, intreprinderi a dus la 0 adevarata revolta, mai ales in Statele Unite. Intr-o soeietate, unde pentru a evalua capacitatile membrilor sai, anual, se aplica aproape un sfert de milion de teste, publicul testat a inceput sa aiba indoieli privind validitatea unei astfel de selectii ~i a testelor Insesi. Pentru a

Introducere in pslhodiagnostk 24

25

Carolina PLA TON

evita atare nemultumiri, psihologii sint obligati sa cunoasca lirnitele testelor si ale lor proprii, sa Ie foloseasca numai atunci

cind nu pot obtine informatii identice pe alte cai. .

Valoarea date lor obtinute eu ajutorul testelor poate fi mult alterata de lipsa conditiilor imanente oricarui examen psihologie. Or, oriee examinare trebuie sa se desfasoare in conditii, unde sa fie absenti to~i factorii perturbanti ce ar putea provoca distragerea, oboseala, teama subiectului. Lipsa de cooperare a subiectului, tot ceea ce frineaza manifestarea sa, de asemenea, impiedica subiec-tul sa realizeze maximul de care este capabil.

Eficacitatea testarii depinde si de virsta celor testati. in cazul copiilor, cu exceptia celor ee manifesta 0 excesiva tirniditate sau negativism, examinarea nu implica dificultati exceptionale: noutatea materialului trezeste curiozitatea cop iii or normali. Tinerii si adultii, in schimb, traiesc adesea 0 teama paralizanta, Pentru unii din ei examenul este 0 situatie neobisnuita, legata de 0 imprejurare importanta, astfel incit apare teama de nereusita. in asemenea cazuri, este necesar sa se gaseasca 0 justificare pentru aplicarea unui test, sau sa se ascunda adevarata lui functie, pentru a nu leza amorul propriu al individului. De exemplu, un test de atentie poate fi prezentat ca atare, deoarece un tinar sau un adult poate recunoaste, lara a avea trairea unui esec, cA are 0 atentie slab dezvoltata, in cazul unui test de inteligenta, insa, subiectul accepta mai greu nereusita. Pentru adulti situatia de a fi supus testarii este dificila si din cauza ca ei au ajuns la 0 anumita specializare, la 0 anum ita fixare a formelor stabile de activitate. lata de ce, in opinia lui Genest (1), dupa 40 de ani nu mai este indicata nici 0 testare psihologica, cu exceptia cazurilor de diagnostic clinic.

Este de dorit sa se reduca la minimum toate elementele care subliniaza caracterul de examen. Se recomanda ca examinatorul sa aiba 0 pozitie din care subiectului sa ii fie mai putin vizibile notarile pe care Ie face, aparatele de inregistrare etc. Totodata, examinatorul nu trebuie sa fie total invizibil subiectului, deoarece aceasta ar putea spori sentimentul lui de

nesiguranta, Un paravan care mascheaza miinile si materialul pe care n manipuleaza este eel mai indicat.

Examinatorul trebuie sa posede simtul de observatie.

Desi in irrstructiunile testului se indica modul de notare si apreciere a ra spunsuril or, in timpul testarii apar 0 serie de manifestarj, reactii secundare foarte semnificative, De exemplu, psihologuJ observa ca subiectul da semne de oboseala si, in consecinta, se mmultesc raspunsurile gresite la un test de inteligenta. Un alt subiect face aceleasi greseli din cauza neatentiei, altul -din eauza supraaprecierii si nu se gindeste suficient lnainte de a raspunde, altul din cauza timiditatii etc. Or, este necesar ca psihologul, prin observatiile facute in timpul examenului, sa urmareasca dinamica si cauzele esecului.

Subiectii (in special copiii) simt nevoia de a primi confirmarea corectitudinii reactiilor lor. Sub acest aspect, apar insa anumite dificultati, De exemplu, a spune subiectului ca raspunsul este gresit deseori Inseamna a-I tulbura, a-I inhiba. A-I incuraja afirmind ca rezolvarea a fost corecta poate transpune rnodul respectiv de rezolvare ~i asupra altor probe de acelasi gen. Psihologul va lua 0 atitudine lncurajatoare, tara a influenta directia de gindire sau actiunile subiectului, iar examenul va fi lipsit de orice indicatii moralizatoare sau instructive.

in.timpul examinarii, subiectul poate fi in fluentat de reactiile involuntare ale psihologului: de aprobare, de nemultamire, de plictiseala etc. Unele cercetari au demonstrat ea si parerea examinatorului despre subiect poate modifica, lntr-o anum ita masura, rezultatele intr-o situatie experimentala. 0 atare situatie ar putea fi evitata, examinatorului oferindu-i-se mai putine date despre subiect inainte de interpretarea datelor sau recurgindu-se la interpretarea rezultatelor testarii efectuate de un alt psiholog. Insa aceste procedee prezinta si mari dezavantaje, lipsindu-l pe psiholog de informatiile suplimentare, adesea extrem de semnificative.

Introducere tn psihodiagnostic

26

27

Carolina PLATON

4.2. Metode cu grad SCHut de formaIizare

4.2.1. Observatla ~i folosirea ei in psihodiagnostic

Capitolul 4. METODE DE PSIHODIAGNOSTIC

4.1. Tipurile metodelor de psihodiagnostic

Observatia este necesara 'in orice fel de psihodiagnoza.

Ca procedeu al cunoasterii stiintifice, observatia consta in analiza metodica ~i intentionata a cornportamentului unui subiect, a unei reactii sau a unor manifestari ale subiectului aflat in atentia celui ce trebuie sa efectueze 0 diagnoza psihica, Observatia nu este 0 simpla percepere, ci 0 sistematizare a perceperii, un act de cunoastere orientat. Observatia, ca metoda, implica 0 inregistrare selectiva a datelor care reflects existenta "obiectivelor diagnozei psihice". Obiectivul poate fi un tip de comportament, de a gindi, de a simp etc., care in cazul observatiei capata functia de simptom.

Exista 0 metodologie a observatiei care face din ea 0 metoda tot atit de utilA pentru psiholog cum este pentru medic examenul clinic, prin care, palpind, ascultind pulsul, respiratia etc. cu instrumente relativ nu prea complicate, acesta pune in evidenta caracteristicile mai importante ale pacientului,

in literatura de specialitate se evidentiaza doua aspecte privind observatia: felul de abordare a obiectivului si tehnica de observatie (53).

1 . [n ceea ce priveste primul aspect se poate vorbi despre observatia directa si indirecta,

Observatia directd are loc atunci cind psihologul constata si consemneaza fenomenele cu ajutorul propriilor sale organe de sim] sau cu ajutorul unor aparate ce amplifica capacitatile acestora (magnetofoane, camera de luat vederi, cronometre etc.),

Observatia indirecta se deosebeste de cea directa prin faptul ca are in obiectiv caracteristici ~i trasaturi psihice ce nu se pot analiza prin exprimarile lor directe, Problemele stilului invatiirii, motivatiile ascunse, inconstiinta conduitei, interesele $i aspiratiile si multe altele fac parte din aceste categorii de aspecte psihice. Fiind yorba de. niveluri mai putin accesibile direct,

Toate metodele utilizate in psihodiagnostic ar putea fi divizate in doua categorii: metode cu un inalt nivel de formalizare si metode cu un nivel de formalizare scazut (17).

Din grupul de metode fonnalizate fac parte testele in sensul larg al acestui cuvint (testul propriu-zis, chestionarele, metodele proiective). Ele se caracterizeaza prin proceduri stricte de aplicare (realizarea stricta a instructiunii, modalitati stricte de pre zen tare a materialului, neimplicarea psihodiagnosticianului in activitatea subiectului etc.), prelucrare (existenta criteriilor de evaluare a rezultatelor etc.), fidelitate, validitate $i sensibilitate. Aceste metode asigura acumularea rapida a informatiei care permite compararea cantitativa si calitativa a individului Cli alti oameni.

Metodele cu un grad scazut de formalizare includ observatia, anamneza, convorbirea, analiza produselor activitatii etc. Aceste metode furnizeaza informatii de valoare indeosebi in cazul studierii fenomenelor psihice care cu greu se supun "obiectivizarii' sau care sint extrem de schimbatoare (emotiile subjective, dinamica scopurilor, starilor, dispozitiilor etc.). Totodata, acest tip de metode este extrem de laborios, necesita mult timp si tine mult de profesionalismul si intuitia psihodiagnostici anulu i.

Metodele cu un grad inalt de formalizare ~i cele cu un grad scazut de formalizare se completeaza reciproc, iar in cadrul unui examen psihologic este necesara utilizarea armonioasa a ambelor tipuri de metode. Or, acumularea informatiei eu ajutorul teste lor poate fi precedata de perioada de cunoastere a individului, care poate fi realizata prin intermediul observarii, anamnezei, discutiei.

Introducere in psihodiagnostic 28

29 Carolina PLATON

observatia se incadreaza in subordinea unor ipoteze, reprezentari

etc. cu privire la subiect. :

Si in primul, si in al doilea fel de observatie se studiaza atit continutul, cit si aspectul dinamic, forma de manifestare a proceselor si trasaturilor psihice,

2. in functie de tehnicile utilizate, observatia se tncadreazs in citeva variante.

Observatia utilizata in cadrul unui orar longitudinal, avind .in atentie caracteristicile dezvoltarii psihice, poarta denumirea de observatie longitudinalii (sau genetica).

Se P?ate vorbi de~pre observatia in esantioane de timp coneentrat :;;1 detenninat. In acest sens, Anastasi (1) a efectuat cite 24 de observatii a cite 5 minute de subiect :;;i a ajuns la convingerea ca 0 astfel de metoda este satisfacatoare ea volum de (observatie) informatie pentru anumite tipuri de simptome.

Observatia poate sa se efeetueze in mediul deschis (general) si in mediul inchis (restrins) ~ clasa, laborator, teatru etc. Cea din urma este dictata de anumite activitati sau de anumite momente ale regimului de viata.

. Observatia poate sa se efect~leze l?i asupra activitatii

artizanale, asupra produselor activitatii creatoare manuale intelectuale, de performanta, In acest caz, se pot extrage ipoteze interesante privind aspecte putin sesizabile aItfel.

Tehnica oricarei observatii trebuie stapinita bine. Este foarte utila 0 prima observatie de orientate, pentru a se organiza cele mai adeevate modalitati de abordare a subiectului examinat,

Orice observatie este insotita de un sistem de notatie, in aceasta problema nu exista modele strict stabilite. Totusi, in genere, rezolvarea corecta a unei probleme se noteaza prin semnul " + ", rezolvarea gresita se noteaza prin semnul " - ", rezolvarea cu ezitari - prin semnul " - ". Daca subiectul nu intelege, se pune " !? ", daca cere explicatii se pune sernnul intrebarii "??", daca i~i manifests uirnirea, se pune semnul exclamarii "! !". Timpul de reactie se noteaza "TR", timpul de odihna - "TO", timpul de lucru - "TL", timpuJ de gin dire _ "TG" etc.

Centralizarea datelor de observatie se face fie in fisele de observatie, fie in foi sau fise de evaluare. In anumite tipuri de observatii (mai ales in cele individuale) notatia este relativ complexa §i presupune 0 foarte buna insusire a ei.

in secolul al XX~lea, observatia a suferit 0 oarecare discreditare, tnsa important este ca gradul de penetratie in substanta fenomenelor psihiee prin observatie este foarte mare. Bineinteles. este yorba de observatie ca metoda supusa rigorilor ~i exigentelor stiintifice, de observatie cu ipoteze verificabile §i confonne nivelului cunostintelor stiintifice,

4.2.2. Anamneza

Anamneza (din gree. "intoarcere in trecut") se constituie pe fondul relatarii subiectului cu privire la evenimentele mai importante din biografia sa. Anamneza se refera la tot ceea ce prilejuieste reactii pozitive sau negative in prezent, avind 0 legatura psihologica cauzala cu evenimentele trecute ale biografiei subiectului. Anamneza permite sa se surprinda discordantele dintre modul cum s-au desfasurat secventele biografiei subiectului si modul cum le-a trait acesta pe plan subiectiv. Din aceasta cauza, anamneza prezinta 0 foarte mare importanta si pennite sa se faca 0 insertie in planul motivational, in eel al aspiratiilor, al atitudinilor subiectului. Anamneza prezinta un material pretios atit prin cele relatate, cit si prin cele uitate si este utila nu numai pentru diagnoza psihica, ci si pentru psihoterapie.

Anamneza sondeaza longitudinal dezvoltarea

psihologica, precum si cadrul in care aceasta s-a desfasurat. Din acest rnotiv, ea pennite 0 dezvaluire a cauzelor care au detenninat 0 anumita evolutie sau involutie psihica. Acest fapt pennite sa se realizeze cadrul unei diagnoze psihice etiologice.

Pentru a fi operative, anamneza se structureaza pe doua planuri. Un plan sumar de date generale privind evenimentele vietii si un plan legat de faptul, evenimentul, simptomul ce a solicitat diagnoza psihica. De aceea, anarnneza poate avea

Introducere in pslbedlagnostlc

30

31

Carolina PLATON

structuri variate in care se consemneaza evenimente mai pregnante in functie de virsta, sexul, statutul civil si profesional al celui aflat sub diagnoza psihica.

caracterizeaza prin faptul ca psihologul prezinta 0 temaproblema, un incident si apoi lasa subiectul sa vorbeasca liber, :filra intrerupere. in astfel de situatii are loc un proces de proiectare ce dezvaluie atitudini, conflicte, sentimente, prejudecati, obsesii etc. Psihologul intervine, in final, pentru a elucida unele probleme in care i se pare ca. nu este deplin lamurit;

- convorbirea dirijata sau structuratd are la baza un plan de intrebari ce se pun in aceeasi ordine tuturor subiectilor cu care Iucreaza, Acest fel de convorbire este un fel de chestionar oral.

2. Din optica numarului de participanti se poate vorbi despre convorbirea indivtduala (categoriile aces tea au fost enumerate mai sus) si convorbirea de grup; in convorbirea cu mai multi participanti se realizeaza un psihosdiagnostic colectiv. Exista diferite tipuri de convorbiri de grup. Un tip este acel in care psihologul pune 0 problema ~i solicit! pe rind raspunsurile subiectilor S I, S2, S3 si S4. Raspunsurile subiectilor S2, S3 si S4 sint plasate in conditii de ameliorare treptata, datorita influentei raspunsurilor anterioare. eel mai avantajat este subiectul S4 si eel mai dezavantajat - S 1. Pentru a ameliora aspectele situationale, psihologul poate pregati atitea probleme ctti subiecti se afla in grup, organizind astfel adresarea, incit fiecare subiect sa se afle pe rind in situatiile 1, 2, 3 si 4. Conversatia libera de grup se caracterizeaza prin faptul ca subiectii discuta intre ei. In astfel de convorbiri psihologul nu mai are rolul de dirijare severs a discutiei, Acest tip de convorbire este pretios in diagnosticarea creativitatii, a caracteristicilor gindirii, a stilului etc.

3. Din optica obiectivului exista patru feluri de convorbire:

I) convorbire subordonata cerintelor de psihodiagnostic

(pentru studiul inteligentei, personalitatii, atitudinilor,

intereselor etc.);

2)convorbire utilizata ca tehnica de psihoterapie; 3)convorbire de consiliere;

4.2.3. Convorbirea ~i utilizarea ei in psihodiagnostic

Convorbirea este utilizata destul de eficient ca metoda de cunoastere a fenomenelor psihice (54). Cadrul convorbirii ca metoda psihologica estemailargdedtacelalanamnezei.in genere, convorbirea solicita, din partea subiectului investigat, raspunsuri care contin opinii, atitudini, expresii privind conceptia despre viata si lume a subiectului, dar ~i modalitati explicite verbale de exprimare. Din aceste motive, convorbirea pune in actiune atit mecanismele intelectuale, coerenta lor, cit si calitatile de exprimare spontana sau dificila a ideilor, nivelul cunostintelor, calitatea informatiilor etc.

Convorbirile se pot clasifica conform unor anumite criterii: metoda utilizata (1); numarul celor ce participa la convorbire (2); sarcina inclusa in convorbire (3).

1. Din optica metodei utilizate se poate vorbi despre :

- convorbirea lib era. Acest tip de convorbire se concentreaza in juruJ unei teme si este greu de urmarit, clasificat si identificat, Materialul adunat insa poate fi foarte pretios, deoarece permite sa fie analizate planuri subiective mai complexe si sA se faca sondaje subtile privind subiectul considerat;

- convorbirea clinicd (Piaget), care are la baza clasificari ale raspunsurilor posibile conform unei scm gradate. Ponderea unora sau altora din aceste tipuri de raspunsuri pune in evidenta gradul de dezvoltare a capacitatilor intelectuale ale copiilor;

- convorbirea semidirijatd, care se caracterizeaza prin faptul ca psihologul i~i propune in prealabil sa atraga atentia asupra anumitor obiective precise, pe care insa nu Ie realizeaza intr-o anumita ordine severa in timpul convorbirii;

- convorbirea dinamica este tipul de convorbire eu care opereaza mai mult psihanalistii, Aceasta forma de convorbire se

Infroducere in psihodiagnostic 32

33 Carolina PLATON

4) convorbire de cornunicare a rezultatelor examenului psihologic si a tot ce se considera important in legatura eu aeeasta.

acel al altor indivizi plasati in aceeasi situatie permitindu-se astfel clasificarea subiectuilui examinat fie cantitativ, fie tipologie" (3&).

Sartori considera ea testul este 0 proba ce pennite ca, pornindu-se de la un eompartament observat al unui subiect dat sa se determine comportamentele uzuale (inelusiv cele viitoare) sernnificative ale subieetului considerat, ceea ce se refera la functia de predictie a testelor.

Wall on a vazut in test "0 experienta sau un instrument de experienta".

Rey, la rindul sau, a definit testele psihologiee ca procedee standardizate concepute pentru a provoca la subiectii investigati reactii inregistrabile, reactii de toate felurile, atit in ceea ce priveste complexitatea, cit si durata, forma, expresia si semni fica tia,

Or, daca unii autori ca Pichot §i Walon considera testul ca fiind 0 situatie experimentala, specialistii sint aproape unanimi in aprecierea existentei unor deosebiri esentiale intre "test" si "experiment". in aceasta ordine de idei, Smith subliniaza urrnatoarele: "in experiment pastram subiectii in stare constanta si variem door conditiile; In testare, pastrarn conditiile constante si schimbam subiectii",

Desi diversi autori (53) insists in mod deosebit pe un aspect sau altul, toate definitiile care s-au dat testelor scot in evidenta drept caracteristici importante urmatoarele:

• capacitatea testului de a diferentia indivizi apartinind unei populatii determinate;

• diferentierile se fac in mod obiectiv si controlabil.

4.3. Metode cu grad inaU de formalizare

4.3.1. Deflnltil

Dintre multiplele instrumente de psihodiagnostic cea mai mare raspindire au capatat-o teste Ie. Numele de test a fost acordat pentru prima data de Cattell unor probe psihologice utiJizate ca instrumente de psihodiagnosticare a intelectului. Asociat la patemitatea testelor ca instrumente psihodiagnostice este numele lui Binet.

Astazi, testele au patruns in toate sferele vietii, in general, testul psihologic consta dintr-o proba, mai frecvent dintr-o serie de probe, construite cu scopul stabilirii prezentei (sau absentei) unui aspect psihic, a particularitatilor de manifestare sall a graduJui de dezvoltare psihica,

Exista mai multe definitii ale testului, partial diferite, deoarece fiecare dintre ele pune accentul pe un alt aspect de fi n itori u.

Asociatia Internationala de Psihotehnica a adoptat urmatoarea definitie reluata de "Vocabularul de psihologie" de Pieron: " Testul este 0 proba determinata, ce implies sarcina de efectuat, identica pentru toti subiectii examinati, cu instrumente precise pentru aprecierea succesuJui sau a esecului, sau pentru notatia numerica a reusitei. Sarcina poate sa se refere fie la utilizarea de cunostinte dobindite (teste pedagogice)" fie la functiile senzorial-rnotorii sau mentale (teste psihologice)" (37).

Conform opiniei lui Pichot, aceasta definitie este foarte restrinsa si nu poate fi aplicata decit la 0 categorie particulara de teste care apreciaza inteligenta, aptitudinile si cunostintele. Pichot defineste testul mai larg, ca "0 situatie experirnentala standardizata servind drept stimul pentru un comportament. Acest comportament este evaluat prin comparatie statistica cu

4.3.2. Conditllle privind constructia de teste

in elaborarea oricarui test sau baterii de teste este necesar sa se indeplineasca anumite conditii care se refera la: obiectiv, esantion, etalonare, standardizare (26).

Obiectivul urmarit de test prevede obtinerea unor informatii cit mai precise asupra caracteristicilor psihice ale

Introducere in psihodiagnostic 34

35 Carolina PLATON

subiectului examinat. Pentru a atinge obiectivul, este important modul in care se poate elabora un sistem de sarcini care ar satura obiectivul. Sarcina cu care subiectul se confrunta intr-un test poarta numele de "item". Fiecare test va cuprindedeci un numar mal mare sau mai mic de itemi. Rezultatele obtinute de 0 persoana la test, reprezentate prin numarul de puncte realizate, poarta numele de "scor" sau cota. In corectarea testului, pot fu luate in considerare diferite aspecte. De aceea, si cota este reprezentata prin: numarul de itemi corect rezolvati; numarul de erori comise de subiect; durata de lucru; diferiti coeficienti, obtinuti prin calcul; caraeterul raspunsului.

Deoarece apreeierea unui subiect din punetul de vedere al lnsusirilor psihice pe care le poseda se poate face numai prin cornparatie cu alti subiecti, iar euprinderea intregii populatii in procesul de analiza psihica cornparativa este imposibila, se pune problema esantionului de populatie pe care sa se faca probarea testului. Problema esantionului prezinta 0 importanta deosebita, deoarece acesta confera valabilitate cultural-sociala testului sau bateriei de teste. Esantionul reprezinta 0 colectivitate numeric! restrinsa, aleasa conform unor criterii. EI trebuie sa indeplineasca anumite conditii, in primul rind, el trebuie sa cuprinda un numar cit mal reprezentativ de subiecti, in genere, este necesar ca esantionul sa nu fie nici excesiv de mare, in care caz ar pune problema unui volum de munca marit, nici prea mic, riscind sa cuprinda numai anumite parti ale populatiei, fapt ce i-ar reduce sensibilitatea. Se presupune c! studiul pe 100 de subiecti satisface cerintele de populatie, anumite domenii de experimentare efectuindu-se cu loturi ~i mai mici de populatie, in eazurile in care este yorba de fenomene cu 0 oarecare constanta, devin valabile rezultatele obtinute pe astfel de loturi. in al doilea rind, esantionul trebuie sa fie omogen. Omogenitatea lui reuneste insu~irile importante ce determina valabilitatea ulterioara a unui test numai pentru 0 anum ita categorie de populatie (omogenitate culturala, socials, profesionala, de virsta, de scolarizare etc.).

Rezultatele obtinute de 0 populatie cit mai reprezentativa atit din punct de vedere numeric, cit si din punct de vedere al compozitiei sale serveste drept etalon pentru "masurarea' ~i aprecierea ulterioara a rezultatelor individuate. Rezultatele esantionului care a servit in etalonarea testului trebuie sA fie prelucrate statistic, pentru a stabili distributia normals a trasaturii examinate. Scopul este de a gasi locul unde se situeaza nota bruta a subiectului in interiorul ansamblului de note obtinute de membrii esantionului, Rezultatele pot fi reprezentate grafic printr-o curba, numita curba lui Gauss. De calitatea etalonarii testelor depinde, in mare masura, valoarea lor psihometrica, Este util ca particularitatile ~i volumul populatiei care a servit in etalonare s! fie cunoscute psihologilor care folosesc testul respectiv.

o conditie care stl la baza construirii testelor ~i care ji atribuie probei calitatea de test este standardizarea. Exista mai multe aspeete ale acesteia. Standardizarea instructiunii acordate subiectului in legarura eu sarcina ce trebuie executata (Ia unele teste la care timpul de executie are 0 valoare simptomatica, aeesta este indicat cu precizie de secunde); standardizarea stimu1i1or prezentati; standardizarea modului de cotare a reactiilor care penn it 0 cit mai mica interventie a subiectivitatii examinatorului.

Standardizarea examenului ~i raportarea la un etalon a rezultatelor individuale fac ca examenul eu ajutorul teste lor sa se deosebeasca, in mod calitativ, de aprecierile unui profesor sau ale unui psihiatru. De exemplu, un medic poate face 0 apreciere exacta a degradarii procesului de gindire la un schizofrenic, discutind cu acesta. Insa acest lucru nu tnseamna ca s-a aplicat un test. Pentru a fi considerat test. acestui examen ii lipseste referirea la distributia raspunsurilor la aceleasi intrebari intr-o populatie normal a, intr-o populatie larga de schizofrenici ~i intro populatie de bolnavi mental, care, de asemenea, reprezinta 0 deteriorare intelectuala. Profesorul apreciaza ~i el, de exemplu, gradul atentiei elevilor prin observarea lor zilnica, dar conditiile de observare nu sint strict standardizate ~i identice. Profesorul

Inlroducere in psih'Jdiagnoslic

36

37

CaroUna PLATON

face 0 anumita raportare la colectivul redus al clasei, si nu recurge la 0 prelucrare statistics a datelor.

Validuatea de concurenta eonsti: in stabilirea corelatiei dintre rezultatele obtinute La testul in curs de examinare si rezultatele .Ia un test care si-a dovedit deja validitatea. De exemplu, scala Binet-Simon a fost utilizata drept criteriu de validare la inulte alte teste de inteligenta ulterior consrruite,

Validitatea predictivd este posibilitatea de a emite un pronostic, pomind de la rezultate. Cu altecuvinte, ea urmareste in ce masura subiectii care au avut 0 buna reusita in cadrul testului vor avea 0 reusita asemanatoare in activitatea reala, 10 care respectiva tFasatura psihica estre considerata esentiala. De exemplu, testele de inteligenta au fost adesea validate in raport cu reusita scolara. Dar criteriul reusitei scolare nu este el insusi suficient de consistent (reusita este numai partial deterrninata de gradu1 de inteligenta; reusita nu este apreciata de toti profesorii, acordind aceeasi valoare diferitelor insusiri: intelegere, cunostinte, originalitate; nuse tine seams de gradul de motivatie care poate interveni in activitatea scolara, dar nu in cea de testare sau invers). Tinind seama de dificultatile amintite, in cazul validarii preventive, este bine sA: se calculeze corelatia dintre rezultatele la test ~i un aspect precisal activitatii reale. Corelatia care trebuie si existe intre reusita la test si reusita in activitatea utilizata drept criteriu depinde de scopul utilizarii testului. Se considera, de exemplu, ca 0 corelatie ce depaseste valoarea de- 0,25 justifica folosirea testului tnselectie, criteriul fiind superior selectiei empirice.

Validitatea de criteriu permite verificarea performantei obtinute la test in raport eu un criteriu. De exemplu, pot fi comparate rezultatele obtinute de un grup de subiecti, prezentind trasatura evaluata de testcu rezultatele unui grup de control (care nu areaceasta trasatura),

3. Sensibilitatea se defineste eft finetea discriminativa a testului, adica capacitatea lui de a diferentia deosebirile fine, existente dintre indivizi, Sensibilitatea interindividuala reprezinta 0 capacitate a instrumentuluidea discrimina diferiti indivizi, Sensibilitatea Intraindividuala este capacitatea instrumentului de a detecta diferente Iaacelasi subiect in cursul

4.3.3. CaIita*ile testelor

in afara de conditiile descrise mai sus, care stall chiar la baza construirii testelor, este nevoie si de a doua faza de elaborare, extrem de importanta pentru valoarea lor diagnostica, or este necesara 0 "testare a teste lor" .

Sint trei calitati de a caror prezenta ~i nivel depinde valoarea testului ca instrument diagnostic si prognostic ~i anurne: fideli tatea, val iditatea, sensibi I i tatea (12).

1. Fidelitatea este calitatea care face ea 0 proba aplicata aceluiasi subiect de doua ori (succesiv) sa dea rezultate identice. Fidelitatea testului se mascara prin mai multe procedee foarte diferite.

Constanta test - retest. Acela$i test, dupa un interval de timp, se aplica acelorasi subiecti, Corelatia dintre cele doua serii de rnasura se numeste coeficient de fidelitate. Fidelitatea testului va fi cu atit mai mare, cu cit coeficientul de corelatie este mai ridicat. Bineinteles. coeficientul depinde de test :;;i de stabilitatea trasaturii psihologice la subiecti,

Omogenitatea. Ea corespunde unei corelatii a diferitilor itemi Intre ei. Poate fi utilizata corelatia dintre itemi pari si impari, sau dintre doua parti (jumatati) echivalente si calculata corelatia dintre rezultatele obtinute la cele doua pffi1:i de aceiasi subiecti,

Echivalenta - metoda consta in a construi doua teste, numite "paralele", care contin intrebari de natura §i de dificultate analoaga, si in a calcula corelatia dintre rezultatele acelorasi subiecti la eele doua forme.

2. Validitatea este calitatea care face ca testul sA masoare ceea ce el presupune sa masoare si nimic altceva. Exista mai multe criterii de validare, regruparea lor variind dupa autori. Expunem in continuare citeva din cele mai uzuale.

Introdueere in psihodiagnostic 38

39 Carolina PLATON

masurilor repetate. Sensibilitatea este diferita in functie de test, de scopul cercetarii, de populatia studiata, De exemplu, in cazul probelor de dezvoltare, diferentele dintre mediile a doua virste consecutive sint mai mari de cit variatiile in interiorul respectivelor grope de virsta. Si. invers, in cazul testelor de aptitudini, diferentele dintre indivizii de aceeasi virsta depasesc pe cele dintre doua virste consecutive.

- teste de eficienta, care studiaza aspectele cognitive ale personalitatii, In interiorul testelor de eficienta pot fi distinse, conform scopu1ui urmarit: teste de inteligenta; teste de aptitudini speciale; teste de cunostinte, Primele doua categorii se deosebesc de a treia prin faptul ca ele mascara, in principiu, calitati fundamentale ale individului, independent de achizitii, in timp ce testele de cunostinte mascara anume aceste achizitii (desi 0 divizare ideala nu poate exista, majoritatea aptitudinilor neputind fi masurate decit prin intermediul cunostintelor pe care ele (aptitudinile)au perrnis subiectului sa Ie achizitioneze,

- teste de personalitate, care studiaza aspectele conative si afective ale personalitatii: interesele, caracterul, atitudinile etc. Testele de personalitate se impart in: chestionare; teste obiective de personalitate; teste situationale de personalitate; teste projective.

Prezentarea ulterioara a materialului (partile a II-a si a III-a) se va face pomind de la semnificatia psihologica a testelor, prezentata de Pichot (38).

4.3.4. Clasificarea testelor

Ultima jurnatate a secolului al XX-lea a marcat 0 crestere considerabila a numarului de teste. Se constata, de asemenea, 0 extindere a folosirii lor in diverse domenii: clinica, educatie, instruire, munca etc.

Toate acestea creeaza dificultati de clasificare a testelor, ele putind fi grupate dupa diverse criterii.

1. in functie de caraeteristicile exterioare se disting:

- teste creion I hirtie - subiectul trebuie sa raspunda in scris la intrebarile puse;

- de performanta - subiectul trebuie sa efectueze 0 ·anumita activitate de manipulare.

2. Dupa modul de administrare pot fi distinse:

- teste individuale si teste colective, in dependenta de faptul daca testul este aplicat unui sau mai multor subiecti simultan.

3. Considerind drept criteriu timpul de administrare,

testele se impart in:

- teste cu timp limitat;

- teste cu timp liber de executare.

4. Dupa materialul utilizat testele se impart in:

- verbale, in care itemii sint realizati cu ajutorul cuvintelor;

- nonverbale (numite uneori de performanta), in care se utilizeaza figuri, scheme etc.

5. Pomind de la semnificatia psihologica a teste lor.

Pichot distinge 2 mari categorii de teste:

4 I Carolina PLA TON

Introdacere in psihodiagnostic

40

PARTEA II. TESTE DE EFICIENTA

empiric. exi stenta unei dimensiuni comune pentru toate probele. Aceastadimensiune este atribuita inteligentei generale.

In cnrsul istoriei teste lor de inteligenta, diferite abordari au fost utilizate, deseori combinate §i completate, in asa fel cli probele moderne pot fi considerate ca rezultante ale unei validari de construct (ansamblu constituit din concepte teoretice iiii din consecintecare pot fi deduse permitind 83 se organizeze faptele observate).

Printre testele de eficienta, testele de inteligenta sint acelea care au provo cat cele mai vii discutii asupra rolului creditor si achizitionat in rezultatele lor. in practica, existenta unei contributii a ceea ce este achizitionat face ca un test de inteligenta sa aiba valoare doar daca etaIonarea a fost efectuata pe un esantion reprezentativ al populatiei careia ii apartine subiectul, Aceasta necesita reetalonarea nu numai a testelor utilizate in alte tari. dar §i a fiecarui test de inteligenta, utilizat in aceeasi lara peste fiecare circa zece ani. media rezultatelor populatiei generale a unei tari avind tendinta, datorita evolutiei culturale, sa se modifice ell timpul.

Exista 0 mare varietate de teste de inteligenta. in afara de abordarea generala utilizata in construirea lor, acestea difera prin numerosi parametri. Ele pot fi destinate examinarii copiilor sau adultilor; necesita 0 aplicare individuala sau colectiva, Iternii, fiind omogeni sau nu, pot utiliza material verbal sau nonverbal. Testele pot constitui 0 scala uniea sau mai multe scale de natura diferita a caror rezultare sint aditionate. Prin combinarea acestor parametri se ajunge la tipuri foarte variate (40,41,42,45).

Caputolul S. TESTE DE INTELIGENTA GENERALA

5.1. Generalitatl

Este imposibil de a da 0 definitie a inreligentei, acceptabila de toti. Prezentata in dictionare ca "ansamblu al functiilor mentale avind drept scop cunoasterea conceptuala si rationala" (3) ea este, in general. vazuta ca 0 aptitudine generals ce influenteaza reusita, Intr-o serie de situatii, in masura in care aceasta reusita depinde de posedarea eoneeptelor si de maiestria utilizarii lor. In elaborarea testelor de inteligenta au fost utilizate diverse abordari,

1. Utilizarea conceptelor teoretice. Se porneste de la 0 definitie a priori (de exemplu, inteligenta este aptitudinea de a rezolva probJeme abstracte) si se diuta itemi ell 0 buna validitate de continut in raport cu aceasta definitie. Sau, se considera ea inteligenta este un complex rezultant din combinarea diverselor functii si se cauta itemi care par a pune in joe un larg evantai a acestor functii. 0 versiune a abordarii teoretice este si aplicarea conceptelor lui Piaget, iesita din cercetarile autorului asupra stadiilor de dezvoltare a inteligentei.

2. Utilizarea criteriilor obiective. Primele teste de inteligenta pentru copii au fost construite pentru a prezice reusita scolara, aceasta fiind considerata dependents, in mare masura, de aceasta aptitudine generala. Un alt criteriu utilizat, de asemenea, la copii se bazeaza pe notiunea de dezvoltare. Ame-liorarea rezultatelor la un test infunctie de virsta cronologica furnizeaza un argument pentrua consideracli reusita este legata de inteligenta,

3. Analiza factoriald. lntr-un ansarnblueterogen de teste

de inteligenta, analiza factoriala pune in evidenta, in mod

5.2. Marile orieutari

Marile orientari pe care le-a unnatconstruirea testelor de inteligenta ~i care permit dea pune lntr-o anumitaordine aceasta diversitate se refera la: scale de tip Binet-Simon (1), scale omogene (izolate sau combinate in baterii) (2),o-dentarea spre examinarea copilului sauadultului (3). .

Intreducere in psihodlagnostic

42

43

Carolina PLA TON

S.2.1. Scale de tip Binet-Simon

3 ani: a arata nas, ochi, gura; a repeta doua cifre; a rep eta 0 fraza din sase silabe; a spune numele sau de familie;

6 ani: a repeta 0 fraza din 16 silabe; a eompara doua figuri din punet de vedere estetic; a executa trei comisioane simultane; a spune virsta; a distinge dimineata ~i seara;

11 ani: a critica frazele care contin absurditati; a include trei euvinte intr-o fraza; a gasi rnai mult de 60 de cuvinte in 3 minute; a face definitii abstracte; a pune cuvinte intr-o anumita ordine,

Rezultatul copilului la test exprima nivelul lui mental. in ulterioarele traduceri si prelucrari ale scalelor Binet, tennenul "nivel mental" este inlocuit cu termenul "virsta mentala", acesta fiind mai simplu §i mai accesibil. Un item era eonsiderat caracteristica unei virste mentale date, daca era reusit de toti copiii nonnali de aceeasi virsta cronologica si de nici unul de virsta imediat in ferioara, Dat fiind faptul d\ un astfel de item "ideal" nu exista din motive de variabilitate intelectuala interindividuala, Binet a ales itemii reusiti de 40-75 % de eopii de virsta data, plasind cite 4-5 itemi la fiecare nivel. Virsta mentala era determinata in corespundere cu reusita copilului la rezolvarea insarcinarilor. Examinarea incepea cu prezentarea itemilor corespunzatori virstei cronologice a copilului. Daca copilul reusea la top iternii, i se propuneau tnsarcinarile virstei mai mari. Daca nu reusea la toti itemii corespunzatori virstei sale cronologice, i se propuneau tnsarcinari destinate virstei mai mici. Examinarea continua pina la identificarea virstei a carei itemi erau reusiti de copit. Aceasta virsta era numita ,.virsta mentala de baza". Necorespunderea virstei mentale ~i cronologice era considerata drept indice al retardului mental (daca virsta mentala era mai mica decit cea cronologica) sau al supradotarii (daca virsta mentala era mai mare decit . cea crono I ogica).

A). Scale Binet-Simon. Scale Ie construite de Binet, autorul celei malpoptilare serii de teste de inteligenta, au mai mult un interes istoric. De aplicare individuala, ele erau constituite din iterni eterogeni, verba li si de performanta dar care, dupa parerea lui Binet, puneau in joc componenteie esentiale ale inteligentei, Pina la Binet erau testate, de regula, diferentele senzorialmotorii. Practica, insa, cerea informatii despre functiile psihice superioare, denumite, de obicei, prin tennenul "intelect". Anume aceste functii asigura asimilarea cunostintelor si realizarea cu succes a activitatilor adaptive.

In anul 1904, Ministerul Instructiunii Publice din Franta l-a numit pe Binet in fruntea unei Comisii pentru studierea copiilor cu retard mental. [n acest scop, Binet, in colaborare cu Simon, creeaza in anul 1905 prima scala de inteligenta, Scala a fost determinata empiric prin prezentarea probelor unui numar de 50 de copii nonnali de 3-11 ani, citorva retardati mental si adulti (38). Scala cuprindea un larg diapazon de functii: comprehensiune, inventie, rationament, considerate de Binet componente fundamentale ale inteligentei, Scala includea si material senzorial si perceptiv, tnsa, in comparatie cu majoritatea teste lor existente in acea perioada, partea majora revenea probelor verbale. in scala metrica de inteligenta, cei 30 de itemi nu sint inca grupati pe ani; se indica doar itemii care delimiteaza anumite perioade de virsta la copiii nonnali. Astfel, se descriu testele care caracterizeaza copilul de 3 ani (limita inferioara a scarii) de 5, 7, 9 si I I ani. 0 diferentiere globala se face $1 pentru idioti, imbecili si debili.

In varianta din 1908, numarul de itemi a fost marit, iar eei nereusiti au fost inlocuiti. Toti itemii au fost grupati dupa nivelul de virsta pe baza rezolvarii lor de circa 300 de copii norm a I i de la 3 Ia 13 ani . Or, virstei de 3 ani is-au atribu i t itemii reuisiti de copii nonnali de 3 ani; virstei de 4 ani - itemii reusiti de copiii de 4 ani etc. pina la virsta de 13 ani. lata citeva exemple incluse in aceasta variants:

Infroducere in psihodiagnosfic 44

45

Carolina PLATON

Exemplul care urmeaza este rnenit sa faciliteze intelegerea procedeului de calculare a virstei mentale. Sa presupunem ca avem un test care contine 6 itemi pentru fiecare nivel si ea. fiecare nivel este separat de precedentul si de urmatorul de un an de virsta. Sa presupunem, de asernenea, ca un subiect obtine urmatorul rezultat. (in tabel semnele " + ", " .. " indica. reusita sau nereusita subiectului).

Tabelul2. Calcularea virstei mentale

Tabelul l. Calcularea virstei mentale

Nivel Nurnarul de iterni Credit pe itemi
3 ani , 5 2,4
4 ani 4 3
5 ani ~ 5 2,4
6 ani 5 2,4
7 ani 5 2,4
8 ani 5 2,4
9 ani ... - 5
2,4
10 ani 5 2,4
12 ani 5 5
15 ani 5 7
Adult mediu 5 7 NiveI 1 t e m i i
I 2 3 4 5 6
5 ani + + + + + +
6 ani + - - + + +
7 ani + .. + .. - -
8 ani - - .. - - .. Deoarece fiecarui nivel Ii corespund cite 6 iterni, prin definitie, se considers cli fiecare item valoreaza 2 luni de virsta mentala, In aceste conditii, virsta mentala a subiectului va fi calculat in felul urrnator: virsta rnentala de baza este virsta m~xima la care subiectul reuseste toti iternii (inexemplu - 5 ant). La aceasta virsta de baza se adauga numarul de luni care eorespund itemilor reusiti deasupra virstei de baza ( in exemplu - 6 itemi; deci 12 luni). Virsta mentala a subiectuluieste de 6

ani 0 luni (39). -

Varianta din I 911 aaparut dupa moartea lui Binet. t., raport ell cea anterioara, varianta contine schimbari mai putin esentiale: inlocuirea unor itemi, includerea itemilor pentru virsta adulta etc. Scala contine 54 de itemi eterogeni, inclusi pentru valoarea lor ca probe de dezvoltare. Nurnarul probelor pentru fiecare nivel este prezentat in tabelul 2. Virsta mentala se obtine creditind, pentru anii 3,5,6,7,6,9,10, fiecare item eu 2,4 luni, pentru 4 ani fiecare item este creditat cu 3 Juni, pentru 12 ani - cu 5 luni si pentru 15 ani si adulti - cu 7 luni,

Notiunea de virsta mentala si modul sAu de calculare, sub aceasta forma, foarte criticata, au fost abandonate, insa termenul, prin simlicitatea lui aparenta • a contribuit la accept area testelor de inteligenta pentru copii ~i urmeaza sA fie utilizat (34).

Psihologul Stem (18) a remareat ca aceeasi diferenta intre virsta mental a si cea cronologica (de exemplu, 2 ani) nu are aceeasi sernnificatie la toate nivelele. Ea indica un retard mental cu mult mai gray la copiii de 3 ani decit la cei de 12 ani. Pentru a avea aceeasi semnificatie la la toate virstele cronologice, savantul propune termenul de Coeficient de lnteligenta (C.l.) (engl. "Intelligence Quotient"). care se obtine dupa formula:

vtrsta mental a

C.1.= -------

x 100.

virsta cronologica

Dad metoda lui Stem nu mai este utilizata, termenul ea si eel de virsta mentala, a supravietuit si desemneaza in anurnite teste indici de sernnificatie analoaga, dar obtinut prin procedee foarte diferite.

