Criterii pentru evaluarea politicilor

educaționale
Un sistem de monitorizare și evaluare al unei
politici se focalizează pe:
• Relevanța politicii (structură, corelații între componente, impact
general, obiective, activități)
• Progresul în atingerea obiectivelor;
• Impactul intervențiilor specifice politicii;
• Satisfacția beneficiarilor direcți și indirecți.
De regulă, scopul definirii și operării unui sistem de
monitorizare și evaluare este dublu:

a. Oferirea de informații relevante și acurate pentru persoanele implicate /

interesate (stakeholders) – de la beneficiarii programului și până la
finanțatori – cu privire la potențialul politicii / programului , la evoluția
acestuia și la măsura în care poate produce rezultatele așteptate.

b. Înzestrarea echipei manageriale cu aparatul metodologic și cu ansamblul

de date necesare pentru a se angaja într-un management pentru impact. În
acest tip de management este nevoie să se răspundă circumstanțelor în
schimbare și mai bunei înțelegeri a realității în care se derulează politica /
programul, prin adaptarea acesteia astfel încât să se apropie cât mai mult
de realizarea impactului în direcțiile dorite.
• La acest nivel, o distincție semnificativă trebuie făcută între:
- Scopul evaluării – evidențierea meritelor și a punctelor slabe ale
unei politici
- Funcțiile evaluării – modalitatea de utilizare / valorificare a
informației
produse de evaluare (informarea stakeholderilor, sprijin pentru
management și pentru procesul decizional, oferirea de date pentru
generarea unor alte programe / politici etc.).
În general, putem vorbi de două funcții specifice evaluării unei politici:
- Funcția de responsabilizare care se referă la determinarea calității
politicii și la cine anume este responsabil pentru acea calitate;
- Funcția managerială care oferă soluții, recomandări pentru
îmbunătățirea continuă a politicii.
Criterii de evaluare
Relevanța
Concordanța dintre obiectivele programului și problema pe care
încearcă să o rezolve dar și cu mediul fizic și politic în care operează
programul. Este inclusă aici o evaluare a calității pregătirii și a calitații
designului programului (logica și completitudinea planificării programului,
coerența internă, etc.)

Eficiența
Atingerea rezultatelor programului în condiții rezonabile de cost. Cât
de bună este conversia inputurilor și a mijloacelor aflate la dispoziție în
rezultate, în termeni de calitate, cantitate și timp. Care este calitatea
rezultatelor atinse și dacă ele au fost atinse ca urmare a unei abordări
oportune, bine alese.
Criterii de evaluare
Eficacitatea
Evaluarea contribuției pe care o au rezultatele atinse ale proiectului la
îndeplinirea scopului pentru care acesta a fost inițiat. În ce măsură rezultatele
realizate coincid cu obiectivele propuse.

Impactul
Efectele programului asupra audienței mai largi a acestuia, asupra mediului
în care se desfășoară; contribuția programului la atingerea obiectivelor sectoriale
mai largi și a politicilor specifice domeniului.

Sustenabilitatea
Evaluarea măsurii în care beneficiile produse de program vor continua să se
manifeste, să producă efecte după terminarea ciclului de viață al programului.
Elemente cheie în acest proces sunt responsabilitățile instituționale asumate,
sprijinul politicilor publice, alocările financiare, dotările și echipamentele,
capacitățile umane etc.
Atunci când judecăm meritele unei politici educaționale sau ale unui
program, un element cheie care trebuie avut în vedere este acela că
meritele se pot susține pe două tipuri de argumente:
• Capacitatea politicii de a produce efectele dorite (atingerea
rezultatelor așteptate, îndeplinirea criteriilor de eficiență și eficacitate,
potențialul durabil al rezultatelor intervenției etc.).
• Capacitatea politicii, fie după implementare, fie în stadiul de proiect,
de a coagula un nivel acceptabil de satisfacție a clientului. Acest
aspect se referă la gradul de acceptare, de susținere și de apreciere a
unei intervenții de către beneficiari, dar și de către alte categorii de
stakeholderi.
Efecte nedorite posibile
Politicile educaționale, prin transformările pe care le propun,
afectează direct și / sau indirect viața profesională, socială sau chiar
personală a unui număr mare de
oameni, de diverse categorii (dar mai ales actori principali ai sistemului
educațional: preșcolari/ elevi / studenți, profesori, părinți). De aceea,
participarea acestora, în funcție de caracteristici și responsabilități, la toate
etapele specifice procesului de politici este foarte importantă.

