ZONELE FUNCŢIONALE ALE

CÂMPULUI PROTETIC
EDENTAT TOTAL

Anul V, 2018
 ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR
A. ZONA DE ÎNCHIDERE DISTALĂ - linia AH este
reprezentată de cele două şanţuri pterigomandibulare şi de
linia vibratorie a vălului paltin.
 Un reper important pentru localizarea marginii posterioare a
protezei sunt foveele palatine care se găsesc localizate
anterior de linia Ah.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

Adâncimea şi lăţimea şanţurilor pterigomandibulare se

palpează cu latul sondei, sau cu ajutorul unui fuluoar.

Ele pot fi:

Adânci,
Medii
Şterse
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR
Lăţimea zonei de închidere marginală distală este variabilă 0,5-5 mm,
fiind asociată cu diferite poziţii ale vălului palatin

Se cunosc trei poziţii ale vălului palatin în repaus:

 Orizontală - vălul prelungeşte un palat dur plat. O asemenea zonă este

favorabilă retenţiei, deoarece permite o închidere marginală internă
posterioară pe o distanţă de 2-5 mm. Mucoasa cu rezilienţă favorabilă
etanşeizează intern proteza.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR
 Verticală – vălul palatin cade ca o perdea la limita
posterioară a unui palat dur adânc. Zona distală se reduce la
o simplă linie, fiind nefavorabilă unei bune închideri
marginale.

 Oblică - intermediară
 ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

ZONA DE ÎNCHIDERE
MARGINALĂ DISTALĂ poate fi
determinată clinic prin următoarele
metode:

 Inspecţia poziţiei vălului palatin în

repaus şi observarea formei bolţii
palatine
 Pacientul pronunţă scurt şi viguros
“Ah” , sau execută manevra Valsalva
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

B. SPAŢIUL RETROZIGOMATIC – PUNGA EISENRING este

cuprins între şanţul pterigomaxilar şi creasta zigomatoalveolară.
 La examenul clinic apreciem adâncimea şi lăţimea spaţiului
retrozigomatic.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

 Adâncimea reală a acestui spaţiu poate fi observată cel mai

bine cu gura deschisă uşor şi cu mandibula deviată de partea
examinată.

 Fundul vestibular este format din:

 inserţia superioară a muşchiului buccinator
 Ţesut submucos conjunctiv lax
 Mucoasa fundului de sac
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

 C. SPAŢIUL VESTIBULAR LATERAL este delimitat posterior

de apofiza zigomato-alveolară şi anterior de frenul bucal.

 Adâncimea spaţiului vestibular lateral este dictată de gradul de

resorbţie a crestei reziduale.
 Mobilitatea mucoasei fundului de sac se face prin:
• mişcări de rotaţie executate pe modiolus
• mimarea unui zâmbet
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

 Lăţimea spaţiului este condiţionată de fibrele musculare

orizontale ale buccinatorului şi de morfologia versantului
vestibular al crestei reziduale.
 Frenul lateral poate fi pus în evidenţă numai prin
îndepărtarea obrazului în direcţie orizontală. Apare ca un pliu
unic sau dublu de mucoasă.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

 Răscroirea marginii protezei trebuie să fie suficient de largă

pentru a permite mişcarea predominant orizontală a frenului
lateral, dată de contracţia muşchiului canin, orbicular şi
buccinator.

 Pentru mobilizarea frebului se recomandă pacientului să

fluiere, să zâmbească sau medicul să execute tracţiuni
anterioare şi posterioare pe modiolus.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MAXILAR

 D. SPAŢIUL VESTIBULAR LABIAL – ANTERIOR este

cuprins între cele două frenuri bucale.

 El este împărţit de frenul labial superior în 2 zone, rareori

simetrice, şi se află sub influenţa buzei superioare.
 Frenul labial trebuie ocolit de marginea protezei, aceasta
fiind conformată astfel încât să menajeze funcţionalitatea
muşchilor respectivi.
 ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

 Periferia câmpului protetic mandibular este mai mare,

prezentând formaţiuni anatomice :
 Frenul limbii
 Planşeul bucal
 Limba.
 Muşchii genioglos şi milohioidian se inseră perpendicular pe
periferia câmpului protetic
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

A. ZONA TUBERCULUI PIRIFORM are o valoare protetică

bună deoarece substratul osos se resoarbe mai greu.
 Baza protezei se extinde 2/3 anterioare ale tuberculului
piriform până la zona de inserţie a ligamentului
pterigomandibular.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

 Examinarea tuberculului piriform vizează:

 Direcţia sa – oblic, orizontal, vertical
 Nivelul inserţiei ligamentului pterigomandibular
 Rezilienţa mucoasei supraiacente
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

B. ZONELE VESTIBULARE LATERALE – PUNGA LUI

FISH – este delimitată posterior de o linie imaginară trasată
în dreptul feţei distale a M de 12 ani şi anterior de frenul
lateral.
 Acest spaţiu este format de muşchiul buccinator şi la acest
nivel fundul de sac este mai lat marginile protezei fiind mai
groase.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

C . ZONA VESTIBULARĂ CENTRALĂ INFERIOARĂ – LABIALĂ

este situată între cele două frenuri laterale, pe linia mediană
găsindu-se frenul buzei inferioare.