I ntroducere in psihodiagnostic 46

47

CaroUna PLATON

Scalele Binet-Simon au atras atentia psihologilor din toata lumea, Ele au fost adaptate in diverse limbi. Variantele cele mai reusite au fost elaborate sub conducerea lui Terman (Universitatea Stanford), cunoscute sub denumirea de scalele Stanford-Binet, sub conducerea lui Zazzo (NEMl) etc.

E) Sea/ele Stanford-Binet. Terman si colaboratorii sa.i au contribuit esential la perfectionarea scalelor Binet-Simon prin elaborarea a trei revizii (1916, 1937 si 1972 ). Modificarile au fost atit de numeroase, incit se considera ca, de fapt, Terman a creat un test nou, de tip Binet (50). Prestigiul de care s-au bucurat reviziile efectuate de Terman reiese si din faptul ca ele au servit drept criteriu de validare a multor teste de inteligenta nou-create. Aceste scale au constituit, decenii la rind, principal a metoda de examinare individuala a inteligentei; chiar in Franta, revizia din 1937 a fost mai frecvent utilizata in examinarea nivelelor superioare decit scala Binet-Simon originala, Numeroasele cercetari in legatura eu fidelitatea :?i validitatea scalelor Terman au dus Ia selectarea unui bogat material referitor la dezvoltarea ontogenetica a inteligentei, la stabi1itatea coeficientului de inteligenta etc. Terman da indicatii deosebit de utile sub aspectul tehnicii de elaborare a unei scale de inteligenta, corespunzatoare cerintelor psihometriei, fixind unele principii generate de selectie a probelor, de alcatuire a esantioanelor de etalonare.

La etapa pregatitoare a primei revizii, publicate in 1916, s-a strins un mare volum de date referitoare la rezultatele obtinute prin aplicarea probelor din scala Binet-Simon in diferite ti'iri. Verificarii au fost supuse, in afara testelor Binet, inca alte 40 de probe, dintre care 27 - originale, iar calelalte - preluate de la alti autori. Au fost obtinute 90 de probe. Din cele 54 de probe, care alcatuiau scala Binet din 1911, numai 19 au fost pastrate la nivele respective. Dispunind de un numar mare de probe, Terman a fixat cite 6 probe pentru fiecare nivel, ceea ce va facilita ca1culul virstei mentale, cu exceptia celui de 12 ani, unde sint 8 probe. Mai atrage atentia faptul ca. in timp ce in scala Binet-Simon exista un singur nivel pentru adulti, in

Stanford-Binet se diferentiaza adultul mijlociu de adultul superior. Aproape la toate nivelele au fost incluse probe alternative ( in numar de 1-3). utilizabile atunei cind una din probele de baza a fost aplicata gresit, sau cind, dintr-o anumita cauza, este inaplicabila unui copil.

Elaborarea versiunii din 1916 a durat mai multi ani, in examinare fiind cuprinsi 1700 de _ copii normali, 200 de copii deficienti ~i superior dotati si mai bine de 400 de adulti, Urmarindu-se sa se obtina 0 imagine cit mai clara a diferentelor de virsta, probeleau fost aplicate numai in intervalul de doua luni in jurul datei de nastere, Pentru ca exarninatorii sa aiba un sistem unic de aplicare si de cotare a probelor, ei au fost antrenati aproximativ 0 jumatate de an. A fost aplicat C.l. allui Stem.

in urma experientei acumulate prin utilizarea ei, scala din 1916 nu este considerata de Terman ca deplin satisfacatoare si el trece, impreuna cu Merrill, la elaborarea unei noi revizii, care apare in 1937, cu doua forme paralele: L (cea mai frecvent utilizata) si M. Forrnele L si M, diferite in continut, sint aproape echivalente ca dificultate, fidelitate §i validitate, dind astfel posibilitate unor retestari la intervale scurte de timp, rara ca examinarea a doua sa fie prea mult influentata de experienta cistigata cu ocazia celei dintii, Nivelul de jos a fost coborit la 2 ani; In perioada de Ia 2 la 5 ani, in care transformarile psihice au loc intr-un ritm rapid, probele sint grupate pe jumatati de an. Probele alternative au fost pastrate numai la intervalul ptna la 5 ani. S-au elaborat probe pentru nivelul de 11 ani ( care in revizia din 1916, ca si in Binet-Simon, era imbinat cu nivelul de 12 ani si pentru cea de 13 ani (care in revizia anterioara era impreuna cu eel de 14 ani, iar in Binet-Simon era rmbinat, impreuna cu eel de 14 ani, intr-un singur nivel, de 15 ani). Nivelul adultului superior, de asemenea, a fost diferentiat in trei grade. Pentru toate nivelele exists cite 6 probe, cu exceptia celui al adultului mijlociu, care include 8 probe:

o mare atentie s-a acordat esantionului de etalonare si cerintei ca acesta sa fie reprezentativ. S-a incercat sa se tina

Introducere in psihodlagnosliC: 48

49 Carolina PLATON

seama de alcatuirea esantionului de distributie pe virste, sex, c1ase ( in cazul copiilor de virsta scolara), de distributia geografica, de nationalitati, de starea profesionala a parintilor, esantion care sa reproduca proportiile populatiei in ansamblu. Cu toate precautiile luate, se considera totusi ca esantionul a avut un nivel socioeconomic superior populatiei generate. iar elementul urban a avut 0 pondere prea mare.

In selectia probelor s-a tinut seama de 0 multitudine de criterii, dar cele mai irnportante, in ordinea valorii atribuite de Terman, au fost: validitatea, usurinta si obiectivitatea cotarii, economia de timp, interesul provocat subiectilor si asigurarea unei varietati a problemelor.

Probele sint de 0 mare varietate, dar ele au fost selectionate in asa fel incit sa existe 0 suficienta corelatie cu ansamblul scalei. Cele mai numeroase sint probele de gindire (29%). in aceasta categorie pe prim loc se afla intrebarile care necesita stabilirea diferentelor $1 a asemanarilor intre 2 sau rnai multe obiecte, Spre deosebire de alte probe, in care cele doua operatii sint urmarite in mod separat, la Terman apare 0 proba in care se cere gasirea atit a asemanarilor, cit si a deosebirilor dintre aceleasi obiecte, La nivel mai ridicat de generalizare se gasesc probele numite de Terman de "reconciliere a notiunilor opuse". De exemplu: in ce fel sint asemanatoare "greu si usor' sau "mai mult si mai putin". Probele considerate de autor ca unele din cele rnai bune din intreaga scala sint cele de "analogii opuse", De exemplu: "fratele este baiat, sora este ...... "pasarea zboara, pestele ... ". Pe locul doi, ca frecventa, sint probele de gasire a absurditatilor in imagini si in materialul verbal, acesta din urma avind 0 corelatie mai ridicata cu scala in ansamblu. Capacitatea de intelegere a cauzelor unor situatii cotidiene, sau a unora posibile, este cercetata prin probele de comprehensiune: de gasire a mai multor justificari pentru actiunea indicata, sau de deducere a solutiei unei situatii avind ca punct de plecare descrierea unor detalii, Inccpind de la 5 ani se cerceteaza si existenta notiunii de numar; la nivelele mai ridicate apar probleme de aritmetica.

Probele de Iimbaj ocupa aproximativ 25 % din volumuI total, iar dintre ele marea majoritate sint de vocabular. La virstele mid se utilizeaza, mai ales, probele de vocabular pasiv (copilul araU! pe 0 imagine obiectele, sau pe 0 papu$a partile corpului papusii, numite de examinator). Vocabularul activ este cercetat la virste mici prin probele de denumire a obiectelor din imagine. La virste mari se cere sa se exprime ce este obiectul de examinare, sa se explice anumite cuvinte abstracte, sa se construieasca 0 propozitie, folosind cuvintele date, sa se verbalizeze 0 ilustratie, proba care implies atit aspecte ale limbajului, cit ~i ale gindirii.

Cele aproximativ 21 % de probe ce fac apel la memorie sint distribuite la toate virstele. Cele mai numeroase sint probele de reproducere imediata a unor serii formate din 2-9 cifre. Urmeaza probele, destul de variate in continut, care implica memoria vizuala, imaginative, cum ar fi: memorarea de imagini, numirea obiectului ascuns, reproducerea unor desene dupa indepartarea lor, reproducerea unui sirag de "margele" de forme diferite (rotunde sau patrate) intr-o anumita succesiune numerica,

Probele cu caracter manipulativ sint purine (aproximativ 5% si numai ptna la 5 ani). Ele constau din: constructii din cuburi, insirarea de margele, parcurgerea unui labirint. La virstele mici se mai gasesc probe de discriminare perceptiva: compararea lungimii unor betisoare, gasirea figurilor geometrice corespunzatoare modelului, selectarea figurilor diferite faf! de figura prezentata, descoperirea lacunelor etc.

Nici a doua revizie nu este considerata de autori ca fiind un instrument infailibil, desi s-a [inut seama in mod constant de sursele de erori ce pot surveni in alcatuirea unei scari de inteligenta, Conform autorilor "nu se poate pretinde citusi de putin ca rezultatul sa se apropie de perfectiune, deoarece instrumentele psihologiei, mai ales cele utilizate pentru procesele psihice cornplexe, dispun de un alt gen de precizie cu totrul diferit de eel cu care opereaza fizicianul".

Introducere in psihodiagnostic

50

In revizia din 1960 nu apar modificari esentiale. S-au selectionat probele din forrne1e L si M, care s-au dovedit a fi cele mai reusite, si s-a alcatuit 0 singura scala (L-M). Locul unor probe este modificat pe baza analizei dificultatii lor, determinata prin procentul reusitelor la nivelele succesive de virsta.

Printre criticile aduse testelor elaborate de Terman si colaboratorii sai se mentioneaza faptul ca ele permit stab iii rea doar a unei cote globale, care nu ofera indicatii despre aspectele inteligentei mai mult sau mai putin dezvoltate in raport cu celelalte (doi copii pot obtine acelasi C. 1., dar la unul predomina rezolvarea probelor de gindire, iar la altul a celor de memorie). Ele, de asemenea, nu iau in considerare aspecte ale intelectului de a caror dezvoltare depinde reusita in activitatea din numeroase domenii cum ar fi originalitatea §i inbdependenta gindirii, flexibilitatea ei etc.

in pofida criticilor, insa, scalelor au, in general, 0 fidelitate buna in cazul testarii-retestarii, desi exista anumite variatii ale acestei fidelitati in functie de virsta (de exemplu: la virstele mici ea este mai scazuta, din cauza ca este mai dificil sA se organizeze activitatea copilului mic in timpul examinarii), in functie de nivelul intelectual (fidelitatea fiind mai mare in cazul C.L mici), in functie de unele parti cui aritati afective ale subiectilor. Validitatea testelor Terman este, in general, buna, daca se ia in considerare reusita scolara, mai ales la disciplinele de invatamint, unde usurinta asimilarii cun 0 stintel or este influentata mult de nivelul limbajului elevilor. Scalele Terman sint uti'le in examinarile elevilor si in scopul tntelegerii unor probleme ce tin de adaptarea lor la cerintele scolare, Nu trebuie sa se uite di ele mascara, in primul rind, aspectele necesare reusitei scolare. In acest context, sa amintim ideea, exprimata de Himelstein intr-unul din articolele consacrate cercetarilor efectuate asupra scalei T ennan, conform careia, rareori, psihologul examinator pretinde ca rezultatele obtinute cu testele de tip Binet-Simon, sau cu orice alt test, reprezinta abilitatea pura, neinfluentata de astfel de factori cum ar fi interactiunea copil-examinator, experienta anterioara a copilului intr-o situatie

51 Carolina PLA TON

de test sau de nontest. Din plicate. cercetarile nu arunca prea multa lumina asupra relativei importante a influentelor extratest (52).

C) Noua scala metricd a inteligentei (NEMI). Aceasta scala a fost realizata sub conducerea lui Zazzo si reprezinta ultima veriga a activitatii desfasurate intr-o perioada de aproximativ doua decenii (50). inca in 1946, R. Zazzo publicase o "rectificare grafica" a scarii Binet-Simon. In NEMI s-a urmarit sA se pastreze cit mai multe din probele originale Binet-Simon care . .si-au dovedit validitatea de-a I ungu I anilor, mai ales pentru nivelele sub 8 ani. Pentru virstele superioare s-a incercat sa se introduca probe noi, construite dupa tipul celor din scarile Terman, Wechsler sau din alte teste de inteligenta,

Scala a fost elaborata in doua etape si anume, etapa de incercare, in care a fost supus verificarii un numar mare de probe ~i sistemul de cotare si etapa a doua, cind s-a trecut 1a etalonarea probelor retinute, NEMI este format din 74 de probe. In selectia probelor au fost utilizate urmatoarele criterii:

1) predilectie probelor cu posibilitati de cotare la niveluri diferite ( de exemplu, subtestul de vocabular are 8 nivele: in eel mai usor item se urmareste sa se vada daca copilul cunoaste semnificatia a 16 cuvinte, iar in ultimul item sint prezentate 40 de cuvinte, primele cuvinte fiind uzuale, in timp ce cuvintele de la sfirsitul seriei (de exemplu "retroactiv", "cronic") implica 0 anumita cultura a limbajului;

2) eliminarea probelor care s-au dovedit, in faza de sondaj, dificile sub aspectuI standardizarii §i al cotarii;

3) luarea in considerare a valoarii genetice a probelor, apreciata prin cresterea reusitelor de la 0 virsta la alta. S-au bucurat de predilectie probele cu " valoare generica buns". adica acele care provoaca reusite cu crestere rapida si regulata de la 0 virsta la alta (de exemplu, numararea de la 20 la 0 apare la 6 ani la 2 % ~i creste la urmatoarele 3 niveluri dupa cum urmeaza: 48%, 84%, 100 %), sau testele cu progresie lenta, dar regulata (de exemplu, critica frazelor absurde se perfectioneaza dupa

Introducere in psiltoodiagnostic 52

53 CaroUD8,PLATON

NEMI nu este omogena la diferite niveluri. Pina la 8-:9 ani ea face apel Ja inteligenta concreta, iar la niveJurile urmatoare -la aspectele abstracte.

Sensibilitatea NEMI este mai mica. decit a altor scale de inteligenta, diferentierile pe care acesta Ie pennite fiind de 3 luni virsta mentala, De exemplu, un copil obtine 0 VM de 8.3 ani, dar este sufieient ca el sA rezolve 0 proba in plus pentru a fi declarat de 8,6 ani, sau 0 proba in minus pentru a se considera ca nu are decit 8 ani mentali,

Zazzo confirma ideea ca testele verbale tip Binet sint mai utile pentru pronosticul reusitei scolare si, in consecinta, asteapta de 13 NEMI 0 functie asemanatoare. Desi scalele verbale au, in general, valoare predictiva pentru reusita scolara, Zazzo arata ell exista cazuri individuale clod nici chiar concordanta dintre esecul scolar ~i esecul la test nu este suficienta pentru a considera un copil cu deficiente mentale. Zazzo, ca si alti autori de teste. avertizeaza practicienii ca. rezultatele numeroase necesita 0 interpretare, un simt clinic, ca ele nu sint decit valori probabile.

cum urmeaza: la 7 ani - 4 %. la 8 ani - 21 %. iar la anii urmatori

- 52 %, 74 % si 86 %); :

4) eliminarea probelor la care apar diferente prea mari intre rezultatele baietilor si cele ale fetelor :;;i acelea ~ carer nerezolvare poate fi cauzata de factorii nonintelectuali. '

Efectivul utilizat in etalonarea scalei a fost relativ modest: 140 de subiecti pentru faza de incercare si 290 pentru faza de etalonare. S-a cautat insa ca acesta sa fie selectat corect sub aspectul distributiei tipurilor de scoli, al claselor in care sint lncadrati copiii de 0 anumita virsta, al ocupatiei tatalui :;;i sa cuprinda un nurnar aproape egal de fete si de baieti. Esantionul a cuprins populatia scolara pariziana, Examinarea s-a facut cit mai aproape de data aniversarii, cu 0 limita extrema de 2 luni. In etalonare au fost cuprinsi copii de 8, 9. 10, 12 :;;i 14 ani (n-au fost cuprinsi copiii de 11 si 13 ani, pomindu-se de la ipoteza neverificata a unei evolutii liniare a inteligentei la aceste virste).

Testul cuprinde trei grupe de probe: probe de sondaj, probe usoare, probe dificile. Pentru a reduce timpul de examinare, se incepe prin aplicarea probelor de sondaj (pina la itemul 32). Daca la aeeste probe apare unul sau mai multe esecuri, se trece la grupa a doua de probe usoare, Daca la probele de sondaj reusita a fost continua pina la itemul 32 inclusiv, se trece direct la grupa a treia, cea a probe lor dificile.

Tinindu-se seama de faptul ca virstele mentale egale pot fi obtinute prin configuratii variate de reusite - expresie a unor structurari diferite ale inteligentei - Zazzo acorda 0 mare atentie analizei dispersiei interteste. Dispersiile foarte slabe sau foarte putemice (exista norme de dispersie pe virste cronologice si mentale) in raport cu nonnele virstei cronologice, dar mai ales in raport cu normele virstelor mentale, trebuie sa atraga atentia examinatorului. Astfel, absenta dispersiei sau 0 dispersie slaba (I punct) poate de nota faptul ca copilul a incetat sa mai faca efort la prima dificultate, sau dupa primul esec, din cauza fricii, timiditatii etc. In general. copiii inhibabili prezinta dispersii scazute.

5.2.2. Sealele omogene

o orientare foarte .diferita exista chiar in epoca lui Binet. in cadrul ei, se considera posibil de a masura inteligenta cu ajutorul scalelor constituite din itemi de natura identica, dar de dificultate diferita, cu conditia ca insarcinarea sA faca apel, dupa parerea autorului, la inteligenta generala. Au fost construite numeroase probe, verbale :;;i nonverbale, izolate sau facind parte dintr-o baterie. Ele se bazeaza pe insarcinari ca: a desena un om. cot area fiind bazata pe numarul si : corectia e1ementelor anatomice reproduse (Testul Goodenough). a reproduce 0 serie de figuri geometrice colorate din ce in ce mai complexe cu ajutorul cuburilor (Cuburile Kohs), a indica drumul eel mai rapid pentru a iesi din labirinturi din ce in ce mai complicate (Testul Porte us) etc.

Introducere in psihodiagnostic 54

55 Carolina PLATON

Analiza factoriala a clarificat aceasta problema. Intr-un model factorial. rezultatele la 0 proba de eficienta pot fi considerate ca rezultante, in proportii diferite, a influentei unui factor general (inteligenta) si a unui factor de aptitudini speciale. Pentru acelasi test, contributia factorului general este mai importanta cind analiza se sprijina mai mult pe rezultatele populatiei infantile decit pe cele ale adultilor, aceasta avind loc de parca, in cursu I dezvoltarii, se produce 0 diferentiere progresiva a aptitudinilor speciale. De aici decurg consecintele practice pentru masurarea inteligentei generale. Se poate utiliza un test unic omogen, eu conditia ca proba sa aiba 0 saturatie pe cit este posibil de lnalta in factorul general. (Aceasta cale, descoperita de Spearman, a fost urmata, mai ales de autorii britanici). Selectia este mai usoara la copii, deoarece un test a caror rezultate la adult depind, mai ales, de 0 aptitudine speciala (de exemplu, aptitudinea spatiala in cuburile Kohs), la copii mascara cu 0 buna validitate inteligenta generals. Se poate, de asemenea, constitui 0 baterie din mai multe scale si de aditionat rezuItatele. Toate mascara mai mult sau mai putin factorul general, dar fiecare este influentata de 0 aptitudine speciala diferita, Aceste aptitudini, independente unele de altele, sint repartizate in mod aleatoriu: un subiect va avea 0 aptitudine spatiala puternica si 0 aptitudine verbala slaba, aIt subiect va avea 0 combinare inversa. Daca se face suma rezultatelor obtinute de un subiect la diferite scale, in aceasta suma contributia aptitudinilor speciale va tinde sa se anuleze si va subzista doar rezultatul factorului general. Majoritatea scalelor de inteligenta actuale sint construite pe acest principiu. Sa ne oprim succint la cele mai reprezentative probe de acest tip.

A) ~rik_K_ohs. Metoda originals, prezentata pentru prima data de K~, consta in reproducerea a 17 modele mozaic, desenate pe cite un cartonas, folosind cuburi colorate: patru fete ale acestora aveau 0 singura culoare (rosie, albastra, alba sau galbena), iar doua fete aveau doua culori despartite in diagonala (albastru-galben sau rosu-alb). Scopul lui Kohs a fost de a crea un test de inteligenta din care sa se poata elimina

complet - atunci cind este necesar - instructiunea verbala, care este inlocuita cu indicatii mimice si pantomimice (38).

Dificuitatea crescinda a celor 17 probe era determinata de numarul cuburilor necesare pentru reproducerea unui model (de la 4 la 16), de trecerea de la modele realizabile prin schimbarea unor suprafete intr-o singura culoare la altele la care erau incluse suprafete bicolore, de cresterea disimetriei modelelor, de trecerea de la modele in pozitie orizontala la altele in pozitie oblica etc. Erau oferite norme in puncte corespunzatoare virstelor mentale pentru 5 - 16 ani.

Testul, in forma sa originala, nu s-a impus in practica din multiple cauze: timpul de aplicare era lung (aproximativ 1 ora), scala era prea dificila la limita sa inferioara, modul de cotare -- prea complicat (se tinea cont de nivelul de dificuItate a modelului la care subiectul a ajuns cu rezolvarea, de timpul de executie, de numarul de miscari), Proba a obtinut 0 mai larga circulatie dupa ce a fost simplificata de alp autori, devenind un instrument cu 0 anumita faima numai dupa ce a fost incadrat in scala lui Arthur si, mai ales, in cea a lui Wechsler.

Testul Kohs nu realizeaza insa 0 suficienta demarcatie a grupelor de virsta; la toate nivelurile apar cazuri individuale care se abat in mod simtitor de la normele virstei respective. S-a conchis ca testul Kohs nu este numai un test de inteligenta general a, ci cuprinde ~i elemente de aptitudini speciale. In mod indiscutabil, in rezoIvarea testului Kohs, in toate variantele sale, este inclusa aptitudinea perceptiv - spatiala, Din aceasta cauza, nereusita la test nu poate constitui 0 dovada a de ficientei mentale.

Pe baza unei Incercari de reetalonare a testului Kohs, Simon (49) formuleaza ipoteza ca testul nu mascara aceleasi procese la diferite virste, ea insa.§i inteligenta nu se manifesta in acelasi mod Ia toate virstele. Testul Kohs mascara inteligenta practica la virstele Ia care rezolvarea se bazeaza pe un proces de incercare si eroare, cind rezolvarea se incadreaza tntr-o "conduits abstracts".

Introducere in psibodlagnostk 56

57

Carolina PLA TON

Testul Kohs este considerat util, in special, in cazurile de limita, rezolvarea lui fiind influentata in mai mica masura de oportunitatile educationale de cit cea a unui test de tip Binet. in mod special, testul Kohs serveste in examinarea copiilor ce prezinta tulburari in activitati, unde structurarea perceptivspatiala are un rol important (de exemplu, In cazul copiilor eu tulburari de citit si scris. Proba in varianta adaptata de GalifretGranjon si Santucci, este utila in trierea elevilor pentru scolile ajutatoare, mai ales in clasele mici. Exista 0 variant a a testului adaptata pentru subiectii orbi, culorile de pe suprafetele cuburilor, fiind inlocuite cu diferite materiale, pot fi diferentiate pe cale tactila,

B) Labirintele Porte us. Scala de labirinte a fost prezentata pentru prima data de Porteus in 1914, apoi, intr-o forma revazuta, in 1919, pentru virstele 3- I 2 si 14 ani. in 1924, se adauga doua nivele, Adult 1 si Adult II, iar in 1955 si 1959 scala este irnbogatita eu forme suplimentare mai dificile, aplieabile dupa 14 ani (Porteus extension). Testul consta dintr-o serie de labirinte, cite unul pentru fiecare nivel de virsta, imprimate pe foi separate, de dificultate crescinda. Subiectul trebuie sa trasesze eu un creion drumul de la punctul de pomire pina la iesire, tara a ridica creionul si rara a se intoarce inapoi. Nu se tine seama de timpul de executie. Se considera eroare orice depasire a limitelor ce delimiteaza culoarul sau pomirea pe un drum inchis. in caz de greseala, chiar daca subiectul a corectat-o, se da un nou formular pentru a se relua incercarea de Ia inceput. Numarul incercarilor este fixat pentru fiecare virsta. Nu se permite schitarea prealabila a drumului prin miscarea miinii in aero Daca nu sint rezolvate doua nivele succesive, nu se trece mai departe.

Examinarea incepe totdeauna cu nivelul de 5 ani (cu exceptia subiectilor de 3 si 4 ani). Virsta de 4 ani se considera de baza ~i se adauga cite un an pentru fiecare nivel rezolvat de la prima incercare sau cite 0 jumatate de an pentru fiecare nivel rezolvat la a doua incercare pentru testele pina la II ani. Daca se rezolva si testele de la 12 si 14 ani, se acorda valori gradate in

functie de numarul de incercari necesare pina la succes (de exernplu, daca acesta a fost atins dupa doua mcercari, se acorda 5 ani, iar dacaau fost necesare opt incercari, se acorda un an).-

Porteus apreciaza ca testul pune in lumina capacitatea subiectului de a-si planifica activitatea, prudenta si eficacitatea mentala intr-o situatie noua concreta. Din aceasta cauza, 0 proba de Iabirint, luatl izolat, nu are valoare diagnostica. Este necesara rezolvarea probelor intr-o anumita succesiune, numai astfel putindu-se urmari masura in care subiectul este capabil sa invete din erorile anterioare.

Labirintele Porteus sint un bun supliment al testelor de tip Binet-Simon, Rezolvarea labirintelor ·nu este dependenta numai de aptituidinile mentale, ci si de unele part icul aritati temperamentale (impulsivitate, iritabilitate etc.) si din acest motiv este un bun predicator pentru adaptabilitatea sociala,

5.2.3. Orientarea spre examinarea copllului sau adultului

Desi testele de inteligenta au fost, initial, destinate copiilor, cimpul lor de aplicare s-a extins rapid asupra adultilor, fapt ce a cauzat doua probleme.

Prima se raporta la etalonare. in scalele Binet ~i primele sale revizii, se considera cA nivelul intelectual mediu creste progresiv pina la adolescents -< 15-16 aoi),fapt ce justifica notiunea de virsta mental a, dupa aceasta el se mentine constant pina la senilitate, corespunzind "nivelului adult". Aplicarea vastelor populatii adulte eterogene, in procesul selectiei recrutilor pentru armata americana in timpul primului razboi mondial, a testelor, cit si lucrarile ulterioare au permis sa se constate ca, de fapt, rezultatele medii ale grupelor de adulti de virste cronologice diferite aratau 0 scadere progresiva, pomind de la un maximum situat in limita de 18-30 de ani. Virsta acestui maximum si panta declinului, denumita deteriorare mentala fiziologica, variaza in functie de materialul testului. In plan teoretic, aceasta l-a condus pe Cattell sa distinga inteligenta "flu ida", care se manifests puternic in probe le nonverbale de

Introducere in psihodiagnoslic S8

59

Carolina PLA TON

rationament inductiv ( serii, matrice, clasificari, anaIogii etc.), fiind foarte sensibila la deteriorare si inteligenta "cristalizata", care se manifesta putemic in testele de vocabular, descrescind putin sau deloc odata cu virsta. in plan practic, aceasta a facut necesara etalonarea pe virste cronologice teste Ie de inteligenta pentru adulti ca si cele pentru copii,

A doua problema se refers la posibilitatea de a utiliza ace1asi tip de probe pentru a masura inteligenta la copii si la adulti. In asemenea cazuri, anumite aspecte concrete trebuie Iuate in considerare. De exemplu, 0 insarcinare amuzanta pentru copil va fi cu greu acceptata de adult, care 0 va considera ca infantila, Si consideratii teoretice intra in joc, asa ca variabilitatea saturatiei in factor general a aceleiasi scale conform virstei, In r~alitate, multe scale construite initial pentru a masura inteligenta la copii au fost incorporate in bateriile pentru adulti si invers. T otusi teste Ie de inteligenta pentru copii si pentru adulti constituie grupe relativ distincte in pofida existenjei in multe cazuri a relatiilor strinse. Din acest motiv, in cele ce urmeaza vom prezenta separat teste le de inteligenta pentru copii si pentru adulti,

incorporate in baterii, fie compozite, fie numai verbale sau de performanta. Majoritatea testelor omogene verbale se bazeaza pe cunoasterea vocabularului, pe utilizarea simbolurilor numerice, pe recunoasterea sinonimelor sau antonimelor, pe intelegerea textelor etc. Printre scalele om ogene nonverbale traditionale, care se utilizeaza ~i in prezent, putem cita .Desenul unui om" de Goodenough, labirintele Porteus, cuburile Kohs etc. Doua scari merita 0 atentie particulara, Este vorba de Raven, autorul "Matricelor progresive pentru adulti", care a construit 0 forma' mai usoara pentru copii - "Matricele progresive colorate" - etalonata pe copii de 5-11 ani. Cea de a doua scala - "Scala de maturitate mentala Columbia" - are trasaturi comune cu precedenta. Ea contine 100 de planse care reprezinta figuri geometrice, dar ~i persoane, animate. obiecte din viata curenta. Copilul este invitat sa arate desenul care nu se potriveste ell altele. Testul are drept seop concret examinarea copiilor eu handicap motor sau verbal, ~i acesta ramine domeniul sau preferential, deoarece el necesita un minimum de intelegere verbala in instructiuni ~i nici 0 manipulare in raspunsuri,

B) Baterii composite. Probele .de apJicare individuala cele mai utilizate astazi in examinarea inteligentei generale la copii sint bateriile compozite. Ele asociaza mai multe scale, verbale si de perforrnanta, ale carer rezultate aditionate ne di 0 nota globala, care mascara inteligenta generala. in afara de nota globala, care elimina, in mare parte, rolul factorilor specifici fiecarei scale, ele dau posibilitatea sa se ia in considerare note partiale obtinute prin aditionarea rezultatelor unei parti de probe (de exemplu, cu continut verbal si'nonverbal). Una din cele mai cunoscute este scala de inteligenta Wechsler pentru copii W1SC. Psihologul american Wechsler a publicat in 1939 0 scala de inteligenta, baterie compozita de aplicare individuals destinata adultilor. Succesul a incitat autorul sa construiasca 0 baterie, analoaga conform principiilor, iusa a carei itemi erau adaptati pentru nivelul intelectual at copiilor. WISC, destinat copiilor de 6-16 ani si publicat in 1950, a devenit foarte repede si ramine si

5.3. Teste de inteligentA pentru copii

5.3.1. Teste de aplicare individualA

A) Teste omogene. Dupa cum a fost indicat mai sus, scalele om ogene de aplicare individuala, verbale sau nonverbale, au fost descrise foarte devreme, Desi rezultatele lor depind , in afara de inteligenta generala, de factori specifici (de exemplu, de factorul verbal in testele care utilizeaza limbajul, de factorii spatiali sau perceptivi in multe teste nonverbale), aplicarea lor in perioadeie de dezvoltare Ie face destul de valid pentru masurarea inteligentei. Au fost construite 0 multitudine de teste de acest tip. Multe din ete, care au fost mai satisfacatoare din punct de vedere al acceptabilitatii de catre copii sau al calitatilor metrologice (validitate, fidelitate) au fost

Introducere in psihodiagnostic 60

61 Carolina PLATON

azi proba cea mai utilizata in lume. Ea a fost revizuita in 1974 (WISe - R) si in 1991 (WISC - III). Proba contine 13 scale, dintre care 10 - de utilizare obligatorie si 2 suplimentare pentru obtinerea , dupa caz, a informatiei suplimentare, Grupul verbal contine scale Ie de informatie, de comprehensiune, de aritmetica, de similitudini, de vocabular si suplimentar de memorie imediata, Grupul de performanta contine scalele de completare de imagini, de clasificare de imagini, de cuburi, de asamblare de obiecte, de cod si suplimentar de simboluri si labirinte,

Toate scalele sint aplicate subiectilor, sau cel putin 10 dintre ele. Dupa gradul de reusita, subiectul primeste pentru fiecare scala 0 nota. numita bruta. Aceasta este transformata in nota standard conform unui tabel de conversie. Exista tabeJe speciale de conversie pe virste cronologice, din 3 in 3 luni. Notele standard sint notele calculate prin metoda abaterii medii. Astfel, se ajunge Ia 13 note standard. Suma lor, raportata la trei tabele speciale, ne indica C.L global, verbal si de perforamnta, Aceasta scala este, prin constructia sa, mai satisfacatoare decit multe dintre testele de inteligenta individuate pentru copii. Fiind imbunatatita considerabil, ea este, din punct de vedere tehnic, superioara scalei de inteligenta pentru adulti (Wechsler -Bellevue). Aici Wechsler a abandonat definitiv notiunea de virsta mentala si de C.I. clasic. in plan de elaborare statistica ea este mai superioara decit alte teste de inteligenta.

C) Baterii de teste de perfomantd. Cu toata reusita obtinuta prin aplicarea testelor de tip predominant verbal, in scopul pronosticului reusitei scolare, al trierii persoanelor cu deficiente mentale etc.,a devenit evident faptul ca aceste metode defavorizeaza anumite categorii de subiecti. Astfel, copiii timizi, cei traumatizati de nereusita scolara sint inhibati atunci cind Ii se pun intrebari asemanatoare cu cele scolare. Pe de alta parte. exists persoane cu 0 cultura verbala, care obtin Ia testele de tip Binet-Simon rezultate superioare nivelului lor de adaptare la conditiile cotidiene sau profesionale, in fine, interesul mare pentru examenul standardizat nu putea sa nu se extinda si asupra persoanelor lipsite de limbaj sau cu tulburari de vorbire. Aceste

considerente au dus la crearea testelor de perforamnta, Sa analizam succint unele dintre ele.

Scala de performantd Pintner si Paterson, standardizata in 1914, inglobeaza testele altor autori, utilizate izolat ca 0 completare a scalelor verbale, sau in locul acestora (in examinarea imigrantilor, copiilor muti etc.). in elaborarea metodei s-a \umarit principiul eterogenitatii probelor. In plus, concepind inteligenta ca 0 capacitate de adaptare la situatii relativ noi, autorii incearca sa foloseasca materialele in legatura cu care subiectii sa.nu dispuna de 0 experienta prealabila, Scala contine 15 teste: Plansa lapa si Minzul (Healy). Plansa Seguin, Plansa cu 5 figuri (Paterson). Plansa cu 2 figuri (Pintner), Testul cazuist (Knox), Testul triunghi (Gwin), Testul diagonal (Kempf), Testul Healy de constructie A (Healy §i Fernald). Testu1 manechin (Pintner), Testul profit (Knox ~i Kempf), Testul vapor (Glueck). Testul de completare de imagini (Healy), Testul de substitutie (Woodworth si Wells). Plansa de adaptare (Goddart). Testul cuburi (Knox - Pintner). Se recomanda ca testele sa fie aplicate in ordinea mentionata, Cotarea se face la unele probe, inregistrindu-se numarul de miscari prin care s-a ajuns la rezolvare, sau numarul de erori, la altele prin stabilirea timpului de executie (se acorda un timp limitat), alteori se iau in considerare simultan doua criterii. Etalonarea s-a facut pe ani mentali de la 4 la 15 ani. Desi scala a fost una din cele mai amplu prelucrate si mai freevent utilizate, autorii ei sint de parere ca orice incercare de a considera 0 metoda perfecta nu face decit sa frineze dezvoltarea ei ulterioara. Ei recomanda examinatorilor sa manifeste multa prudenta in interpretarea rezultatelor (49).

Scala de performantd pe puncte Arthur, valabila de la 4 ani 112 la 15 ani, a aparut in 1925 sub doua forme (cea din urma aplicabila in caz de reexaminare), iar tntr-o prelucrare mai recenta - in 1947. Cele mai multe probe au fost preluate din scala Pinther-Paterson. lata probele constitutive ale celor trei forme:

Introdueere tn psihodiagnostic

62

63 Carolina PLA TON

Forma I FormaIl Revizia J 94 7
Cuburile Kohs Idem Modificare usoara
Plansa Seguin Idem Idem
Completare de Healy II Idem
imagini (Healy I)
Plansa cu 2 figuri Plansa cu 5 Healy II
figuti
Testul cazuist Testul triunghi ~
Manechenul, - -
profilul
Iapa si minzul Vaporul ~
Labirinturile Parteus Idem Idem
Cuburi Ie Kahs Idem Testul _§_3 blon Deoarece s-a facut 0 etalonare pe virste mentale nu numai pentru scala, in ansamblu, ci si pentru unele teste separate, acestea pot fi aplicate, in caz de criza de timp, tn mod izolat, [nsa, pe linga avantaje (poate fi aplicata subiectilor cu dificultati de limbaj, este usor acceptata de copii), scala de performanta Arthur are si anumite inconveniente: factorul spatial satureaza puternic unele probe, in altele este implicata motricitatea etc. (49).

In legatura cu testele de performanta, s-a crezut cA unul din avantaje ar fi independenta lor de factorii culturali ce au actionat in ontogeneza asupra subiectilor. S-a dovedit tOSa ca chiar daca influenta acestor factori este mai mica decit in cazul testelor verbale, ea este totusi prezenta, Testele de performanta nu le pot inlocui pe cele verbale, dat fiind faptul cli cele doua tipuri de teste sint predictive in functie de criterii diferite. Astfel, testele de performanta stnt, in general, mai putin predictive pentru reusita scolara decit cele de tip Binet-Simon. Rezolvarea testelor de performanta este in mai mare masura supusa factorilor accidentali, Din aceasta cauza, ele au 0 fidelitate si 0 validitate mai redusa decit testele verbale. in plus, rolul practicii este mai mare decit in testele verbale. Proeesele psihice aplicate in rezolvarea testelor de performanta sint mai speeifice si mai

putin variate decit in cazul testelor verbale, In ele particip~, in primul rind, precizia si viteza perceptiei, reprezentarea spatiala, analiza si sinteza unei structuri spatiale, memoria vizuala, viteza miscarilor, coordonarea vizual-motrica. Anastazi considers ca pro gre sui in domeniul elaborarii si perfectionarii testelor de performanta a fost relativ incet ~i ca ele intotdeauna s-au ail at la un nivel inferior testelor verbale.

D) Teste de inteligenta pentru virstele mid (Baby-Tests).

Toate testele destinate copiilor de vtrsta mica necesita 0 prezentare individuala, majoritatea fiind psihomotrice. Utili~ate~ lor consta in detectarea timpurie a unei eventuale anormalitati, in caz de adoptie sau atunci cind instituirea unui tratament medical la timpul oportun ar putea preveni aparitia unor tulburari grave. Studierea psihologica adecvata a copiilor mici cere luarea in considerare a unui larg spectru comportamental, inclusiv eel motor si social. cit ~i particularitatile proceselor cognitive. Cele mentionate au dus la ideea stabiliri.i no:melor evolutiei copilului pentru perioada, de pina la 6 ani, pnntr-un studiu longitudinal.

Testele Gesell. Gesell alcatuieste un inventar al cornportamentului hPIC copiilor normali de la 4 s~pt~i~i la .. 5 ani. S-au ales aspectele comportamentale, distribuite In urmatoarele sfere:

1) comportamentul motor: locomotia, controlul postural ~i controlu1 miinii;

2) limbajul: aspectul vocalizarii, al tntelegerii cuvintelor, al conversatiei si al reproducerii vorbirii;

3) conduita adaptiva: coordonarea ochi-mina tn apucarea, explorarea si manipularea obiectelor, eapacitatea de a elabora solutii pentru probleme practice simple;

4) conduita personal a ~i sociala: modul cum asimileaza copilul influentele culturale de la formele simple (hranire) pinA la manifestarile de initiativa $i independenta, cantitatea de informatii de care dispune.

Pentru a se elimina influenta inhibitiva a persoanelor straine asupra copilului, acesta este plasat, singur sau impreuna

Inrrcdueere in psihodiagnostic 64

65 Carolina PLATON

ell mama sa, intr-o incapere prevazuta cu ecrane cu vizibilitate in sens unic. S-a recurs si la filmarea copiilor in situatii relativ standardizate si in situatii naturale. Ambianta de examinare era familiara copiilor (mobilier, jucarii). S-a urrnarit ca acestia sA fie sanatosi, sa apartina celor doua sexe in numar egal, iar parintii sa reprezinte nivelul economic cultural mijlociu al populatiei. Datele normative au fost prezentate sub multiple forme: filme, desene, descrieri, inventare.

Inventarele alcatuite de Gesell si colaboratorii sai nu constituie scale psihometrice propriu-zise, ci of era jaloane de virsta la care anumite componente esentiale ale comportamentului apar sau dispar in mod normal, diagnosticul avind un caracter descriptiv-interpretativ (49).

Teste pentru copii mici Hetzer-Buhler. Metoda se aseamana mai mult, sub aspectul gruparii probelor si al modului de cotare, cu scalele de inteligenta de tipul Binet+Simon, decit cu inventarele utilizate de Gesell. S-a urmarit evolutia copiilor din prima luna pina la 6 ani, sub sase aspecte: receptivitatea senzoriala, controlul copilului, conduita sociala, invatarea, manipularea rnaterialului, activitatea intelectuala. Datele nonnative s-au cules pe baza observarii timp de 24 de ore a fiecaruia dintre copiii luati in studiu. S-au retinut numai manifestarile care au aparut la 66% de eopii de 0 anum ita virsta. Pentru fiecare nivel de dezvoltare s-au fixat cite 10 probe. Virsta de dezvoltare se obtine calculind valoarea totalului de probe trecute. Se stabileste coeficientul de dezvoltare, impartindu-se virsta de dezvoltare la virsta cronologica.

