Domnișoara Christina, de Mircea Eliade

LUMI FANTASTICE
 Fantasticul

There are more things in heaven and earth

Horatio,
than are dreamt of in your philosophy.
(Se află mult mai multe lucruri în cer şi pe
pământ, Horaţio,decât cele pe care le
închipuie filosofia noastră.)
(W. Shakespeare, Hamlet)
1. Definiții ale fantasticului

 implicare a misterului în viața reală;

 încălcare a ordinii recunoscute;
 prezența a două ordini care se opun;
 inexplicabil care se opune explicabilului.
Teoria literaturii: Fantasticul este o categorie
estetică și nu un gen de sine stătător.
2. Trăsăturile textului fantastic:

a. Existența a două planuri:

REAL: câmpia, Dunărea, conacul;
IREAL: lumea de dincolo.

b. Apariția unor elemente misterioase care

tulbură ordinea firească a realității: animalele
mor în mod straniu, servitorii pleacă din cauza
unor prezențe ciudate, comportamentul
somnambulic al d-nei Moscu, comportamentul
neobișnuit al Siminei, boala Sandei etc.
INTERDICȚIA: e încălcat spațiul de
„siguranță” al strigoiului, conacul doamnei
Moscu.

STRIGOII sunt, în mitologia românească,

suflete rele ale morților, despre care se crede
că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar
transforma într-un animal sau într-o fantomă
pentru a pricinui rele celor vii (credință
preluată de la daci). Este derivat din cuvântul
„strigă” (strega – italiană=vrăjitoare).
c. Dispariția limitelor de spațiu și de timp la apariția
elementului ireal:
LABIRINTUL SPAȚIO-TEMPORAL: între vis și realitate:
întunericul creează incertitudini vizuale și certitudini sinestezice
(șoapte, viziuni, atingeri, parfumul de violete). Timpul: prezentul
(timpul cronologic, 30 de ani de la moartea Christinei) și etern (al
morților: Christina are vârsta Sandei, 19 ani).

d. Tensiunea gradată a evenimentelor:

TABLOUL (obiect fantastic): sugerea-
ză suspendarea vieții și a timpului (su-
fletul este despărțit de trup).
Sfâșierea tabloului – moartea („Ai ucis-o
pe Christina.” – doamna Moscu).
VISUL: locul de temut, bântuit, o poartă deschisă
spre lumea de dincolo (apariția Christinei, care își
declară dragostea față de Egor).

SPECTRUL: lumină cu aspect fantomatic.

Reprezintă întruchiparea sufletului celor morți
care bântuie locurile în care au trăit în timpul
vieții. Își face simțită prezența prin sunete, obiecte
mutate din loc etc.

DOMNIȘOARA CHRISTINA: a treia apariție

este reală, dar delirul dragostei se întrerupe brusc,
când Egor simte rana sângerândă a Christinei.
VÂRCOLACUL: o ipostază mai puțin
comentată, este asociată cu prezența lunii în
toate scenele apariției Christinei - „vârcolacul
ia naştere din sângele unui om ucis şi trăieşte
chiar în locul în care s-a comis omorul, făcând
ca pământul de jur-împrejur să devină
neroditor”, lucru similar cu ce se întâmplă în
romanul eliadesc. (Alfonso M. di Nola)
DIAVOLUL: Simina este un substitut al
domnișoarei Christina, devenită demon sau
femeie prin intermediul demonului.
VAMPIRUL :
în România, STRIGOIUL: devin strigoi cei care
au dus o viață de păcat, au murit fără să se fi
căsătorit sau de o moarte violentă (fie se nasc așa,
fie devin după moarte).
în Mesopotamia, LILITH, considerată a fi prima
soție a lui Adam, care nu s-a supus bărbatului și a
fost izgonită de Dumnezeu din Eden. Ea devine
„queen of demons” și se hrănește cu sânge (mai
ales al nou-născuților).
în Grecia Antică, EMPUSA, iubita lui Zeus,
seducea tineri bărbați, cu sângele cărora se hrănea
mai apoi.
3. Teme și motive specifice literaturii
fantastice:
a. Visul (pătrunderea într-o altă dimensiune);
b. Timpul (prezent și etern);
c. Magia (blestemul);
d. Luna (noaptea – moartea);
e. Tabloul (oprirea timpului);
f. Strigoiul (rătăcirea veșnică fără țel);
g. Motive cromatice (roz, negru);
h. Focul (purifică, distruge răul).
3.Folclorul/ gândirea mitico-magică

Subiectul: o poveste cu strigoi, într-o lume căzută

pradă blestemului, pe care un tânăr o salvează,
ucigând a doua oară strigoiul, cu un drug de fier
împlântat în inimă.

Blestemele: cuvinte magice menite să aducă

ghinion și suferință cuiva.
 Blestemul domnișoarei Christina

Mă vei căuta o viață întreagă, Egor, fără

să mă găsești. Vei pieri de dorul meu... Și vei
muri tânăr, ducând în mormânt șuvița asta de
păr!...

Mircea Eliade, Domnișoara Christina

4. Asemănarea cu basmul

a. În Domnișoara Christina, forțele care se

înfruntă sunt VIAȚA și MOARTEA:
VIAȚA: Egor și ajutoarele sale (Nazarie,
doctorul, țăranii);
MOARTEA: domnișoara Christina (strigoiul),
prezența lui Satan (Simina, fetița posedată),
vizitiul și caii (fantome).

b. EROUL: Egor – păzitorul vieții.

c. FINALUL: distrugerea tabloului
domnișoarei Christina, lupta cu strigoiul
(țărușul în inimă), focul care mistuie conacul
(victoria binelui asupra răului).
Mirosea din nou a violete. Și auzi, ca
într-un cântec, cuvintele de demult:
<<... Și ochii mari și grei mă dor,
Privirea ta mă arde...>>