Fundul de sac poate fi foarte îngust, iar marginea protezei va avea

o grosime adecvată.

Se evidenţiază prin tracţiunea uşoară şi răsfrângerea orizontală a

buzei inferioare
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

 Lingual de tuberculul piriform şi posterior de muşchiul milohioidian se

află nişa linguală retromolară sau spaţiul retromilohioidian.
 Baza protezei se poate extinde uneori în nişa linguală retromolară sub
forma unor aripioare, pentru a îmbunătăţi stabilitatea protezei, în cazurile
de resorbţie accentuată a crestei.
 Pătrunderea exagerată în nişă determină însă :
• ulceraţii dureroase de-a lungul marginii supraextinse,
• jenă pronunţată în deglutiţie,
• senzaţie de tensiune în baza limbii,
• dislocarea protezei.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR
 Examenul clinic va urmări depistarea prin inspecţie şi
palpare a adâncimii reale a nişei retromolare în repaus, în
timpul protracţiei limbii şi al deglutiţiei.
 Pentru a determina posibilitatea reală de a extinde baza
protezei la nivelul respectiv, se examinează starea de
tensiune a ţesuturilor nişei cu o oglindă dentară, în timp ce
pacientul este instruit să execute mişcări moderate ale limbii.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

D. ZONA LINGUALĂ LATERALĂ este delimitată de la linia

imaginară ce corespunde feţei posterioare a molarului de 12
ani până la linia imaginară trasată între C şi PM1.

La acest nivel se evidenţiază linia milohioidiană prin palpare

cu degetul, linie până la care se va extinde marginea
protezei.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR
E. ZONA LINGUALĂ CENTRALĂ este situată între bridele
canine pe partea linguală. Are o lungime de 3 cm şi este
simetrică de o parte şi de alta a liniei mediane.

Lungimea protezei în zona linguală centrală trebuie să

menajeze funcţionalitatea genioglosului, dar trebuie să existe
o bună închidere marginală atât în repaus, cât şi la protracţia
limbii.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

 Închiderea marginală se realizează printr-un contact

permanent între marginea protezei şi mucoasa planşeului
bucal.

 Uşurinţa cu care se realizează acest contact depinde de

poziţia limbii în repaus.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

 Limba relaxată cu o poziţie anterioară în repaus – 65%

dintre pacienţi – acoperă complet planşeul bucal, marginile
sale laterale se aplică deasupra crestei, iar vârful limbii vine
în contact cu versantul lingual al crestei frontale.

 În repaus mucoasa planşeului se aplică pe versantul

lingual al protezei favorizând închiderea marginală externă.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR
 La examenul clinic se poate depista însă şi o poziţie
posterioară (retrudată) a limbii în repaus.

 Ea este retrasă, fundul de sac lingual central este foarte

larg, între vârful limbii şi creastă existând un spaţiu de 1.5-
2.5 cm, marginile laterale ale limbii sunt cuprinse în
interiorul şi spre posteriorul crestei.
ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI
PROTETIC MANDIBULAR

 În repaus, închiderea marginală este doar internă, prin

contactul marginilor linguale ale protezei cu mucoasa planşeului.

 Pentru funcţionalizarea marginilor linguale la amprentare,

pacientul va realiza doar umezirea roşului buzelor.
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL
III. EXAMENUL CLINIC ENDOBUCAL AL EDENTATULUI
TOTAL PROTEZAT ŞI NEPROTEZAT
A. Examinarea câmpului protetic maxilar
Se analizează:
Substratul osos al zonei de sprijin
Substratul mucos al zonei de sprijin
Mucoasa pasiv mobilă şi mobilă a zonei de închidere
marginală
Zonele funcţionale periprotetice şi formaţiunile anatomice
periferice
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL
Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

SUBSTRATUL OSOS

Forma arcadei

Înălţimea, lăţimea crestei, eventuale Alegerea formei lingurii universale

exostoze
Dacă creasta este dureroasă la presiune Se va urmări despovărarea acestor
digitală zone mai ales în faza de amprentare
definitivă
Tuberozităţile absente Cu mare greutate se va putea realiza o
închidere marginală distală

Tuberozităţi retentive distal Greu de amprentat

Retentive vestibular uni-sau bilateral Se corectează vestibular
Hipertrofia polului inferior Se corectează vestibular
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL

Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

Bolta palatină
În formă de “U” Asigură un sprijin excelent şi
favorizează şi apariţia fenomenului de
În formă de “V” adeziune
Plată Sprijin deficitar, adeziune inexistentă
Adeziune bună, stabilitate redusă
Elemente negative
Sutura intermaxilară Se foliază uşor modelul la acest nivel
Torus palatin – locul şi forma – Indicaţii de foliere, atenţie la raportul cu
zona distală
Exostoze pe versantele crestelor Rezecţie chirurgicală
Şanţul pterigomaxilar Limita şi grosimea lui determină limita
şi grosimea distală a protezei
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL
Examenul câmpului maxilar
SUBSTRATUL MUCOS
Zona de sprijin
Fibromucoasă: groasă, aderentă
Fibromucoasă: după şi subţire
Fibromucoasă deplasabilă, rezilienţă
Zona de succiune
Trecere netă la nivelul zonei de reflexie
Trecere treptată la nivelul zonei de reflexie Se aplică teste şi se utilizează o adaptare
Bride deplasabile de-a lungul crestei
Concluzii practice
Determină alegerea consistenţei
materialului de amprentare
Suprafaţă de sprijin aptă să suporte
presiuni mai mari
Amprentă cu materiale compresive
Amprentă cu materiale fluide sau amprentă
fără presiune
Lingura individuală se poate adaptată
numai prin inspecţie
marginală cu material termoplastic
Se utilizează materiale mai vâscoase
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL

Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

ELEMENTE MOBILE LA
PERIFERIA CÂMPULUI
PROTETIC

Frenul buzei superioare Dacă inserţia se apropie de muchia

crestei, trebuie incizat şi reinserat

Frenurile laterale Zonă de mare mobilitate în timpul

fonaţiei

Pungile Eisenring Proteza trebuie să aibă aceeaşi

grosime cu a pungii
Vălul palatin în repaus Linia Ah sau zonă
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL
 III. EXAMENUL CLINIC
ENDOBUCAL AL EDENTATULUI
TOTAL PROTEZAT ŞI
NEPROTEZAT
A. Examinarea câmpului protetic
mandibular
Se analizează:
Substratul osos al zonei de sprijin
Substratul mucos al zonei de sprijin
Mucoasa pasiv mobilă şi mobilă a zonei
de închidere marginală
Zonele funcţionale periprotetice şi
formaţiunile anatomice periferice
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL

Examenul câmpului mandibular Concluzii practice

SUBSTRATUL OSOS

Forma arcadei

Înălţimea, lăţimea crestei, eventuale Alegerea formei lingurii universale

exostoze
Dacă creasta este dureroasă la
presiune digitală
Tuberculul piriform:
 vertical sau orizontal
 inserţia ligamentului
pterigomandibular
Se va urmări despovărarea acestor
zone mai ales în faza de amprentare
definitivă
Oricum va fi folosit
Limitează distal lungimea protezei
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL

Examenul câmpului mandibular Concluzii practice

SUBSTRATUL MUCOS

Mucoasă subţire întinsă Amprentă cu materiale vâscoase

Mucoasă deprimabilă Amprente cu materiale fluide

Bride longitudinale paralele cu Amprente cu materiale fluide
creasta
EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL
Examenul câmpului maxilar Concluzii practice
ELEMENTE MOBILE LA
PERIFERIA CÂMPULUI
PROTETIC

Limba în repaus:
 Anterioară Favorabilă menţinerii şi stabilităţii
protezei
 Posterioară Defavorabilă menţinerii şi stabilităţii
protezei

Pungile Fish Grosimea marginilor protezei va fi

concordantă
Hernierea glandei sublinguale Lingura universală şi individuală
trebuie să se insere între versantul
lingual al crestei şi glandă
 PRINCIPII GENERALE DE TERAPIE ÎN
EDENTAŢIA TOTALĂ
Edentaţia totală duce la tulburarea funcţiilor esenţiale ale ADM,
influenţând totodată nefavorabil funcţiile normale ale întregului
organism.
Restabilirea prin mijloace protetice a funcţiilor ADM edentat total
– prin care se înţelege restabilirea masticaţiei, fizionomiei şi fonaţiei,
cu respectarea condiţiilor biomorfofuncţionale de automenţinere – se
referă la următorii factorii protetici:
 Curbura arcadelor dentare artificiale
 Culoarea şi forma dinţilor artificiali din regiunea frontală
 Relieful ocluzal şi felul de montare al dinţilor
 Planul de ocluzie
 Gradul de supraocluzie frontală şi laterală
PRINCIPII GENERALE DE TERAPIE ÎN
EDENTAŢIA TOTALĂ

 Protezele dentare totale trebuie să îndeplinească următoarele

deziderate:
Să restabilească şi să asigure funcţiile normale ale ADM în
ansamblul întregului organism, inclusiv sistemul nervos
central : problemă de fiziologie
Să aibă o stabilitate statică şi dinamică optimă în timpul
îndeplinirii variatelor funcţii ale ADM : problemă de
biomecanică
Să nu producă asupra ţesuturilor cavităţii bucale şi ale ATM
presiuni supradozate care să ducă la leziuni inflamatorii acute
sau cronice, ci din contră, să stimuleze aceste ţesuturi să nu
solicite contracţii musculare anormale: probleme de biologie