Metodele de diagnostic a dezvoltarii la virstele mici au si anumite limite. In primul rind, la 0 asemenea virsta copilul nu intelege ee se asteapta de la el si nu da maximul de care este capabil sub aspectul cornportarii. Distractibilitatea, teama de persoane necunoscute si de situatii noi sint, de asemenea, factorii perturbatorii care il pot impiedica sa. desfasoare repertoriul de reactii de care dispune. Uneori, copiii prezinta 0 puternica rezistenta in timpul exarninarii: pling, tipa, imping jucariile, fug la mama lor etc. Copiii pot prezenta alte moduri de

conduita decit cele asteptate (de exemplu, copilul nu raspunde la inrtebarile puse, dar pune el 0 intrebare exam i n.atorului, nu deseneaza ceea ce i se cere, dar altceva etc.). Este Important ca ex~minatorul ~a aprecieze valoarea acestor reactii sponta1_1e care pot spune foafte multe despre nivelul de dezvo~tar.e. J?~slgur ca aprecierea niyelului de dezvoltare pe care II indica ace~te moduri de reactii, implicit 0 cunoastere aprofundata nu numai a

metodei aplicate, ci :;;i a psihologiei copilului. ~

Una din principalele probleme ce se pune in legatura cu metodele de stabilire a nivelului de dezvoltare la virstele mici este acea a valorii de pronosticare a rezultatelor. In cercetarile consacrate acestui aspect s-a stabilit ca rezolvarea predictiva a rezultatelor exam i naril or, mai ales a celor obtinute plna la 6 luni este mica. Unii autori ridica limita de virsta la doi ani, considerind cli pina atunci nu se pot obtine, in general, indicatii exaete despre coeficientul de dezvolatre. Predictivi.~atea .redu~ este determinata atit de structura testelor (unii psihologi considera ca probele verbale sint mai pre~ictive, iar in ~~st~le de dezvoltare mai ales in primul an, sint mcluse functii simple

, . .

senzorial-motorii; altii pledeaza pentru probeJe de atenne ~!

adaptare), cit ~i de factorii care pot modi fica ~tmul de.zvoltArll copilului (mediul familial, starea fizica, tu!burllrile afectl,:e etc.).

E) Teste de inteligenla pentru vtrsta prescolard. Scala de inteligenta Wechsler pentru peri 0 ada prescolara ~i primara (WPPSI) a fost publicata in 1972. ca 0 ext~~siune spre v'i~stele inferioare ale WISC. Ea este destinata copiilor de la 3 am la 7 ani si 3 luni, ceea ce permite sA se suprapuna cu WISC. Ea e~te foarte asernanatoare cu acest din urma test, desi unele probe sint de natura diferita, iar unii itemi - mai usori, Exista sase scale verbale (informatie, comprehensiune, aritmetica, vocabular, sirnilitudini si, ca supliment, fraze memo~zate) ~i :;>~se scale d~ performanta (asamblare de obiecte, figuri geometnce, careun, labirinturi, completarea de imagini si, ca supliment, casutele animalelor. Prelucrarea rezultatelor (transformarea notelor brute in note standard dupa virste cronologice, cea a sumelor respective a notelor standard la scaJele verbale, de performanta

67

Carolina PLA TON

Introducere in psihodiagnostic

66

si a ansamblului lor) se bazeaza pe aceleasi principii ca in WISe. Scala WPPSI este una din cele mai utilizate baterii pentru prescolari, Ea este adaptata si etalonata pe populatia multor tari ale lumii.

Sealele Piagetiene. Fiind destinate copiilor de virsta scolara, aceste scale au fost, in temei, utilizate in studierea prescolarilor, Ele au fost elaborate de Piaget pentru investigatiile sale. In prezent, valoarea scalelor Piaget, in testarea copiilor, consta in elaborarea unui sistem teoretic al dezvoltarii stadiale a copilului. Scopul investigatiilor lui Piaget era studierea dezvoltarii la copil a shemelor cognitive, si nu a trasaturilor de personalitate. Cit priveste utilizarea, sarcina principala a scalelor consta in a depista explicatiile pe care le da copiJul fenomenului observat si gasirea cauzelor acestui fenomen. La cotarea rezultatellor, de obicei, se iau in considerare reactiile copilului la un numar destul de mic de situatii de problema, si nu in cantitatea probelor rezolvate corect. lata de ce interesul experimentatorului este orientat spre depistarea reprezentarilor gresite, spre procesul rezolvarii problemei, si nu a rezultatului ei. Scalele Piaget, fiind metode individuale, se utilizeaza, mai ales, in clinica, Ele at rag, de asemenea, si atentia pedagogilor, gratie faptului ca permit comasarea testarii ~i a instruirii.

F) Teste pentru populatii specifice. Probele prezentate in continuare au fost elaborate pentru testarea persoanelor care nu puteau fi examinate adecvat prin metode traditionale. Este yorba despre tesatrea persoanelor cu deficiente fizice sau testarea diferentelor interculturale. in majoritatea lor, acestea sint teste psihomotrice neverbale.

• Deficiente auditive. Copiii cu deficiente auditive, data fiind intirzierea lor in dezvoltarea lingvistica, intimpina dificultati in lucrul eu testele verbale, chiar daca acestea sint pre zen tate vizual. Or, pentru testarea unor asemene"a copii se utilizeaza scalele Pintner-Paterson ~i scalele Arthur. In forma a II-a a scalelor Arthur, instructiunile verbale au fost reduse, facindu-le utilizabile anume pentru copiii surzi. Uneori, pentru

copiii cu deficiente auditive, se utilizeaza versiuni speciale adaptive ale scalelor Weshsler de performanta,

• Deficiente vizuale. Testarea acestor copii ridica un sir de probleme specifice. De exemplu, testele orale pot fi usor adaptate pentru copiii cu deficiente vizuale, pe cind utilizarea testelor scrise genereaza un sir de dificultati. De rind cu administrarea testelor orale pot fi utilizate ~i alte probe, de exemplu, discuri, inscrieri pe banda magnetica etc. Exista, de asemenea, teste bazate pe sistemul de lectur.1 ~i scris pentru orbi. Dintre multiplele teste de inteligenta, adaptate pentru copiii orbit pot fi mentionate versiunile testelor Binet §i Wechsler. Adaptarile tineau mai mult de utilizarea testelor verbale si excluderea celor de performanta,

• Deficiente ortopedice. Persoanele cu deficiente ortopedice percep normal informatia vizuala ~i auditive, dar pot intimpina dificultati in a formula raspunsul (oral sau scris), cit si in manipularea eu obiectele utilizate in testele de performanta. Metodele tipice utilizate in asemenea cazuri sint teste Ie de clasificare a imaginilor (copilului i se prezinta 0 serie de imagini si i se cere, printr-un gest, sa excluda imaginea care nu apartine seriei) sau de tip vocabular (copilului i se prezinta 0 serie de imagini ~i i se cere sa indice, prin gest sau printr-o alta modalitate, imaginea numita de examinator).

Testarea diferentelor interculturale. Problema testarii persoanelor cu diferente culturale evidente a aparut in anii 50 ai sec. al XX-lea. Etaborarea unor asemenea teste era legata de necesitatea utilizarii maxime a resurselor umane in tarile in curs de dezvolatre. Nevoia de a dezvolta rapid sistemul de instruire in aeeste ttiri putea fi partial satisfacuta prin utilizarea testelor la admitere in institutiile de tnvatamint ~i in consilierea individuala. In S.U.A., testarea diferentelor interculturaIe a fost generata de existenta minoritatilor cuIturale.

De regula, din testele de diferente interculturala sint exclusi parametrii prin care aceste culturi se deosebesc. Cei mai cunoscuti parametri prin care se deosebesc aceste culturi sint limba (daca subiectii vorbesc limbi diferite, limba trebuie

Introducere in pslhodiagnostic 68

69 Carolina PLATON

ambele tipuri de material. Existenta unor forme paralele contribuie laridicarea fidelitatii rezultatelor. Materialul poate fi prezentat sub forma unor lntrebari deschise, cu raspuns liber, sau sub forma unora eu alegere multipla, Probele sint gradate pe subteste, in; ordinea dificultatii crescinde. Pentru a evita retinerea subiectuluui asupra unor probe dificile, deseori se utilizeaza sistemul spiralat, adica se eta cite 0 proba sau cite un grup de citeva probe din fiecare subtest. Testele de grup nu pot fi aplicate Inainre de virsta de 6 .. 7 ani, deoarece copiii nu sint capabili sa i~i organizeze activitatea conform instructiunilor. Chiar la aceste virste examinarea se face in grupe restrinse, sub supravegherea a eel putin doi psihologi, Instructiunile se acorda oral, se recomanda prezentarea unui preexercitiu pentru fiecare tip de probe.

In componenta testelor pentru virstele mici se includ probe de observare, de apreciere estetica, de identi fi care, de discriminare a marimii, de percepere a Intregului ~i a partilor, de laeune etc. Pentru virstele mai mari se - includ probe asemanatoare cu unele teste verbale, nonverbale sau de performanta, utilizate in cadrul testelor individuale, dar Intr-o forma modificata. Co4uJ, numararea blocurilor, completarea seriilor numerice, indicarea secventei corecte a cuvintelor, omiterea cuvintului neadecvat seriei sint doar unele dintre cele mai freevent utilizate in testele de grup, Doua dintre ele merita 0

atenpie deosebita. .

TestuJ analitic de inteligenta oJ lui Meili. Ideea de a elabora un test care s~ permits obtinerea nu numai a unui nive1 global, ci si a unui profil mental diferentiat a fost tradusa in practica de catre Meili, Inaintea scalei Wechsler. Testul se compline din sase subteste:

I) serii de cifre, construite dupa anumite reguli, pe care subiectul trebuie sa le completeze la sfir~it ell cifrele care se

potrivesc; .

2) serii de imagini, care redau patru momente ale unci actiuni, subiectul trebuind sa noteze suceesiunea corecta;

exclusa din test), abilitatea de a citi (pentru subiectii analfabeti sall care se deosebesc prin gradul de instruire), continutul testului (unele notiuni nu sint eunoseute anumitor culturi). Cele mai cunoscute probe utilizate in scopul studierii diferentiale si interculturale sint testul de inteligenta al lui Meili, testul Cattell, testul Raven, testul "Desenul unui om" de Goodenough si alte teste nonverbale.

S.3.2.Teste de aplicare colectlva (teste de grup)

In general, se considers d'i testele de inteligenta individuale sint superioare celor de grup, deoarece of era conditii pentru observarea unor aspeete psihice nedetectabile in aplicarea colectiva (metoda de iucru, efortul depus, usurinta de adaptare etc.). Cu toate aeestea, nu lipsese argumentele in legatura ell avantajele testelor de grup. Pentru unii subiecti, situatia de examen in grup este mai putin inhibanta decit eontactul nemijlocit cu psihologul, Testele de grup necesita mai putin timp in aplieare, pot fumiza informatii pe esantioane numeroase si sint mai simple in corectare. Acestea pot fi aplicate si de persoane eu 0 pregatire psihologica redusa, ele fiind extrem de standardizate (in aplicare). Uneori, instructiunile sint inregistrate pe banda de magnetofon, iar la unele teste de grup foile de raspuns sint de asa natura incit permit 0 cotare cu ajutorul masinilor,

Testele de inteligenta generala pentru copii, utilizabile in aplicarea colectiva, sint foarte numeroase. Ele au cunoscut 0 larga raspindire in primele deeenii dupa aparitia sealei Binet-Simon, Pe fundalul marelui optimism, in legatura cu posibilitatea stabilirii obiective a nivelului intelectual si al conceptiei ca pe baza acestuia s-ar putea face 0 orientare scolara timpurie, s-au ereat teste pentru diferite perioade de virsta si de scolarizare. Un sir de teste descrise in cadrul testelor individuale pot fi uti1izate coleetiv, pomind de la 0 anumita virsta.

Testele de aplicare colectiva pot avea un continut verbal SaU nonverbal, insa majoritatea lor sint eompuse, continind

Inlroducere in psihodiagnoscic 70

71 Carolina PLATON

3) analogii de figuri (majoritatea geometrice). Subiectul completeaza perechea a doua, stabilind, in prealabil, relatia din prima pereche;

4) iacune de imagini. Subiectul trebuie sa gaseasca ceva care sa cornpleteze figura in legatura cu actiunea sau scena pe care 0 prezinta:

5) desene. Cornbinarea cit rnai variata a unor figuri (Iinii drepte, unghiuri, curbe etc.) pentru a realiza de sene structurate; 6) fraze. Construirea a cit mai multor fraze, folosind trei cuvinte date.

Rezultatele subiectului sint exprirnate intr-un profil.

Profilul indica modul cum se combina componentii inteligentei care, dupa Melli, sint: inventiv, analitic, abstract si concreto Daca profilul se prezinta Intr-o forma regulata, inseamna ca inteligenta subiectului este dezvoltata in mod armonios. insa acest caz apare rar, de cele mai multe ori observindu-se preponderenta unuia din cei patru factori: inventiv, analitic, abstract si concret (50).

Desenul unui om (Goodenough). Testui este destinat pentru masurarea nivelului de dezvoltare intelectuala a copiilor de 3-13 ani. EI consta in a-l face pe copil sa deseneze un omulet, Desenul este cotat, tinind cont de prezenta sau absenta unei serii de elemente. Autorul a elaborat 0 scala conform careia pot fi apreciate 51 de elemente ale acestui desen. Cotele sint transfonnate in virsta mentala care poate fi ea 1nsa:;;i transformata in C.1. Fidelittaea este destul de inalta (0,68 la retestare si 0,89 la injumatatire). Validitatea este mai mare de 0,50. Proba de 0 extrema facilitate de utilizare, destul de independents de factorii socioeconomici, este excelenta, Ea continua sa se bucure de un mai mare succes si sa fie obiectul numeroaselor adaptari. in baza testului "Desenul unui om", in 1948 Mahover a elaborat 0 versiune proiectiva, destinata studierii personalitatii (3).

5.4. Teste de inteligenfi pentru adult!

5.4.1. Teste de aplicare individuall

in legatura cu testele de inteligenta pentru adulti, de mentionat ca, timp indelungat, pentru adulti au fost utilizate teste Ie de inteligenta, construite pentru eopii. Aceasta practica are numeroase contraargumente: multe teste care dau 0 masura relativ buna a inteligentei la copii, pentru ca sint teste de dezvoltare, devin Ja adulti teste de aptitudini ~i nu mai au nici 0 validitate pentru masura inteligentei, Notarea prin virsta menta iii nu mai zice nimic in raport eu adultu1. Dezvoltarea mentala incetineste progresiv catre 15 -16 ani si, ineepind eu aceasta virsta, nu mai sint posibilitati de a gasi probe care eorespund criteriului probelor de tip Binet. Este indespensabil de a abandona notarea in virsta mentala, Notarea prin c.r., in acceptiunea lui Stem, de asemenea nu mai are semnificatie, dat fiind faptul ca acesta se calcula, pentru orice adult, pomind de la o virsta cronologica arbitrara de 15-16 ani. insa aceasta tehnica suferea de erori metodologice, S-a aratat ca nivelul intelectual al adultului nu se mentine constant pe parcursul vietii. incepind eu 20-25 de ani, se observa un declin lent, dar constant, liniar in prima aproximatie, Din toate aceste notiuni rezulta ca testele de inteligenta pentru adulti trebuie:

• sa utilizeze un material adaptat la adulti si, tarA exceptie, diferit de eel utilizat pentru eopii;

- sa aiba etalonare in centile sau in deviere patratica, utilizarea virstei mentale este 0 absurditate la adulti;

- sa aiba 0 etalonare specials, unnind virsta cronologica a subiectului.

Printre testele de inteligenta pentru adulti, putine satisfac conditiile precedente. in practica, 0 singura scala este bine adaptata la masura individuala a inteligentei la adult - scala de inteligenta a lui Wechsler Bellevue.

Sc.alele de inteligenpi fV.§chsler pentru adylti. in 1939, Wechsler, psiholog la spitalul Bellevue din New York, a

Introducere in psihodiagnostic 72

73 Carolina PLATON

dar se amelioreaza continutul probe lor, instructiunilor si, mai ales, esantionul de etalonare (1700 persoane, de la 16 la 64 de ani).

W AIS contine II teste, dintre care 10 (5 verbale ~i 5 de performanta) sint aplicate in permanent! ~i at l l-Iea (test de vocabular) este facultativ. Testele sint urmatoarele:

• test de informatie - a raspunde la Intrebari privind

cunostintele curente; .

• test de comprehensiune - a raspunde cu "bunul simt' la intrebari de tipul ; .... Ce trebuie de facut cind gasesti in strada un plic inchis cu 0 adresa ~i un timbru nou ? ";

• test de memorie imediata a cifrelor;

• test de aritmetica - mici probleme pentru rezolvare in minte;

• similitudini - a gasi elementul comun a 2 cuvinte ale unui cuplu;

• test de vocabular (facultativ);

• test de clasificare a imaginilor - a repune in ordine imaginite pentru a reconstrui 0 istorie;

• test de cornpletare a imaginilor - a indica ceea ce lipseste intr-un desen incomplet;

• testul cuburilor Kohs - reconstruirea desenelor cu ajutorul cuburilor fiecare fata a carora este vopsita in culori diierite;

• test de constructii de obiecte.

• cod - a transforma 0 serle de cifre, scriind sub fiecare cifra un semn dat in cod.

Nota la fiecare test este transformata conform unui tabel in nota standard. Suma notelor standard la 10 teste este transformata in C.1. cu ajutorul diferitelor tabele, urmind virsta cronologica a subiectului. Reprosul care ar putea fi facut probei este ca Wechsler a crezut necesar sa conserveze termenul C.I., in timp ce este vorba de 0 scala cu abatere medie patranca. In rest, scala Wechsler este excelenta, usor de administrat, acceptata de adulti ~i coreet standardizata pe virste cronologice.

publicat 0 proba care a mare at 0 etapa decisiva in istoria testelor de inteligenta individuale pentru adulti. La acea epoca, dupa cum am mentionat mai sus, proba clasica era revizia a doua Stanford din 1937, care era etalonata pina la 18 ani. in examinarea adultilor, pentru calcularea coeficientului de inteligenta, se utilizau, indiferent de virsta cronologica a subiectului, etaloanele furnizate de subiectii de 18 ani.

in activitatea sa clinica, Wechsler a simtit necesitatea crearii unei alte metode de determinare a inteligentei adultului. Deficienta de baza in apliearea scale lor de tip Binet-Simon la adulti deriva, dupa parerea lui Wechsler, din utilizarea notiunii de virsta mentala in exprimarea nivelului intelectual. Pina la 15-16 ani notiunea de virsta mentala are 0 acoperire de realitate, deoarece diferentele dintre nivelele de virsta succesiva, sub aspectul procentului rezolvarii probelor de inteligenta, sint mai mari decir cele din cadrul unei virste. Wechsler considerii ca nici pentru perioada copilariei exprimarea nivelului intelectual in termeni de virsta rnentala nu este pe deplin adecvata, De exemplu, un copil in virsta de cinci ani cu virsta rnentala de 7 ani nu are acelasi fel de inteligenta ca un copil de 10 ani. care are virsta mentala de 7 ani. Aceasta lipsa de nuantare se vadeste

"si atunci cind virsta mentala este utilizatii pentru a calcula coeficientul de inteligenta. De exemplu, un copit de 5 ani cu virsta mentala de 6 ani are un C.1. de 129; 0 astfel de valoare obtine inca un copil de 10 ani cu virsta mental! de 12 ani, dar in timp ce la primul avansul mental este de un an, la eel de al doilea avansul este dublu; semnificatia C.1. depinde de virsta cronologica a subiectului.

Pornind de la aceste consideratii, Wechsler creeaza, in 1939 scala pentru adulti si adolescenti (10-60 de ani). Scala este cunoscuta eu denumirea prescurtata de Wechsler-Bellewue, dupa numele clinicii unde a Iucrat autorul. Deoarece populatia care a servit pentru etalonare a fost insuficienta ca volum si nereprezentativa pentru intreaga populatie, in 1955 se publica 0 revizie, care a capatat denumirea de .. scala de inteligenta pentru adulti" (W AIS). in care nu se aduc rnodificari in structura scalei,

Introducere in psihodiagnostic 74

75 Carolina PLATON

Ea pennite -de a calcula, in afara de C.l. global, un C.L, numit verbal, bazat pe testele 1-5 si un C.1. de performanta, bazat pe testele 6-10.

Formele abreviate ale scalelor Wechsler. Pentru cazurile, cind nu se poate aplica, din lipsa de timp, scala in ansamblu, diferiti autori au alcatuit scale prescurtate atit pentru copii, cit si pentru adulti, formate din minimum 2 din subtestele originate. Astfel, scala, denumita prin initialele CAS, cuprinde urmatoarele subteste: completare de imagini, aritmetica, similitudini. VIBS este considerata ca una din cele mai reusite cornbinari si este fermata din 4 subteste: vocabular, informare, desene din blocuri si similitudini. Daca examenul se reduce la doua subteste, optime sint vocabularul si desenele din blocuri. in cazul scalelor abreviate, C.1. se stabileste, cu ajutoruI tabelelor din scalele complete, realizindu-se insa un calcul de adaptare in functie de numarul subtestelor utilizate. De exemplu, pentru CAS se aplica urmatoarea formula: CAS xlO:3 (10 - numarul probe lor pe baza carora Wechsler a stabilit C.I. din scalele originale).

in ultimul timp, s-a sugerat ~i un alt tip de abreviere, in care se reduce nu numai numarul de subiecte, ci si probele din cadrul lor, cotele obtinute fiind apoi inmultite cu un numar corespunzator numarului de reductii in cadrul unui subiect. Criteriul de selectionare a subtestelor depinde de scopul examenului si de specificul subiectilor, in primul rind de virsta lor.

Valoarea si limitele scalelor Wechsler. Atit scala Wechsler pentru adulti, cit si cea pentru copii au 0 larga utilizare. Ele prezinta anumite avantaje in comparatie cu toate celelalte metode de diagnostic al nivelului mental: sint usor acceptate de adulti si de copii, sint usor de aplicat, iar prin faptul ca instructiunea se da, in general, 0 singura data pentru toate probele ce contin un singur subtest, exarninarea cere un timp relativ scurt (aproximativ 0 ora), mai ales daca se tine cont ca se obtin date atit asupra nivelului verbal. cit si asupra celui de performanta,

Fidelitatea stabilita prin metoda injumatatirii s-a dovedit satisfacatoare atit pentru scala in ansamblu, cit si pentru fiecare din cele doua scale componente (cu deosebirea cli fidelitatea scalei verbale era ceva mai mare decit a celei de performanta, Sa stabilit, de asemenea, cli fidelitatea la virstele mici (7 ani si 6 luni) a fost mai scazuta decit la virstele mari (la 10 ani ~i 6 luni si la 13 ani si 6 luni).

Studiile de validare de concurenta sint cele .mai numeroase, majoritatea lor luind ca tennen de comparatie scala Stanford-Binet. Astfel, Weider si colaboratorii gasesc 0 corelatie de 0,81 intre Wechsler-Bellevue (adulti) ~i forma L. a scalei Stanford-Binet. Mitchel gaseste 0 corelatie de 0,91 intre scala verbala ~i forma L ~i de 0,80 intre scala de performanta ~i forma L (50).

Pentru Wechsler, inteligenta este capacitatea global! de a actiona orientat, de a gindi rational si de a se adapta eficient in raport cu mediul. Ea nu se reduce la aptitudini intelectuale, in consecinta, orice test de inteligenta face apel ~i la factorii de personalitate.

5.4.2. Teste de aplicare coleettva

Primele probe de acest fel au fost construite in timpul primului razboi mondial, cind s-a decis incorporarea in armata americana a unui numar considerabil de recruti, Au fost construite dow baterii Army A, eu continut verbal (sinonime/antonime, aritmetica, analogii, informatii generate etc.) si Army B, cu continut nonverbal, care se aplica la persoanele incapabiJe sa raspunda la Army A din diferite motive: analfabeti, vorbitori de alta limba etc. Aceste teste au fost adaptate ulterior pentru utilizare civila si utilizate pentru aplicare in masa, Printre testele de aplicare colectiva cu conri nut nonverbal pot fi mentionate testele Raven. Domino, Cattell etc.

Matrice progresive Raven. Destinat masurarii nivelului intelectual, testul Raven a fost elaborat in corespundere cu traditiile scolii engleze de studiere a inteligentei, conform careia

Introducere in psihodiagnostic 76

cea mai buna metoda de masurare a factorului "g" ar fi depistarea relatiilor dintre figurile abstracte. Testul standard consta din 5 serii (A-E) a cite 12 matrice. Fiecare matrice este fermata dintr-o figura sau succesiune de figuri abstracte, trasate in culoare neagra pe fond alb, dintre care un fragment sau unul din elementele componente ale matricei lipseste, Segmentul care lipseste este dat intre alte 6-8 de sene mai mult sau mai putin asernanatoare, subiectul trebuind sa it indice. Probele din cadrul unei serii sint de dificultate crescinda, dar se rezolva pe baza aceluiasi principiu, pe care subiectul trebuie sa il descopere. Datorita faptului ca rezolvarea primelor probe este deosebit de facila, subiectul intelege sarcina cu 0 instructiune prealabila minima. Numarul matricelor corect rezolvate in cadrul eelor 5 serii eonstituie cota subiectului. Se dau norme pe eentile pentru intervale de cite 5 ani intre 20 si 65 de ani. Testul poate fi aplicat eu timp-lirnita, mai ales in selectia profesionala. 0 forma a testului de baza Matrice progresive avansate servesc in examinarea persoanelor cu capacitati intelectuale medii sau peste medie. Prestigiul testului Raven a fost mare, considerindu-se ca rezolvarea lui nu este influentata de nivelul edueativ al subiectelor, de factorii de cultura.

Testul D 48 . De aceeasi inspiratie este un test creat de Anstey, dar care utiliza in loc de figuri geometrice serii de domino, in care subiectul trebuia sa determine elementul care lipseste din serie. Materialul este prezentat sub forma a 44 de serii de imagini de domino cu buline, distribuite in functie de anumite relatii, pe care subiectul trebuie sa Ie descopere, Pentru tntelegerea testului se prezinta patru serii mai usoare, Testul este usor de cotat, este independent de lirnbaj, iar rezultatele nu depind de experienja subiectului in joeul cu domino. S-au obtinut corelatii ridicate cu alte teste de inteligenta generala,

Capitolul 6. TESTE DE APTITUDINI SPECIALE

6.1. GeneralitAtl

Scalele Binet-Simon vizau masurarea aptitudinii pentru reusita scolara, Aceasta depinde, in mare masura, de inteligenta generala. insa copiii se disting nu numai prin nivelul global de reusita, dar ~i prin eel pentru diferite materii. Un copi1 va avea rezultate mai bune la limba decit la matematica, altul invers. Exista deci aptitudini speciale, care contribuie la explicarea acestor inegalitati, pe care Ie gasim in diverse activitati ale adultului. Analiza factorialaa fumizat modele care au permis sa se reprezinte rolul respectiv al inteligentei !ji al aptitudinilor speciale, care conditioneaza reusita tntr-un domeniu determinat. Contrar testelor de inteligenta, unde se cauta, prin diverse abordari, sa se rninimalizeze rolul aptitudinilor speciale in rezultate, testele de aptitudini cauta sa determine cit mai reusit anume rolul acestor aptitudini. Desi pentru a masura 0 aptitudine specifics se poate utiliza, in mod izolat, un test, deseori astfel de teste se combina in baterii care permit sa se schiteze un pro fil , acesta fumizind informatii despre nivelul relativ al aptitudinitor subiectului pentru orientarea lui, eu atit mai mult ell cit reusita tntr-un domeniu particular este conditionata nu de osingura aptitudine, ci de 0 combinare a lor.

Probe de aptitudini au fost construite foarte devreme.

Ele se bazau pe conceptia care provenea din vechea psihologie a functiilor mentale. eel mai vechi profil, datorat psihologului rus Rossolimo, utilizeaza teste care rnasurau memoria, atentia, gindirea, vointa, proeesele asociative. Aceste teste aveau 0 valoare foarte subiectiva, ele fiind clasate de unii autori intr-o categorie, iar de alti autori - in alta categorie. De exemplu, testele de gindire conceptuala se situeaza la limitele dintre testele de aptitudini §i testele de inteligenta. Masurind

Introducere in psihodlagnostic 78

79

Carolina PLA TON

aptitudinea pentru categorizare, ele sint considerate, de unii autori, ca forma superioara a inteligentei. Or, subiectivitatea in clasificarea testelor de aptitudini a gene rat noi abordari in studiul acestora.

Interesul pentru studierea diferentiata a aptitudinilor a fost generat de mai multe cauze. Una din ele a fost acceptarea crescinda a diferentelor individuale in rezolvarea testelor de inteligenta, Primele tncercari de a compara rezultatele individului la diversele subteste au dus, ulterior, la elaborarea bateriilor complexe ale testelor de aptitudini, Dupa~ cum se stie, testele de inteligenta nu satisfaceau acest scop, In testele de inteligenta subtestele se aleg in corespundere cu un criteriu unic. In asemenea cazuri, tendinta este mai degraba de a obtine un minimum, decit un maximum de diferente, Subtestele care corelau prost cu testul in intregirne, de obicei, erau excluse. Jnsa:;;i metoda construirii testelor de inteligenta face diferentiere in rezolvarea lor putin probabila, 0 contributie in elaborarea bateriilor complexe ale aptitudinilor a constituit-o si constientizarea faptului ca asa-numiteie teste de imeligenta generala, in realitate, nu sint atit de generale. S-a adeverit ca multe din aceste teste mascara comprehensiunea verbala, celelalte domenii ( de exemplu, aptitudinile tehnice), raminind "nemasurate" .

Un stimul important in dezvoltarea testarii diferentiate a aptitudinilor a fost activismul crescind al psihologilor in consilierea profesioanla, in selectia cadrelor. Elaborarea testelor pentru selectionarea candidatilor in institutiile de invatarnint (medicine, drept, inginerie etc.) este un exemplu pregnant al dezvoltarii acestor metode.

in cele din urma, utilizarea analizei factoriale in studierea organizarii insusirilor de personalitate a creat baza teoretica a construirii bateriilor complexe ale aptitudinilor. Analiza factoriala permitea determinarea si sistematizarea mai exacta a aptitudinilor. Ca rezultat, testele puteau fi selectate in asa mod, ca fiecare sa devina 0 masura mai adecvata a uneia din insusiri (factori) depistate prin analiza factoriala, Or, in prezent

aptitudinile masurate sint, in temei, cele izolate prin analiza factori al ii.

Printre probele existente putem evidentia scale care fumizeazii masurari "pure" ale factorilor ~i scale construite in scopul concret de predictie ~i orientare intr-un domeniu scolar sau profesional. Doua alte categorii, dupa natura lor. ocupa un loc particular: testele de creativitate si testele neuropsihologice.

6.2. Analiza factoriala a aptituidinilor

6.1.1. Principii ,i metode de analiza factoriala

Analiza factoriala a aptitudi nil or este 0 metoda maternatica al carei scop este de a trans form a un mare numar de variabile intr-un numar mai rnic de categorii sau factori. Baza analizei factoriale este coeficientul de corelatie, Acesta este un indice numeric care indica gradul de legatura intre doua variabile. Sa presupunem ca un grup de "n" indivizi a fost supus la doua testari: "a" ~i "b", Daca teste Ie sint identice si daca conditiile experimentale ar fi ideale, subiectul ell eel mai bun rezultat la testul "a" ar avea eel mai bun rezultat la testul "b", subiectul ell at do ilea rezultat la testul "a" ar avea al doilea rezultat ~i Ia testul "b" etc. in asemenea caz, se zice ca corelatia este pozitiva, perfecta ~i coeficientul de corelatie este + 1. Daca subiectul care este primu1 la testul "a" este ultimul la testul "b", iar al doilea la testul "a" este penultimul la testul "b" etc., se zice ca corelatia dintre cele doua teste este negativa perfecta §i coeficientul de corelatie va fi -I. in aceste doua cazuri, se poate prezice, rara nici 0 greseala, cunoscind rezultatul la testul "a" al unui subiect, rezultatul sau la testul "b", in practica, tnsA, nu se intilnesc aproape niciodata legaturi perfecte ~i coeficientii observati sint intermediari intre + 1 §i - I. Cind coeficientul este o acesta indica ca nu este nici 0 legatura intre cele doua teste, or, ca, pornind de la rezultatul unui subiect la testul "a"; este imposibil de a prezice rezuitatuJ pe care il va avea ella testul "b". Existenta unui coeficient de corelatie nenula Intre doua

Infroducere in psihodiagnostic

80

81 Carolina PLATON

metoda multifactoriala incepe prin a explica maximal abaterea medie patratica prin factorii de grup si degajA factorul general doar din intercorelatiile de grup. Aceasta duce la urmatoarele consecinte: factorii de grup sint aceeasi prin ambele metode, insa saturatiile sint mai marl prin metoda multifactoriala. Desi divergentele dintre metodele engleza si americana in domeniul analizei factoriale sint, in prezent, mai putin acute decit in trecut, ramine totusi 0 anumita opozitie: scoala engleza este dominata de principiul ierarhiei factorilor, iar cea americana - de cea a pluralitatii lor.

teste indica ca exista 0 corelatie probabila intre procesele psihologice implicate in aceste teste. Analiza factoriala permite, pomind de la un ansamblu de intercorelatii intre teste, de a reprezenta acest sistem printr-un sistem de variabile rnai.simple, numite factori.

La ora actuala, exista un mare nurnar de metode rnatematice de analiza factorials. Metoda cea mai veche este datorata inventatorului analizei factoriale, psihologului englez Spearman. Fa.ra a patrunde in studiul dezvoltarii istorice a lucrarilor lui Spearman ~i a modificarilor care Ie-au fost aduse, vom expune aid doar conceptia actuala, nurnita metoda bifactoriala a lui Spearman-Holzinger (28). Aceasta metoda se bazeaza pe constat area generals ca diverse Ie teste de eficienta au, in general, intre ele corelatie pozitiva, Pentru a explica aceste intercorelatii pozitive, se face apel la trei grade de factori:

.un factor general (g) comun tuturor testelor;

-factori de grup, fiecare din acestia fiind comun la un anumit numar de teste;

-factori specifici, particulari doar unui test, tnSa datorita unei specificitati prea mari, acesti factori nu prezinta interes practic. Rezultatele la un test determinat pot fi considerate, practic, ca rezultanta a actiunii factorului general si a unui factor de grup, de unde si numele metodei bifactoriale.

A doua metoda este cea numita multifactoriala. Ea postuleaza ca corelatiile sint explicabile numai prin factorii de grup. Intercorelarea factorilor de grup se explica printr-un factor general, insa e1 este de ordin secundar. Dezvoltarea metodei multifactoriale se datoreaza, mai ales, savantului Thurstone din Statele Unite.

Din cele relatate, se observa ca, desi punctele de plecare difera, ambele metode ajung in fine la rezultate foarte asemanatoare: extragerea unui factor general si a factorilor de grup. Or, in timp ee metoda bifactoriala incepe prin extragerea factorului general, cautind sa explice cea mai mare parte a abaterii medii patratice prin acest factor, lasind factorilor de grup grija de a explica reziduul neexplicat de factorul general,

6.1.2. Aptltudini izolate prin analiza factorlall

Analiza factoriala, utilizata pe larg in psihologie in a doua jumatate a secolului al XX·lea, a pus tn evidenta 0 serie de factori care, desi, in unele cazuri, sint subiect de discutii, constituie totusi baza aptitudinilor. Este imposibil de a enumera toti factorii, de aceea vom trece in revista eei mai importanti, clasindu-i in domenii mari.

A) Factorii din domeniul functiilor intelectuale superioare. Ei pot fi considerati ca modalitati ai inteligentei generale. Multe teste care Ie mascara au fost inclose in bateriile de inteligenta:

I) deductie - aptitudine de a rationa de la general la particular;

2) inductie - aptitudine de a rations de la particular la general;

3) fluiditate verbals - aptitudine de a evoca cit mai urgent cuvinte f5rii restrictii de sens, dar cu 0 restrictie mecanica privind numarul de there, prefixe etc.;

4) comprehensiune verball- aptitudine cuprinztnd toate aspectele comunicarii prin mijloacele limbii (acest factor joaca un rol capital in reusita scolara);

5) numeric - unul din factorii unanim acceptati corespunde aptitudinii de a manipula cifre;

Introdueere in psihodlagnostic

82

83 Carolina PLA TON

6) memorie - corespunde memoriei elemente lara legaturi logice intre ele.

De rind cu acesti factori fundamentali, pot fi mentionati altii, mai specifici:

• judecata - aptitudinea de a da 0 solutie unei probleme, alegind-o dintre rnai multe solutii posibile pe baza presupunerilor rezonabile;

• viteza de asociere - aptitudinea de a asocia rapid un obiect si un nume care it simbolizcaza.

B) Factorii din domeniul motricitdtii. Acesti factori sint fundamentali in construirea si interpretarea testelor de orientare spre activitatile mecanice care necesita manipulare:

1) dexteritate manuala - indeminare in miscari implicind bratul si mina, controlate de vedere.

2) dexteritate digitala - indeminare in miscari implicind numai degetele care sint control ate de vedere,

3) ambidexteritate - aptitudine de a utiliza mina nedominanta.

C) F actorii din domeniul perceptiei vizuale. In domeniuJ perceptiei vizuale se izoleaza factorii:

I ) spatial - aptitudine de a percepe cu exactitate configuratiile spatiale ~i de a Ie compara intre ele;

2) orientare spatiala - aptitudine de a nu fi perturbat de orientarile in care 0 structura spatiala este prezentata;

3) vizualizare - aptitudine de a-si reprezenta (flira. a vedea) 0 miscare intr-un spatiu tridimensional;

4) viteza perceptiva - aptitudine de a gasi 0 configuratie data in mijlocul unei configuratii complexe.

5) estimare a Iungimilor - aptitudine de a estima

lungimea unei linii sau distanta dintre doua puncte.

D) Factorii din domeniul perceptiei auditive. Acesti factori, foarte specifici, au fost studiati in legatura cu aptitudinile muzicale. 1) intensitate relativa a sunetelor;

perechilor de

2) calitate tonala - aptitudine de a discrimina la fel de bine inaltimea tonului.

6.2. Teste de orientare ,colara ~i profeslonala

aptitudine de a discrimina intensitatea

Analiza factorials a permis, determinand testele "pure din punct de vedere factorial", de a construi baterii care mascara, intr-o maniera economa, cei mai importanti factori ai reusitei scolare si profesionale. Cea mai cunoscuta baterie de aeest tip este bateria lui Thurstone, publicata in 194L~i numita "Scala ck. agtitudini meutaJe nrimare". DestinatA orientarii la

.. sfir~itul studiilor se~~~ ea =oaiii urmatorii factori"V. (verba!), .~ (nmncriCij4Alionarnent), W ,ij;;Wjui~ .. =V:eibaIID;·.··

M (nuanQIk1_fiecare pnn 1-2 teste pure. 0 versiune noua a acestui test a fost publicata in 1985. Printre multiplele baterii construite in Statele Unite, bateria de aptitudini profesionale pentru fortele armate, publicata in 1970 §i permanent revazuta, este utilizata, de asemenea, in mediul civil. Ea uneste scale care mascara aptitudini factoriale (rationament, vocabular etc.) §i scale ?e cunostinte achizitionate (cunostinte in matematica, me~amea etc.). Serviciul ansajArii in dm;,"1 moocii din Statele 1.JnJ.te •. a, elab0f!L 0 baterie .c.¥.£ .. mlisnadj ",w:m.ato.cii~Ja~!nri·: inteli~:::~g=la, verbal, numeric s.Batial_vit~za,.pt?r~~PJiYj..

gexte!:!tatea:= lOe;Xfuritaka ,m~ujilji ~ Exista mai IDuJte __

t.ip~!! .. ~~ baterii in dependenta de virsta s~1.~£t!!lyi_ciiruia i se a3reseazli §i ae~<···~::···-~'··~~~ ..

in cadrul acestora ~rma exists baterii cu scop limitat.

Printre primele elaborate in acest scop se numara testele de aptitudini tehnice. Aceste teste mascara diverse functii: motoare, . spatiale, perceptive. in unele teste de aptitudini tehnice predomina gindirea tehnica ~i informatia generala. De exemplu, se prezinta 0 figura impArtitli. in doua sau rnai muite parti, subiectul trebuie sA determine ce figura ar putea fi obtinuta daca aceste parti ar fi unite, dupa ce se aJege dintr-o serie de desene date desenul care reflecta corect figuraobtinuta. Testele care de term ina aptitudinile de cancelarie depisteaza in majoritatea

Introdueere in psihodiagnoslic

84

cazurilor viteza perceptrei. Drept exemplu am putea aduce probele de comparare a numerelor sau a denumirilor. Subiectului i se propune sa compare perechi de denumiri sau numere alcatuite din 3-12 cifre si sa determine daca acestea sint identice sau nu (66273894 - 66273984; 527384578- 527384578). Realizarile in arta plastics presupun existenta multor aptitudini si insusiri de personalitate. Diverse forme de arta pot necesita diverse cornbinari ale acestor insusiri: sculptori $1 pictori aplica diverse abilitati, iar printre pictori un portretist traditional si un impresionist se deosebesc printr-un sir de particularitati. Testele standardizate de aptitudini plastice includ, de regula, citeva aptitudini care formeaza baza oricarei activitati de arta plastics. Dar printre acestea pot fi evidentiate, ~e exemplu, testele de intelegere estetica fit testele de maiestrie. In testele de intelegere subiectului i se cere sa-si exprime predilectia pentru 0 varianta (un tablou al unui pictor cunoscut sau 0 imagine preferata de un grup de experti) din doua sau mai multe variante de imagini. in teste Ie de maiestrie se utilizeaza frecvent probe in care subiectului i se cere se deseneze diverse imagini, pomind de la anumite linii date. J;xjs.ta.,-t-este- -dedeterminare a aptitudinilor muzicale in cadrul carora subiectului i se propune sa diferentieze inaltimea, duratasunetului etc. (~~)~

85

Carolina PLA TON

incepind cu mijlocul sec. al XX-lea, una din directiile prineipale ale cercetarilor psihologice 0 constituie testarea aptitudinilor creative. Un numar mare de psihologi ajunge la concluzia ca aptitudinile creative nu sint sinonime ale aptitudinilor de invatare si se manifesta rar in testele ale carer indice este Ccl, in prirnele sale lucrari, Thurstone a evidentiat aceasta deosebire :?i a analizat eventualul rol In activitatea creativa a aptitudinilor gindirii inductive, a unor particularitati ale perceptiei, a factorilor neintelectuali, in primul rind al temperamentului. S-a evidentiat, de asernenea, ea creativitatea se stimuleaza prm sensibilizarea, receptivitatea la

idei noi, si nu prin atitudinea critica fata de ele. Totodata, solutiile creative apar in momente de relaxare, :?i nu in momente de concentrare asupra rezolvarii problernei.

Studiile creativitatii au fost stimulate considerabil de cererea crescinda a lucdrilor despre creativitatea oamenilor talentati. in; cercetarea factorilor creativi au fost tncercate diverse metode: de la cea biografica pillA la cea dinamica, Deseori, se combinau metoda clinica cu abordari psihometrice, testarile individuale si observatia. insarcinarile in testele de creativitate, de regula, nu presupun un numar stabilit de raspunsuri, fapt ce impiedica cotarea obiectiva a rezultatelor. Datele privind fidelitatea ~i validitatea difera de la test la test. Testele de creativitate pot fi utilizate in conditii de clinica, in consilierea scolara :;;i profesionaia (15).