Sistemele neadecvate de monitorizare și evaluare a politicilor au

două efecte principale:
• Performanța neclară la nivelul impactului, deci o responsabilitate limitată
față de finanțatori și față de beneficiari;
• Învățare limitată: capacitate diminuată de a acționa în vederea
îmbunătățirii programului și de a capitaliza lecțiile învățate, fie ele pozitive
sau negative.
 CE EVALUĂM?
La întrebarea Ce evaluăm, în conformitate cu accentul acordat procesului de evaluare, putem viza
unul, mai multe sau toate aspectele: proiectarea, implementarea și evaluarea politicii.
Sintetic, acestea pot face referire la:

DESIGN:
– Evaluarea realizată în faza de identificare a problemei li a nevoilor de intervenție (evaluarea de
nevoi)
– Evaluarea calităii propunerii de politici
(evaluare ex-ante)

IMPLEMENTARE:
– Congruența între specificații și punerea în aplicare calendar, resurse, atingerea obiectivelor etc.)
– Monitorizare și evaluare formativă pentru optimizarea implementării și posibile revizuiri -
(evaluare interimară)

EVALUAREA
– Măsura atingerii rezultatelor așteptate
– Evaluarea de impact la nivel de beneficiari
– Evaluarea satisfacției beneficiarilor
(evaluare ex-post)
 Ciclul evaluării politicilor / programelor
• Pregătirea
Pregătirea evaluării înseamnă în primul rând stabilirea scopurilor și a
motivațiilor: De ce este necesară evaluarea? Cine are nevoie de ea? Cine
trebuie sa fie implicat în realizarea ei?

• Designul
Stabilirea obiectivelor evaluării și a conținutului / focalizării procesului
evaluativ: ce anume urmează să fie evaluat (utilizarea resurselor, metodele
educaționale, rezultatele, impactul etc.). Aceste obiective vor determina
criteriile sau indicatorii (calitativi, cantitativi) și momentul în care evaluarea
poate să înceapă.

• Colectarea datelor
După stabilirea criteriilor și a indicatorilor de evaluare, următoarea etapă
este aceea de a obține informațiile (datele) necesare. Obiectivele evaluării,
precum și criteriile / indicatorii vor determina modalitățile de colectare a
datelor (analiza datelor existente, chestionare, interviuri etc.) și momentul
aplicării lor (înainte de intervenie, în timpul proiectului, după încheierea
acestuia etc.).
 Ciclul evaluării politicilor / programelor
• Interpretarea informațiilor / datelor
Ce semnifică informațiile pe care le-am colectat? Interpretarea datelor, ca și stadiile următoare,
sunt etapele cele mai provocatoare ale unei evaluări, pentru că trebuie să răspundă nevoii de
obiectivitate. Realitatea poate fi interpretată în moduri diferite iar oamenii pot influența
evaluarea prin interesele și pozițiile pe care aceștia le au. O conștientizare puternică a nevoii de
a fi obiectiv este esențială. Interpretarea poate fi ușurată (și legătura clară realizată cu
concluziile) dacă informația obținută poate fi comparată cu alte exerciții de evaluare de acelașii
tip.