Testele Guil ord Unul din cele mai cunoscute teste de creativita 'e 11 apartine lui Guilford, care, pe parcursul a 20 de ani, s-a oeupat de studierea inteligentei la Universitatea din California. Guilford studiaza indeosebi gjndjrea divergenta . .$L

_ E~!!y~!~_fI_ta. Gindirea convergent~ duce la u?ic~ solutie corec~a, gindirea divergenta insa este tipul de vglndire care admite schimbarea cailor de solutionare a problemei ~i se soldeaza cu rezultate neasteptate ~i diverse. Aplicind metoda analizei factoriale, Guilfor~~ 4 fac$ori ai_~J?titud!!!!!~~."c!~~HY~_: facilitatea,__.:n~~~.!~!'.!_~rigil!~!i~~tea, ~i~a~!!!~!~a .. ~a. ne oprim succint la unele insarcinan din testele de creativrtate

elaborate de Guilford:

1) facilitatea utilizarii cuvintelor. (Scrieti cuvintele care contin litera indicata, de exemplu: ·'0" - om, noroc, ornat etc.); 2) facilitatea reproducerii de idei. (Numiti euvintele care se refera la c1asa indicata, de exemplu: Iichide care ard - benzina, spirt etc.);

3) facilitatea utili zari i asociatiilor.I Scrieti cuvintele

" Ida d 1··"

asemanatoare dupa sens eu euvmtu 1, e exemp u: greu ~

dificil, penibil etc.);

6.3.Miisurarea aptitudinilor creative

Introducere in psihodiagnostic 86

87 Carolina PLATON

. 4) Afacilitatea exprimarii. (Alcatuiti propozitii din patru cuvmte m care fiecare cuvint incepe cu litera indicate, de exernplu: "~ ... c ... l ... p" _ Mama cumpara legume proaspete.);

.. 5) vanante de utilizare, (Enumerati posibilitatea de utilizare a obiectelor, diferita de utilizarea obisnuita, de exemplu: "Ziarul pentru a fi citit" _ pentru a aprinde focul,: pentru ambalare etc.);

6) interpretarea comparatiei. (Interpretati fraza, de exemplu: "Frumusetea femeii e ca toamna, ... "_ Ea trece inainte de a fi pe deplin apreciata);

7) intitularea unui fragment. (Intitulati 0 istorioara scurta de exemplu: "'N ou I functionar al magazinului universal ~ com~ndat pentru iarna zece duzine de rnanusi, dar a uitat sa mentioneze c§ ele trebuie s§ fie perechi. Ca rezultat, magazinul a primit 120 de rnanusi pentru mina stinga" _ stinga intre stingi etc.).

~) cc.>~~luzii .. (Enumerati diverseconsecinpe ale urmatoarelor situatu rpotetice, de exemplu: "Ce ar fi daca oamenii nu ar avea nevoie de somn si nu ar vrea sa doarma?" - Ar lucra mai mult; nl!. ar fi nevoie de desteptatoare etc.).

In manualu1 de utilizare a testelor, Guilford si colegii sai aduc normele orientative in procente. Pentru majoritatea teste.l.or, aceste norme sint obtinute pe grope de adulti sau pe elevii c1aselor a IX-a si sint orientate spre elevii c1aselor superioare si persoane cu un nivel mai inalt de instruire.

Testele Torrance. Spre deosebire de testele Guilford

,

~are. au ~parut in unna studiilor factoriale ale originii ~nteh~e.~tel, teste Ie Torrance au aparut in legatura cu problemele mstrurru ca parte a studiilor privind stimularea aptitudinilor de ere at i vitate, _ ale elevilor. Testele sint prev~te--penfru-virsta-pre§<;o!B:ra_ si ~colara. Unele din testele T()rraI1cesiiltadapti~CaIe probelorTluilford. Cele 12 teste ale Bf1:t~Ij_eLIQrrati&.-sini ~pate in 3 baterii: veroata,pIa~fi:c~_~1 sonom. Prima baterie se noteazaca glndire creative verbala, a dou a _- ca gindire creativa plastics, a treia - ca gindire creativa verbal-sonora.

In bateria verbals se utilizeaza imagini bizare in legatura cu care copiii trebuie: I) sa serie toate intrebarile la care ar vrea sa primeasca un raspuns; 2) sa enumere eventualele cauze ale situatiilor prezentate; sa enumere consecintele posibile ale acestor situatii,

in bateria de gindire creativa plastica se prezinta file de hirtie curata pe care, in locul dorit de copil, se plaseaza 0 figura, Aceasta figura serveste drept punct initial pentru "construirea imaginii". Alte insarcinari prevad crearea unui nurnar cit mai mare de desene diferite, pomind de la doua linii paralele (Forma A) sau cercuri (Forma B).

Bateria sonora contine doua teste realizate ell ajutorul magnetofonului. Se prezinta sunete cunoscute ~i necunoscute, iar subiectul scrie cu ce se aseamana aceste sunete. Criteriile de cot are sint factorii determinanti in bateria Guilford: usurinta, flexibilitatea, originalitatea si exactitatea.

Problema creativitatii este foarte cornplicata. Analizind produetivitatea creativa in acta. Guilford a exprimat gindul ca factorii gindirii divergente au in acest caz 0 mare importanta, Or, factorul verbal _ in literatura, factorii ce tin de continutul vizual, auditiv ~i chinestezic in grafica, muzica si coregrafie. T otodata, este lesne de inteles ca realizarile in creatie necesita 0 combinatie complexa a aptitudinilor ~i Insusirilor de personaIitate.

6.4. Teste neuropsihologice

Neuropsihologia, ca specialitate, pune in evidenta simptomele deficitare rezultante ate I eziunil or cerebrale specifice. Examenul clinic al bolnavului contine, in afara de explorarea motricitatii, sensibilitatii, a diferitelor reflexe etc., probe simple. orientate spre cercetarea anornaliilor in domeniul limbajului, perceptiei etc. Pomind de la aceasta, au fost elaborate teste al carer cimp de aplicare ramine evaluarea diferitelor categorii de perturbatii, lata citeva exernple,

Introducere in psibodiagnostic 88

Teste de gindire conceptuald. Elaborate de neurologul Goldstein pentru examinarea ranitilor eu leziuni cerebrale din primul razboi mondial, ele se bazeaza pe ideea ca una din functiile cele mai sensibile la orice atingere corticala este aptitudinea de a forma coneepte abstraete eel mai bine explorate de tastele, numite de categorizare. Testul cuprinde trei probe de cJasament, care constau in a c1asifiea piese din lemn de trei forme si de patru culori diferite pentru a ajunge Ja clase omogene. Deficitul se manifesta in incapacitatea de a utiliza pentru toate clasele criterii unice.

Teste perceptiv-motorii. Cele mai sensibile pentru

detectarea leziunilor organice, ele constau in a-l face pe subiect sa reproduca, din memorie, desene geometriee mai mult sau mai putin complexe. Se pune in joe perceptia spatiala, eoordonarea ocular-motorie si memoria de scurta durata. Unul din testele cele mai utilizate este "Testul de structuralizare spatiala Bender". EI contine noua desene geometrice, iar cotarea tine cont de exactitatea reproducerii, de natura erorilor, uncle dind dovada de existenta anumitor deficiente.

Bateriile care exploreaza perturbdri multiple au fost elaborate pentru a putea acoperi un marc evantai de perturbari neuropsihologice. Ele contin un numar foarte mare de probe si incearca nu nurnai sa determine existenta unor deficiente, dar si sa diferentieze, pe cit este posibil, sindroamele acestora, De exemplu, "Bateria neuropsihologica Luria-Nebrasca" contine 269 de itemi, regrupati 1:0 II scale: motricitate, ritm, limbaj perceput, limbaj exprimat, lectura, scris, aritmetica, memorie, tact, viziune, procese inteiectuale, care permit stabilirea unui profil.

Capitolul 7. TESTE DE CUNO$TINTE

7.1. Generalih1ti

Testele de cunostinte se deosebesc de testele de aptitudini.

Aceste deosebiri lin mai mult de natura experientei carora subiectul a fost supus anterior: testele de cunostinte masoara efectele !J~~l ~;xp.~d£'J}t~ __ Ltp1~~~!~_.:. 4~."~~.~1Dp.I~jnstmitea_ data in scoala. Testele de aptitudini sint influentate mai mult de efectele cumulate ale multitudinii de experiente carora subiectul este supus tn viata curenta, Apelul 13 aeeste probe a fost incuraiat de rezultatele studiiior docimologice, care au demonstrat ci1 fidelitatea notelor 1:0 examenele traditionale este slaba. Desi au fost depuse eforturi pentru a ameliora aceasta fidelitate, de exemplu, introducand corectarile dubie, a fost imposibil de a obtine 0 fidelitate tot asa de mare pe care 0 au testele, E1s:istA.t!W-e de C'mowti~te §icolare §i de cunostinte

J?rofesionale. ~.. ' ---".~,-'

-~--- tn sens -foarte lars, testele de cunostinte scolare se mai numesc ~~~e pe~ago.gice (38). Deosebirea dintre acestea ~i alte teste, 10 special cele rnentale, este arbitrara, to fond, toate testele pot fi numite scolare in sensul cA toate sint susceptibile de a fi aplicate elevilor ~i de a solutiona multiplele probleme care i se pun pedagogului. Astfel, probele elaborate eu scopul de 3 verifiea daca copilul are "virsta' necesara pentru a incepe studierea unci anumite discipline sint, de cele mai multe ori, teste de dezvoltare mentala. Totodata, exista teste de inteligenta, care fae apel la vocabular ~i la informatia generals si care constituie probe de insusire a cunostintelor. Totusi, clnd se _yorQ~§!~_,,4~~~!.~_ pedagogice se au 'in vedere instru I~~ au fost concepu e lza e pen a control a obieciiv?"

~Q4itki!ril~..J!!:_oduse Ia elev de reglmW ~colar. Or, un test" pedagogic mascara un aspect (cunostinte, depnnderC atitudini),

Inrroducere in psihodiagnostic

90

pe care educatorul, in mod intentionat, se straduie sa i1 creeze, sa it modifice sau sa 11 consolideze. Testele pedagogiee slnt deei

inlegatllF~,,~_ un program foarte prec1S~·i"fettn1f-"-_~~=._-·-'·' "_,,-

7.2. Teste pedagogice

Din punet de vedere al final itati i practice a testarii, deose bim urmatoare Ie :_~y:~,@riLdeJ~Sle.JledagQgice:

1) ~e de'maturitate veri fica daca mecanismele si achizitiile indespensabile pentru a aborda eu folos 0 disciplina scolara sint sufieient de dezvoltate la copil. Ele sint aproape exclusiv intrebuintate la intrarea in scoala primara pentru disciplinele principale: citit, scris, socotit;

2J.J~_~!(Ld_t:;,r(;l_ndarnent global, care au aceeasi finalitate ca si examenele traditionale." Blernasoara ceea ce elevul a invatat din obiectele programei, deci rezultatele studiului sisternatic;

3) teste diagnostice, al carer scop este de a descoperi deficientele particulare si cauzele lor, sint cele mai utile pentru individualizarea pedagogica, Cele mai numeroase sint elaborate pentru discipline Ie principale si, mai ales, pentru lectura;

4) teste Pr.()g!!'()J:ri.~g_.JlrmareSC scopul de a prevedea genul de studii eel mai potrivit fiecarui elev. Sint, totodata, teste de aptitudini naturale si de capacitate scolara,

Testele de maturitate. Conform legii, virsta scolara, in cele mai multe rari, este fixata la 6 ani. Dar exista mari diferente individuale de care in practica nu se tine deloc seama. Testele de maturitare .aufost elaborate pentru a controla prezentasinivelul factorilor inteIeCtuall$i--s-ocialt-~necesari pentruo invataturli

__ ~t1s.i~iu.a. Aceste teste nu mascara rezultatele scolare, deoarece~ sint aplicate, in general, la intrarea in scoala primara. Sint, mai curind, teste de dezvoltare, dar prezinta un mare in teres pedagogic. Ele ajuta sA se asigure un inceput bun, sa se stabileasca grupe mai omogene, chiar de la intrarea in scoala. CeJe rnai cunoscute sint testele de rnaturitate p~ntru lectura. lata citeva exemple de atare probe cuprinse i~ !~~~.~ _~:!!.:S (47 ).

91

Carolina PLA TON

Proba 1. Copiere de figuri (patrat, romb si 0 figura compusa din linii curbe si drepte). Rezultatul depinde de numarul desenelor reproduse.

Proba 2. Denumire de figuri. Desene de obiecte sint imprimate pe un carton si sint prezentate timp de 30 de secunde, dupa care subiectul trebuie sa Ie identifice. NLi se fixeaza un termen exact pentru raspuns, Este suficient copitul sii Ie recunoasca.

Proba 3. Reproducere de miscari. Examinatorul face 0 miscare simpla cu -degetul in aer, de exemplu, 0 sp ira la, iar subiectul trebuie sii reproduca miscarea pe foaie, cu un creion. Rezultatul depinde de calitatea reproducerii.

Proba 4. Reproducere de cuvinte. Examinatorul pronunta 0 serie de cuvinte pe care subiectul trebuie sii le repete. Se tine seama de reproducere, dar nu !;>i de precizia pronuntarii, Proba 5. Reproducerea unei povestiri. Exam in atornl povesteste 0 istorioara pe care cel examinat trebuie 8-0 reproduca, Se numara totalul ideilor ~i al detaliilor retinute.

Proba 6. Reproducerea de polisilabe. Examinatorul pronunta combinatii de mai multe silabe, pe care copilul trebuie sa Ie reproduca corect.

Proba 7. Decuparea pe hirtie. Copilul trebuie sa decupeze 0 banda de hirtie, unnind 0 linie ondulata. Rezultatul depinde de perfectiunea lucrarii,

Proba 8. Punctare pe 0 hirtie cu patratele (un punct in fiecare patrat). Scorul depinde de numarul de puncte marcate in 30 de secunde in patratele cu latura de 1 em. Toate punctele sint numarate chiar daca au fost marcate mai multe in acelasi careu.

Testele A, B, C arata, dup~-R~!.~~~ __ .autorului, _

urmatoarele __ ,!ptn~~h!~_: C~?!.4!?'!lJ!!~L'yj_~al-m.Qtqrk.> i t, 2. 7_). reziste~fu .. _!~_!.r_y~!,~june in co~ierea ~e pgyr] _Q1_ ~!!!?E~_e._,_ vizuala (2), coon:l.QllaI.e~_.,JlUdIomo!OTl.e (6), capacitate de

'-"pro~~;;iare (6)""'m~~oo:ie a",dUUcJ (4), grad 4~ oboseala.C', 5), grad de atentie dirijata (2,5,7,8), vocabular si intelegere general! (2,5). Analiza factorials a acestui test a scos in evidenta toti factorii dupa Thurstone.

Introducere in psihodiagnostic

92

93 Carolina PLATON

cuprind toate aspectele acestor studii: operatii fundamentale, rezolvare de probleme, calcul mental, demonstratie de teoreme, aplicatii de cunostinte matematice etc.

Testele diagnostice analttice. Testele diagnostice analitice sint derivate din studiul psihologic al disciplinelor scolare ~i destinate, mai ales, sa orienteze lnvatamintul corectiv ~i individualizarea in scoala prirnara §i in primii ani ai invatamintului secundar. Un test diagnostic difera de unul de randament. Testul diagnostic este astfel eonstruit, ineit sa scoata in evidenta, cit mai .mult posibil, toate elementele sau etapele care intervin la un anumit nivel al invatarii ~i dificultatile speciale care trebuie invinse. De exemplu, testul diagnostic de lectura orala al lui Gray este organizat in asa fel incit sa permita descoperirea urmatoarelor tipuri de erori: pronuntare cu totul defectuoasa, pronuntare partial defectuoasa, omisiuni, substituiri, adaosuri, repetitii, Examinatorul inregistreaza, pe masura ce se produc greselile in cursul citirii materialului. Exista si numeroase teste diagnostice de aritmetica. De exemplu, testul diagnostic al lui Schonell este compus din urmatoarele 12 tipuri de probe: 1) adunare; 2) scadere; 3) inm ultire; impartire; 5) operatiuni diverse (com binatii di fici Ie din cele patru operatiuni fundamentale); 6) adunari gradate; 7) scaderi gradate; 8) inmultiri gradate; 9) impartiri gradate; 10) impartiri lungi cu §i tara rest; 11) idem, dar mai dificile;

- 12) exercitii gradate de aritmetica mentala.

Testele prognostice. Testele prognostice sint intemeiate pe principiul ca succesul individual in studierea unei discipline scolare poate fi prevazut, datorita unei verificari prealabile a aptitudinilor §i cunostintelor necesare acestui studiu. Aceste teste sint probe de orientare scolara, Dupa cum s-a vazut, testele de inteligenta, mai ales de inteligenta verbals, au 0 valoare prognostics in ceea priveste succesul scolar. Dar diverse le genuri de studii, inceplnd din adolescenta, se deosebesc net si cer, pe linga inteligenta generala, aptitudini mai mult sau mai putin specializate. Aceste teste mai sint numite teste profesionale sau vocationale. PinA. in prezent, valoarea

Testele de randament global. Testele de randament cuprind ansamblul materiilor predate pentru a inlocui sau completa celelalte moduri de control. Cel mai mult se recurge la asemenea teste in Statele Unite. Testele de randament sint reunite in grupuri care imbratiseaza intregul program (ansamblul materiilor supuse acestui fel de control) sau sint probe izolate eu privire la materie. Unul din cele mai cunoscute teste este seria de teste Stanford. Continutul acestor teste a fost fixat in urma unei analize arnanuntite a elementelor celor mai importante din fiecare materie a programului. S-au Iuat in considerare noile manuale in circulatie, opinia profesorilor de fiecare specialitate, cursurile predate in diverse scoli - toate acestea pentru a determina importanta relativa a fiecarui element. Multe teste de acest fel, unele referindu-se la programa intregului invatamint secundar, au fost folosite pentru examenele de promovare si de intrare in universitati. in Europa s-au facut, mai ales, teste izolate,

Limba materna si matematica au constituit obiectul celor mai multe teste folosite. Aceasta preferinta se explica prin importanta acestor materii de baza, De exemplu, testele de lectura exista pentru toate gradele si tipurile de lecture. Testele de intelegere a citirii, testele de citire a numerelor, teste Ie rapide de citire au fost elaborate si editate de societatea Binet. in Statele Unite, opera cea mai importanta in materie de teste de lectura i-a apart inut profesorului Gates de la Universitatea Columbia. Utilizabile pina la terminarea claselor primare, ele nu cer decit 7-8 minute pentru aplicare si iau in considerare patru tipuri de lectura: 1) a Intelege sensu 1 general al unui text; 2) a trage concluzii din anumite evenimente; 3) a intelege instructiunile precise; 4) a citi cu intentia de a nota amanunte din textul respectiv. Pe linga testele de lectura, care nu prezinta de cit un aspect al invatarii limbii, exista teste de ortografie, de gramatica, de vocabular, de stil, de cunostinte literare etc.

Testele de matematica (aritmetica, algebra, geometrie) sint la fel de numeroase ca si testele de limba materna si se adreseaza elevilor din scoala primara pina la universitate. Ele

Introducere in psihodiagnostic 94

prognostica a testelor elaborate pentru orientarea catre un anumit fel de studiu este destul de redusa, mai ales cind este yorba de 0 previziune pe tennen lung.

o serie importanta de teste prognostice au fost elaborate in cadrul Universitatii Studiilor Iowa asupra Educatiei, Aceste teste au fost pregatite pentru scoala secundara, scopul lor principal fiind selectia la intrarea in universitate. Printre altele, el~ ~~prind probe de aptitudini matematice, lingvistice, stnnnnce, De exemplu, un test prognostic la chimie este compus din doua parti: 0 parte priveste aptitudinea, iar cealalta - pregatirea actuala pentru aceasta disciplina, Primul aspect, cel mai greu de studiat contine probe de felul urmator: l ) intrebari privind problemele care, in general, prezinta dificultati pentru incepatori; 2) intrebari privind continutul si realitatile dintre paragrafe; 3) chestionare care permit sii se constate daca subiectul a inteles ideile unui text citit si Ie deosebeste de fapte; 4) intrebari care mascara interesul pentru chimie (dupa cunosrintele mai mult sau mai putin extinse pe care Ie poseda subiectul in aceasta materie). A doua parte a testului - pregatirea scolara a elevului, este un test de cunostinte, care se refera la notiunile de chimie predate anterior. Testele pentru prevederea succesului in functia didactics se refera la: informatia si cultura generala; folosirea orala si scrisa a limbii mateme, interesele profesionale, notiunile de pedagogie si psihologie, Intelegerea unor teste din manuale, probleme concrete de tnvatamint si educatie, examenul caracterologic. Au fost elaborate teste prognostice pentru examenele de admitere la universitate, orientate spre studiile de medicina, filosofie, drept etc.

Testele pedagogice, ca de altfel si cele psihologice, nu sint scutite de critica. Ele prezinta avantaje incontestabile fata de procedeele traditionale de control, dar au inconvientele 10;. Cu oricita grija ar fi alcatuite.Itestele nu pot da 0 evaluare absohrt riguro(l.,~L.!". valorii _' ~l~vilQr:-,~_,G~P~(:j.i~tiIe _ acestora _"~;ri;~-'int9tcl~<lAmfh__intr-Q oarecare masura, gupa' imprej~~~'CTes'tde-

pedagogice '~_!~Q!!E!L.~~ ~ificu~t~!~_ ,,~.i anumiteaspecte ale

95 Carolina PLA TON

_!~Z!.ll tatului _~~.9I<!E .. fealizarile propriu-zis educaliv.~,,_Qblj_rIute 'prin intennediul programelor si actiunii profesorilor. Ele pot provoca la elevi procedee de studii superficiale.' .Tes~~!~. pega&.Qgi~e_.pot duce 1a 0 unifonniwe ai mccanizare nedorita. Aceste teste necesita mult mai multa munca in faza de elaborare si de reinnoire, decit examenele traditionale. Alcatuirea testelor nu este posibila decit recurgindu-se la colaborarea dintre specialisti, Copierea ~i tendinja de a ghiei sint mai frecvente de cit in examenele de tip obisnuit, Or, testele pedagogice nu sint perfecte. Se recomanda sa fie asociate ell alte mijloace de control, dar sa le dam prioritate ori de cite ori prezinta superioritate in apreeierea obiectiva a anumitor aspecte a randarnentului scolar,

7.3. Teste intermediare

Elaborarea de teste propriu-zise, ale caror Donne sa aiba valoare egala pentru toate scolile dintr-o tarn sau dintr-o provine ie, este de durata lunga §i anevoioasa. Pentru a inlatura acest neajuns, se recurge la probe intermediare, printre acestea fiind si examenele scrise traditionale. Probele iutegnediare a,;!"

__ I.!~~ll!l exte ·0 este se rezinta sub forma de lntrebari

n~il§e_$.L.permit-.co cuno tin _<>,

_Uun.JlDifgnne Aceste teste insA nu slut SH,p"se lJIl"i controJ ._. ,statigis; ,rje,llOOSl de aeeea rezultatele pastreaza 0 serrmificatie

mai limitata.

Deseori, profesorii, thra sa. dispuna de teste elaborate si

dorind sa fie mai obiectivi in apreeierea rezultatelor, construiesc "teste" pentru "uz intern", ele avind avantajul de a se adapta mai bine conditiilor particulare ale fiecarei institutii. Americanii numesc aceste probe - teste eonstruite acasa sau la scoala (home made, school made). Felul de exercitii care eonstituie aceste probe sint, in cea mai mare parte, asemanatoare eu cele din testele propriu-zise: evocare de cerinte sau notiuni. di§£!!!!!!:m![tE,i!_ raspunsurHw:.!PQrect, fals). a~egerfa multipl!1,; a~eza!.~~}n ordine ]o~i_c:~.~c. lata eiteva extrase dintr-o proba de psihologie

I ntroducere in pslhodlagnostie

96

97 Carolina PLA TON

inteligenta, compusa aproximativ din 60 de probe de acelasi tel. Scala sa a fost imediat aplicata la adulti ~i tradusa in diverse limbi. Ideile sale s-au raspindit mai ales 3 ani si Terman a adoptat, ca limitA a normalului, citul intelectual de 0,50. Scalele de tipul Binet nu cer cunoasterea limbajului si sint utile pentru a aprecia gradul de dezvoltare a cunostintelor scolare, La cererea specialistilor din S.U.A., insusi Binet s-a dus sa i~i adapteze scala in aceasta tara. A murit acolo, in preajma anului 1 912.

Exists 0 multitudine de probe intennediare elaborate, eum ar fi sealele de scris, de citit, de desen etc.

pedagogics de acest fel, pregatita pentru studenti spre a adauga un eriteriu suplimentar celor traditionale: interogari, lucrari practice, examene traditionale etc. (46):

1. Subliniati cel mai bun raspuns dintre cele sugerate:

• analiza psihologica este 0 analiza: reala, rnetodologica, incompleta, aparenta;

• iluzia perceptiva depinde: de un defect de vedere, de dispozitia individului, de lipsa de claritate a excitantului, de 0 deficients nervoasa;

• atentia este 0 facultate, 0 capacitate, 0 orientare a cornportamentului, 0 cunostinta;

• aspectul cel mai important al perceptiei pentru

comportament sint: claritatea, durata, interpretarea, bogatia continutului sau,

2. Fiecare din termenii din dreapta corespunde unuia din termenii din stinga, Scrieti in paranteze, alaturi de acestia din urma, numarul care se potriveste:

genetic ( ) inhibi tie (1 );

refulare ( ) psihologia fonnei (2);

egocentrism ( ... ) evolutiv (3);

teoria configuratiei ( ... ) subiectivisrn (4).

3. Subliniati zece nume de psihologi a carer opera

apartine, mai ales, seeolului aI XX-lea:

Bernard, Venneylen, Gemelli, James, Galton, Locke, Decroly, Rousseau, Spearman, Frobel, Piaget, Spranger, Bacon, Claparede, Vives, Stern, Carrel, Descartes, Pieron, La Vaissiere,

4. Subliniati cuvintele "da" sau "nu", dupa cum propozitia ex prima sau nu un adevar.

• Descartes a fost un psiholog experimental. Da - nu

• Psihologia actuala studiaza comportamentul animalelor Da -nu

• Behavioristii" studiaza constiinta. Da - nu

• Un act reflex este totdeauna invonluntar. Da - nu

5. Subliniati erorile cuprinse in textul urmator:

in 1885, psihologul Binet, la eererea Sorbonei si inspirindu-se din ideile lui Spencer, a stabilit 0 scala de

99

Carolina PLA TON

Capitolul8. TESTE PSIHOMETRICE DE PERSONALIT ATE

T estele psihometrice de personalitate difera si prin scopul pe care il urmaresc, astfel incit se ajunge la 0 clasificare care distinge chestionarele de personalitate propriu-zise; testele de in terese, atitudini, valori; probele orientate spre psihologia sanatalii (38).

Dupa cum s-a mentionat, testele psihometrice de personalitate se impart in teste de autoevaluare si teste de heteroevaluare. Primele utilizeaza <kept stimul un material verbal la care subiectul reactioneaza cautind printre raspunsurile standardizate propuse pe cele care le considera corecte. Variaza atit stimulii, care constau in Intrebari ~i propozitii, cit ~i modalitatea de raspuns: alegerea dintre "da/nu", "adevarat/fals", alegerea unui adjectiv de frecventa sau intensitate (deseori, rareori) sau a unei propozitii dintr-o serie de propozitii propuse.

in timp ce scalele de autoevaluare sint 0 tentativa de cuantificare a introspectiei, scalele de heteroevaluare dau aceeasi rigoare observarii comportamentului, in masura in care acesta depinde de elementele nonintelectuale. Situatia in care este plasat subiectul nu este definita cu rigiditate, insa instructiunile date observatorului sint precise, iar modul de cotare este riguros fixat.

Mai mult decit in cazul testelor de eficienta care utilizeaza un material verbal. testele psihometrice de personalitate, in cazul in care sint 0 adaptare a unei versiuni originale, stabilite intr-o alta Iimba, necesita precautii speciale la traducere. Intr-adevar, diferentele de etalonare in diferite tan pot rezulta nu numai din variabilele culturale, dar :;;i din faptul ca doua cuvinte, dintre care unul este dat in dictionar ca traducere exacts a celuilalt, pot avea conotatii foarte diferite in fiecare limba, ceea ce influenteaza interpretarea lor.

Testele de autoevaluare se supun, ca si testele de eficienta de aceeasi structura form ala, administrarii :;;i cotarii mecanizate: prezentarea itemilor la calculator, prelucrarea cornputerizata etc. Aceasta mecanizare global! este imposibila pentru instrumentele de heteroevaluare.

PARTEA Ill. TESTE DE PERSONALITATE

8.1. Generatlratl

Prin numele de teste de personalitate in general se desemneaza probele care exploreaza aspectele nonintelectuale ale personalitatii, adica aspectele conative sau volitionale ~i afective, cit si deviatiile acestora. Expresia "test de personalitate" este mai degraba improprie, dar ramine consacrata prin utilizare. Metodele create In scopul cunoasterii personalitatii sint numeroase si difera sub aspectul modului de constructie si at domeniilor de aplicare, iar clasificarile propuse nu sint stricte si, in marea majoritate, se suprapun. Astfel, 0 dihotomie clasica opune testele care se supun metodologiei

_ psihometrice, dezvoltate pentru testele de eficienta si probele proiective, bazate pe principii in mare parte originale.

Testele psihometrice de personalitate difera intre ele prin situatia utilizata ca stimul. Majoritatea sint scale constituite din intrebari la care subiectul trebuie sa raspunda in functie de ceea ce gindeste, crede, simte, apreciaza, doreste etc. Ele sint numite chestionare, inventare sau scale de au toevalu are. Altele sint constituite din scale a caror itemi descriu elemente ale comportamentului subiectului a carer prezenta, intensitate sau frecventa este evaluata de un observator. Ele se nume:,c scal~ de heteroevaluare sau mai prescurtat scale de evaluare. In sfirsit, 0 a treia varietate utilizeaza stimuli identici eu cei ai testelor de eficienta, tnsa in cotare nu se tine cont de contributia factorilor intelectuali, ci de cei intelectuali. Ele sint numite teste obiective de personalitate. 0 versiune a metodelor standardizate de studiu al personalitatii sint testele situationale .

Introducere in psihodlagnosttc

100

101

Carolina PLA'I ON

In principiu, regula conform careia rezultatele unui subiect trebuie sa fie evaluate in raport cu un etalon stabilit pe un esantion de referinta, se aplica la testele psihometrice de personalitate. Totusi in anumite scale de heteroevaluare a trasaturilor patologice (de exemplu: intensitatea depresiei sau anxietatii), utilizate pentru a controla efectul terapeutic, utili zatoru I, fiind, in primul rind interesat in diferenta dintre notele pre- si postterapeutice, necesitatea unui etalon in raport cu un esantion de referinta este mai putin absoluta, desi ramine dorita,

Testele psihometrice de personalitate se supun ~i regulilor genera Ie ale metrologiei. Totusi apar un sir de probleme specifice.

• Fidelitatea. in testele de eficienta se presupune ca, eel putin, in anumite limite, aptitudinile sint stabile si ca, in consecinta, masurarea lor trebuie sa aiba 0 buna stabilitate temporala. In testele de personalitate, din contra, daca anumite scale vizeaza masurarea trasaturilor, relativ permanente, alte scale cauta sa evalueze nivelul unei caracteristici, in momentul examinarii despre care se stie ca ea variaza in timp, uneori din zi in zi, scopul fiind de a fumiza doar 0 informatie de moment. Drept exemplu putem mentiona majoritatea testelor de auto- ~i heteroevaluare utilizate in patologie pentru a aprecia modificarile starii unui subiect sub efectul tratamentului. Este evident ca, in acest caz, masurarea fidelitatii prin aplicarea succesiva a aceluiasi test, aceluiasi subiect (metoda test - retest) nu are nici un sens. Dimpotriva, metodele de injuma.tatire sint aplicabile. in anumite cazuri, aceeasi caracteristica psihologica (exemplul clasic este anxietatea) poate fi in:tati~ata intr-o perspectiva dubla: ea poate corespunde unei dispozitii perrnanente si relativ stabile, dar pe acest fond permanent pot surveni, in functie de situatie sau de cauze patologice, accentuari tranzitorii. Aceste fapte au dus la construirea instrumentelor distincte, numite .. scale de trasaturi" si .. scale de stari". Desi se refera la aceeasi caracteristica, doar prirnele trebuie sa aiba 0 buna stabi1itate temporala. lternii se disting, in general, prin

redactarea lor, de exemplu: "Eu rna simt tensionat in permanenta" (trasatura) i?i "In acest moment eu rna simt in

,

tensiune" (stare), Analiza factorials a demonstrat ca este posibil

de a diferentia corect trasaturi §i stari,

• Validitate. Validitatea testelor de personalitate este stabilita pe aceleasi principii ca $i a testelor de eficienta. Ea poate sa se bazeze pe faptul de a fi adecvata unei teorii psihologice, continutuhii, metodei empirice, analizei factoriale, diferitele procedee fiind combinate pentru a ajunge la 0 validitate de construct, Doua problemepot fi evocate. Prima se raporta la conceptul de trasatura in testele psihometrice de personalitate. Ca si testele de eficienta, aceste probe mascara entitati, masurarea permitind de a prezice comportamentul subiectului intr-un numar mare de situatii particulare. Dupa cum un nivel lnalt de aptitudini verbale prezice reusita in activitatile scolare sau profesionale in care ele sint puse in joe, tot asa ne putem astepta cA un subiect, care are un rezultat ridicat la 0 scala ce mascara trasatura "extraversiune", se va comporta lntr-o maniera caracteristica mtr-un mare numar de situatii sociale. incepind cu anii 60, unii autori au pus la dubiu aceasta posibilitate de generalizare, afirmind ca orice prezicere este legata de 0 situatie speciflca: W1 subiect va avea un comportament extravertit intr-o situatie §i introvertit in alta. Controversa este astazi diminuata, admitindu-se cA trasaturile de personalitate sint general izatoare , dar ca predictia poate fi modulata: de exemplu, s-au elaborat teste care mascara trasatura generala, "anxietate" $i teste care prezic aparitia simptomelor anxioase in situatii constituite de un examen psihologic.

A doua problema tine de testele de autoevaluare. Li s-a reprosat faptul de a facilita falsificarea raspunsurilor. In testele de eficienta, singura falsificare posibila consta pentru subiect de a da raspunsuri mai putin bune decit Ii permit aptitudini1e sale, ceea ce este putin avantajos pentru subiect in situatiile (selectie, orientare) in care ele se ap Ii ca.. Din contra, in scalele de autoevaluare a personalitatii, anurniti itemi permit subiectului de a inclina raspunsul sau in sensul pe care el 11 considera eel mai

Inlroducere in pslhodlagnostic 102

103 Carolina PLATON

favorabil. Trebuie de subliniat ca termenul de falsificare co:espunde faptelor foarte diferite. Ea poate fi constienta ~i V?lta, ~ar poat.e rezult? din atitudini inconstiente, cit si din faptul ca subiectul, incapabil de introspectie, da un raspuns care nu reflecta ceea ce el simte. Din aceste considerente validitatea instrumentelor mentionate a fost mult timp pusa Ia indoiala, ceea ce a condus la elaborarea procedurilor tehnice, care permit de a detecta si de a corija distorsiunile. Au fost construite teste ?umite "cu alegere fort ata" , in care subiectul trebuie sa aleaga mtre doua sau mai multe eventualitati care au acelasi grad de dezir~bilitat~ sociala (tendinta mai mult sau mai putin constienta a subiectului de a da raspunsuri, care il vor face sa arate in lu~i~a cea mai favorabila), 0 alta modalitate pentru a asigura validitatea este redactarea itemilor in asa fel ca trasaturile masurate sa se exprime atit prin raspunsul "da", CIt si prin raspunsul "nu". 0 metoda eficienta este selectia itemilor prin metoda grupelor contraste, De exemplu, in chestionarul MMPI, scala "lstene" a fost construita prin introducerea itemilor care indiferent de continutul lor, produceau raspunsuri ("da" sau "nu") semnificativ mai mult sau mal putin frecvente la subiectii cu dia~nosticul clinic de personalitate isterica, decit la subiectii normah. Un aIt procedeu, destin at sa verifice sau sa amelioreze validitatea, este completarea testului cu scale speciale, numite "scale de control", sau "scale de minciuna", care sint constituite din itemi de tipul "V -ati permis vreo injuratura macar 0 data in viata?", la care eel putin ~5% din subiecti raspund "da". Probabilitatea ca subiectul tinde sa se prezinte intr-o lumina favorabila este cu atit mai mare cu cit numarul de raspunsuri "nu" la asemenea itemi (repartizati printre cei care constituie testul propriu-zis) este mai ridicat. In fine, pentru a detecta cazurile cind subiectul va da raspunsuri aberante, fie pentru ca nu intelege intrebarea, fie pentru ca cauta sa deruteze exa~inatorul raspunzind la intimplare, au fost construite scale, nurrute "scale de validitate", bazate pe raspunsuri date foarte rar atit de subiectii normali, cit si de cei anormali. Gratie combinarii

acestor procedee, testele modeme de autoevaluare se lipsesc de

anumite critici. -

8.2. Teste psihometrice de autoevaluare

8.2.1. Chestionare de personalitate propriu-zise

Numarul chestionarelor de personalitate propriu-zise este considerabil. Multiplicarea lor se datoreaza usurintei utilizarii, administrarii, cotarii, interpretarii automatizate ~i progresului metodologic, care au asigurat calitatile lor metrologice, Unele mascara doar 0 trasatura, insa majoritatea sint baterii care permit evaluarea simultana a mai multor trasaturi. Limitele dintre scalele care se adreseaza personalitatii normale $i cele orientate spre explorarea deviatiilor patologice sint fluide, in masura in care (grape continuitatii declarate, in multe cazuri, dintre aceste doll! domenii) instrumentele construite, pomind de la conceptele patologiei, sint utilizate pentru subiectii normali, sau aplicate in ambele domenii. Schematic, chestionarele si inventarele de personalitate ar putea fi divizate in trei grupe, in functie de punctul de plecare a elaborarii lor (39):

A) derivate dintr-o teorie psihologica explicita;

B) derivate din criterii empirice;

C) rezultante din analiza factoriala.

A) Probe derivate dintr-o teorie psihologica explicita. Scale izolate au fost construite foarte devreme, pentru a masura trasaturi izolate ca introversia - extroversia, al carer continut deriva din teoria tipologica a lui Yung, sau ascendenta - supunere, derivate din conceptiile lui Allport, Asemenea scale au fost integrate in bateria construita de Bernreuter, care contine, in afara de cele doua scale precedente, scale Ie de neurotism, de autosuficienta, de masculinitate - feminitate.

La ora actuala, bateriile cele mai cunoscute de acest tip sint inspirate de teoria personalitatii lui Murray (care, de asemenea, se afla la baza testului proiectiv TAT). Testul consta din 210 perechi de itemi cu alegere fortata araspunsurilor care

I ntrndueere in psihodiagnostic 104

105 CaroUna PLATON

Scalele de validitate evalueaza tendintele de raspunsuri si furnizeaza eleruente care penn it sa se judeee despre semnificatia seorurilor obtinute la scalele clinice. Aceste scale de validitate sint foarte utile in cazul MMPI, deoarece subiectul este caracterizat prin distanta fata de sindroarnele patologiee, deci putin dorite. lata aceste patru scale de validitate:

• scala? reprezinta numarul de itemi plasati in categoria "nu stiu". Daca acest numar este foarte ridicat, scorul la scalele clinice sint invalide;

• scala L (din eng). lito lie" - a minti) evaluzeaza tendinta sistematica de a aparea intr-o lumina favorabila. Un scor ridicat la aceasta scala indica cA scorulla scalele c1inice sint subestimate;

• scala F (fals) indica, In cazul unui scor ridicat, ca subiectul a dat raspunsuri putin frecvente si ca, probabil, el nu a inteles itemii sau instructiunea;

• scala R evalueaza tendinta de a da raspunsuri socialmente dorite ~i se apropie de scala L. Insa ea pretinde a evalua, mai ales, tendintele defensive subtile, pe clod scala L ar corespunde mai eurind unei negari brutale a realitatii.

Scalele clinice au fost elaborate ell ajutorul unei proceduri totalmente empirice. Acelasi ansamblu de itemi a fost aplieat subiectilor nonnali ~i pacientilor eu diagnostic psihiatrie. ltemii pentru care s-au observat diferente semnificative Intre pacienti ~i subiectii normali au fost retinuti, indiferent de continutul lor. pentru a constitui scala relativa a tulburarilor respective. lata lista celor noua scale clinice:

- ipohondrie (Hs): intensitate a preocupirilor de sanatate cu manifestari de suferinta corporala vagi si mra baza organics. De exemplu: "Ma simt tarA foTtA aproape tot timpul." (Adevarat);

- depresie (0): profunzime a simptomelor depresive. De exemplu: "Ma simt plin de energie." (Fals)

- is/erie (Hy): grad de asemanare a subiectului eu pacientii ell sirnptome de isterie de conversie: paralizie, crampe, tulburari gastrice, De exemplu: "Observ adesea cA miinile imi tremura cind vreau sa fac ceva.' (Adevarat);

definesc 1 S scale, fiecare masurind intensitatea unei trebuinte definite in sistemul lui Murray. Mai recent, Jackson (1984), utilizind acelasi punct de vedere teoretic (12 dintre trasaturi sint analoage celor ale testului lui Murray), construieste un test care mascara 8 trasaturi suplimentare.. ca impuIsivitatea, cautarea recunostintei sociale etc. Aspectele metroJogice (fidelitate, validitate) au fost controlate cu grija, iar analiza factorials a con finn at corectitudinea atribuirii itemilor diverselor scale. Instrumentul care are 0 excelenta validitate de construct, s-a adeverit a fi foarte eficient in studiul diferentelor interculturale ale personalitatii.

B) Probe derivate din criterii empirice. Unul din primele teste ai carer itemi au fost selectati pomind de la criterii empirice a fost scala de masculinitate - ferninitate a lui Terman, ale carei variante sint incluse in majoritatea bateriilor actuale. 0 colectie de itemi, descriind atitudini, gusturi etc., au fost propuse unui esantion de femei ~i barbati. Itemii a carer frecventa de raspunsuri ("da" sau "nu") se deosebeau semnificativ in cele doua grupuri de subiecti au fost retinuti ca itemi constitutivi ai scalei.

Pe aceleasi principii fundamentale a fost construit si renumitul .. Inventar multifazic de personalitate Minnesota" (MMPI), elaborat in 1939 Ia Universitatea din Minnesota de catre Hathaway si colegii sai. Pina in prezent, el ramine unul din cele mai utilizate in lumea intrega teste de personalitate care au pus baza unui numar enorm de cercetari, despre ce ne rnarturiseste 0 bibliografie censiderabila. Chestionarul situeaza personalitatea subiectului in raport cu cea patologica. El este constituit din SSO de itemi care acopera diverse domenii: obisnuinte, opinii, atitudini, starea sanatatii. viata familiala, afectivitatea, comportamentul social etc. Itemii sint prezentati intr-o forma individuala: fiecare item este inscris pe 0 cartela pe care subiectul trebuie s-o claseze in dependenta de cum 0 estimeaza ca fiind adevarata, falsa, sau ca el nu stie. Exista si forme colective ale testului. Chestionarul pennite sa situeze subiectii pe patru scale de validitate si noua scale clinice.

Introducere in psihodiagnostlc 106

107

Carolina PLATON

- deviatie psihopatica (Pd): proximitate cu subiectii care simt purine emotii si indiferenti fata de altii, De exernplu:

"Aproape toate rudele me1e rna. simpatizeaza." ( Fals);

- masculinitate - feminitate (Mf): grad de identitate cu sexul opus. De exemplu: "Sint putemic atras de reprezentantii propriului meu sex." (Adevarat);

- paranoia (Pa): grad de suspiciune cu sentimente de persecutie vizavi de altul. De exemplu: "Sint posedat de spirite rele." (Adevarat);

- psihastenie (Pt): grad de asemanare cu persoanele care au fobii si conduite compuisionare (activitati repetate, obsesii), De exemplu: "Traiesc 0 stare de anxietate aproape tot timpul si in legatura cu aproape toate lucrurile." (Adevarat);

- schizofrenie (Sc): proximitate cu subiecti rupti de la realitate si avind ginduri si comportamente bizare. (78 de intrebari foarte variate);

- hipomanie (Ma): grad de hiperaetivitate fizica sau mentala.

De exemplu: "Sint 0 persoana importanta", (Adevarat),

Scala de introversie socials (Si) a fost adaugata mai tirziu eu seopul de a deteeta gradul de evitare a contactelor sociale. Scala a fost alcatuita in timpul celui de al doilea razboi mondial. Afirmatiile se refera la diferite manifestari de neplacere sau stingenire in conditii sociale. De exemplu:

"Adesea rni s-a parut ca. oarnenii straini rna privesc in mod critic". (Adevarat).

Rezultatele MMPI sint, in general, prezentate sub forma unui profit unde scorurile la scale sint transformate in scoruri T (scor normalizat cu media 50 si abaterea medie patratica de 10). acestea fiind considerate ca limitele normal-patologice, Multiplele lucrari realizate pe MMPI au ararat ca scorurile izolate la scale nu erau un predictor foarte bun al sirnptomelor psihiatrice. Din contra, examenul formei profilului, adica luarea in considerare a scalelor in ansamblu, s-a adeverit a fi util pentru diagnosticul psihiatric. Pomind de la itemii MMPI, s-au construit numeroase "scale aditionale" care permit sa se masoare trasaturi de personalitate ca anxietatea sau dominanta.

o versiune revazuta ( MMPI-2), pregatita de un comitet de experti, a aparut in 1991. Modificarile au fost, in temei, tehnice: transformarea (prin substitutie sau creatie) itemilor cu formulari ambiguie sau putin acceptabile cultural, restandardizarea pe 0 grupa de subiecti normali, prezentarea probei prin caiet de raspunsuri sau casete cu corectare computerizata, fixarea la T = 65 a limitei normalului etc.

In timp ce MMPI, cel putin initial, a fost orientat spre masurarea trasaturilor de personalitate derivate din patologie, 0 alta baterie, construita in 1957 de Gouch, "Inventarul psihologic californian" (CPI), a fost destinat examinarii adultilor normali. Cnestionarul CPI contine, in versiunea sa revizuita in 1987, 462 de itemi Cli raspunsurile "da" - "nu" dintre care, eel putin, 0 jumatate provine din MMPI, dar care evita in redactia lor orice aluzie la fenomenele patologice. In afara de scalele de validitate, el propune 20 de scale care mascara asa dimensiuni ca dominants, sociabi1itatea, controlul eu-Iui etc., construite prin metoda grupeIor contrastate, aceste grupe fiind constituite in baza multiplelor criterii, asa ca rezultatele scalelor de heteroevaluare, participarea la anumite activitati etc. Numeroasele cercetari efectuate pe aceasta baterie au dus la crearea, ca si pentru MMPI, a unor scale aditionale specifice (de exemplu, scala de aptitudini pentru functiile de dirijare), Chestionarul CPI, ca $i MMPI, a fost adaptat si etalonat in numeroase ,a.ri.

e) Probe rezultante din analiza factoriald. Desi unele din scalele precedente au putut benefficia de analiza factorials, aceasta nu a constituit baza elaborarii lor. Exists 0 serie de probe derivate direct din aceasta metoda. statistica. Eysenck, directorul laboratorului de psihologie a Institutului de Psihiatrie din Londra, a carui influenta a fost considerabila, a dezvoltat in numeroase lucrari 0 conceptie a personalitatii Ia baza careia se situeaza un model bifactoria1. Acest model si-a gasit originea in studierea raspunsurilor la 0 serie de itemi ai subiectilor cu tulburari nevrotice si psihosomatice. Cele doua dimensiuni

Introducere in psihodiagnostic 108

fundamentale, independente una de alta, constituie nevrotismul general ~i introversiunea - extraversiunea, Prima este unipolara, scorurile mici indicind 0 mare stabilitate emotionala, iar cele ridicate indicind 0 manifestare neurotica, Cea de a doua este bipolara, "normalitatea" situindu-se la mijlocul eelor doua extreme a dimensiunilor. Eysenck a construit un inventar (Eysenck Personality Inventory, EPI) de 57 de itemi ale carer simplicitate si calitati rnetrologice au asigurat un succes durabil in Marea Britanie si in rnulte alte lari ale lumii (16).

in Statele Unite, Guilford, in traditiile lui Thurstone, continua numeroase studii factoriale, atit in domeniul aptitudinilor, cit ~i in eel al personalitatii. Din studiile personalitatii s-a dezvoltat Inventarul de temperament al lui Guilford-Zimmerman, care uneste zece scale bipolare, fiecare constituita din 30 de itemi, care evalueaza astfel de trasaturi ca: activitatea generala, ascendenta, soeiabilitatea, stabilitatea emotionala.

Care sint dimensiunile majore ale personalitatii? Aceasta intrebare este relativa felului de a fi si de a se comporta al indivizilor. Pentru a analiza structura eonduitelor noastre, este necesar de a dispune, in prealabil, de un esantion reprezentativ de aeeste eonduite. Pentru a obtine un astfel de esantion se poate stabili 0 lista de trasaturi deja stabilite si de adaugat trasaturile ipotetice, Ulterior, indivizii se caracterizeaza conform acestor trasaturi, dupa ce, eu ajutorul tehnicilor de analiza factoriala, se degaja axele majore in jurul carora se structureaza observatiile culese. Desi unii cercetatori au procedat astfel, altii au preferat "aboradrea lexicala", Aceasta consta in a considera ca eel mai bun esantion de descrieri ale conduitei se contine in Iimba si ca anume din ea trebuie extrase trasaturile de baza a caror organizare trebuie studiata. Un astfel punct de vedere este, bineinteles, discutabil, deoarece pot fi descoperite eonduite care

109 Carolina PLA TON

nu ar fi codate in limbaj. Totusi, in 1936 Allport si Odbert gasesc in limba engleza 18 000 de termeni care deseriu conduitele. Printre acestia, circa 4500 se refera la trasaturi relativ stabile. in 1943, Cattell (9), pionier al abordarii lexicale si autor al eelei mai renumite baterii factoriale a personalitatii 16 PF. reiea aceasta lista de tri1saturi si dupa condensari suecesive fondate pe aprecierea sinonimelor 0 reduce la 171 de itemi. S ubiectii sint estirnati ulterior, dupa aceste 171 de trasaturi de persoane care iiGunose. Analiza corelatiilor pennite sa se desprinda 12 factori. Ulterior, Cattell regaseste acesti factori cerind subiectilor sa se descrie raspunzind la chestionare. El a ararat eol acesti 12 factori au fost regasiti ~i cit au aparut alp 4 factori. Semnificatiile eelor 16 factori bipolari sint:

_tactofll Scor scazutIa sc<!!!1-J jicot ridicat ia scaUi_l+J
A Kezerva.t, critic, ngrd, Deschis, cooperant
dIstant
B [Spirit lent. Nivel intelectual Spmt strafucltor.J'hvel
scazut intelectual ridicat
C Emotiv :stabil, calm, taee lata
reali tat i i
E . lVfodest, docil, cedeaza Autoritar, agresiv, incApatinat
usor
t' L imstit senos bntuzlast tara grOI
G Oportunist, care se t.:OllJtIIDCIOS, moralist, tenace,
eschiveaza de la leA! .. indrlznet
l! J irnid, banuitor Spontan sociabil
I -Uur, satisfacut de sme, Tandru, sensibil, dependent
realist
L Increzator SUSPICIOS
M l'ractlc Jmagjnatlv. distrat
N Direct, sU1~~, tart Viclean, clarvazator
preteqtu -
0 Optimist, tncrezator, I Anxios, neitm§;tlt, sentiment de
neanxios culpabilitate
Q1 I~onservator,re~ectuosta~ Inovator, liberal
de tra Wi
Q2 - Dependent de ~, adept Autosuficient, plin de resurse
convms
Necontrolat, In conthct cu Controlat, exigent. formalist
Q3 sine insu~i, supus
impulsurilor
(J4 l imstu calm T ensionat, trustrat Introducere in psihodiagnostic

110

111 Carolina PLATON

Fiecare factor este reprezentat de 10-12 itemi. Pentru fiecare item, subiectul are trei posibilitati de raspuns: acord-dezacord eu 0 propozitie si un raspuns intennediar. Raspunsurile care manifests acordul sau dezacordul contribuie la scorul subiectului, Factorul B are un statut particular si se constituie din itemi specifici pentru testele de inteligenta, inteligenta generala fiind considerata drept trasa.tura. de personalitate. 16 PF sint pentru Cattell trasaturi de sursa sau de baza a personalitatii care permit sa. se explice numeroase alte trasaturi, numite "de suprafata". Astfel, trasatura de sursa "inteligenta" explica trasaturile de suprafata: reusita la matematica, vocabular extins si tact in relatii sociale. Mai multi factori ai chestionarului coreleaza intre ei, De exernplu, subiectul cu un scor ridicat la seal a A _ ( deschi s) are tend inta sa obtina scoruri ridicate la scala F (tan! griji), H (indraznet) si scoruri scazute la scala Q2 (dependent de grup). In afara de 16 factori primari, analiza factorials a pus in evidenta 4 factori de ordinul doi: introversiune - extraversiune, adaptare - anxietate, emotivitate - dinamism, supunere - independenta. Pe linga 16 PF, destinat adultilor, exista baterii (construite pe aceleasi principii) pentru nivelul secundar si pentru copiii incepind cu 8 ani (18).

De rind cu probele factoriale ale lui Guilford, Eysenck si Cattell, al caror loc este bine stabilit gratie multiplelor aplicatii concrete oarora le-au dat nastere, alte chestionare au fost recent propuse. Unul din modelele factoriale ale personalitatii, care suscita in prezent numeroase cercetari, este bazat pe cinci factori principali. Astazi, exista un larg consens pentru a considera ea este potrivit de a descrie personalitatea prin cinci man factori bipolari, model de organizare numit de Goldberg ''The big five" (18). Aceste dimensiuni sint, de obicei, definite de unul din poli: extraversiune, agreab iii tate, constiinciozitate, stabilitate emotionala, deschidere. Fiecare dimensiune reprezinta un ansamblu de trasaturi. Prezentam mai jos descrierea personalitatii prin intermedail adjectivelor care, dupa parerea a 10 psihologi, caracterizeaza eel mai clar polii fiecarei

dimensiuni (polul indicat ca pozitiv este neutru sau socialrnente dorit, polul indicat ca negativ este neutru sau socialmente nedorit.

Factori Pol _l!_ozitiv Pol ne_g_at;v
Extraversi une Vorbaret, sigur, acti v Linistit, rezervat,
calm
Agrea bi litate Simpatico gentil, Banuitor, rece,
at>reciat n~rietenos
Constiinciozitate 'Organizat, minutios, FAra griji,
eficace dezordonat,
ire~onsabi1
Stabilitate Stabil, calm, ' Tensionat, anxios,
emotionala control at netvos
Deschidere Interese largi, Banal, interese
ima~nativ. original inguste, simplu Fiecare trasatura este organizata ierarhic, adica se constituie din trasaturi de nivel inferior, numite uneori fatete. De exernplu, "agreabilitatea" presupune urmatoarele fatete: incredere, altruism. modestie, atentie etc., iar "extraversiunea" presupune: so c iabil i tate, impulsivitate, activism, excitabilitate etc. Sub aparenta diversitate a factorilor descrisi, care provin din tehnicile statist ice utilizate ~i din elementele initiale luate in considerare, exista, de fapt, mari simi1itudini, dupa cum rezulta din numeroasele studii comparative. Unitatea practica a acestor baterii factoriale este legata de cunostintele obtinute privind valoarea predictiva empirica a diferitelor p_rofiluri (de exemplu in raport cureusita profesionala).

Am prezentat anterior mai multe chestionare utilizate curent in practica psihologica. Alte chestionare sint mai degraba instrumente de cercetare. Este yorba de Q - sortare ~i de Diferentialu I semantic (18).

Q - sortare este constituit dintr-o serie de descriptori de personalitate (deseori 0 sura), at caror continut este functie a obiectivelor cercetarii. Subiectul trebuie sa indice daca acesti

Introdueere in psihodiagnostie 112

113 CaroB •• PLATON

descriptori 11 descriu mai mult sau mai putin bine. Se impune, de asemenea, 0 scala de apreciere de 5, 7, 9 puncte, subiectul trebuind sA evalueze fiecare descriptor in conformitate cu scala propusa, Proba Q - sortare este deseori utilizata pentru evaluarea eficacitatii psihoterapiilor, Pentru a veri fica -ipoteza conform careia psihoterapia reduce abate rea dintre "eu - perceput" si "eu - ideal", Rogers aplica unui pacient, inaintea terapiei, aceeasi proba Q - sort are cu doua instructiuni diferite: sa se descrie asa cum se percepe ~i asa cum ar vrea sa fie. Corelatia dintre cele doua aplicatii Iii inceputul terapiei este de ,21. Dupa sapte luni, autorul obtine 0 corelatie de .69 si .71. Or, la pacientul examinat terapia a redus considerabil abaterea dintre "eu - perce put" f?i "eu - ideal".

Diferentialul semantic este datorat cercetarilor lui Osgood. EI permite sa se caracterizeze conotatia cuvintelor, frazelor, obiectelor dupa trei dimensiuni. Pentru a pune in evidenta aceste trei dimensiuni, subiectului i se prezinta numeroase scale (in general, de 7 puncte) ai carer poli sint adjective antonime (cald-rece, greu-usor). Subiectul trebuie sa situeze numeroase cuvinte pe aceste scale. SA indice, de exemplu, daca "cal" evoca mai degraba polul cald sau polul rece, polul greu sau polul usor. Analizind, prin intennediul analizei factoriale, raspunsurile unui numar mare de subiecti, Osgood a ararat ea scalele pot fi grupate in trei clase, care corespund cu trei dimensiuni ale conotatiei: evaluare, forta, acti vitate. Scalele care definesc evaluarea coreleaza putemic ell scala bun - rau, cele care definesc forta coreleaza cu scala putemic - slab, iar cele care definesc activitatea coreleaza cu activ - pasiv. Aceste trei dimensiuni fiind ortogonale, fiecare cuvint poate fi reprezentat in spatiu tridimensional. Pozitia cuvintelor care au semnificatie puternica pentru subiect in acest spatiu ne va informa asupra personalitatii subiectului.

8.2.2. Scale de Interese, vatori, atitudini

A) Miisurarea intereselor. Aceste scale au aparut din necesitatea de orientare ~i selectie scolara §i profesionala, in masura in care s-a constiemizat cit reusita intr-un domeniu nu depinde, in excl us ivi tate, de aptitudini1e subiectului pentru 0 sarcina anumita, ei si de interesele lui vizavi de aceasta. Pentru a caracteriza un subiect eonfonn intereselor sale, acesta poate fi supus observarii sau i se poate cere sa Ie descrie, Daca i se cere sa Ie descrie, pot fi alese proceduri, cum sint chestionarele (or, sA se faca inventarierea intereselor) sau sl fie lasat sA se exprime tiber in cadrul unei convorbiri semi directive (interes exprimat). Daca subiectul este supus observarii, aeeasta, de asemenea, poate fi sistematica sau libera. insA abordarea eea mai frecventa consta in a evalua interesele cu ajutorul ehesti onarel or. Se cunose doua mari tipuri de chestionare: ehestionare de tip Strong f?i chestionare de tip Kuder (I 8). De-a lungul istoriei sale aceste scale au fost mereu modificate in functie de progresul metrologiei testelor f?i de transformarile in peisajul profesional marcat de aparitia noilor profesii.

• Scalele Strong. La sfirsitul anilor 1920, Strong adreseaza circa 400 de intrebiri (itemi) adultilor care exersau profesii diverse. Subiectii trebuiau sa indice preferintele lor printre activitati profesionale, activitati scolare, activitati de odihna, conditii de lucru, personalitati celebre etc. Autorul considers ei itemii pentru care raspunsurile indivizilor apartinind la 0 grupa profesionala particulars difera net de ceIe ale populatiei in general. sint reprezentative pentru intereseJe acestei profesii. Daca, de exemplu, grupul de contabilimarcheaza 0 preferinta deosebita, in raport eu ansamblul populatiei, pentru activitatea "a tine la evidenta fisierul unei biblioteci", acest item era selectat pentru scala "interes pentru profesia contabil". Scorurile de preferinta ale fiecarui item sint sumate pentru a obtine scorulla scala. Acest mod de construire a scalelor (metoda grupelor contrastante) este totalmente empiric ~i identic eu eel utilizat pentru elaborarea scalelor

Introducere in psihodiagnoslic 114

clinice MMPI. Cind asemenea chestionare se aplica tinerilor, se poate trage concluzia ca, de exemplu, ei au interes pentru mesena de contabil, daca interesele lor se aseamana cu cele ale contabi Ii I or.

Scala Strong, construita dupa principiile mentionate, in revizia din 1985 (SVIB), contine 325 de itemi repartizati in sapte grupe. In primele cinei, itemii descriau activitati diverse. profesionale sau nu, subiectuI trebuind sa aleaga inf!e raspunsurile "imi place", "nu-mi place", "mi-e indiferent". In ultimele doua grupe subiectul trebuie sa-si exprime preferinta in raport cu doua posibilitati (de exemplu, sa se ocupe de lucruri sau de persoane) ~i sa raspunda la itemi de autodescriere. PreJuerarea foarte cornplexa se face eu ajutorul computerului in centre specializate, evidentiindu-se 23 de scale de interese fundamentale. lntercorelarea acestor dimensiuni permit sa se obtina pentru fiecare subiect un profil a carui stabilitate temporala (pina la 30 ani) s-a aratat foarte ridicata.

o alta versiune din 1985 (SVIB-SClI) contine 20 de scale profesionale, bazate pe examinarea a 50000 de subiecti si eontinind doua forme diferite conform sexului. Abordarea dupa inte~esele fundamentale si dupa scalele profesionale sint complementare si sint regrupate in prezentarea informatizata a rezultate lor .

• Scalele Kuder. Chestionarele de tip Strong contin numerose scale, deoarece evaluarea interesului vizavi de 0 profesie particulara necesita 0 scala specifica, Pentru a remedia aceste incoveniente, Kuder, spre sfirsitul anilor 1930, construieste chestionare de interese, bazindu-se pe un alt principiu. El considers ca exista dimensiuni ale intereselor, dupa cum exista dimensiuni ale inteligentei sau ale personalitatii, si pentru a Ie pune in evidenta el utilizeaza metode c1asice, fondate pe analiza corelationala. Activitatile propuse nu sint profesionle, dar sugereaza activitati profesionale sau profesii. Kuder degajeaza zece dimensiuni ale intereselor, ulterior regrupate, printre care: practice, artistice, interese pentru aer liber, administrative. socioculturale, intelectual-stiintifice, literare etc.

I 15 Carolina PLA TON

Chestionarele de interese cele mai frecvente utilizate astazi imbina ambele abordari: Strong si Kuder.

• Teoria lui Holland. Aceasta teorie, prezentata in anii 1960 (18), postuleaza existenta a sase marl dimensiuni care De vorbesc nu numai de interese, ci ~i de personalitate in general. Ea postuleaza, de asemenea, ca exista sase mari eategorii de medii profesionale, care corespund tot atitor dimensiuni de interese. in fine, ea considers cl indivizii cauta mediile care corespund intereselor lor ~i ca ei se adapteaza cu atit mai bine, cu cit corespondenta este mai puternica. lata 0 scurta descriere a acestor sase orientari de interese:

- orientarea realista (R) se caracterizeaza prin atractia fatA de activitatile fizice, viata la aer Jiber, insarcinari concrete, profesii tehnico-practice si prin respingerea situatiilor care implica relatii interpersonale complexe;

- orientarea investigationala (I) se caracterizeaza prin atractia fata de judecata, fat! de necesitatea de a descoperi si de a intelege, prin tendinta spre introversiune si interesul pentru profesiile stiintifice (matematica, fizica, chimie);

- orientarea artistic! (A) vizeaza, mai intii de toate, exprimarea eu-lui si relatiile eu altii prin expresia artistica; ea corespunde respingerii ordinii stabilite, tendintelor individualiste, unei anumite spontaneitati ~i implica un net interes pentru profesiile artistice si literare;

- orientarea social! (8) corespunde necesitatilor de a invata, povatui si de a ingriji, de a analiza situatii unde relatiile interpersonale joaca un rol important §i implica interes pentru profesiile sociale ~i pentru inv!tlimint;

- orientarea antreprenoriala (E) corespunde necesitatilor de a domina si de a manipula semenii; ea implica interesul pentru putere politica, aspiratia de a detine comanda atit in sectorul privat, cit ~i in eel public;

- orientarea conventionala (C) corespunde gustului de ordine, autocontrol, identificarii eu puterea statului, atragerii de situatii interpersonale §i profesionale bine structurate si implica

IDtroducere tn psihodiagnostic 116

interes pentru contabil) etc.

Relatiile dintre dimensiuni pot fi reprezentate printr-un

exagon: '

R..w::: ......:..._~

profesiile de tip administrativ (functionar,

117 CaroliDa PLATON

care nu gasesc nici 0 distinctie intre ele. Totusi se considera ea valorile sint mai abstracte, mai generale deeit interesele. Se admite ca 0 valoare este 0 credinta stabila care determina un stil de viata, adica finalitatea existentei, in timp ce interesele preferintele pentru obieete sau activitati, sint mijloaee care permit atingerea aeestor valori. Cu alte euvinte valorile se

. '

rnanifesta prin interese. Valorile pot fi definite de domenii

particulare, cum ar fi munca, educatia, politiea, sau generale. eel mai frecvent, valorile sint evaluate eu ajutorul chestionarelor. Originea 0 gasim in lucrarile psihologului german Spranger (18), pentru care exists sase tipuri de indivizi ale carer valori predominante sint urmatoarele:

a) teoretiee (rationale, stiintifice);

b) economice ( utile);

c) estetice (frumusete, armonie);

d) soeiale (relatii umane);

e) politice (putere, dominare);

f) religioase (unitate, comunitate).

Chestionarul stabilit de Allport (18) este derivat direct din ideile lui Spranger, iar calitatile metrologice i-au asigurat un succes durabil. Valorile masurate astfel sint foarte aproape de interese, mai ales de cele profesionale: tipurile lui Spranger sint foarte apropiate de modelul lui Holland. Unul din inventarele cele mai utilizate in cercetarea valorilor generale este eel al lui Rokeach (34). El conpne dona serii de 18 valori pe care subiectul trebuie sa Ie ordoneze: valori "terminale" care

. ,

denumesc obiectivele personale §i obiectivele sociale majore, §i valori "instrumentale", care corespund comportamentelor cu 0 conotatie morala pozitiva sau competentelor, De exemplu, valori terminale: egalitate, libertate, dragoste, placere, respect fata de sine, fericire, securitatea familiei etc.; valori instrumentale: capabil, ambitios, curajos, indulgent, politicos, responsabil, inteligent etc.

Alaturi de testele de valori generale, ca inventarele mentionate mai sus, au fost construite teste ale valorilor profesionale. Testullui Super (43) permite sA se stabileasca un

Conform teoriei lui Holland. distanta dintre dimensiuni este functie a distantei dintre polii care 0 reprezinta. De exernplu, polul R, care reprezinta dimensiunea realists presupune 0 asernanare intre R si I, R si C mai mare decit intr~ R si A, R si E. etc. Subiectii se caracterizeaza prin interesele lor dominante. Ei pot fi caracterizati prin doua sau trei interese dominante. Forma exagonului permite sa se construiasca foarte usor profilul intereselor: subiectul care obtine un scor mic la 0 ~i~ensiune se situeaza mai aproape de centrul exagonului pe linia care uneste centrul si polul dimensiunii corespunzatoare.

Coreiatia dintre interese ~i aptitudini este slaba, Corelatia dintre scorurile la interese si eficienta scolara sau profesionala este, de asemenea, slaba, Din contra. interesele sint foa~e bun.i prez~catori ai plan uri lor profesionale si ai pozitiei subiectului III filiera de formare scolara si profesionala, Cu alte cu~inte.. . interesele de term ina alegerea activitatilor, insa aptitudinile fixeaza nivelul reusitei in activitate.

.. B) A1_iisura:ea valorilor. Valorile ~i interesele sint notU1D1 apropiate. In psihologia profesiilor, se intilnesc autori

Introducere in psihodiagnostlc

118

119 Carolina PLA TON

profil in 15 scale care tine de dorneniul altruismului, creativitatii, esteticii, securitatii etc.

in domeniul educatiei s-a aratat ca valorile erau asociate cu preferintele scolare, profesionale ori de timp liber. Perron (38) distinge doua mari categorii de valori la studenti: valori de realizare impresiva si expresiva. Prima exprima maniera de a fi in relatii arrnonioase cu mediul si cia dovada de 0 necesitate de integrare (ambianta agreabila, securitate, statut ridicat), A doua exprima maniera de a fi in contrast cu mediul $i da dovada de 0 vointa de a actiona si de a se exprima (acceptarea riscului, participare activa :;;i libertate).

in domeniul politicii, Rokeach (28) a caracterizat patru mari ideologii (socialism, comunism, capitalism, fascism), pomind de la doua valori tenninale: egalitatea si libertatea. Schematic, fiecare ideologie este caracterizata prin importanta mare sau mica atribuita acestor valori.

Libertate -

Libertate +

preocupat de valorile muncii in opt tan ale lumii. Au fost definite 24 de valeri: cognitive (interesul pentru munca, statutul muncii, responsabilitatea, reusita in munca etc.), afective (stima, colegi agreabili, recunoasterea calitatii muncii efectuate etc.), instrumentale (salariu, avantaje materiale, orar satisfacator etc.), care au fost propuse esantioanelor nationale pentru ierarhizare conform importantei atribuite. Au fost obtinute diferente sensibile intre ta.ri asupra importantei atribuite anumitor valori.

Printre scalele de valori pot fi plasate cele de judecata morala. Cele mai recente sint derivate din lucrarile lui Kohlberg (18), care a stabilit, din perspectiva piagetiana, 0 conceptie cognitiva a dezvoltarii moralitatii in 6 etape. Itemii utilizati constau in a expune situatii care implicit dileme morale in care subiectul trebuie sa ia 0 pozitie,

C) Miisurarea atitudinilor. Probelecare masoara atitudinile sint instrumente . ale caror importanta in studiile psihologice este considerabila, Limitele dintre probele de atitudini si de personalitate sint fluide. De exemplu, conservatismul - radicalismul, una din dimensiunile bine stabi1ite in domeniul atitudinilor, este deseori considerata ca 0 trasatum de personalitate. Itemii testelor de atitudini sint de aspect clasic, subiectul trebuind sa indice acordul sau dezacordul sau ell propozitiile referitoare la obiectul atitudinii. insa metodologia statistica a construirii probelor de atitudini este specifics, deoarece ea trebuie sA asigure, nu numai unidimensionalitatea §i omogenitatea, dar :;;i egalitatea distantelor care separa unitatile de masura. Unul din cele mai vechi modele a fost propus de Lickert (18), dar inca frecvent utilizat, hazat pe raspunsuri graduale de tipul: acord absolut, acord indecis, dezacord, dezacord absolut. Masurarea diferentelor individuale ale atitudinilor au multiple sfere de aplicare (politice, publicitare, sociale etc.). Ele se aseamana mult cu anchetele de opinie publica. Testele clasice ramin cele ale lui Thurstone (38), care .se raporteaza la domenii foarte variate, fiecare fiind constituita din 20 de itemi de tipul:

Ega1itate +

Fascism

Socialism

Comunism

Capitalism

Egalitate -

Acest model este apropiat de alte modele elaborate in psihologia politica $i in cimpul stiintelor politice.

o directie aparte 0 constituie studiul culturilor, pornind de la valori. Studiul lui Elizur si colegii (18) ne demonstreaza 0 abordare comparative in domeniul valorilor. Autorii s-au

Introducere in psihodiagnostic 120

121 Carolina PLATON

"Progresul uman necesita libertatea cuvintului si a presei" si eel al lui Bogardus, numit "Distanta social a" .

Atitudinile sociale, care exprima un aspect al caracteristicilor personalitatii, se reflecta In atitudinile politice, Acestea au fost obiectul numeroaselor abordari teoretice :;;i a. multiple lor cercetari empirice care au dus la elaborarea probelor. Majoritatea au fost bazate pe rezultatele analizei factoriale. Modelul eel mai simplu a fost descris de Eysenck (37). El admite existenta a doi factori bipolari ortogonali, Primul este "conservatism - radicalism", corespunzind in linii marl distinctiei dreapta - stinga. in at doilea factor, 0 extrema (practic - rational) descrie atitudinea individului care actioneaza asupra mediului cu forta sau cu procedee stiinti fice, iar cealalta extrema. (teoretic - sentimental) descrie atitudinea idealist! a subiectilor care trateaza problemele fie in plan de credinta (atitudine religioasa), fie in planul gindirii (atitudine filosofica). Acesti doi factori fundamentali, care pot fi masurati prin scale adecvate, sint in relatie Cll cele doua trasaturi clasice "religionism" :;;i "umanitarism-fascism".

Desi nu se refers foarte strict la testele de atitudini, probele numite "locul controlului" (din engl. "Locus of Control") pot fi mentionate aici. Conform constructului stabilit de Rotter in 1966 (11), indivizii difera dupa faptul cui acestia atribuie cauzalitatea unor acjiuni suferite; caracteristieilor interne (control intern), evenimentelor exteme sau hazardului (control extern). In afar! de scala elaboratl de Rotter, exista multe altele, utilizate atit in predictia reusitei profesionale, invatArii, creativitatii, cit :;;1 in studiul anumitor aspecte ale patologiei mentale. .

8.2.3. Probe in psihologia slnltltu

umanitarist

proreligios

Originea lor duce Ia crearea testelor mentale. Scala Binet-Simon era destinate identificarii copiilor cu retard mental. De altfel, multe teste de eficienta au aplicare in acest domeniu unele, ca testele neuropsihologice, ii sint adaptate. De mentionat ca, in masura in care modelele clasice in psihologie postuleaza continuitatea dintre normal si patologic, numeroase probe de personalitate sint aplicate in ambele cimpuri, ca de exemplu MMPI, scala Eysenck care. avind ca referinta initials a elaborarii lor subiectii considerati de medicina drept anonnali, slot utilizate si la subiectii nonnali. Ulterior, vor fi expuse doar probe Ie a caror orientare primara este studiul sanatatii ~i a patologiei mentale. Scale le de autoevaluare, destinate sa detecteze anomaliile psihice, au fost construite primele. Scala Woodworth (38) este considerata ca cea mai veche din toate chestionarele de persona1itate, oricare ar fi orientarea lor. Ea a fost elaborata in timpul primului razboi mondial pentrua identifica, printre recrutii armatei americane, pe acei afectati de anomalii psihice, care necesitau un examen clinic mai aprofundat. Itemii descriau starile patologice C<eu sint in permanenta tensionat :;;i nelinistit"), subiectii trebuind sa indice prezenta sau absenta lor. lnventarul Woodworth a constituit un model si un punet de plecare pentru numeroase variante (pentru copii ~i adolescenti, pentru copii delicventi etc.). 0 varianta mai

Practic (rational)

antireligios

fascist autoritar

Radicalism ---------+------- Conservatism

Teoretic (sentimental)

Introducere in psihodiagnostic 122

123

Carolina PLA TON

recenta, Cornell Index, con struita, in acelasi scop, in timpul celui de al doilea razboi mondial, aduce 0 serie de Imbunatatiri (se introduc intrebarile "de oprire" (Ai fost deja internat intr-un spital de boli psihice?), se reduce numarul itemilor ce scurteaza din durata examenului etc. Ulterior, chestionarul a fost utilizat si in medii civile. La ora actual a, exista un numar de probe de acest tip, numite "teste de depistare", utilizate mai ales in studiile psihiatrice.

In timp ce instrumentele precedente sint de utilizare mai mult medicala, alte probe, adresate unor deviatii mai limitate, se folosesc, de preferinta, in consilierea psihologica. Printre aceste teste, numite de adaptare, este testul Mooney (38). Constituit dintr-o lista de itemi compilati dintr-o anchetare a 4000 de tineri, testul reprezinta diverse zone (sana tate, bani, sex, conditii de viata etc.), subiectu! trebuind sA identifice 20-30 de itemi care li produc probleme. Nu este yorba de 0 proba psihometrica in sens strict al cuvintului, dar de un punct de plecare pentru 0 convorbire clinica. in practica, proba a demonstrat 0 validitate ridicata.

Recent, 0 mare dezvoltare au cunoscut testele, numite teste de stima fata de sine sau perceptia eficientei personate. Ele mascara atitudinea pe care 0 are subiectul fata de sine 'insusi si deviatiile sale care, dupa cum s-a demonstrat, influenteaza mult adaptarea (scolara, profesionala etc.). Inventarele de stima fata de sine ale lui Coopersmith sint cele mai bine cunoscute.

Un mare numar de probe se refera la tulburarile anxioase si depresive. Printre cele care mascara anxietatea, cea mai cunoscuta este Scala Spielberger (45). Anume acestui autor se datoreaza distinctia dintre conceptul de trasatura si stare, rnasurate de cele doua subscale a cite 20 de itemi ale scalei.

Printre scalele de depresie cea mai veche este Inventarul - Beck (5), modificata de mai multe ori ehiar de autor. Alte doua domenii relativ recente se refera, pe de 0 parte, la tulburarile fobice $i obsesionale (in. raport eu dezvoltarea terapiilor eomportamentale si cognitive), iar pe de alta parte, la

determinarea calitatii vietii (intre 1966-1985 circa 50 de scale de acest tip au vazut lumina zilei).

Din 1945 s-a deschis un nou capitol. Au fost construite scale (de auto- sau heteroevaluare), care, pe de 0 parte, exprimau tendinta crescinda pentru cuantificarea descrierilor simptomatice manifestate in psihiatrie, iar pe de alta parte, datorate adaptarii unui nou sistem nosologic. reprezentat in Statele Unite prin DSM-III (1980), DSM-III-R (1987), DSM-IV (1994), iar, ulterior, de Organizatia Mondiala a Sanatatii (Clasificarea Internationals a Maladiilor, eIM-IO. 1994).

Utilizarea scalelor in psihologia sanatatii si analiza statistics a rezultatelor a favorizat (in afara de aplicarea lor practica) iesirea din cadrul conceptiilor psihopatologice teoretice. Nosologia psihiatrica, ca orice nosologie medicala, se bazeaza pe un model categorial: "tulburarile mentale" sint definite de prezenta unui numar de "criterii diagnostice", deseori simptomatice. Exista, in principiu, limite intre categorii, pe de 0 parte, intre fiecare categorie ~i nonnalitate, pe de alta. Instrumentele psihometrice, din contra, furnizeaza masuri dimensionale care implies 0 continuitate intre normal si patologic: 0 scala de depresie mascara, bineinteles, intensitatea acestei dimensiuni la subiectii cu diagnostic de tulburare depresiva, dar §i la subiectii care prezinta tulburari mentale complet diferite, de exemplu la schizofreni. Aceste masurari sint numite transnosologice. Acestmodel dimensional de origine psihologica, favorizat de utilizarea scalelor psihometrice, tinde sa se introduca in medicina mentala, S-a sugerat, in timpul elaborarii DSM-IV, de a inlocui nosologia categoriala cu descrierea dimensionala a patologiei mentale, sugestie respinsa din doua cauze: obisnuinta medicala si nivelul cercetarilor care inca nu a permis sa se defineasca structura dimensional a optima.

8.3. Teste psihometrice de heteroevaluare

In timp ce scalele de autoevaluare sint 0 tentativa de cuantificare a introspectiei, scarile de heteroevaluare dau aceeasi

I ntrod ueere in psihodlagnosUc 124

125 Carolina PLA TON

Probele perceptive sint WIele din cele mai indirecte din categoria testelor objective. S-a constatat, de exemplu, ca persoanele eu 0; mare "viteza de inchidere" (prin aceasta notiune se desemneaza-viteza ell care anumite imagini incomplete sint recunoscute) sint sociabile, increzute in sine, cu Inclinatii artistiee, lipsite de interes pentru problemele teoretice. 0 "flexibilitate mare a inchiderii" (manifestata in usurinta de a gasi figura geometries indicata de examinator, prin desprinderea ei din complexul altora, care 0 mascheaza) ar fi asociata cu tendinta de izolare, xU independenta de opinii, preferinta pentru problemele teoretice, evitarea rutinei.

Unul din cunoscutele teste de acest tip este Testul culoare - forma, elaborat de Thurstone. Pe un ecran, subiectu1 vede niste figuri colorate de diferite forme, care se misca, S-au gasit relatii semnificative intre rezultatele la acest test ~i anumite particularitati desprinse pe baza unui chestionar de personalitate. La unii subiecti domina forma; acestia urmareau 0 forma constants, neluind in seama varietatile de culoare. Subiectii Ia care a dominat forma erau cei care, pe baza chestionarului, apareau ca stabili din punct de vedere afectiv, increzuti in ei insisi, realisti, spre deosebire de subiectii la care predomina culoarea. Acestia urmareau 0 culoare constanta (netinind seama de variatiile de forma), Un alt test de natura percept iva, in care se realizeaza 0 situatie conflictuala, consta in prezentarea unor coloane cu denumiri de culori scrise cu cerneluri diferite de cele denumite. Subiectilor Ii se cere sa enumere culorile respective, ceea ce unora Ie apare ca 0 sarcina extrem de dificila, ei avind tendita de a citi denumirile.

Asociatia verbalii controlata a fost si ea utilizata ca metoda obiectiva in explorarea personalitatii, Astfel, testul fortei verbale consta din 60 de perechi de cuvinte, iar subiectului i se cere sa indice, apasind pe un mecanism inregistrator, care cuvint din pereche este mai "tare". Unele perechi implies 0 discriminare pur cognitiva (de exemplu, col osa I-mare) , altele implica 0 discriminare afectiva, care poate fi pozitiva sau negativa (interesat-entuziasmat; amarit-nenorocit s.a.). Se

rigoare observarii comportamentuiui, in masura in ca~e rces~ depinde de elementele nonintelectuale. Ele se constltu~e dl~ scale ai carer itemi descriu elemente ale comportarnentului subiectului a carer prezenta, intensitate sau frecventa intr-o situatie este evaluata de un observator printr-un mod de cotare riguros fixat. eel mai frecvent ele sint utilizate in observarea clinica. Desi utilizarea lor necesita competente speciale, ele sin~ preferabile, mai ales, in cazurile bolnavil~r cu tulb~ran psihopatice, Deseori, ele sint foarte numeroase st foarte lun~l, ca scalele Witenhorn si Lorr, care acopera sectoare largi ale patologiei. Mai frecvent sint utilizate scale scurte, cu circa ~O de itemi, ca de exemplu scala Overall care se adreseaza unui vast evantai psihiatric, scala de depresie Hamilton. Unele instrumente au fost construite in scopuri specifice. De exemplu, Scala Montgomery si Asberg mascara sensibilitatea pentru antidepresive ~i este utilizata si pentru alte droguri (5).

SA.Teste obiective de personalitate

Testele obiective de personalitate regrupeaza probele care au in comun faptul de a se prezenta ca teste de eficienta, dar de a furniza, in realitate, inforrnatii despre aspectele noncognitive, ceea ce face ca subiectul sa ignore scopul re~l al evaluarii, adica sa nu i~i dea seama ce trasaturi de personahtate se deduc din raspunsurile sale (fapt ce justifica si denumirea de teste indirecte). Uneori, este dificil sa se faca distinctie intre testele obiective si alt tip de teste, de exemplu, un chestionar. Testele objective se caracterizeaza insa prin faptul ca, de cele rriai multe ori subiectul este angajat in executarea unei sarcini, §i nu intr-o a~toevaluare. Ipoteza ~are sta la ba~ ~?ns~c~iei testelor obiective este CD "stilul personalitatii", stilul comportarnentului" se manifesta intr-~ varietate. d.e. activitati, care uneori nu se aseamana intre ele. Dificultatea initiala consta in a descoperi care sint activitatile simple, manipulabile in mod experimental, al caror mod de executie are 0 valoare predictiva (49).

Introducere in psihodiagnostic

126

127 Carolina PLATON

apreciere

a

umoruluoi

constau

in

stabilirea

gradului de comic, de haz, pe care it acorda subiectul diferitelor categorii de glume. De exernplu, se cere 'de a se clasifica glumele in doua categorii: foarte amuzante ~i mediocre sub aspectul hazului. Alteori, sarcina consta in ierarhizarea glumelor sau in acordarea unei note sub aspectul valorii umoristice.

Cattel ~i Luborsky of era subiectilor 100 de glume, selectionate in asa fel tnctt sA fie cit mai variate ~i relativ libere de influentele culturale §i stabilesc corelatiile dintre raspunsuri, Pe aceasta cale s-au desprins 13 eategorii de glume: 1) sexualitate ingaduitoare - s~ inc1ud aici glurnele cu continut sexual cu un slab accent de vinovatie; 2) deridere - superioritate - sint considerate amuzante glumele unde este redata prostia, lenea, credulitatea cuiva; 3) aducerea cuiva la realitate tara menajamente; 4) nepasarea fata de conventie; 5) ridiculizarea persoanelor care sint tratate, de obicei, cu respect; 6) pasivitatea masculina reprimata - glume pe tema dominarii femeii; 7) ironie viguroasa si dominants - recunoasterea slabiciunii unei persoane si exprimarea acestui fapt mtr-o fonnulare absurda; 8) saga - glume lipsite de mutate. mai ales asupra mamei; 9) surpriza sau deruta provocata unei persoane bine intentionate; 10) agresiunea convert ita. - glumele nu contin nimic amar; 11) cinism - continutul glumelor de acest gen exprima placerea de a rernarca imperfectiuni umane; 12) singe rece naiv; 13) glume nesofisticate §i lipsite de rautate - aici se cuprind glumele bazate pe joe de cuvinte, calarnbururile. Calculind corelatia celor 13 categorii ~i efectuind analiza factoriala, Cattell si Luborsky izoleaza 5 factori: factorul 1: cfirmatia de sine lara rautate, satureaza categoriile 1, 7; factorul 2: dominare rebeld, satureaza categoriile 7. 5, 3 §i 12; faetorul 3: senzualitate usoara, satureaza categoria 1 ; factorul 4: deridere resemnata, satureaza categoriile 2 §i 6; factorul 5: sofisticare, satureaza categoria 8.

Testul de apreciere a umorului a servit pina acum mai mult scopurilor experimentale. Dintre incercarile aplicarii lui in scopuri diagnostice 0 retinem pe cea efectuata de Delay, Pichot si Perse (49). Autorii folosesc 0 gamitura de glume verificate in

stabileste diferenta dintre timpul de reactie in eazul cuvintelor eu discriminare cognitiva si al eelor cu discriminare afectiva, precum si diferenta pentru fiecare categorie in parte (pentru eele eu tona1itate afectiva pozitiva si pentru cele eu tonalitate negativa).

o sarcina mai complexa se fixeaza in Testul de sinonime - antonime. Se prezinta, proiectate pe un ecran, adjective de trei categorii: cu tonalitate afectiva pozitiva, eu tonalitate afectiva negativa si neutre din punet de vedere afectiv. in prima sedinta, subiectului i se cere sa indiee pentru fieeare adjectiv un antonim, iar in ziua urmatoare sarcina consta in a gasi cite un sinonim. Se stabileste diferenta dintre timpul de reactie in cazul gasirii antonimelor si a1 sinonimelor pentru eele trei eate¥orii de adjective.

In Testul defluiditate verbald subiectul trebuie sa spuna, intr-un timp dat cit mai multe cuvinte care incep cu 0 anumita litera (de exemplu, cuvinte care incep cu litera "s" :;;i denurnesc obiecte rotunde). Exists tendinta ca persoanele cu fluiditate pronuntata sa fie relativ nesistematice, expansive. necon yen ti onale,

S-au stabilit, de asemenea, corelatii, pe de 0 parte, intre diferite preferinte estetice, iar pe de alta, intre acestea §i anumite trasaruri de personalitate. Astfe1, subiectii care erau atrasi de desenele simple, simetrice preferau in pictura portretele sau peisajeie realiste. Pe baza listei de adjective penrtru control, acesti subiecti se apreciau ca multumiti, rabdatori, docili, pasnici, Cei ce preferau desenele asimetrice, complexe se pronuntau pentru pictura modernista. Pe baza aceleiasi metode, subiectii se apreciau ea posomoriti, zgomotosi, iritabili, pesimisti, reci, in cautare de placeri,

Testele de apreciere a umorului au constituit obiectul unor extinse cercetari de analiza factorials. in constructia acestor teste se porneste de la ipoteza ca ceea ee ii provoaca cuiva risul poate da indicatii asupra unor trasaturi ale personalitatii sale. Cu unele variatii de tehnica, testele de

Introducere in psihodiagno5tlc 128

129 CSroliDS PLA TON

Savantii dau mai multe explicatii, De exemplu: faptul ca unele metode proiective au fost publicate de edituri comerciale intr-o forma accesibila, in timp ce studiile consacrate teste lor obiective, bazate pe cercetari fundamentale, au aparut in reviste ell profit strict sti inti fie; faptulca noile metode presupun analiza factoriala si experimentul rnultivariat, pentru care psihologii clinicieni nu au prim it pregatirea necesara in universitate decit abia recent. Cu toate rezervele mentionate, autorii cu indiscutabila competenta in domeniul psihodiagnosticului .prevad ca perfectionarea metodelor va avea 10c in directia testelor objective, desi, dupa parerea lor, unele din ele nu vor rezista studiilor ulterioare de validare.

prealabil sub aspectuI influentei pe care 0 are cultura si sexul asupra aprecierii graduJui de comic. Proba a fost aplicata unor paranoici, unei grupe heterogene de bolnavi mental (cornpusa din maniaci, depresivi, schizofreniei) si unor persoane norma Ie. Autorii stabilesc ca paranoicii, considerati ca grup, gasesc mult mai putin amuzante, decit persoane nonnale, glumele ce contin o necuviinta de tipul: "iti place sa spui poezii? - tntreaba musafirul. - Nu, raspunde copilul, dar mama rna pune intotdeauna sa Ie spun, pentru ca oamenii pleaca de tndata ce eu incep". Aceasta reactie s-ar explica prin faptul ca paranoicii s-ar identifica cu personajul care suporta necuviinta IIi, in consecinta, nu pot savura astfel de glume.

Alte teste care s-au supus atentiei clinicienilor au fost Testele de perseverare, cu multiplele lor variante. lata descrierea unor teste de perseverare ale lui Cattell (9):

I) se cere subieetului sa sene un cuvint in mod normal, iar apoi invers. Se stabileste numarul de litere serise intr-o unitate de timp in prima etapa si se imparte eu numarul de litere serise tntr-o unitate egala de timp in etapa a doua;

2) se serie 0 propozitie eu litere minuscule, iar apoi cu majuscule. Se trece in continuare la scrierea aceleiasi propozitii, alternind majusculele eu minusculele. in cele din urma, sarcina consta in serierea propozitiei, dublind fiecare litem. Se calculeaza cotele de timp pentru fiecare sarcina;

3) se irnparte numarul de cuvinte citite dintr-un text intro unitate de timp, eu numarul de euvinte citite in sens invers Intr-o unitate de timp egala;

4) se parcurge un labirint in conformitate cu indicatiile date (stinga - dreapta), stabilindu-se numarul de cotituri realizate corect. in etapa a doua, 1a indicatia "dreapta", se coteste la stinga si invers. Se stabileste numarul de reactii conforme modificarii indicatiilor, Primul numar se irnparte cu al doilea.

Totusi, desi s-a depus 0 munca sustinuta de-a lungul mai multor decenii, desi s-a strins un vast material, testele obiective au 0 aplicare in practica, mai ales cea ciiniciana, mai redusa de cit alte categorii de teste, de exemplu cele proiective.

8.5. Teste situationale

Nu poate fi omisa din trecerea in revista a metodelor standardizate de studiu al personalitatii nici categoria testelor situationale, Spre deosebire de probele obiective, aid subiectul este pus in conditii cit mai apropiate de realitatea in care trasaturile examinate ar trebui sa se manifeste. Primele teste de acest gen au fost utilizate de catre Hartshorne IIi May (49) in studiul caracterului.

o prima grupa de teste de acest tip este consacrata stabilirii lipsei de onestitate. Elevilor Ii s-au dat spre eompletare anumite teste, care implicau raspunsuri scurte (rearanjarea cuvintelor intr-o propozitie, completarea de propozitii, vocabular, probleme de aritmetica etc.). F!ra ca ei sA banuiasca, examinatorul facea 0 copie exacts a raspunsurilor, dupa care Ie inapoia lucrarile, irnpreuna eu un model, pe baza caruia elevii erau invitati sa isi corecteze singuri greselile, Examinatorul proeeda astfel, tnctt elevii puteau sa l:;;i amelioreze raspunsurile initiale :;;i sa l§i scada in acest mod numarul de greseli declarate. o tehnica de examinare inrudita consta in prezentarea a doua forme echivalente ale aceluiasi test. La prima prezentare elevii au posibilitate sa copieze, pentru cA odata cu formularul1i se da si modelul de corectare, cu indicatia de a nu-l folosi inainte de a

Introducere tn psihodiagnostic 130

termina lucrarea, A doua zi era prezentata 0 forma aparent identica, excluzindu-se posibilitatea de a copia. S-a stabilit, in prealabil, in mod statistic, imbunatatirea ce ar putea aparea in completarea a doua, chiar in conditia ca la prima nu s-a copiat, Probe construite pe acelasi principiu, ~i anume de a oferi subiectului ocazia de a-si arneliora rezultatele, nebanuind cA este urmarit ~i detectat, au fost prezentate in activitati cu caracter sportiv, in joe.

Minciuna a fost urmarita sub doua aspecte. 0 prima. categoric de teste se referea la rninciuna la care s-a recurs in scopul evitarii dezaprobarii. La un anum it interval, nu prea lung, dupa ce s-au completat testele in care elevii aveau posibilitatea sa copieze (sau sa efectueze un alt gen de tnselatorie), Ii se prezenta un chestionar referitor la aspecte de natura mai mult sau mai putin personala, la sfirsitul caruia apareau intrebari ca acestea: "Ai inselat vreodata la 0 proba?", "La unele probe ai avut modelul de corectare. Ai copiat raspunsul la vreuna din inrrebari?", "Crezi ca facind aceasta inseamna a insela?". A doua categorie de teste se refera la minciuna ce apare in cazuri mai rare, si anume la cea spusa in scopul cistigarii aprobarii, Intrebarile din aceste teste se refera la actiuni pozitiv apreciate de societate, dar pe care totusi putini copii Ie realizeaza, intrebarile referitoare la faptele pozitive altemau, intr-o . ordine neregulata, cu cele in care se descriau actiuni reprobabile. Elevii trebuiau sa sublinieze, in dreptul intrebarilor, raspunsul "da" sau "nu". lata citeva intrebari din a doua categorie: "Faci ordine cind profesorul nu este in clasa?", "Stringi, de obicei, bucatile de sticla sparta de pe strada?", "Dai intotdeauna ascultare parintilor prompt si cu draga inima?",

Pentru a detecta furtul s-au folosit jocuri eu bani (de exemplu, sa se aseze pe 0 schema diferite monede, pentru a obtine, adunind pe diagonala, valorile indicate in instructiune), Copiii nu stiau ca dupa inapoierea cutiilor cu monede se putea verifica, la fiecare in parte, daca 1ipsea vreo moneda.

Fidelitatea testelor de inselaciune :;;i minciuna este destul de inalta. in stabilirea validitatii s-au intimpinat dificultati sub

131

Carolina PLA TON

aspectul gasirii unui criteriu empiric. Aprecierile facute de profesori asupra onestitatii elevilor nu s-au dovedit demne de incredere, deoarece prezentau mari variatii inter- si chiar i ntraindivi duale.

Examene de personalitate de tip situational se fac in unele intreprinderi industriale mari, in vederea selectiei personalului, urmarindu-se in mod deosebit particularitatile incadrarii in grupa de munca. Cu toate acestea, exista putine date publicate, referitoare la astfel de examene. Unul din studiile mai ample este eel intreprins pentru OSS (Office of Strategic Services) in tipul celui de-al doilea razboi mondial. 0 echipa de psihologi :;;i psihiatri si-au propos sa puna in evidenta trasaturile considerate importante: moralitatea §i interesul in activitate, prezenta unei inteligente practice §i eficiente in operarea cu lucrurile, in relatiile eu oam en ii, stabilitatea emotionala, capacitatea de a suporta stresul, absenta tendintelor nevrotice, bunavointa in relatiile cu oarnenii, absenta unor moduri de conduit! enervante, capacitatea de a asuma conducerea :;;i raspunderea, initiativa, priceperea de a determina pe ceilalti sa coopereze, discretia ~i capacitatea de a tine un secret.

Examenul presupunea includerea subiectilor, in grupe mici, pentru realizarea unor insarcinari. Subiectii inclusi in aceste grupe erau observati, tara. sl stie, de psihologii incadrati in aceleasi grupe. Ei erau observati sub aspectul atitudinilor, al intrebarilor pe care Ie puneau, at comentariilor pe care Ie faceau, al comportamentului in grup etc. intr-o proba i se cerea subiectului sa faca 0 constructie simpla de lemn, folosind trei ajutoare. Acestia, de fapt, erau psihologi cu roluri bine determinate; unul manifesta rezistenta pasiva, lene, ceilalti doi erau agresivi, dadeau sugestii gresite, criticau. In aceasta incercare se urmarea capacitatea subiectului de a-si mentine conducerea, stabilitatea emotionala :;;i rezistenta la frustrare. Intr-o alta proba, subiectului i se cerea sa-:;;i inventeze 0 biografie falsa, pe care sa 0 sustina intr-un interogatoriu, realizat de 0 comisie in mod rapid :;;i ostil. Orieare ar fi fost conduita

Introducere in psihQdiagno.stic 132

133

Carolina PLA TON

subiectului, la sfirsitul interogatoriului era criticat. Dupa aceasta proba, el suferea un al doilea interogatoriu, fiira sa-si dea seama, dar intr-un rnediu distins, de catre persoane foarte amicale. Fiecare caz era discutat Ia sfirsitul perioadei de examinare de catre comisia psihologilor care au participat.

o alta cercetare a fost consacrata selectiei studentilor in vederea antrenarii pentru psihologia clinica. Si in acest caz, subiectii au fost organizati in grupe mici, care petreceau 0 perioada de 9 zile in cladirea universitatii, in cadrul careia s-a desfasurat cercetarea. Una din principalele calitati in aceasta profesie este capacitatea de a stabili cu usurinta relatii cordiale cu oamenii, in care scop s-au alcaruit situatii de judecare in grup a anumitor probleme sau de rezolvare in grup a unor probe de performanta.

Discutarea in grup s-a utilizat ca test situational si in examenul cadrelor de conducere pentru intreprinderi.Tema poate fi luata din domeniul de activitate al subiectilor sau poate fi de interes general. Importanta in proba este nu exactitatea solutiei, ci comportamentul subiectului in grup, initiativa lui, originalitatea, capacitatea de a mentine conducerea grupului etc.

Testele situationale, interesante prin originalitatea lor se gasesc inca intr-o faza de dezvoltare.

Capjtnlul 9. TEHNICI PROJECTIVE

9. 1. Conceptul de proleette in pSihologie

9.1.1. Istoric

Pentru prima. data, termenul "proiectie" a aparut in 1939 in articolul "Metode proiective pentru studierea personalitatii", publicat de Frank in Jumalul american de psihologie. Autorul a utilizat expresia "metode projective" pentru a sublinia asemanarile dintre trei probe psihologice: Testul de asociatii de cuvinte al lui lung (I), Testul pete lor de cerneala al lui Rorschach (49) si Testul de aperceptie tematica al lui Murray - TAT (33). Frank arata cli aceste tehnici constituie prototipul unei investigatii dinamice §i globale a personalitatii Infatisate ca "0 totalitate in evolutie ale carei elemente constitutive sint in interactiune" - mod de investigatie caracteristic pentru stiintele modeme in studierea atit a naturii, cit §i a omului. Autorul compara TAT cu analiza spectrala in fizica si cu radiografia prin razele X in anatomo-patologie. 1ntr-adevlir. testele proiective au devenit unul din cele mai pretioase instrumente ale metodei clinice in psihologie ~i una din cele mai fecunde aplicatii practice ale conceptiilor teoretice ale psihanalizei.

Bineinteles, se poate discuta daca tennenul "test", luat in sensul strict psihometric al cuvintului, se poate aplica la asemenea probe, a carer standardizare si etalonare lasa de dorit, a caror fidelitate, validitate si sensibilitate este greu de estimat. Dar este indiscutabil faptul cli aceste probe au 0 metoda comuna proprie, diferita de cea care fondeaza testele psihometrice. Tehnicile projective se disting de testele psihometrice prin ambiguitatea materialului prezentat subiectului §i prin libertatea raspunsurilor care ii este lasata. Prin aceste doua caracteristici,

Introducere in psihodiagnostic 134

135

Carolina PLA TON

metoda proiectiva se situeaza pe liniile respective ale GestaJtteoriei si ale psihanalizei, influenta celei din urma fiind decisiva.

Anume psihanaliza inaugureaza aceasta revolutie, care a fost definita de Politzer (24) ca un pasaj de la "psihologia la persoana a treia" la 0 "psihologie la persoana intii", exemplul lui lung fiind semnificativ in acest sens. Pentru psihologia academica, asociatiile de idei erau 0 functie mentala generala, cautindu-se legile functionarii lor impersonale, Pentru psihanalisti, insa, asociatiile libere obtinute de la pacient sint riguros determinate de istoria pacientului si de conflictele sale inconstiente. Odata cunoscuta aceasta metoda psihanalitica, Jung elaboreaza, in 1904, 0 proba psihologica, unde asociatiile subiectului sint interpretate ca revelatoare pentru complexele si tendintele sale profunde.

Cu cincisprezece ani mai tirziu, un alt elvetian format ca si lung la scoala psihiatrica din Zurich si care, de asemenea, practica psihanaliza, realizeaza pentru a doua oara aceeasi revolutie (48). Testele petelor de cerneala erau cunoscute de ani de zile, dar ele nu au fost semnifieative pentru experimentatori care, preocupindu-se de psihologia geniului, sperau eu ajutorul lor sa abordeze srudiul imaginatiei :;;i al Jegilor sale generaJe. Rorschach a avut ideea decisive ca interpretarea petelor de cerneala nu constituie 0 proba de imaginatie, ci de personalitate; anume organizarea individuala a personalitatii structureaza perceptia unor asemenea pete.

a a treia sursa istorica a testelor proiective 0 constituie experienta desenului, intre 1920 si 1930 psihanalistii extind tratamentul lor asupra copiilor si, in loc de expresia verbals nedezvoltata pe deplin la acestia, recurg la desen si la jocurile libere ca substitutie a asociatiilor libere. Desenele si povestirile libere incep sa se distinga prin posedarea unei semnificatii simbolice analoage eu cea a visurilor sau a simptomelor nevrotice. in 1935, in State Ie Unite, Murray creeaza primul test inspirat din tehnica povestirii libere: testul de aperceptie tematica sau TAT.

9.1.2. Etimologie

Conform dictionarelor explicative, cuvintul "proiectie", aplicat de Frank la un anum it tip de teste, are mai multe sensuri utilizate in diverse stiinte (4).

Primul sens denota 0 actiune fizica, de exemplu, lansarea proiectilelor. Prin analogie, Freud l-a utilizat denumind 0 actiune psihica caracteristica paranoiei, care consta in a expuiza din constiinta sentimentele criticabile pentru a le atribui altuia. in acest sens, testele proiective favorizeaza descarcarea subiectului de tot ce acesta refuza sA fie. de ceea ce resimte in el ca rau sau ea fiind puncte vulnerabile.

Al doilea sens este matematic. El apare in secolul al XVII-lea; cind se constituie geometria proiectiva. Proiectia face sa corespunda unui punct (sau ansamblu de puncte) din spatiu un punct (sau ansamblu de puncte) pe 0 dreapta sau pe 0 suprafata, Prin asemanare, testele proiective fac ca subiectul sA produca raspunsuri, astfel incit structura acestor raspunsuri sa corespunda structurii personalitatii.

Al treilea sens i~i trage originea din optica, Proiectia Iuminoasa, pomind de la un focar, trimite pe 0 suprafata raze sau radiatii. Aplicatiile practice sint bine cunoscute: teatrul umbrelor, proiectia fixa a unei imagini pe ecran si, in cele din urma, cinematograful. Un test proiectiv este ca 0 raza X care, traversind interlorul personalitatii, fixeaza imaginea ascunsa a acesteia pe un revelator (aplicarea testului) si pennite ulterior 0 lectura facila printr-o proiectie rnarita pe un ecran (interpretarea protocolului). Ceea ce era ascuns este pus astfel in lumina; latentul devine manifest.-

9.1.3. Caraeteristiea testarii proiective

Caracteristica testarii proiective poate fi definita dupa asemanarile si deosebirile ei cu testarea psihanalitica (3).

Pacientul care intreprinde 0 cura psihanalitica este invitat sa vorbeasca liber; nici 0 tema, nici 0 directiva nu ii este

Introducere in psihodiagnostic

136

137

Carolina PLA TON

fum izata. EI i~i impartaseste ideile, senzatiile, irnaginile mentale, afectele in masura in care acestea se prezinta in constiinta. Totodata, el dispune de un timp nedefinit: desi durata unei sedinte este aceeasi, de circa 45 de minute, numarul sedintelor nu este fixat dinainte.

Subiectul supus unui test proiectiv se afla intr-o situatie analoaga de libertate, dar nu si de durata, fapt ce impune doua diferente suplimentare: introducerea unui material prealabil si cea a unei anchete ulterioare, In situatia proiectiva, subiectul este liber sa zica si sa faca ce vrea, dar pomind de la materialul prezentat si de la tipul de activitate propus. Nu exista raspunsuri bune sau rele fixate dinainte; prima idee care ii vine in minte este buna. Ca si in psihanaliza conteaza ceea ce i se prezinta spontan in constiinta. Ceea ce difera de psihanaliza este ca subiectul dispune pentru 0 testare proiectiva de un numar limitat de sedinte, in general, de una, pentru unele teste - de doua, Din contra, durata aplicarii unui test proieetiv nu este, in general, limitata: subiectul poate fi chiar informat ca el dispune de tot timpul sau. Or, libertatea de expresie si libertatea de timp constituie cele doua principii comune pentru cura psihanalitica si administrarea testului proiectiv, Dar acesteprincipii au particularitati diferite. in situatia proiectiva totul decurge '1ntr-o sedinta (sau intr-un numar foarte mie de sedinte) si asociatiile libere ale subiectului trebuie sa. fie provocate, De aici decurge necesitatea de a-i prezenta un material declansator a unor asemenea asociatii. Materialul este maximal ambiguu: pete de cerneala, gravuri si desene vagi, cuvinte cu multe intelesuri etc. Instructiunea iI refera pe subiect la propriile dorinte: a desena un copac, un om dupa cum vrea, a aranja elementele unui joc dupa propria dorinta, a aiege printre fotografii pe cele care ii plae sau ii displac etc. Dupa terminarea testarii se procedeaza la 0 ancheta, pentru a contura dinamica psihica personal a care l-a condus pe subject sa fumizeze raspunsurile pe care le-a dat.

In cura psihanalitica pacientul este, in general, culcat, pe cind in testarea proiectiva subiectul este, de regula, asezat, Regresia psihica legata de pozitia corpului in spatiu este, astfel,

mai profunda in psihanaliza. Aceasta diferenta, in raport cu spatiul, are acelasi sens ca ~i diferenta in raport Cll durata: subiectul este invitat la 0 scurta scufundare in inconstient, lasindu-i-se posibilitatea de a se relua rapid.

De mai multi ani, clinicienii se straduie sa degajeze dimensiunile rnajore care organizeaza situatia proiectiva, "cadrul proieetiv", asa cum a putut fi definit cadrul analitic, Or, punctele cornune ale tuturor probelor proiective se refera la calitatea specifics a materialului propus, in solicitarea asociatiilor verbale pomind de la acest material, in crearea unui cirnp relational original intre subiect si examinator, in prezenta unui obiect mediator, reprezentat de test. Probe Ie riectivc;.., ..

_pr0p'yn . s ~!.~~~.tii-JJ, , caror., ~aci abik-.smt_ ,defiijiti~ _JJ.b'ech, ide cercetare .f!~,-?:9;"~"!xtia.subie~.t~~i. mijloacele pe care Ie va gasi pentru a raspunde la instriictiune, acestea demonstrind modalitatile particulare ale functionarii sale psihice,

9.1.4. Tipurile de protectle

Exists mai multe tipuri de proiectie realizata in testele proiective (3):

1) proiectie speculard.: Subiectul regaseste in imaginea altuia caracteristicile pe care Ie pretinde a fi ale sale. Aceasta proiectie i:;;i trage originea din stadiul oglinzii, din narcisism, Ea se efectueaza intr-un mod indicativ (de exemplu, un copil infirm, in cursu! unui desen liber, deseneaza un corp uman atrofiat ), sauoptativ (de exem plu, 0 orfana, educata de 0- rnatusa artagoasa, descrie intr-un testproiectiv 0 scena de tandrete dintre 0 mama :;;i copiii sai);

2) proiectie catarcticd. Subiectul nu atribuie imaginii altuia caracteristieile care sint ale sale sau care ar dori sa fie ale sale, ci caracteristicile pe care el, in mod gresit, pretinde a nu Ie avea, pe care el refuza sa leconsidere ca ale sale si de care se elibereaza ( .. catarsis" - purificare) deplasindu-le pe altul. Acesta este mecanismul delirului paranoic. De exemplu, un subiect cu

I ntrod ucere in psihodiagnostic 138

morala rigida vede in imaginile vagi ale unui test proiectiv scene de violenta cruda;

3) proiectie complementara. Subiectul atribuie altora sentimente si atitudini care Ie justifica pe ale sale. Astfel, un tinar revoltat cu conduita delincventa descrie personajele ca fiind severe sau injuste, deoarece el are nevoie pentru a se revolta de a-i simti pe altii ca fiind nedrepti fata de el. Aceasta proiectie utilizeaza ambele moduri: indicativul si optativuL

9.2. Teste proiective clasice

9.2.1. Testullui Jung

/storic. In 1904 lung, medic la celebra clinics psihiatrica Burgholzi din Zurich, inventeaza, in colaborare cu colegul sau Riklin, 0 proba de asociatii de cuvinte care se prezinta ca primul test proiectiv, Este cu un an inaintea publicarii de catre remarcabilii Binet si Simon a primei probe metrice de inteligenta. Testu) _de _;!~oci<ltiLg.~_~~4Yhlt~ .... ~lM1t!"'.dintr,;,9 .tr.ipla influenta:. din vechea p~ihq.t.Qgie .l.!:?~~!f!l}9_~!~~ ... din psjl1~.n'!J!~ care ven~a ~.a. se nasca si din nosoiogia psihiatrica ~!~Y!ZU!~~ .. .Qs_ maesiTU) scolii din Burgholzi Bleuler (3).

. --- "Pent'ill lung testu! rezulta din psihologia asociationista, care din secolul al XVIII-lea constituia esenta psihologiei academice. Asociationismul explica viata mentala, pornind de la asociatiile de idei, a carer legi Ie enunta. Primul care a avut gindul de a-si studia propriile asociatii de cuvinte a fost renumitul psiholog englez Galton. El a descoperit ca asociatiile de cuvinte nu erau nici arbitrare, nici nelirnitate; surveneau in numar mic si, in mod evident, se impuneau constiintei, deseori fiind legate de amintirile din copilarie sau din tinerete. Problema a fost reluata de Kraepelin si a parvenit la Bleuler si lung.

Influenta psihanalizei parvine prin tectura lucrarii lui Freud "Psihopatologia vietii cotidiene", aparuta in articole intre 1901-1904, care ii sugereaza lui Jung ideea de a interpreta asociatiile de cuvinte, legindu-le de preocuparile cele mai

139 Carolina PLATON

personale, chiar inconstiente ale subiectului, de interesele, de atitudinile vitale ale acestuia. in lucrarile sale, Freud multiplica exemplele de rupturi, distorsiuni, blocaje, pe care Ie gasea in Japsusuri, fraze ambigue, acte ratate. Din aceasta Jung scoate 0 a doua idee, cea ca perturbatiile lantului asociatiilor de cuvinte constituie semnul esential al interventiei unei "teme" inconstiente, al unui "gind latent" in gindirea ~i vointa constienta.

o a treia influenta este cea a lui Bleuler, discipolul lui Kraepelin. Ultimul a copus doua tipuri fundamentale de boli mentale: psihoza maniaco-depresiva si dementa precoce, insistind asupra necesitatii de a lua in considerare "maniera de a fi a bolnavului in raport cu realitatea ambianta", Calificind simptomele traditionale de halucinatie si delir ca fiind de rangul doi, Bleuler precizeaza simptomul esential al dementei precoce: "ruptura contactului vital cu realitatea" sau "autismul". Simptomului el ii da denurnirea de schizofrenie. Pomind de la aceasta, lung are ideea de a opune la individul normal doua mari atitudini vizavi de realitate, introversiunea ~i extraversiunea, care se gasesc in extremele lor in fiecare din cele doua tipuri de boli mentale,

Material. TeShJ! wiiinaJ cuprinde patru tiste a cite 100 de ..£!!Y!ntt;:"Jn fata subiectului se pronunta lYl cuvfpt nurnit cuvint inductor. Subiectul trebuie sa raspunda, cit mai rapid posibil, cu primul cuvint care Ii vine in minre (cuvintul indus). Examinatorul noteaza cuvintul indus ~i timpul (in sec un de) care s-a scurs intre cuvintuI inductor §i raspuns: acesta este timpul reactiei. La sfirsitul testului se procedeaza la 0 contraproba, se recitesc cuvintele inductoare, pentru a vedea daca subiectul este capabil sa i~i aminteasca raspunsurile: aceasta este ancheta .

lnterpretarea. Ea tine de doua momente:

I. Tipul caracterologic al subiectului, In unna analizei tipului de legatura dintre cuvintul inductor si eel indus (legaturi logice, gramaticale, fonetice), lung a descris doua fonne de asociatii corespondente a doua mari tipuri psihologice citate mai sus. Extravertitul (orientat spre lumea exterioara ) reactioneaza,

Introducere in psihodiagnoslic 140

141 Carolina PLATON

industriale etc. 0 varianta a testului asociatiilor de cuvinte a inceput sa fie utilizat ca " detector de minciuna" in practica medico-legals.

Testul original al lui lung este un instrument clinic, destinat sa. faciliteze examinarea pacientului de catre medic, dindu-i acestuia 0 prima apreciere a conflictelor care apar cu greu in timpul convorbirii si obligindu-l pe pacient sa. recunoasca existenta in el a tendintelor inconstiente, Originalul nu a fost un test etalonat si validat. Validarea a fost realizata in 1910 de catre Kent .~ Rosanoff. Eiau stabilit 0 lista de 100 de cuvinte, mai putin incarcate afectiv, decit cele ale lui lung, au administrat-o unei mii de subiecti norma Ii l1i au obtinut 0 lista de raspunsuri "obisnuite'' sau normale. Confruntate cu aceasta lista, rezultatele testarii bolnavilor mentali fac sa transpara un procentaj ridicat de raspunsuri "subiective". Din acest moment a aparut posibilitatea de a detennina care sint raspunsurile si reactiile anormale caracteristice bolnavilor mentali, in comparatie cu subiectii normali. Un alt mod de interpretare a fost dezvoltat de psihanaliza: semnificatia simbolica a raspunsurilor date de subiect. Testul lui Jung famine si azi deseori utilizat drept complement al testului Rorschach, in special in selectia cadrelor industriale.

mal ales, la semnificatia obiectiva a cuvintului inductor, acesta este tipul concret. Introvertitul (orientat spre sine insusi) este sensibilia rezonanta subiectiva a cuvintului inductor, acesta este tipuI egocentric. Se noteaza la ce categorie apartine fiecare asociatie, Ansamblul indica tipul la care apartine subiectul.

2. Diagnosticul nevrozei sau "detectarea complexelor".

Termenul "complex" este 0 alta inventie a lui lung. EI desernneaza reprezentari individuate legate de factorii afectivi putermci, punctele vulnerabile, nodurile nevrotice ale personalitatii. Testul asociatiilor de cuvinte este un excelent detector de "complexe", Sa presupunem un subiect pentru care controlul impulsurilor agresive este 0 problema. Cind cuvintul inductor (de exem pl u, "git" ) va fi asoci at cu un cu vint indus, care face parte din complexul agresiv (de exemplu, "a sugruma"), sau cind cuvintul inductor (de exemplu, "violent" ) va poseda el insusi 0 incarcatura afectiva, care pune in miscare acelasi complex, subiectul va cauta sa evite cuvintul indus, care ar fi prea revelator, dar, in acelasi timp, va fi cuprins de 0 ernotie agresiva si un cuvint ordinar nu ii va veni in minte. Subiectul va fi blocat, Perturbatiile in ritmul si timpul raspunsurilor sint foarte semnificative.

Indicatorii principali ai complexelor sint prelungirea timpului de reactie si uitarea cuvintului la proba de reproducere (ancheta) sau, eel putin, intimpinarea dificultatilor in evocarea sa. Jung prezinta ~i indicatori suplimentari: raspuns prin mai multe cuvinte; repetarea cuvintului inductor; cuvint inductor neinteles: absenta cuvintului indus; traducerea cuvintului indus in limba straina; raspuns printr-un cuvint rar sau straniu. Natura complexului poate fi determinata pornind de la cuvintele inductoare si raspunsurile perturbate.

Variante. Numeroase modificari ale testului de asociatii de cuvinte au fost realizate de diversi autori. Alte liste de cuvinte inductoare au fost stabilite chiar de lung, deoarece se considera ca cuvintele listei originale erau prea incarcate afectiv. Au fost construite liste prevazute pentru un obiectiv precis: a explora conflictele zonei psihosexuale; a selecta cadre

9.2.2. Testul Rorschach

1. Istoric. Rorschach s-a nascut la Zurich, lntr-o familie de pictor. F oarte dotat pentru pictura, el ezita intre cariera artistica ~i studiile medicale. Hotarindu-se pentru studiile medicate, el se specializeaza in psihiatrie, coplesit de entuziasmul care domnea in Burgholzi, Clinica Psihiatrica a Universitatii din Zurich, condusa de Bleuler, unde activeaza J ung, in venta torul asociatiilor de cuvinte. In 1912, Rorschach sustine teza in medicina asupra halucinatiilor - reflexe si fenomene asociate.

Descoperirea de catre Rorschach a testului sau pare surprinzatoare. Testul a fost elaborat departe de universitati,

I nt rodueere in psihodiagnostic 142

laboratoare, biblioteci, intr-un mie spital psihiatric, de catre un om care nu a studiat psihologia, nu a frecventat congrese intemationale, nu a avut titluri oficiale. Foarte dotat pentru desen, influentat de ideea proiectiva, Rorschach se interesa de expozitiile de pictura, era pasionat de felul in care diferite persoane reactionau la acelasi tablou. El desena fiinte umane in miscare si se desena pe sine, asa cum il vedeau altii, in spitalul psihiatric Herisau, unde lucra ca psihiatru, Rorschach a cumparat 0 maimuta pentru a vedea reactiile schizofrenicilor Ja gesticulatia animalului. Ideea proiectiva plana in aer (48).

Stilul decisiv pentru crearea testului provine dinHJ.~,m_

.\!nu! ~~,!g.~nLJ:)olo!!.~.~ _l:lcns..,_car~_'L t(:!n:niI}~~ ~~;:mf~-sal~c_ de_

rnedicina la Zurich. Cu opt planse -constituite din pete de-cerneala, Hens a testat 1000 de copii, 100 de adulti si 100 de psihotici. ScopuJ sau era studierea imaginatiei. Analizind continutul raspunsurilor, autoruJ nu a gasit nici 0 diferenta intre cele ale nonnalilor ~i cele ale psihoticilor. insa la sfirsitul studiului sau, Hens a pus citeva intrebari, care au fost decisive pentru Rorschach: unii subiecti interpreteaza toata pata, altii numai detaliile: aceasta are vreo sernnificatie? Pete Ie erau in negru si alb: ce ar da petele colorate? Aceasta metoda ar putea servi la diagnosticuJ psihozelor?

Originalitatea lui Rorschach consta in a fi transfonnat proba petelor de cemeala in test de personalitate, dar nu de imaginatie si de a fi descoperit cheia unei noi interpretari: raspunsurile miscari exprirna introversivitatea subiectului; raspunsurile culoare - extratensivitate. Bineinteles, tipologia lui Jung era cunoscuta pentru Rorschach, dar coneeptul acestuia avea 0 sernnificatie diferita.

Punctul de pJecare aJ lui Rorschach tine de un vis.

Student in medicina, Rorschach asista pentru prima data la 0 autopsie. Seara el viseaza, cu senzatii foarte precise de cadere, ca creierul sau este decupat in transe transversale, fiecare transa cazind succesiv inainte. Acest vis a constituit punctul de plecare al tezei sale in medicina. Rorschach nu i~i pune intrebarea de a trata continutul visuJui si sensu 1 sau, EI se lntreaba asupra altor

143 Carolina PLATON

lucruri : cum in vis poate fi lncercata senzatia unei miscari dad. aceasta nu are corespondent in realitatea actuala? Cum un fel de perceptii se pot transfonna in perceptii din alta sfera senzoriala: optice in chinestezice, acustice : in chinestezice, optice in acustice si invers. Raspunsul dat de Rorschach este ca omul dispune de un registru de imagini mai larg decit eel de care se serveste in viata cotidiana ~i ca, de rind cu modul de legatura a unei perceptii cu alta prin asociatie, exist! un mod mai direct: sistemul chinestezie. Perceptiile vizuale sint conservate sub pragul constiintei in forma imaginilor chinestezice; aceste perceptii pot fi sau reexperimentate in mod constient ca perceptii chinestezice, sau retraduse in mod inconstient in imagini vizuale. Petele de cerneala vor fi 0 oglinda unde stimulii vizuali activeaza imaginile ehinestezice ale subiectului, care sint proiectate asupra petelor si, la rindul lor, percepute ca reflectari trimise de oglinda,

Lucrarea lui Void (3) asupra viselor, care a aparut in 1910 - 19]2, i-a pennis lui Rorschach sa faca un pas inainte. Void ~i-a consacrat viata studiului experimental efectelor senzatiilor tactile ~i musculare asupra viselor. De exemplu, el a cerut studentilor sAi sA doarma cu glezna stinga legata; ca rezultat, toate visele lor consecutive comportau miscari energice: vinatori care urmareau iepuri; doi frati care fugeau dupa 0 cireada de vaci; urcarea unui pisc inaccesibil etc. Rorschach adopta mai multe din concluziile lui Void: perceptiile chinestezice constituie 0 parte importanta a personalitatii. Reprimate de constiinta in timpul de veghe, ele alimenteaza visele omului in tirnpul somnului; ele sint antiteza miscarilor reale: eel care viseaza poate sa i~i conserveze visul daca la trezire ramine complet imobil (1a prima miscare visul dispare); cu cit activitatea musculara este mai inhibata, cu atit imaginile chinestezice devin mai active; persoana care viseaza, proiecteaza irnaginile sale chinestezice, visind miscari imaginare despre sine sau altii. Dupa Rorschach. materialul chinestezic se proiecteaza in simbolurile viselor, in halucinatii, in raspunsurile-rniscari la petele de cerneala, in activitatile

Introducere in psihodiagnostic 144

creative. Rorschach caracterizeaza introversia creativa, Individul "chinestezic" sau "introvers" este inchis, timid; el inhiba miscarile sale reale; inteligenta sa este individualizata; .el este capabil de a crea; el are 0 viata interioara intensa; reactiile sale afective sint stabile; relatiile cu altii sint mai curind pnofunde decit numeroase; este constient de ;sine. Ori, chinestezia reflecta viata emotionala interiorizata.

Totodata, Rorschach constata eli raspunsurile-culoare exprima exteriorizarea vietii emotionale. EI are ideea de a lega rosul eu impulsivitatea, albastrul cuautocontroluL Extravertul, sensibilia culoare, poseda 0 inteligenja reproductiva, el este mai adaptabil, mai abil, reactiile sale afective sint abundente ~i relatiile cu altii - superficiale. Introversivitatea creatoare ~i extratensivitatea reproductiva ale lui Rorschach nu diferentiaza, ea la lung, doua tipuri de constitutie. Ele constituie doua tipuri de functiuni psihice care coexista, Testul Rorschach desemneaza proportia acestor doua functii care este proprie subiectului testat. Autorul rnentioneaza ca introversivitatea constituie fondul culturii, iar extratensivitatea - eel al civilizatiei,

in 1918, Rorschach elaboreaza plansele testului sau pe care le incearca pe bolnavii spitalului din Herisau, Populatia testata cuprinde 288 de alienati si 117 persoane nonnale (studenti, infirmiere, copii), EI selectioneaza 15 plansete (negr~e, negre-rosii, colorate), pe care Ie reduce, ulterior, la zeee. In 1920, el elaboreaza teoria, iar in 192} apare carte a sa .Psihodiagnostic". Publicarea cartii a fost un esec total. Numai un grup mic de fideli au continuat practicarea testului si au format citiva elevi. Cu zece ani dupa moartea lui Rorschach, testul a inceput sa se raspindeasca, in 1939, Klopfer a fondat la New York Institutul Rorschach. Dupa eel de at doilea razboi mondial testul s-a impus in tarile francofone. Astazi, testul pete lor de cerneala este recunoscut in lumea intreaga.

2. Administrarea testului. Testul _ cuprinde 10 .. Q}an§e,_ - Prima-este-neagra; urmatoarele doua sint negre-ro§H;'--celelalte --patrusin~ negre, uit.imel-e-'-ir-ei -~ - colorate. Explicatiile di.Ue-~" subiectului variaza dupa virsta, psihopatologie, grad de instruire.

145 Carolina PLATON

Subiectul trebuie sa accepte testarea. 0 instructiune impersonala de tipul "ceea ce vi se cere sa spuneti, este tot ce s-ar putea vedea in aceste pete " ofera sansa de a stimula subiectul tara a-I orienta. Durata este libera, fiecareeste tiber sa vada ce vrea, nu exista raspunsuri bune ~i proaste si nu trebuie de fumizat nici un exemplu de raspuns. Plansele au un "sus" ~i un "jos" si se prezinta in pozitie dreapta. Nu este necesar de a invita subiectul sa Ie intoarca din sus in jos, se asteapta ca el sa 0 faca spontan, sau i se pennite sa 0 faca daca el cere acest lucru.

Examinatorul noteaza toate raspunsurile subiectului, comentarile ~i comportamentuI sau, durata prezentarii fiecarei planse si timpullatent care se scurge intre prezentarea plansei si primul raspuns afectiv dat de subiect. Tabloul va permite ulterior de a sti la ce plansa subiectul s-a tndepartat de media obisnuita si, prin consecinta, ce puncte vulnerabile au fost atinse. Dupa ce testul a fost administrat, examinatorul revine la fiecare din raspunsuri pentru a-l face pe subiect sli precizeze unde si cum a vazut ceea ce se contine in raspuns. Aceasta este "ancheta". Ea este indespensabila pentru a cota fiecare raspuns dupa trei rubrici : localizare, determinanta, continut; 0 a patra rubrica presupune notarea banalitatilor ~i a tendintelor, Arta examinatorului consta in a obtine de la subiect un efort de introspectie si analiza a ceea ce se petrece in el in momentul raspunsului, mra a sugera ceva. Aceasta ancheta nondirectiva poate fi cornpletata ulterior prin ancheta, numita "ancheta 1 imitelor" , care consta in urmatoarele : cind un subiect n-a interpretat 0 parte importanta, sau n-a dat un raspuns obisnuit, el poate fi invitat in mod explicit sa 0 faca, in scopul de a detennina daca este vorba de 0 neglijenta, de un hJocaj trecator sau de 0 capacitate psihica fundamentala. Raspunsurile noi, aparute spontan in tirnpul anchetei, sint inserate intr-un protocol suplimentar, Subiectul poate fi, de asemenea, rugat sa aleaga doua planse care ii plac ~i doua care ii displac. Durata unei testari (test plus ancheta ) variaza de la 0 jumatate de ora ptna la doua ore. 0 interpretare aprofundata ~i redactarea unui raport detaliat pot lua 0 jurnatate de zi.

Introducere in psihodlagnostic 146

147 Carolina PLAT ON

3. Categoriile de raspunsuri si semnificatia lor

Numarul de raspunsuri. Pentru populatia generala, numarul total de raspunsuri (R) se situeaza intre 20 si 30, iar pentru subiectii eu un nivel de instruire superior el atinge circa 40-50 de raspunsuri. Un numar de raspunsuri mai mic decit media poate avea mai multe semnificatii: blocaj emotional, depresie, retard intelectual, tulburari psihiatrice, Un numar de raspunsuri mai mare decit media denota deseori aparitia "complexului de inteligenta": dorinta subiectului de a se face bine vazut de examinator, de a parea inteligent in oehii lui, acumulind raspunsuri (cantitate preferata calitatii).

Timpul raspunsului (T/R) sau timpul de reactie se situeaza in medie la 45 de secunde. Prelungirea timpului de reactie denota efectele unei inhibitii a carer detenninante sint diferite (timp de reflectie, incetinire depresiva, blocaj asociativ). Excesul de rapiditate (3 raspunsuri si mal mult pe minut) indica. o slabire a controlului de idei, adaptare la situatie a subiectilor inteligenti, schizofrenie.

Fieeare raspuns este cotat dupa 3 parametri: localizare, determinanta, continut.

Loca1izarea ra spunsuril or. Ea ne informeaza asupra felului de a pereepe a subiectului, de a intra in contact cu realitatea. Pot fi delimitate:

A) Rlispunsuri globale (G) care se refera la integritatea petei negre sau colorate. Ele por fi:

- simple; acestea abordeaza plansa printr-o lectura direct! a materialului. De exemplu, liliac pentru plansele I, V; piele de vita - plansele IV, VI. Asociate cu perceptii corecte, prezenta raspunsurilor simple in protocol marturiseste despre caracterul adaptiv al functionarii cognitive.

- vagi si impresioniste; raspunsurile vagi (de exemplu: nori, picturi non figurative) denota 0 gindire putin ferma in abordarea lumii, cele impresioniste arata sugestibilitatea su bi ectului.

- secundare; acestea apar cind este 0 succesiune de operatii mentale in elaborarea raspunsului.

B) Rdspunsuri cu detaliu extins (D). Acestea se constituie din decupaje, care in fiecare plansa sint cele mai frecvente. De exemplu: plansa VIII, partea roz lateral a - animale. Raspunsurile D semnifica gustul pentru concret, simtul realului, intelect practic. NumArul mediu al raspunsurilor D tntrun protocol este de 15-20. Mai mult de 75 % de raspunsuri D indica 0 limitare de ordin emotional sau intelectual.

C) Riispunsuri cu detaliu foarte limitat (Dd). Ele reprezinta decupaje partiale, altele decit raspunsurile D §i pot fi normale (insulare SA_P peninsulare); interioare (Ddi), de frontiers etc. Raspunsurile Dd au 0 sernnificatie fie intelectuala, fie afectiva si Yin dintr-o gindire capabila sa analizeze deta1ii mici (spirit de observatie, perseverenta). Se pot distinge detalii asociate cu forma pozitiva ( F + ). care pun in evidenta un demers cognitiv prin cautarea minutioasa a preciziei, ~i detalii arbitrare, care ilustreaza miscarile unei gindiri confuze. Un numar mare de Dd indica saracia culturala sau intelectuala,

D) Raspunsuri cu detaliu pe alb (Dbl). Ele se coteaza doar~cA sint situate in intregirne pe alb. :in mod clasic, referindu-ne la Rorschach. inversia figura - fond poate fi interpretata ca 0 atitudine de opozitie.

E) Detaliu oligofrenic (Do). Este un caz particular al Dd §i este dat acolo unde, de regula, subiectii vad un D al carui . continut este 0 parte a continutului obisnuit, vazut in D. De exemplu, plansa VI (sus): "mustati de motan " ( pe cind aceasta parte este interpretata, in general, ca un cap de mitt).

Determinantele. Este 0 a doua cotare care explica ce a determinat raspunsul subiectului §i se refers la msustree perceptiva ce se concretizeaza in raspuns: forma, miscare, culoare.

A) Raspunsurile-forma (F). Acestea sint cele mai nurneroase ~n testullui Rorschach. Media raspunsurilor F este de 60-65. In general, raspunsurile-forma indica capacitatea subiectului de a se adapta la realitatea exterioara gratie activitatii reglatorii a ratiunii §i gindirii. Pot fi delimitate forme percepute corect F + si forme eronate F -. Raspunsurile sint notate cu F +,

Int roducere in psibodiagnostic 148

149 Carolina PLATON

8) Rdspuasurile-miscare ( K). Ele constituie 0 variabila cu 0 mare valoare diagnostics in sistemul Rorschach. Raspunsurile-mlscare sau chinestezice se subdivizeaza in doua eategorii: marl K - fiinta umana in intregime ~j mici k - fiinta umaria partiala, animale sau obiecte vazute in miscare. Cotarea si interpretarea raspunsurilor-miscare constituie unul din punctele cele mai controversate din testul Rorschach. Pentru Rorschach, chinestezia releva tendintele introversive ale subiectului. Existenta in protocol a unui mare numar de raspunsuri de tipul K (raspunsuri in care fiinta sau obiectul desprins din imagine este vazut. in .mi~~are) ar de~o~ introversiune, 0 preocupare pentru viata interioara, fantezie ~I relatii personale mai degraba intensive decit extensive. Ulterior, semnificatia acordata raspunsurilor chinestezice (interiorizare ~i inteligenta) s-a schimbat considerabil, tendinta fiind, Ia ora actuala, de a vedea in aceste raspunsuri, mai ales, expresia motivatiilor sub i ectului ~i a mecanismelor de aparare opuse acestor motivatii.

C) Raspunsurile-culoare (C). Ele constituie 0 alta. variabila, desprinsa uneori ca un indiciu suplimentar at fonnei:

FC, CF, C in dependenta de faptul daca forma ~ fost un ele~ent preponderent, secundar sau absent. Semnificat~a raspun~u:I1orculoare a fost stabilita de Rorschach: FC exprima afectivitatea socialmente adaptata $i acceptata de subject, CF reprezinta afectivitatea egocentrics, narcisismul, instabilitatea, C denota irnpulsivitatea, absenta controlului. Ulterior, aceste interpretari clasice au fost aprofundate de alti cercetatori. Unii autori mentioneaza un tip de reactie, numit "socul culorii", care se inrilneste la persoane cu nevroza anxioasa ~i consta in lungirea timpului de reactie la prima aparitie a unei planse colorate si in raspunsuri bizare.

Continutu1. Este 0 a treia cotare a raspunsurilor in cadrul careia se delirniteaza:

A) Riispunsurile umane, care pot fi de 3 feluri:

- raspunsuri care asociaza pata cu 0 fiinta umaria in intregime. Aparitia unui numar mare de asemenea raspunsuri

atunci cind subiectul percepe (0 forma buna), de exernplu In plansa V, un liliac, Asemanarea ce exista intre pata si un liliac cu aripile intinse indica un nivel ridicat de organizare a impresiilor senzoriale. in schimb, considerarea imaginii ca prezentind un tract intestinal se noteaza e~ F -. ~cest trp de raspuns indica perceptii denaturate de trebuinte, de !nterese .sau de ernotii deosebit de acute. S-au Jacot numeroase incercari de fixare a' criteriului de distingere a F + de F - pe baza frecventei de aparitie a Jor in populatia normala. Rorschach a stabilit li~ta ~ +, relevind raspunsurile date "frecvent" de 100 de subiecti normali, 'insa nu a definit ceea ce Intelege prin notiunea de "frecvent". Clopfer a renuntat la distinctia F + si F -, el prefera sa coteze, de exemplu, pentru orice raspuns un nivel de forma cuprins intre - 2 si + 5. Se considera ca proport.ia de . F + i~ protocolul unui subiect este expresia ~u n~a~ a mv~lul~' intelectual, a capacitatii de sesizare a particularitatilor mediului, dar si a posibilitatilor de integrare adaptiva, de acomo~re ~ reactiilor pe baza unei analize objective a .medlUl~l. Schizofrenicii, de exemplu, desprind adesea forme bizare, Din datele lui Beck rezulta ca la adultii normali cu inteligenta superioara, procentul de F + este de 85-95:0.; la cei cu inteligenta medie proportia este de 75-90%. Minimul de F + pent~ un adult normal este .. ~e 60 ~ si scade i~ psihoze!e afective pina 1a 40 %. La copm nonnah peste 10 am, proport~a de F + este de 60-85 %; la retardatii mentali de gravitate medie de 45-70 %.

In concluzie, sA mentionam cll raspunsurile-forma constituie un mod de functionare curent, banal, normal, care consta in a percepe realitatea, raminind degajat de implicatiile emotionele si fantasmatice. Totodata, ele demonstr~aza caracterul lor adaptiv (confirmat prin procentajul raspunsurilorforma corecte (F +), releva conduitele de control (atit ale realitatii exteme pereepute "obiectiv", ~it $! acele i.nteme. ale carer manifestari sint reduse ), denota aptitudinea subiectului de a da lucrurilor un contur care diferentiaza frontiere stabile intre intern si extern, intre real si imaginar.

Introdueere in psihodlagnostie

150

151 Carolina PLATON

vorbeste despre capacitatea individului de a se identifica cu 0 imagine umana si de a recunoaste apartenenta sa la specia umana;

- raspunsuri care exprima 0 parte interna a corpului uman. Asemenea raspunsuri pot fi purtatoare ale unor reprezentari refulate (de exemplu: nas, picior, sau chiar cap constituie raspunsuri sexuale simbolice) sau pot lua valori mai morbide (de exemplu: membre taiate, dezintegrate care constituie un semn de anguoasa majora privind starea corporala a subiectului);

- raspunsuri care exprima fiinte paraumane: fantome, ingeri, caricaturi, portrete, vrajitori, zine, zei. Aceste raspunsuri pot exprima 0 viata imaginara bogata in fantasme. in unele cazuri, prin masivitatea si dimensiunea lor distructiva, ele pot sublinia 0 stare persecutiva si chiar paranoica,

B) Raspunsurile-anirnale care pot fi de 2 feluri:

- raspunsuri care exprima un animal in intregime sau piele de animal;

- raspunsuri care exprima partea exterioara a unui animal. (Pentru unii autori exista si 0 a treia versiune de raspunsuri care exprirna animale mitologice, monstri, caricaturi, desene animate).

Dupa Rorschach raspunsutile-animale indica stereotipia gindirii, posesia mecanismelor mentale automatizate, care se deruleaza rara interventia reflectiei, Numarul mediu al raspunsuril or-animale, considerat normal, este de 30-60 %. Analiza calitativa a raspunsurilor-animale ne permite sa judecam despre caracterul socializant al continutului lor, unele dintre ele evoclnd 0 fantasmatica morbida, care poate servi drept suport protectiei unei stari persecutive (animale periculoase, amenintatoare, devoratoare etc.).

C) AIle continuturi. Ele sint foarte variate. 0 incercare de a Ie regrupa a fost facuta, in Franta, de Morali si Canivet (3). care au propus un sistem de 15 clase: elemente - fragmente - geografie - botanica - peisaje - anatomie - obiecte - simbol - stiinta ... etc.

Factori aditionali. 0 serie de factori aditionali sint luati in considerare in timpul cotarii:

A) Rdspunsurile banale. Acestea semnifica adaptarea sociala elementara: a vedea banalitatile inseamna a vedea ceea ce toata lumea vede. Este vorba deci de conformismul social. de participarea Ia gindirea colectiva. Rorschach mai mentioneaza ~i raspunsurile originale: ele apar 0 data la una 100 de raspunsuri. Raspunsurile originale pozitive sint semnul inteligentei creatoare; raspunsurile originale negative sint semne patologice. Multi practicieni au renuntat sa se serveasca de aceasta cotare, deoarece 0 considera foarte subiectiva: este imposibil de a stabili statistic 0 lista de raspunsuri cu 0 frecventa alit de slaba. in plus, originalitatea poate fi considerata doar un raport cu un mediu cultural dat.

B) Socurile. Acestea sint reactii de stupoare afectiva, de perturb are emotionala profunda. provocata subiectului de particularitatile unor planse, Aceasta perturbare duce la 0 dezorganizare a gindirii rationale si a controlului pe care aceasta o exercita asupra personalitatii, Pentru a admite existenta socului este nevoie de prezenta a circa 5 din urmatoarele semne:

- marimea supracompensatorie a numaruiui de raspunsuri;

- iregularitatea succesiunii;

- absenta raspunsurilor colorate in plansele colorate;

- saracia continutului;

- marirea timpului de latenta;

~ remarce critice sau autocritice; - raspunsuri bizare, infantile;

- exclamari emotionale de dezaprobare a plansei;

- manipularea agitata a plansei;

- ezitare, tacere, refuz.

4. Interpretarea. Interpretarea testului se realizeaza in conformitate cu mai multi parametri:

A) Interpretarea cantitativd sau statisticd. Ea se bazeaza pe factorii nwnerici, obiectivi care "apara .. psihologul de propriile sale proiectii. Interpretarea cantitativa contine patru faze succesive: inteligenta, afeetivitatea, punctele vulnerabile, sinteza personalitatii. Numai dupa aceasta psihologul trece la interpretarea calitativa.

Introd ueere in psihodisgnostie 152

8) interpretarea temporalii sau dinamica. Aceasta interpretare vizeaza reluarea de catre psiholog a raspunsurilor subiectului, in ordinea data de acesta, pentru a putea studia inlantuirea lor in tabloul general al personalitatii. Se noteaza cum s-au succedat localizarile, determinantele, continuturile, numarul de raspunsuri, comentariile, pozitia planselor etc.

C) Perspectiva psihanaliticd. Materialul testului poate fi analizat si cu referinta la modelul anaiitic oferit de psihanaliza. Petele sint abordate in functie de continutul lor manifest, dar se tine cont si de continutul latent care se articuleaza in jurul continutului manifest. Continuturile manifest si latent ale planselor Rorschach permit intelegerea mai usoara a discursului subiectului, dat fiind faptul ca discursul se raporta nu numai la obiecte concrete, ci si la obiecte cu semnificatie simbolica,

D) Modalitdtile discursului. Testul Rorschach invita subiectul sa tina un discurs. Un asernenea discurs comporta in mod obligatoriu atitudini semantice personale ale subiectului, a caror studiere completeaza interpretarea. Minkowska (3) a fost prima care a studiat protocoaleie lui Rorschach ca texte din care au degajat expresii caracteristice pentru anumite tipuri

,individuale. Este yorba despre studii de stilistica, care se bazeaza pe postulatul unei corespondente dintre stilul unui subiect si structura sa mentala. Minkowska noteaza:

- vocabularul, gradul de abstraetizare a acestuia ( de exemplu, plansa "v"; liIiac, pasare );

- gradul de certitudine ( de exemplu, plansa "v"; eu vad un liIiae; ar putea fi un liIiae );

- calitatea general a a raspunsului: coerenta, vivacitate, concret, abstract;

- tonul raspunsului: impersonal. doctrinar;

- gestualitatea: subiectul tine plansa la distanta, 0

manipuleaza, mimeaza raspunsurile sale.

5. Sinteza rezultatelor. Aceasta se contine in raportul final, care este diferit in dependenta de persoana careia i se adreseaza: parinti, judecator, psihiatru etc. Raportul trebuie sa fie redactat intr-un limbaj accesibil destinatarului si sa includa

153 Carolins PLATON

cit rnai putina terminologie psihologica. El trebuie sa respecte regulile deontologiei psihologice privind secretul profesional, respectul personalitatii ~i sa previna utilizarea informatiei comunicate contra interesului subiectului.

6. Valoarea ~i limitele testului Rorschach. In general, metoda Rorschach, prin intermediul perceptiei unor stimuli vagi si arnbigui, pune in evidenta particularitati ale personalitatii, in sensu I larg al termenului, Dupa Rorschach, proba evidentiaza trasaturi individuale ~i afective - sensuri ale unor moduri de conduits constanta. Unul din avantajele metodei consta in tnsusi faptul ca permite sa se desprinda efectele pe care componentele inte1ectuale Ie au asupra celor afective si invers. Metoda Rorschach permite sa se evite mccanismele de autoaparare, Subiectul poate proiecta idei, sentimente de care nu este pe deplin constient, sau pe care nu le-ar admite ca sint ale sale. Adeptii lara rezerva ai metodei considers cli ea poate fi aplicata nu numai in studiul devierilor patologice ale personalitatii, ci $i in stabilirea tabloului personalitatii nonnale si chiar in detenninarea aptitudinilor' in scopul orientarii si selectiei profesionale. Interpretarile realizate de 0 serie de clinicieni specializati in aceasta tehnica sint concordate in suficienta masura.

in mod curent insa, dupa parerea chiar ~i a specialistilor notorii, nu se ajunge la un diagnostic clinic pe baza exclusiva a testului Rorschach. Psihologii au supus proba veriflcarilor carora sint supuse instrumentele psihometrice $i au ajuns la concluzia ca, in general, aceasta nu corespunde unor astfel de verificari. Dificultatile rezulta din imposibilitatea unei prelucrari statistice ample. Nu exists ~i suficiente date normative. Rezultatele verificarii fidelitatii, de asemenea, nu au fost suficient de consistente.

Controversate au fost ~i opiniile privind posibilitatea utilizarii metodei la copii. Or,unii clinicieniconfirma col ea este aplicabila incepind eu virsta de 3 ani, altii 0 recomanda doar pentru a obtine unele informatii generale (la copii raspunsurile sint influentate de dispozitia de moment, ceeaee face necesara

Introducere in pslhodiagnostic

154

155

Carolina PLATON

repetarea exarnenului). Interpretarea datelor obtinute prin proba Rorschach este deosebit de complexa: protocoalele nefiind formulate in tenneni standardizati sau valori numerice, descrierea depinde mult de concepti a si experienta examinatorului. Sintetizind concluziile diferitelor cercetari, Holtzman (50) remarca principalele neajunsuri ale metodei: absenta unui consens asupra criteriilor de cotare, fidelitate nesatisfacatoare, existenta variatiilor in stilul de interogare a subiectilor de catre examinator. Or, deficientele metodei Rorschach au stimulat numeroase cercetari ~i modificari ale probei originale,

7. Teste derivate din testul Rorschach (3).

Testul Z. in 1948 Zulliger a construit testul Z cu numai trei pete de cerneala: prima sugereaza, mai ales, raspunsutile--forma, a doua - raspunsurile-culoare, a treia - raspunsurile-miscare. Petele sint proiectate pe ecran cu ajutorul diapozitivului. Acest fapt pennite administrarea colectiva a testului care se face in timp limitat, subiectii scriind singuri raspunsurile. Interpretarea este omoloaga Rorschach - ului.

Rorschach colectiv. in Statele Unite, Hannower a elaborat 0 varianta a testului pentru aplicare colectiva, Zece planse ale lui Rorschach sint proiectate in semiobscuritate, fiecare timp de 3 minute. Subiectii noteaza interpretarile lor pe foi speciale, continind 0 reproductie In negru si alb a fiecarei pete, pe care ei deseneaza localizarea raspunsurilor lor.

Rorschach cu alegere multiple. Subiectului i se prezinta

o lista de raspunsuri tipice, 30 pentru fiecare plansa, dintre care

o jumatate sint extrase din protocoale normale, iar ccalalta jumatate - din protocoale patologice, Raspunsurile sint prezente in grupe de 10. Subiectul trebuie sa gaseasca 3 raspunsuri (unul in fiecare grupa ), care corespund, in cea .mai mare masura, perceptiei proprii. Tehnica este utilizata pentru depistarea cazurilor psihiatrice (mai mult de 40 % de raspunsuri psihopatologice), care trebuie confirmate printr-un exam en individual. A vantajul testului consta in cotarea sa aproape automata de nonspecialisti,

Rorschach paralel. EI contine 10 pete diferite de ale lui Rorschach, care permit 0 retestare a subiectului.

Rorschach familial. Levy si Epstein au adaptat 0 varianta pentru aplicarea familiala a testului. Fiecare membru at familiei trece Rorschach-ul in mod individual. dupa ce toata familia elaboreaza raspunsuri comune. Se compara raspunsurile individuale cu raspunsurile comune.

9.2.3. Testul de aperceptie tematica (TAT)

I. Istoric. Testul de aperceptie tematica, (TAT), at lui Murray (32) este una din tehnicile care, de rind cu testul de asociatii de cuvinte al lui Jung ~i petele de cemeala ale lui Rorschach, a constituit prototipul unei investigatii glob ale a personalitatii ca 0 totalitate in evolutie a carei elemente constitutive sint in interactiune. TAT nu a aparut pe loc gol. in 1897, in unul din manuscrisele sale. Freud raspindeste ideea ca productiile artistice reflects personalitatea autorului, ideea fiind materialism intr-o lucrare publicata in 1906, lucrare consacrata analizei unui roman al lui Jensen. in 1907, Brittain publica 0 proba pentru studiul imaginatiei care anticipeaza TAT: 9 imagini erau prezentate adolescentilor care trebuiau sa inventeze istorii sugerate de aceste imagini. Ca -~i pentru alte probe din aeel timp, precursoare ale testului Rorschach, interpretarea era centrata pe irnaginatie, si nu pe personalitate, Ignorata timp de 25 de ani, tehnica Brittain a fost reluata in 1932 de Schwartz, pentru a fi utilizata in expertiza minorilor delincventi, in 1935, Morgan si Murray publica prima forma a TAT, in 1938, Murray interpreteaza rezultatele obtinute in doctrina sa a personalitatii, iar in 1943 el publica forma definitiva a testului cu manualul de aplicare utilizat si in prezent.

Murray. medic ~i biochimist, director al unei clinici psihologice din Harvard, initiaza un enonn experiment. destinat sa valideze inventarul unor variabile ale personalitatii isi sA fumizeze astfel 0 baza stiintifica a interpretarii testului sau. Timp de citeva Iuni, studenti voluntari sint supusi mai multor

Introducere in psihodiagnostic 156

157 Carolina PLA TON

probe de investigatie psihologica: convorbire ghidata, autobiografie, chestionare, sedinte de asociatii libere asupra amintiriior din copilarie ~i a vietii sexuale, testul Rorschach, testuJ Rosenzweig, testele de nivel de aspiratie, de integrare sociala, de interese etc. Generalizarea rezultatelor individuale obtinute au permis sa se elaboreze trei liste de variabile fundamentale ale personalitatii:

A) Lista motivatiilor. Ea cuprinde 20 de trebuinte, regrupate in 10 rubrici. lata citeva din aceste rubrici:

• trebuinta de dominate; de supunere; de autonomie; de agresiune; de umilire;

• trebuinta de reusita;

• trebuinta sexuala: de senzatii; de exhibitie ( expunere ); de joe;

• trebuinta de afiliatie ( fata de altul ); de respingere

(a eelor dinjur);

• trebuinta de a fi sprijinit; de a proteja;

• trebuinta de a evita blamul;

• trebuinta de a evita inferioritatea; de a reactiona; de a

se apara;

• trebuinta de a evita suferinta;

• trebuinta de or dine;

• trebuinta de intelegere intelectuala;

B) Lista factorilor interni. Este vorba de in stante Ie psihice descrise de psihanaliza, care intervin, de rind cu trebuintele, in declansarea conduitelor:

• "ell" - ideal ( autoimplinirea sinelui );

• narcisismul ( dragostea "ell" - lui pentru "el" insusi );

• "supra - eu-l" integrat ( confirmarea "eu" - lui );

• "supra - eu-l" in conflict (sentimentul de culpabilitate, depresia, criza de constiinta ).

C) Lista trdsdturilor genera/e. Ea cuprinde starile interioare si emotiile traite de subiect: angoasa, creativitate, emotivitate, intensitatea efortului, persistenta la efort,

radical ism-conservatism, uniformitate-schimbare, proiecti vitateobiectivitate in judecata altuia etc;

2. Administrare. Materialul testului consta din imagini in negru si alb cu unul sau mai multe personaje (3 imagini redau peisaje). Actiunile in care sint angajate personajele, expresiile fetelor sint 4mbigue, oferind posibilitatea unor interpretari diferite. 0 plansa este absolut alba: ea favorizeaza proiectia imaginii ideate pe care subiectul Ie are despre sine. Se presupune ea 0 persoana care interpreteaza 0 situatie sociala ambigua 0 face prip prisma propriei experiente, a dorintelor, a eontlictelor sale. Din cele 30 de imagini pot fi alcatuite 4 serii a cite 19 planse valabile pentru baieti, fete ~i persoanele de sex maseulin ~i feminin care au mai mult de 14 ani.

in procedura originala se recomanda examinarea in doua sedinte, pentru a doua pastrindu-se imaginile cu caracter rnai dramatic, mai bizar. Examinatorul incurajeaza subiectul Ia detalii, dupa caz el poate atrage atentia subiectului la un detaliu al imaginii neglijat de acesta, dar se abtine de la orice sugestie sao informatie despre ceea ee reprezinta detaliul sau imaginea, Pentru a doua serie, Murray recomanda subiectului sa dea libertate imaginatiei, inventind ceva asemanator eu un mit, vis, poveste. Pentru plansa alba subieetului i se cere sa i§i imagineze o gravura (1a nevoie inchizind oehii), pe urma sa inventeze 0 istorie despre gravura, La sfirsit, se procedeaza Ia 0 ancheta, pentru a afla de unde are subiectul ideea istoriei. in timpul anchetei pot fi provocate asociatii libere ale subiectului, pomind de la fiecare faza a istoriei, insa aceasta metoda iese din cadrul testului si constituie un inceput de psihoterapie.

3. Interpretare. Interpretarea TAT prezinta di ficul tati mai marl decit eea a lui Rorschach; nu exista cotari cifrate, iar teoreticienii TAT sint in dezacord privind prineipalele cal ale interpretarii, Astfel, este foarte mare tentatia pentru psiholog de a se multumi eu 0 analiza mai mult intuitiva, extragind din istoriile elaborate de subiect analogii posibile cu intimpUiri traite si probleme proprii. Dupa Murray. istoriile inventate de subiect constituie descrieri usor deghizate ale conduitei acestuia in viata

Introducere in psihodiagnostic

158

159 Carolina PLATON

reala, Aceste istorii contin, pe de 0 parte, un erou cu care se identifica subiectul si caruia ii atribuie propriile motivatii, iar pe de alta parte - personaje in interactiune eu eroul care prezinta fortele mediului familial si social real a carer presiune 0 resimte subiectul.

Murray distinge analiza formala a protocolului si analiza continutului pe care el a dezvaluit-o in mod special. Analiza formala vizeaza intelegerea de catre subiect a instructiunii, gradului de cooperare, exactitatea perceptiei imaginilor, coerenta, gradul de realitate, stilul istoriilor, limbajul utilizat etc. Toate acestea dau informatii despre inteligenta subiectului, exactitatea gindurilor sale, capacitatile literare sau artistice, aptitudinile verbale, intuitia psihologica si simtul realitatii. Tendintele patologice sint aici foarte usor de depistat. Analiza continutului este mult mai complexa si contine 5 puncte:

A) motivatiile, factorii interni si trasaturile generaJe ale eroului. Prima sarcina este de a gasi printre personajele fiecarei istorii eroul cu care se identifies subiectul: personajul de care subiectul testat s-a interesat mai mult, adoptind punctul sau de vedere; personajul care seaman! eel mai mult cu subiectul dupa virsta, sex, caracter; personajul care joaca rolul central in derularea actiunii dramatice;

B) fortele anturajului care exercita influenta asupra eroului, numite de autor presiuni. Ele se depisteaza pomind de la actiunile si emotiile altor personaje;

C) desfasurarea si deznodamintul istoriei. Se analizeaza: a) cum reactioneaza eroul Ia diverse situatii care constituie tema istoriei (analiza verbelor care exprima conduitele: de exemplu, agitatii, abandon, triumt); b) cum eroul conduce situatia spre deznodamint (stilul conduitei, de exemplu: impulsiva sau controlata, energica sau slaba); c) cum se produce deznodaminrul (prin actiune voluntara a eroului, prin cea a anturajului, de la sine); d) de ce natura este deznodarnintul (conform motivatiei subiectului, compromis, esec partial sau total pentru subiect, lipsa de deznodamint);

D) analiza ternelor. Fiecare istorie contine una sau mai multe teme. Se releva temele rnai frecvente, temele exceptionale, Temele furnizeaza informatie asupra problemelor majore si minore ale subiectului;

E) interese si sen tim ente. Este yorba de a evidentia atitudinile pozitive ~i negative ale eroului fata de figurile patemale (barbati in virsta), matemale (femei in virsta), fata de personaje de diferite sexe, dar ~i de aceeasi vtrsta cu subiectu1.

Dupa analiza formals si de continut se trece la sinteza rezultatelor. in acest sens, MWTay dA urmatoarele indicatii:

• istoriile elaborate de subiect pot prezenta 0 situatie actuala, trecuta, sperata sau viitoare;

• din punct de vedere at personalitatii subiectului, aceste povestiri pot fi raportate la amintiri personate, la sentimente ~i dorinte actuale, la lucruri pe care subiectul ar fi vrut sa le faca sau i~i imagineaza ca ar putea sa le facl cindva; la tendinte inconstiente ~i la sursele reveriilor infantile;

• trebuie diferentiate istoriile impersonale determinate doar de gravuri (desene) ~i istoriile in care subiectul tntr-adevar s-a proiectat; dupa Murray 30 % procente din istorii sint impersonate.

Interpretarea TAT trebuie sl tina cont de 3 nivele ale personalitatii: tendintele refulate, gindirea inferioara, comportamentul. Aceste nivele, in opinia lui Freud, se apropie de inconstient, preconstient ~i constient. Murray considera ca personalitatea normal! are 3 straturi. eel superficial cuprinde tendinte recunoscute de subiect, manifestate in comportamentul sau. Stratul intermediar consta in tendinte care apar In gindire in mod nedeghizat si subiectu1 poate vorbi despre ele unor persoane apropiate. eel profund cuprinde tendintele inconstiente, care se tradue foarte rar in actiuni, Din aceasta cauza, se intimpla ca ceea ce se evidentiaza pe baza TAT sa fie in dezacord cu ceea ce gindeste ~i face subiectul in activitatea sa zi de zi. Toate acestea maresc dificultatea interpretarii rezultatelor testarii §i demonstreaza complexitatea metodei

l

Introduce.-e in psihodiagnostic 160

161 Carolina PLATON

f 1m. Un fragment dureaza 1-2 minute si cuprinde 5-15 imagini ambigue. Raspunsurile sint clasate in doua tipuri: banalizare (interpretare afectiva neutra) $i dramatizare (semnificatie conflictuala a' situatiei), Scopul probei este de a facilita investigatia anumitor probleme filmologice: perceptia de imagini, mtelegerea inlantuirii lor, participarea spectatorului.

Testul de aperceptie vocational! al lui Ammons $i al colaboratorilor sai cuprinde 18 planse, in care diferite activitati profesionale slot bine precizate, insa atitudinile personajului principal ramin ambigue. Cotarea se refer! la cinci variabile: atitudinea general a vizavi de profesie, motivatii, conflicte, solutia lor, de deznodamindul istoriilor.

elaborate de Murray. in afara de interpretarea lui Murray, TAT cunoaste un sir de interpretari propuse de alti psihologi (49)

4. Valoarea si limitele Testului de aperceptie tematica.

Acestea pot fi discutate sub diferite aspecte: conceptia structurii personalitatii pusa la baza testului, calitatile psihometrice etc. Unul din avantajele TAT este ea se evita mecanismul de autoaparare, Subiectul atribuie personajului idei, sentimente pe care din rusine sau teama nu le-ar admite ca ar fi ale sale, sau de care nu este pe deplin constient. Jnsa, uneori, mecanismele de aparare sint atit de putemice, incit nici intr-o situatie persoana nu proiecteaza ascunzisurile sale.

Limitele testului apar si din cercetarile consacrate aspectelor psihometrice ale acestuia, Numerosi autori au facut eforturi de standardizare a sistemului de analiza si i nterpre tare, considerind ca formalizarea, intr-o anumita masura, a acestuia ar facilita obiectivitatea cotarii. Fidelitatea metodei este apreciata ca lirnitata chiar de autor, care sustine ca raspunsurile la TAT reflecta atit dispozitia shirnbatoare a subiectului, cit si viata lui prezenta. Fidelitatea interexarninatorie a fost extrem de diferita (intre 0,39 si 0,89). Validitatea este considerata de unii autori ca fiind satisfacatoare. Marison, de exemplu, gaseste 0 corespondents de 75 % dintre dateIe clinice si cele obtinute prin TAT (32).

5. Testele derivate din TAT

Simonds a construit un TAT pentru adolescenti, a carei administrare si interpretare sint i dentice cu eel al T AT, dar a carui 20 de planse cuprind personaje cu trasaturi de adolescenti sau adolescente.

Bellak a propus un test tematic destinat persoanelor in

9.3. Panorama altor teste protective

9.3.1. Clasificarea testelor projective

virsta,

Exista mai mute criterii de clasificare a metodelor proiective: scopul utilizarii metodei, natura materialului, activitatile executate de subiect etc. 0 larga circulatie are clasificarea propusa de Lindzey, in baza activitatilor executate de subiect. Conform acestei clasificari (3) pot fi distinse:

• tehnicile asociative in cadrul carora subiectul raspunde la stimuiul prezentat cu primele idei, imagini, asociatii, care ii vin in minte. De exemplu: Testul Rorschach. Testul norilor Stem etc.;

• tehnicile constructive dau 0 mare libertate de creatie si, spre deo'sebire de tehnicile asociative, angajeaza subiectul intr-o activitate cognitiva si irnaginativa mai complexa. De exemplu:

TAT. CAT etc.;

~ tehnicile de completare prevad completarea de catre subiect a unor fraze, imagini, povestiri neterrninate. De exemplu: Testul de completare a frazelor, Testul Rosenzweig etc.;

Van Lennep elaboreaza "Testul celor patru imagini" care se distinge de TAT prin material si prin instructiune: cele 4 planse sint in culori, iar subiectul trebuie sa scrie timp de 0 jumatate de ora 0 singura istorie.

Testul Filmic Tematie a fost elaborat in Franta in 1955 de Cohen-Seat, Bremont si Richard. El este un TAT prezentat in

Introducere in psihodiagnostic

162

163

Caroliua PLA TON

~ tehnicile de alegere cer subiectului sa aleaga din mai multe alternative elementul care ii pare mai potrivit sub aspectul corectitudinii :;;i al atractivitatii. De exemplu: Testul Szondi etc.;

~ tehnicile expresive in a carer realizare subiectul nu numai se dezvaluie, dar descopera si conflictele sale, fapt ce contribuie la ameliorarea adaptarii. De exemplu: Testul arborelui, Testul satului etc.

Frank, inventatorul expresiei "Test proiectiv", a propus urmatoarea clasificare:

• tehnici constitutive in care subiectul structureaza un material nestructurat (de exemplu: Testul Rorschach);

• tehnici constructive in care subiectul interpreteaza un material cu semnificatie afectiva (de exemplu: TAT);

• tehnici catartice in care subiectul exteriorizeaza 0 reactie ernotionala sub influenta stimulului (de exemplu: desenele sau jocurile dramatice libere);

• tehnici refractive in care personalitatea subiectului este descoperita prin distorsiunile pe care produce intr-o activitate de comunicare socialmente conventionala (de exemplu: grafologie ).

Rosenzweig (3) utilizeaza 0 c1asificare mai condensata

in conformitate cu aspectele personalitatii evidentiate:

• metode expresiv-motrice (de exemplu: grafologie);

• metode perceptiv-structurale (de exemplu: Rorcshach);

• metode construetiv-dinamice (de exemplu: TAT). Clasificarea, apartinind lui Auzieu si Chabert (3), pune

in evidenta functiile mentale a caror exersare este revelatorie pentru personalitate. Aceasta clasificare vizeaza:

• perceptia vizuala (de exemplu, testul norilor al lui Stern);

• perceptia auditiva (de exemplu, testul sonor al lui Boissier);

• asociatiile de cuvinte, idei, imagini (de exemplu, testul Rosenzweig);

• clasamentul categorial (de exemplu, mozaica lui Loewen feld);

• alegerea afectiva (de exemplu, Testul Szondi);

• simbolismul jocurilor de constructie (de exemplu, Testul satului);

• simbolismul jocurilor dramatice (de exemplu, testele

psihodramatice );

• simbolismul desenului (de exemplu, Testul copacului);

• simbolismul culorii (de exemplu, Testul Liicher);

In continuare, vom descrie panorama altor teste proiective, in conformitate cu grupeJe din c1asificarea lui Lindzey.

9.3.2. Tehnici asociative

Cele mai reprezentative sint: Testul Rorschach, Testul Holtzman si diverse variante ale lor. Dat fiind faptul c! Testul Rorschach a fost prezentat mai sus, sa ne oprim mai detaliat la Testul Holtzman (HIT).

in Statele Unite, Holtzman (49), urmarind scopul de a imbunatati Testul Rorschach, lndeosebi in a aplica 0 absolute rigoare statistic! in cotare, a construit 0 versiune noua a testului. Modificarile au avut loe sub aspectul materialului, ~i anume, s-au standardizat alte pete decit cele originale, din care s-au constituit doua serii paralele de tehnici A ~i B. compuse fiecare din cite 45 de planse, formelor carora Ii s-a asigurat 0 echivalenta psihornetrica. in fiecare forma se utilizeaza doua planse suplimentare, cu un conti nut usor de desprins, care servese numai pentru familiarizarea subiectului cu proba. Petele au fost selectionate din alte citeva sute, pe baza urmatoarelor criterii: gradul de diferentiere a raspunsurilor provocate la doua grupe extreme (adulti norma li si bolnavi mental) ~i cantitatea de informatii furnizate de raspunsuri. Petele retinute sint mai complexe din PUDct de vedere al formei, culorii, umbrelorsi mai variate sub aspectul simetriei decit cele ale lui Rorschach. 0 alta

In trod ueere in psit.odiagnostie 164

165 Carolina PLA TON

• rniscare (M): cota 0 - cind nu se face nici 0 referire la aspectul dinamic; 1 - cind exista un potential static (fiinta desprinsa sta, priveste, se odihneste); 2 - pentru miscari accidentale (merge. vorbeste); 3 - pentru miscari dinamice (danseaza, plinge); 4 - pentru miscari violente (explodeaza, se napusteste );

• verbalizarea patognomica (V): cota 0 - cind nu se observa nici un element patologic; 4 - cind raspunsurile sint incoerente, apare 0 logica autista, contaminare, referire la sine, absurditati;

• uman (H): cota 0 - cind nu se face niei 0 referire la fiinta umana; cota 2 - cind fiinta umaria este desemnata in mod specific, sau cind se face 0 descriere a fetei;

• anatomie (At): cota 0 ~ clnd nu se depaseste tnvelisul corpului; 2 - pentru denumirea organelor interne;

• sex (Sx): cota 0 - clod nu se face nici 0 referire IS. sex; 2 - pentru expresii triviale.

• anxietate (Ax): este dedusa din sentimentele si atitudinile descrise (animal infricosat, om mort). Cota 2 se da atunci cind expresia este foarte evidenta;

• ostilitate (Hs): este apreciata intr-o scala de 4 puncte, in functie de evidenta cu care este exprimata;

• balanta (B): se acorda I punct atunei cind subiectul face referire la simetria - asimetria petei;

.popular (P): se da 1 punct pentru raspunsurile populare, aceasta caracteristica fiind stabilita statistic in studiile normative preliminarii.

Holtzman si-a propus sa stabileasca relatia dintre cele 22 de variabile, pe de 0 parte, iar pe de alta parte, relatia lor ell trasaturile diagnosticate. Autorul constata ca variabilele pot fi grupate in sase faetori (dintre care ultimii trei sint mai putin stabili):

factorul 1 se refera la maturizarea perceptiva si la activitatea ideationala. Un nivel ridieat al acestui factor este

modificare apare sub aspeetul numarului raspunsurilor, subiectul fiind invitat sa dea unul singur pentru fiecare plansa.

Spre deosebire de metoda originala, in care interogarea avea loc dupa parcurgerea intregii serii, in HIT ea se face dupa fiecare raspuns. Autorul recomanda chiar ca psihologul sa se exerseze pentru a fi capabiI sa coteze, mai ales, unele variabile (de exemplu, calitatea fonnei, prin raportarea raspunsului la schema de locatie) chiar in momentul examinarii, cind este mai usoara aprecierea. Sint furnizate norme pe centile, pentru cele 22 de variabile analizate, pe categorii de subiecti, ceea ce ridica gradul obiectivitatii cotarf ~i interpretarii. Metoda poate fi aplicata ~i colectiv, iar cote Ie pot fi prelucrate de calculatoare, ceea ce 0 face utilizabila in examinari largi, cu scopul unei prime depistari,

Variabilele au fost selectionate dupa anumite principii.

S-au retinut numai acele aspecte ce s-au dovedit apreciabile suficient de obiectiv pentru a se obtine 0 concordanta ridicata intre examinatori si care dezvaluie anumite constante ale personalitatii, S-a stabilit 0 scala. de apreciere, care se intinde pentru unele variabile de la 0 pina la 5 puncte. lata, pentru exemplificare, citeva din cele 22 de variabile si citeva din cotele extreme acordate:

• timpul de reactie (RT);

• respingeri (R): subiectul Inapoiaza plansa :tara a da un raspuns cotabil;

• locatie (L): cota 0 - cind se ia in considerare pata in intregime, 2 - pentru Dd;

• spatiu (S): cota 1 - cind spatiul gol devine figura, iar pata - fond;

• definirea fonnei (FD) este apreciata Intr-o scala de 5 puncte, de la 0 - cind se indica 0 forma complet nedefinita (de exemplu, un gindac strivit), pina la 4 - pentru 0 forma specific definita (de exemplu, un om pe cal);

• culoare (C): 0 - clod nu se face referire la ea si 3 - in raspunsurile de tipul C;

Introducere in psihodiagnostic 166

167 Carolina PLATON

9.3.3. Metode constructive

adultilor, Interesul rnetodelor projective in clinica infantila reiese din faptul ca ele constituie un mijloc de abordare si investigatie bogat in in formatii asupra functionarii psihice a copilului care faciliteaza in plus intilnirea cu acesta, oferindu-i materie si pretext pentru a se exprima. Convorbirea cu copilul este mult mai dorita daca psihologul ii propune diverse materiale: jucarii, creioane, hirtii etc., care servesc drept pretext sau suport pentru exprimare.

Probele proiective implies dubla solicitare a subiectului: percepti va si proiectiva. Aceste teste fac apel, pe de 0 parte, la mecanismele de adaptare la realitatea obiectiva care permit de a pune in evidenta utilizarea adecvata a perceptiilor in procesul de socializare; iar pe de alta. parte, aici sint interpelate mecanismele proiective care deschid cimpul expresiet subjective a individualitatii, a originalitatii copilului, care doreste sa stabileasca 0 anumita annonie intre aceste doua tipuri de procese distincte si uneori divergente.

Analiza este mai complexa decit pentru adulti, Trebuie studiate caracteristicile individuale care se modi fica odata Cll dezvoltarea psihologica a copilului. Daca nonnele pentru adulti sint contestabile, ce se poate spune despre modelele nonnative ale functionarii psihice a copilului? Pericolul care ameninta psihologul este de a aprecia caracteristicile fonnale ale materialului copilului in .. itemi adulti",

Utilizarea metodelor proiective la copii impune sa se atraga 0 atentie deosebita la toate variabilele susceptibile sa intre in interactiune in situatia proiectiva: propriile reactii ale psihologului, manifestarile transferentiale si contratransferentiale si observarea comportamentului copilului, in masura in care participarea sa, nefiind doar verbala, implicind si mobilizarea corpului sau. Calitatea adaptarii la situatie ~i la test informeaza, de asemenea, asupra posibilitatilor efective de control, tinindu-se, bineinteles, cont de virsta. Modalitatile interventiei psihologului trebuie sa fie notate eu grija pentru a putea intelege efectele pozitive sau negative pe care Ie au aceste interventii asupra expresiei copilului.

indiciul unei activitati ideationale bine organizate, al capacitatii i maginati ve;

factorul 2 priveste sensibilitatea perceptiva;

factorul 3 se refera la psihopatologia gindirii, Un nivel ridicat al acestui factor este indiciul tulburarilor de gindire asociate cu 0 imaginatie activa, dar dezordonata;

factorul 4 priveste diferentierea perceptual a;

factorul5 indica fie 0 puternica inhibitie, fie inabilitatea de a desprinde anumite concepte;

Jactorul 6 se refers la preocupari in legatura cu corpul, independente de componentele patologice evidentiate in factorul3.

Fidelitatea si validitatea tehnicii descrise au fost subiectul mai multor cercetari efeetuate fie de Holtzman, fie de alti autori. Corelatia dintre cotarile protocoalelor unor schizofrenici, efectuate de mai multi experimentatori antrenati, a fost in medie de 0,98. In cazul unor examinatori cu un antrenament mai redus, concordanta cotarilor s-a redus, dar a ramas satisfacatoare.

Diagnosticul diferential in cazurile psihiatrice si de tulburari de conduita constituie principalul scop pentru care a fost construit HIT. Concluzia lui Holtzman este ca tehnica elaborata de el ar fi adecvata "pentru ameliorarea diagnosticului diferential si pentru trierile psihiatrice, mai ales atunci cind este combinata in mod corect cu alte tehnici valide", Autorul prezinta nonne pe centile, pe virste, incepind de la 5 ani pina la adultul superior, pentru urmatoarele populatii: schizofrenici, paranoici, nevrotici.

Cele mai reprezentative sint probele TAT. descrise anterior, CAT (Testul de aperceptie tematica pentru copii), PN (Pata neagra), Sa ne oprim in continuare la testeJe pentru copii, Utilizarea probelor proiective in examenul psihologic al copiilor este mai raspindita si mai admisa decit in eel al

I ntrod ucere in psihodiagnoslic 168

169 Carolina PLA TON

mare asezata pe un puf intinde degetul inspre 0 maimuta mica. Continutul latent: culpabilitatea legata de curiozitate in relatia parinti - copi],

Pia' n ~ a 9. Continutul manifest: 0 camera

sumbra a carei u~a este deschisa, Un pat pentru copii ell un epure asezat pe el. Continutul latent: problematica de singuratate si abandon .

Pia n ~ a 1 0 . Continutul manifest: un catelus

culcat pe genunchii unui dine mare. in dreapta - un cabinet ~i servete de tualeta. Continutul latent: relatia agresiva sau libidinala parinti-copil,

Prezentarea ordonata a planselor este obligatorie, deoarece testul se supune unei logici temporale care trebuie respectata, Proba - aplicata de la 3 la 10 ani - se prezinta ca un joe (de a spune cite 0 poveste pentru fiecare imagine); dupa ce copilul a inteles sarcina, i se adauga specificarea cA este bine sa Inceapa prin a spune ce fac animalele; in continuare, el este intrebat ce au facut animalele inainte si ce vor face dupa aceea. La sfirsitul intregii serii se pun mtrebari in legatma eli aspectele ce s-au dovedit rnai simptomatice,

Autorii prezinta l}i 0 listA a variabilelor ce trebuie interpretate, Le enumeram in continuare:

Tema principala (de exemplu, daca se centreaza pe problema ciocnirii cu autoritatea, pe cea a nedreptatii etc.). Eroul principal (atributele sale: abilitati, interese, trebuinte), Modul cum vede copilul figurile (complezente, exigente, protectoare etc.). Obiectele §i figurile omise. Figurile si circumstantele externe, altele decit eroul principal (prietenii, dusmanii, tnvatatorul, atitudinea acestora). Identificarea (mama, tata, fratii). Natura anxietatilor, Conflictele semnificative si modul in care se rezolva. Pedeapsa (daca este usoara, severa, justa, in raport cu vina). Deznodamintul, in special tonul afectiv al acestuia,

Raspunsurile "normale .. care pot fi asteptate conform virstei ~i sexului copiilor de 3-8 ani se refera la:

• relatiile fata de parinti;

Obiectivele testelor tematicce pentru copii ar putea fi definite ca studiul modului de a fi in lurnea copilului. lata ce s-ar putea astepta de la testele tematice: -,

• a aprecia cum se raporteaza copilul la real si capacitatea sa de a utiliza potentialitatile sale cognitive;

• a degaja posibilitatile sale de a se juca intre imaginar ~i real rara confuzii;

• a situa copilul in procesele de individualizare, de

diferentiere si de identificare;

• a evidentia linii ale organizarii sale defensive;

• a evalua registrul conflictelor;

•. a analiza caracteristicile esentiale ale imaginilor parentaIe: realitatile stabilite cu unul sau celalalt parinte, distinctiile sau confuzia lor, diferentierea lor sexuala neta sau identificarea lor etc.

Testul de aperceptie pentru copii (CAT). Conceput de Bellak, CAT (3) este destinat copiilor de la 3 la 8 ani, pentru care materialul din TAT este prea dificil din cauza confruntarii cu situatii relationale adulte. CAT este alcatuit din 1 0 planse care reprezinta diverse animale, considerindu-se ca copiii proiecteaza mai usor pe lumea animals. Aceste planse, pe linga continutul manifest, depisteaza si un continut latent. lata cite va exemple din aeeste planse:

P I a n ~ a 2 . Continutul manifest: un urs mare trage 0 funie, trasa de cealalta parte de un alt urs mare cu un ursulet in urma, Continutul latent: relatia triunghiulara parinti-copii intr-un context agresiv,

P I a n ~ as. Continutul manifest: intr-o camera sumbra - un pat mic eu doi ursuleti pe el. in urma - un pat mare a carui cuvertura pare a fi ridicata de ceva. Continutul latent: curiozitatea sexuala.

P I a n ~ a 7 . Continutul manifest: in jungla un tigru sare spre 0 maimuta. Maimuta pare a se agata de liane. Continutul latent: relatia incarcata de agresivitate.

Pia n ~ a 8 . Continutul manifest: doua rnaimute mari asezate pe canapea beau din cesti, in dreapta 0 maim uta

Introducere in psihodiagnostic

170

• relatiile fata de frati;

• relatiile sexuale dintre parinti:

• agresivitatea;

• "invatarea" igienei.

in afara unei scheme generale de interpretare, autorii nu prezinta un sistem detaliat de cotare; se dau doar exemple de interpretare de cazuri, tesute pe schema psihanalitica, Exista inca putine date normative. De altfel, niei ipoteza care a stat la baza crearii materialului deseris nu este acceptata de toti cercetatorii. Astfel, datele unora dintre acestia infirma ideea eli figurile animale ar favoriza in mai mare masura proiectia, e3 ar determina 0 productivitate mai ridicata a imaginatiei, Moor este de parerea ca dupa virsta de 7 ani copiii nu se mai identifica eu animalele. in schimb, la virsta cind se pot identifiea sint prea miei pentru a construi istorioare. Din aceasta cauza, din CAT (si din metodele construite pe acelasi principiu) se scot rareori rezultate interesante.

In~i~i autorii, tinind seama de concluziile cercetarilor care au dus la modificarea ideii ca la copii proiectia se face mai usor asupra unor personaje animale, au elaborat 0 noua varianta, CAT -H, cu personaje umane, aplicabila la copii de peste 10 ani. Bellak a eJaborat ~i 0 serie de ilustratii, CAT -S, menita sa serveasca la explorarea unor aspecte eu earaeter mai specific, mai restrins (probleme scolare ale copilului, eele legate de asteptarea unui frate etc.). Acest material, ea si eel anterior, este utilizat nu numai pentru diagnostic, ci si pentru terapia prin joe, in general, autorii sint de parere ca este bine ea, inainte de a se realiza examinarea, copiilor sli li se acorde ocazie, mai ales celor inhibati, sa se joace cu figurine si sli creeze scene dramatiee cu ajutorul acestora.

Testul PN (Pata Neagra). Testul "Aventurile lui Pata N eagra" de Corman (I 0) prezin ta, in figurati e animala, toate situatiile in care pot fi angajati copiii in cursul de zvoltarii lor. Spre deosebire de CAT, care contine animale diferite pe fiecare plansa, PN prezinta istoria unui purcelus si a familiei sale, autorul testului Corman considerind ca proiectia asupra eroilor

I 71 Carolina PLA TON

unei istorii se face eu mult mai bine. Originalitatea probei nu consta doar in scenele figurative, ci si mtr-o noua metoda de aplicare si de interpretare, nurnita de Connan ,,metoda de preferinte - identificari", Prin aceasta metoda, structura dinamica a personalitatii si anume conflictele sutletului infantil sint puse bine in evidenta. Testul este compus din 18 planse. lata citeva exemple:

PIa n ~ a 2. Sarutul. Continutul manifest: in prim plan doi purcei se sarutli. in plan secund un purcel mic dupa un perete. Continutul latent: problematica de tip oedipian,

P I a n ~ a 3. Biitalia. Continutul manifest: PN ~i unul din pureeii mici se musca, In plan secund cuplul din purceii mari. Continutul latent: agresivitatea ~i sentimentul de cu1pabilitate legate de ea.

P I a n s a 4. Caruta. Continutul manifest: PN intins pe paie. in vis un om pune un purcel mie in caruta. Doi purcei mari si doi mici privesc scena. Continutul latent: angoasa de separare si / sau agresivitate in relatiile familiale.

Pia n ~ a 7. Ezitarea. Continutul manifest: la stinga purcelul mare cu pata neagra alapteaza un pureel mic alb. La dreapta, pureelul mare alb si un pureel mic alb beau din treuca PN este in mijloc. Continutul latent: eonflictele dintre regresie si maturizare in contextu1 cautarii obiectului privilegiat.

Pia n ~ a 8. Ginsacul. Continutul manifest: in stinga un ginsac insfaca coada unui puree1 mic. in dreapta un alt purcel mic, pe jumatate ascuns dupa un perete. Continutul latent: relatia de agresivitate.

P I a n $ a 10. Noaptea. Continutul manifest: un ocol luminat de luna, despartit in doua de 0 bariera. De 0 parte, doi purcei mari, unul lingli altul, de alta parte, doi purcei mici culcati, al treilea, in picioare contra barierei. Continutul latent: curiozitatea sexuala.

P I a n $ a 12. Visul Mama. Continutul manifest: PN culcat. In vis puree lui mare eu pata neagra. Continutul latent: relatia fata de imaginea materna.

Introducere in psihodiagnostic

172

P 1 a n ~ a 13. Visul Tara. Continutul manifest: PN culcat. in vis purcelul mare alb.

Continutul latent: relatia fata de imaginea paternala.

P I a n ~ a 14. Cuplul 1. Continutul manifest: PN suge purcelul mare cu pata neagra, Continutul latent: imaginea materna intr-un context de relatie priveligiata,

P I a n ~ a 15. Cuplul 2. Continutul manifest: PN suge purcelul mare cu pata neagra. in plan secund doi alti purcei mici. Continutul latent: imaginea materna intr-un context de rivalitate.

PIa n ~ a 16. Gaura, Continutul manifest: Noapte.

PN Intr-o gaura cu apa,

Continutul latent: Frica de separare intr-un context de perieo!.

Metoda de apiieare se deosebeste de prezentarea obligatorie si ordon'!ta a planselor in suceesiune, obisnuita in alte teste projective. In general, ap1icarea se face in patru etape: 1) prezentarea plansei "frontispiciu", care reprezinta toata familia si permite eopilului sa identifice toti membrii;

2) eopilului i se propune sa priveasca toate plansele si sa gaseasca aeelea pe care el are de gind sa Ie foloseasca in povestire;

3) subiectul diferentiaza plansele preferate si nepreferate si verbalizeaza dorintele sale identificatoare;

4) copilului i se prezinta plansa "Zlna din poveste", i se povesteste ca PN a intilnit 0 zina, .... care ii propune sa emita trei dorinte. Subiectul trebuie sa ghiceasca aceste dorinte, in fine, sint adresate citeva intrebari de sinteza: "Cine este eel mai fericit?", "Cine este eel mai gentil?", "Ce va deveni PN?", "Ce gindeste PN despre pata sa neagra?" etc.

Preluerarea testului comporta doua etape:

Eta pal este consacrata analizei fiecarei planse in parte in conformitate cu doua dimensiuni: a) procedeele utilizate in derularea povestirii; b) interpretarea problematicii abordate referitoare la continutul latent al fiecarei imagini,

Se disting procedee care pun in evidenta reeurgerea la:

173

Carolina PLATON

• descrierea rea I iUiti i obiective. De exemplu: descrieri, istorii foarte apropiate de continutul manifest; atasarea de detalii

etc.; .

• descI~ierea realitatii cotidiene ~i sociale. De exemplu: clisee din viata cotidiana; conformism, accente puse pe concret;

• maniera de a actiona la nivel verbal sau comportamentaI. De exemplu: precipitarea verbala, rupturi in continuitatea istoriilor sau refuz de a continua proba; agitatie, instabilitate psihomotoare, mimica, grimase, risete, plinsete, furie etc.

• imaginatia, De exemplu: fantezii, fabulari in afara imaginii, defecte perceptive, bizarerii, referinte imaginare infantile (povesti, fabule, filme) etc.

• afecte. De exemplu: reactii emotionale, dramatizari, teatralisme, afecte exagerate, teme de fricA, de catastrofa etc.

Eta p a 2. Se refera la sinteza datelor ~i incearca sa raspunda la intrebarile privind:

• calitatea formals a discursului, linind cont de virsta copilului;

• capacitatea de a construi din materialul testului scenarii;

• economia ~i gestionarea energiilor pulsionare etc.

Testul PN este in mare favoare la psihologi, chiar de la aparitia sa in 1961. Lui i se datoreaza descoperirea mai multor teste interesante care, de rind cu psihanaliza, formeaza 0 veritabila psihologie a profunzimilor.

9.3.4. Teste de completare

Un prototip al testelor de completare (3) a fost primul test proiectiv al lui lung. care era un test de asociatii de cuvinte. Ulterior, in loc sa se prezinte un cuvint inductor, subiectului i sa propus un fragment ambiguu de fraza, povestire sau imagine, cerindu-i sa raspunda cu primul fragment care Ii vine in minte, adica sa completeze fraza, imaginea sau povestirea. In aceasta completare, subiectul proiecteaza conflictele, motivatiile,

Introducere in psihodiagnostic 174

175

Carolina PLATON

atitudinile etc. in linii mari, putem vorbi despre teste de completare a frazelor, a irnaginilor, a dialogului, a povestirilor,

A) Completarea frazelor. Aceste teste care exista in numeroase versiuni au cunoscut un mare succes in Statele Unite. Testul lui Stein cuprinde 50 de fraze si poate fi administrat colectiv. Conform instructiunii, subiectul trebuie sa citeasca si sa termine fraza, sugerind primul lucru care ii vine in minte. lata citeva exemple din versiunea franceza, realizata de Serraf:

• Charles era mai fericit cind ...

• Nimic nu il plictiseste pe Bob rnai tare decit ...

• intotdeauna mi-i frica de ...

• Am admiral. ..

• Viata unei persoane ...

• Fiind copiL.

• Familia lui Francois este ...

• Ma simt jenat ...

• Robert ar face tot pentru .

• Se crede despre mine ca .

• Cind i se zice este periculos ...

• Eu incerc sa ...

Durata administrarii este libera sau limitata la 25 de minute. 0 anarnneza si 0 ancheta prealabila testarii sint necesare, lnterpretarea cuprinde 0 analiza formala (timpul latent, necoordonarea sintactica) si 0 analiza de continut (terna, motivatie, sentimente, conflicte, atitudini). in testul lui Stein, temele, de exemplu, se repartizeaza intre 6 rubrici: trecutul personal, interesele personale, griji, situatii sociale de incercare, probleme de autoritate, atitudini vizavi de viitor.

A vantajul unor asemenea probe consta in posibilitatea de a elabora fraze in conformitate cu problema studiata.

B) Completarea imaginilor. Una din eele rnai utilizate probe de eompletare a imaginilor este testul lui Wartegg. EI contine 0 fila cuprinzind 8 patrate eu latura de 4 em care comporta un semn grafic. Conform instructiunii, pomind de la

acest semn, subiectul trebuie sa deseneze ceea ee satisface rnai mult. EI indica in ee ordine alege patratul si care este semnificatia desenelor. Autorul descrie doua atitudini ale subiectu I ui:

• subiectiva: subiectul se lasa ghidat de intuitie, experienta traita; el deseneaza simboluri, desene abstracte; liniile sint imprecise;

• obiectiva: subiectul reprezinta obiecte reale, iar desenul este ingrijit si minutios;

Rezultatele pun in evidenta apartenenta subiectului la unul din urmatoarele tipuri:

• tipul subiectiv cu dominanta afectiva, deschis in exterior sau sensibil;

• tipul subiectiv cu dominants imaginativa, formal sau intuitiv;

• tip obiectiv cu dominanta intelecruala, formal sau intuitiv;

• tip voluntar, impulsiv sau energic.

C) Completarea dialogului. Testul elaborat de Rosenzweig, in 1948, contine 24 de figuri desenate tntr-o maniera schematics (fizionomia personajelor, expresia fetei lor nu este desenata), reprezentind un dialog care se desfasoara intro situatie de frustrare. Personajul din sting a vorbeste, cuvintele lui fiind imprimate pe fi~a. Personajul din dreapta, prin intermediul subiecrului, raspunde cu primul raspuns care ii vine in minte. De exemplu: figura 2: un barbat declara altuia: "Sintep un mincinos §i stiti bine asta". Subiectul trebuie sa scrie replica celuilalt. Proba se administreaza individual sau colectiv. Exista forme pentru adulti si copii.

Testul se bazeaza pe ipoteza frustrare / agresivitate.

Toate situatiile desenate contin pentru eroul eu care se identifies subiectul, un obstacol in satisfacerea unei necesitati vitale. Primul interlocutor provoaca sau sufera frustrarea. Al doilea este tentat sa raspunda agresiv. Modul de agresivitate utilizata va. este semnificativa,

Introducere in psihodiagnostic 176

177 Carolina PLA TON

Prelucrarea testului pune "in evidenta, pentru fiecare raspuns, directia de agresivitate si tipul de reactie. Sint trei directii posibile de agresivitate:

• Extrapunitiva, cind agresivitatea este dirijata in exterior. spre individul care este cauza sau pretextul frustrarii (de exemplu: ""E greseala Dvs. ");

, • intrapunitiva, dod subiectul se acuza pe sine insusi (de

exemplu: ""imi pare rau de stingacia mea.");

• impunitiva, cind orice responsabilitate a cuiva in situatia frustranta este minirnalizata (de exemplu: "Nu este greseala nirnanui.");

Tipurile de reactie sint urmatoarele:

• predominanta obstacolului ; cind subiectul insists asupra situatiei frustrante (de exemplu: "'E teribil.");

~ apararea eu-lui, cind subiectul insista asupra a ceea ce simte. De exemplu: "Sint intristat."

~ Persistenta necesitatii, dod accentul este plasat pe rezolvarea problemei (de exemplu: "Voi cumpara 0 alta vaza."),

Directia agresivitatii si tipul de reactie se combina in noua categorii. Rezultatele obtinute de subiect la fiecare categorie este comparata cu media populatiei generale. Deviatiile de la norma pun in evidenta reactiile specifice ale subiectului in situatii frustrante. Proba este foarte riguroasa in prelucrare. Dar ea pune in evidenta doar un segment al personalitatii, si nu personalitatea in intregime.

D) Completarea povestirilor. Metoda consta in prezentarea unor fragrnente in care se descriu anurnite incidente, situatii, mai mult sau mai putin dramatice, in a carer continuare subieetul trebuie sa serie (sau sa povesteasca) deznodamintul considerat potrivit. Uneori, subiectul alege din lista prezenta finalul eel mai adecvat, dupa parerea sa. Alteori, povestirea are incheiere, iar subiectului i se cere sa raspunda de ce eroii au actionat in modul descris. Subieetului i se mai poate da 0 tema,

o idee, pe baza caror acesta dezvolta 0 povestire (de exemplu, "despre eel mai bun prieten", "despre familia ideala"),

Unele: din metodele de acest tip au fost elaborate de clinicieni psihanalisti, Dupa parereaIor, povestirile subiectilor ar putea sa releve existenta anumitor conflicte (relatii intre parinti si copii, tntre frati etc.). Una din metodele cunoscute in acest sens este proba elaborata de Duss. Proba contine 10 fabule de tipul celei ce urmeaza: "Pasarea tata, pasarea mama si puiul dorm in cuib. Dar jata ca se isca un vint putemic care scutura copacul si cuibul cade la pamint, Cele trei pagan se trezesc brusc. Tatal zboara pe un brad, mama pe alt brad. Ce va face puiul, care stie deja sA zboare putin?". Se presupune ca, indicind unde va zbura puiul, se pune in evidenta fixarea subiectu1ui falii de unul din parinti, sau independents lui. Autoarea prezinta 0 lista de raspunsuri nonnale la care se raporteaza raspunsul subiectului. Clinicienii consider! cA acest test of era informatii asupra prineipalelor punete.

9.3.5. Teste de alegere

Prima utilizare a alegerii afective in forma de test nu a fost proiectiva. Ea este datorata lui Moreno, preocupat de studierea grupului mic, Este vorba de ehestionarul sociometric. in cadrul caruia subiectul alege sau respinge eolegi de servieiu sau de odihna, adica indica simpatiile sau antipatiile. Utilizarea proiectiva ne conduce la psihiatrul de origine ungara stabilit la Zurich, Szondi (14). care invita subiectul sA: realizeze 0 alegere afectiva dintr-un sir de fotografii reprezentind fete umane. Pentru Szondi, alegerea exprima viata personala: dragoste, prieteni, profesie, trasaturi de caracter ~i simptome morbide, determinate de trebuintele pulsionare fundamentale ale individului. Proba de alegere a fotografiilor oamenilor simpatici sau antipatici ne introduce in •• $tiinla despre existenta".

Introducere in psihodiagnostic 178

179

Carolina PLA TON

Proba se compune din sase serii a cite opt fotografii. In fiecare serie, fotografiile reprezinta bolnavi mental, fapt necunoscut pentru subiect. Fotografiile au fost selectate cu grija, bolnavii prezentind 0 ereditate pura si cunoscuta. Cele opt tipuri de bolnavi, care se repeta in fiecare serie de fotografii, corespund unui factor regrupat in patru vectori.

Conform instructiunii, subiectul trebuie sA aleaga doua fotografii - cele mai simpatice si doua fotografii - cele mai antipatice, Proba se aplica de 10 ori in zilele care urmeaza prima aplicatie. Astfel, fiecare factor poate fi obiectul unei alegeri pozitive (+) sau negative (-), ceea ce releva existenta tendintei respective 1a subiect In total pot fi evidentiate 16 tendinte .

reactie nula pentru factorul "e". Reactia ambivalenta (suprapunerea alegerii pozitive si negative pentru acelasi factor) indica 0 lupta la subiect intre cele doua tendinte, pozitiva si negativa.

Analiza testului consta in a raporta pe 0 grila alegerile efectuate pentru cele 6 serii. Interpretarea se bazeaza pe sistemul psihodinamic, elaborat de Szondi.

Pulsiunile corespund vectorilor: vector S: pulsiuni sexuale; vector p: pulsiuni de protectie a ,.eu"-Iui; vector Sch: pulsiuni ale "eu"-lui; vector C: pulsiuni de contact.

Trebuintele corespund factorilor:

h - trebuinta de tandrete, feminitate, bisexualitate; s - trebuinta sadomasochists;

e - trebuinta in conduits etica, erotism uretral;

hy - trebuinta in a se expune sau a se ascunde,

exhibitionism;

r - narcisism primar;

d - trebuinta in crearea •• eu"-lui;

p - trebuinta in achizitie, cautarea noului, perseverenta; m - trebuinta in securitate.

Tendintele corespund formelor pozitive (alese ca agreabile) si formelor negative (alese ca dezagreabiJe) ale trebuintei: h +: tendinta spre dragoste pentru fiintele umane particulare (tendinta fizica, senzuala, personal A); h - : tendinta spre dragoste fata de apropiat ~i umanitate (dragoste spirituala, idealists); s +: tendinta spre sadism (activitate, agresivitate); s -; tendinta spre masochism (pasivitate); e +: tendinta Abel (tendinta spre bine, spre adevar fatA de colectivitate); e _: tendinta Cain (tendinta spre rau, spre acumularea afectelor brutale: - furie, urn, invidie, gelozie); hy +: exhibitionism (tendinta de a fi apreciat, de a se expune); hy -: tendinta de a se ascunde (pudoare, dezgust); r +: introiectie (tendinta spre incorporare, spre formarea idealurilor); r - : tendinta spre negare, renuntare, inhibitie ~i refulare, devalorizare; p + ; inflatie (tendinta de a fi prins in ambitendinta); p - : proiectie (tendinta de a plasa in lumea exterioara dorinte inconstiente);


Bolnavi Factori Vectori
Homosexual h Sexual: S
Sadie s
Epileptic e Paroxistic: P
Isteric hy
Catatonic - r Schizofrenic: Sch
Paranoidal _Q
Depresiv d Ciclotimic: C
Maniacal m
Tendinte + / - Trebuinte Pulsiuni Interpretarea unei alegeri separate este relationata la ansamblul de alegeri. Fotografiile mai frecvent alese se raporteaza la tendintele c.ele m~i suport~~e $i. m~i apr~piate de constiinta, Alegerea unet tendinte pozitrve indica ca aceasta tendinta se acumuleaza la subiect tara tensiun~ si c~ este gatade a se exterioriza la prima ocazie. Alegerea unei tendinte ne~atJve indica, de regula, ca subiectul refuleaza factorul conslder~t. Lipsa completa a alegerii (reactie nula) pentru fotografiile reprezentind 0 anumita trebuinta, denota ca trebuinta este desarjata in realitate si nu poate ~ exprimata io. test: "':stfel, testul aplicat unui epileptic. irnediat dupa 0 criza, indica 0

Introdueere in psihodlagnostic 180

181 Carolina PLA TON

2. Orientare profesionala: a) anticar, colectionar de arta;

b) critic dearta; c) pictor; d) maturator.

3. Sublimare: economie politica, economist.

4. Patologie: depresie, melancolie, fetisism,

S. Criminologie: furt.

Interpretarea testului este complexa ~i dificila, Ne vom limita doar la enwnerarea etapelor:

• cautarea sindroamelor: de exemplu .Jiy" - ~i .. R" - : eulpabilitate si friea. de pedeapsa;

• analiza succesiunii alegerilor in seria de 10 protocoale (succesiunea poate fi armonioasa sau opusa);

• compararea profilului factorilor (profil de prim plan) cu profilul pulsiunilor (forte ereditare, transmise prin gene);

• studiul dialecticii intrafactoriale (tendintele + ~i -);

• studiul tendintelor intravectoriale (a celor dona trebuinte care formeaza 0 pulsiune);

• analiza interactiunii mecanismelor de aparare a .. eu"-lui ~i a exigentelor pulsionale.

• analiza raporturilor dintre tendintele majore

(masculinoide) ~i minore (feminoide);

• stabilirea profilurilor complementare ale subieetului.

Szondi considers ca testul sAn atinge zona inconstientuiui familial, care ar fi intermediar intre inconstientul individual dupa Freud si inconstientul colectiv dupa lung. Testul poate aduce un aport in lucruI psihiatrului, psihoterapeutului, criminologului, cit si in orientarea ~i selectia profesionala. Cercetarile de etnopsihologie, care au tins sA degaje un profil pulsionar specific unei rase sau nalionalitAti, au esuat, Testul cunoaste un anwnit sucees in tirile germanice ~i SUA. Introducerea lui in Franta s-a Iovit de lin sir de obstacole: fotografiile au parut groaznice, rau se leoti onate, reprezentind doar tip uri umane nordice si germanice. Formularile lui Szondi au parut obscure, discutabile, rau fondate.

La aceasta categorie de teste ar putea fi referite si 0 serie de probe in care subiectilor (adulti, copii) Ii se cere sa aleaga din serii de animale, plante, culori etc. ceea ce ii place

d +ttendinta spre schimbare, achi ziti e, cautarea noilor -valori; d - : tendinta spre perseverare, conservare; m + : tendinta spre securitate (a se atasa de obiecte vechi, a-si asigura ceea ce a fost achizitionat); m - : tendinta spre detasare, separare.

Szondi face sa corespunda fiecarei trebuinte anumite trasaturi de caracter, 0 orientare profesionala, 0 sublimare, 0 patologie si 0 criminologie. lata citeva exemple:

Factorul S (sadie)

I. Trasaturi de caracter: a) tendinte pozitive: brutalitate, agresivitate, spirit de intreprinzator :}i distrugere, incapatlnare, siguranta in sine, capacitate de a se orienta; b) tendinte negative: umilitate, spirit de sacrificiu, de dare de sine, dorinta de a da si

de a proteja. .

2. Orientare profesionala: a) chirurg, anatomo-patolog, manichiurista, macelar, calau; b) padurar; c) taietor de pietre; d) sculptor, dentist; e) veterinar, paznie la menajerie; t) masor, gimnast profesional, luptator; g) soldat, vinator: h) fermier.

3. Sublimare: tehnica, civilizatie, umanism.

4. Patologie: sadism, sadomasochism, pederastie, fetisism. S. Criminologie: ucigas sadie.

Factorul hy (isteric)

LTrasaturi de caracter: a) tendinte pozitive: necesitate de apro bare , sete de glorie, dorinta de a placea, de a fi apreciat, cochetarie; b) tendinte negative: timiditate, dorinta de a trai intro lume ireala, imaginara, dorinta de a se ascunde, pudoare.

2. Orientare profesionala: a) actor; b) politician; c) profesii

artistice; d) modele, manechine.

3. Sublimare: arte.

4. Patologie: isterie, fobie, terori nocturne.

5. Criminologie: excrocherii.

Factorul d (depresiv)

I. Trasaturi de caracter: a) tendinte poziuve: spirit de achizitie, curiozitate, infidelitate, generozitate, lipsa masurii, dorinta de nou; b) tendinte negative: fide lit ate, sinceritate, zgircenie, conservatism, spirit critic, perseverenta,

Introducere in psihodiagnostic

182

183 Carolina PLA TON

mai mult sau ii displace si sa explice de ceo Un asemenea test, .Proba Bestiarului", a fost publicat in 1956 de Rene Zazzo (49).

Proba cuprinde trei momente fundamentale: in prima parte, bestiarului propriu-zis - copilului i se pun urmatoarele intrebari: Ce animal ai dori sa fii si de ce? Ce animal nu ai dori sa fii si de ce? Ce animale iti plae? Ce animate nu-ti plac? Ipoteza autorilor este ca din raspunsuri se pot deduce tendintele afeetive si trasaturile de caracter pe care animalele le simbolizeaza pentru copii. Autorii desprind citiva indici care sint luati in considerare in interpretare:

Indicele de banalitate. Acesta nu are un caracter mecanic. Fiecare raspuns este apreciat nu numai prin raportarea lui la grupul de referinta, ci si la ansamblul tuturor raspunsurilor date de subiect, precum ~i la datele obtinute prin ancheta si observatii, Se presupune normal orice raspuns banal; aprecierea banalitatii se face, in primul rind, prin raportare la tabelele frecventei cu care sint alese si respinse 18 animale (cele mai cunoscute copiilor), free vente distribuite pe grupe de virsta si pe sexe. Informatii utile pentru interpretare ofera justificarea data in cazul identificarii sau contraidentificarii. De exemplu, un copil declara ca ar dori sa fie 0 pisica ~i i~i justifica alegerea prin aceea ca ar putea in acest caz sa zgirie si sa muste oamenii. Deci, desi alegerea este normala, fiind banala, justificarea este anormala nu numai sub aspectul frecventei, dar ~i pentru ca denota agresivitate. Este necesara insa 0 anumita precautie la copiii mai mici de 6 ani. pentru a nu lua drept justificare ceea ce este doar 0 descriere a animalului ales sau respins. De asemenea, nu orice raspuns care nu este banal semnalizeaza 0 anum ita anormalitate. Denumirea unui animal inexistent in listele de raspunsuri-tip poate fi indiciul unei precocitati intelectuale sau al unei experiente recente (0 Iectura, 0 vizita la menajerie), ceea ce se descopera prin investigatii ulterioare.

Indicele de polaritate. Polaritatea este complet negativa (-1) pentru un animal care este respins de toti copiii grupului etalonat. Polaritatea este complet pozitiva (+ 1) pentru animalul ales de toti copiii. in analiza cazului individual se considera, in

general, aberant un raspuns in care este ales orice animal cu polaritate putemic negativa (-70) si este respins orice animal cu polaritate putemic pozitiva (+70).

Partea a doua a examenului se refera la perioadele vie/it si are drept scop sa stabileasca modul cum traieste copilul, situatia prezenta, in raport ell amintirea pe care 0 are despre trecutul sau si cu ideea pe care si-o face despre viitor. Dupa ce subiectul spune ce virsta are, i se pun urmatoarele intrebari (in ordinea indicata): "Ce ai prefera? Sa fii un copil mic sau sa fii un om mare, sau sa fii ca tine, un copil de ... ani?". in intrebarea a doua si a treia subiectul este invitat sa spuna daca i-ar placea sa apart ina perioadelor pe care nu le-a indicat in primul raspuns, De exemplu, daca a spus cA ar prefera sa fie un om mare, este intrebat in continuare: '''Ti-ar placea sa fii un copil mic?", iar apoi: "Ti-ar placea sa fii de ... ani?". La sfirsit, copilu1 este invitat sa justifice afirmatiile sale, mai precis sa indice avantajele si dezavantajele perioadelor de virsta discutate. Raspunsurile sint raportate la etaloanele stabilite in functie de vtrsta ~i de sex.

A treia parte a examenului urmareste atttudinea copilului fald de sexul opus # fald de sexul propriu, in acest scop, cind este baia; i se pune intrebarea daca ar prefera sa fie rata, si invers. Se considers ca indice de tulburare dorinta de a apartine sexului opus. in continuare, subiectul este intrebat daca va dori sa se casatoreasca ~i sa aiba copii.

Facind 0 analiza a utilitatii probei in practica psihiatrica infantila, Moor apreciaza pozitiv faptu1 ca are 0 tehnica simpla, ca "ramine pe planul situatiilor actuale, de care copilul este constient sau aproape constient", Exist! insa incovenientul ca 0 notare cantitativa luata ad litteram poate duce la erori.

9.3.6. Teste expresive

Testul satulut. Copiii utilizeaza, in mod spontan, in jocurile lor obiecte miniaturale ell care ei compun 0 lume imaginara. Aceste jocuri au stat la baza unor povestiri ale lui

Iatrodeeere in pslhodlagnostic 184

185 CaroUna PLATON

timpul construirii satului. Fila de observatie, stabilita de Monod, comporta 4 compartimente:

• timpul de latenta;

• atitudinea generala a subiectului;

• localizarea zonelor mesei in care lucreaza;

• notarea comentariilor verbale si mimice ale subiectului,

~ Faza a doua presupune aplicarea unui chestionar. Intrebarile 'nu se pun lntr-o ordine riguroasa, lata citeva exemple din chestionarul stabilit de Monod:

• Satul dvs. este inventat?

• Cum este peisajul injurul satului?

• Sint riuri, paduri?

• Ce virsta aveti si ce rneserie profesati in acest sat?

• Satul va fi atacat? De cine? Cind?

• Este vreun copil nefericit in sat? Unde locuieste? De ce este nefericit?

• Sinteti satisfacut de satuJ dvs.? etc,

in interpretarea structurii satului Mabille propune urmatoarea c1asificare:

- tip concentric (centrul este subiectul testat);

- tip transversa) interpretativ (strada sau riu care

traverseaza satul de la stinga la dreapta)

- tip vertical comunicativ (acelasi lucru de sus in jos);

- structura in cruce (combinarea eelor doua precedente);

- sat centrat (pe un pivot).

Se analizeaza ~i materialul utilizat de subiect in constructia satului (cite procente din fiecare categorie au fost utilizate, locul pieselor in spatiu etc.). Variabilele - spatiu si materialul nu sint independente. Este evident cit cu cit rnai mutt material se utilizeaza, eu atit mai mult spatiu se ocupa,

Testul este un bun revelator al penurbatiilor psihice, notiunea de imagine a corpului furnizind find director al interpretarii. Testul lui Monod confirms sensibilitatea ~i fidelitatea la retestare.

Desenul unui om. Aceasta metoda a servit initial la detenninarea, in special pe baza numarului de detalii incluse, a

Ho ffinan , Andersen. 0 povestire de acest gen a servit drept imbold pentru psihologul Lowenfeld de a construi in 1931 un test proiectiv pentru copii, Subiectului i se prezinta 0 eutie eu 150 de jucarii de lernn reprezentind personaje, case, eopaci etc. si i se cere sa Ie dispuna dupa bunul plae pe un platou. Se noteaza comportamentul copilului si se fotografiaza produsul final. Administrarea si cotarea acestui test al lumii au fost standardizate de Buhler si colaboratorii sai. Experienta continua, de asemenea, validitatea acestui test pentru adulti, 0 variants a testului satului a fost creata de Arthus in 1949. Acest test contine doua parti: partea intii, nonverbal a, presupune eonstruirea unu) sat. Partea a doua, verbal a, prevede raspunsul la un chestionar. In versiunea Mabille, materialul cuprinde 132 de clemente, 7 dintre care sint utilizate rar. Astfel, autorul prefera sa standardizeze in baza a 125 de elemente irnpartite in urmatoarele 4 categorii:

• 18 case cu destinatie (cafenea, frizerie, posta, moara, scoala, primarie etc.);

• 34 de elemente de arhitectura (poduri, elemente de asamblare pentru case, biserica etc.);

• 40 de elemente de peisaj natural: copaci, animate. personaje;

• 33 de elemente nestructurate (pereti, bariere etc.).

De regula, subiectii utilizeaza doar 0 parte din acest material, copiii - circa 65%, adultii circa 85%. Casele cu destinatie si biserica sint utilizate mai frecvent decit celelalte elemente.

Materialul i se prezinta subiectului in centrul unei mese patrate eu latura de 80 em. Subiectul este asezat pe un seaun, dar dispune de libertate deplina de a se deplasa. Psihologul este asezat in apropiere, de aceeasi parte a mesei. Anume in raport cu aceasta parte a mesei, se diferentiaza partile de sus, de jos, din dreapta, din stinga, Instructiunea este urmatoarea: "Cu elementele din fata construiti un sat". in cazul subiectilor anxiosi sau inhibati se pot da instructiuni suplimentare, Timpul nu este limitat, insa, de regula, el variaza Intre 15 si 35 de minute. Psihologul observa com portamentu I subiectului in

Introducere in psihodiagnosfic 186

187 Carolina PLATON

maturizarii intelectuale a copiilor (Testul Goodenough). Clinicienii care au aplicat-o in mod extensiv :;;i-au dat insa seama di desenele erau adesea influentate de aspecte neintelectuale. Pomindu-se de la aceasta constatare, desenul unui om incepe sa fie utilizat ca proba de explorare a personalitatii. In metoda elaborate de Machover in 1949, partea intii, nonverbala, cuprinde doua desene, Subiectului i se prezinta o foaie de hirtie, un creion de duritate medie si 0 guma, cerindu-i-se sa deseneze "un om". Dupa executie, se of en 1 0 hirtie identica si daca copilul a desenat un baiat i se spune sa deseneze 0 fetita si invers. Partea a doua, verbala, consta dintrun chestionar administrat succesiv pentru fiecare desen si care invita subiectul sa cornpuna 0 povestire despre oamenii desenati; se cer detalii despre virsta si ocupatia lor. Exista variante pentru copii si pentru adulti. Prezentarn in continuare chestionarul pentru copii (3):

1 ) Inventeaza istoria acestui personaj de parca ar fi 0

poveste.

2) Ce face el?

3) Ce virsta are?

4) Este casatorit ?

5) Are copii? Fete sau baieti?

6) Unde lucreaza?

7) in ce clasa este?

8) Care este dorinta lui cea mai mare?

9) Este destept?

10) Este sanatos?

11) Are mfatisare buna?

12) Care este cea mai reusita parte a corpului?

13) Care este cea mai putin reusita parte a corpului?

14) Este feric it?

15) Care sint grijile lui?

16) Cind se infurie?

17) Care sint miinile lui?

18) Care sint trei dintre obisnuintele sale rele?

19) Care sint obisnuintele sale bune?

20) Are multi prieteni? Mai tineri sau mai in virsta?

21) Ce se vorbeste despre el?

22) i:;;i iubeste familia? Mama? Tara?

23) ii place scoala?

24) lese deseori cu baietii? Cu fetele?

25) Cind zice ca s-a amuzat bine?

26) Vrea sa se casatoreasca?

27) La ce virsta?

28) Cu ce gen de fata (baiat) ar vrea sa se casatoreasca?

29) Care sint dorintele sale principale?

30) Cu cine searnana?

31) Ai vrea sa-i semeni?

32) Spune-mi tot ce vrei despre acest personaj.

Analiza se raporta la doua categorii: analiza formala (marimea desenului, amplasarea lui pe fila, simetrie, proportii) si la analiza de conti nut: tema (de exemplu, soldat, bandit), atitudinea personajului, diversitatea si exactitatea diferitelor parti ale corpului, vestimentatie, accesorii, expresie faciala si posturala,

in interpretare se da 0 mare importanta omiterii anumitor parti ale corpului sau disproportiilor evidente. Se a firma , de exemplu, ca oamenii desenati de copii cu tulburari auditive sint, in general, lipsiti de urechi, au urechi foarte mari, sau, daca dimensiunile par normale, urechile sint desenate in linii destul de accentuate. Descoperirea proiectarii este dificila uneori, datorita faptului ca in desen subiectul se proiecteaza nu asa cum este, ci cum ar dori sa fie. Astfel, majoritatea femeilor dintr-un grup de obeze au desenat personaje slabe. in proba de desenare a unui om se face adeseori apel la elemente de desenare simbolica, De exemplu, se considers ci'i trasarea unor brate foarte lungi ar fi indiciul unei dorinte de contact social, ca miinile foarte mari apar in desenele personajelor cu senti mente de culpabilitate legate de tendinte agresive, mai ales daca sint umbrite.

Si in cazul acestui test, cotarea si interpretarea au un pronuntat caracter subiectiv. Se pare ca proba diferentiaza, mai ales copiii cu tulburari rgrave fala de copiii nonnali. Moor apreciaza ca proba descrisa este mai mult clinica si ca, luata in mod izolat, este insuficienta pentru realizarea unui diagnostic.