• Evaluarea și formularea concluziilor

Evaluarea este, în fond, procesul de formulare a unor concluzii relevante din informațiile
obținute. Se cauctă cauzele pentru ceea ce s-a întâmplat, evidențiind rezultatele și punându-le
pe acestea în relație cu scopurile și obiectivele inițiale ale programului. În fapt, o bună evaluare
a politicii ajută
mai întâi la buna înțelegere a problemei și apoi, ca o consecință, la alegerea celei mai bune
modalități de intervenție / soluționare.

• Implementarea rezultatelor
Toate informațiile și concluziile rezultate în urma unei evaluări sunt, până la urmă,
nesemnificative dacă nu se face nimic cu ele… Funcția de schimbare socială a evaluării se pierde
dacă nu există dorință și angajament în direcția schimbării, a acceptării și utilizării rezultatelor
evaluării, ca fundament pentru generarea unor politici noi sau pentru îmbunătățirea celor
existente sau ca suport decizional întemeiat.
Evaluarea de impact: ex-ante și ex-post

În general, evaluarea impactului înseamnă evaluarea măsurii în care o

politică, un
program sau un proiect produce schimbări dorite și sustenabile (economice,
sociale,
de mediu etc.) la nivelul unei populații țintă clar definite.
• Evaluarea ex-ante anticipează impactul posibil, ca parte a proceselor de
planificare, design și aprobare a intervenției, înainte de punerea acesteia în
aplicare.
• Evaluarea ex-post identifică impactul efectiv (net) pe durata și după
implementare, pentru a genera acțiuni de corectare/ameliorare dacă este
necesar și pentru a oferi informații necesare îmbunătățirii designului
intervențiilor viitoare.
Condițiile fundamentale care trebuie respectate în
cadrul oricrui proces de evaluare de impact sunt:
• Imparțialitatea și independența procesului de evaluare față de
etapele de
proiectare și implementare
• Credibilitatea evaluării prin utilizarea unor specialiști competenți și
imparțiali dar și prin asigurarea transparenței procesului evaluative
• Participarea părților interesate (stakeholders) pentru a putea lua în
considerare diferitele perspective și puncte de vedere
• Utilitatea rezultatelor și a recomandărilor evaluării prin prezentarea
sintetică, la timp, a concluziilor relevante decidenților.
 Evaluarea impactului se poate raporta la
mai multe niveluri:
• Evaluarea impactului la nivel de sistem (calitatea sistemului în general, a unuia dintre nivelurile sau
componentele sale (curriculum, evaluare, management etc. la nivel de învățământ preșcolar,
obligatoriu, liceal etc.): diversitatea și calitatea ofertelor, a serviciilor, diversitatea și calitatea
furnizorilor, participarea și implicarea beneficiarilor direcți sau indirecți, etc.
• Evaluarea impactului la nivel de furnizori (cantitatea și calitatea ofertelor unui furnizor, vizibilitatea și
oportunitatea ofertelor, numărul și satisfacția clienților etc.)
• Evaluarea impactului la nivelul practicilor profesionale (calitatea prestației personalului implicat
(profesori, manageri), capacitatea profesională ți managerială a acestora etc.
• Evaluarea impactului la nivelul elevilor sau a altor beneficiari direcți / indirecți – aceasta este mult
mai dificil de realizat, vizează un termen lung și de regulă, are în vedere un ansamblu de politici /
programe și nu una singură.

Nivelurile de evaluare a impactului în domeniul educațional sunt importante pentru designul

procesului și instrumentelor de evaluare. Incidența cea mai mare a acestor niveluri poate fi sesizată în
ceea ce privește indicatorii de evaluare care pot fi formulați la nivel de sistem (cadru instituțional și
funcțional), la nivel de furnizori (servicii și beneficiari ai acestora), la nivel de practici profesionale
(calitatea prestației, a interacțiunilor și proceselor educaționale) sau la nivel de performanțe ale elevilor.
• Sursa:
• Ulrich, C., Manual pentru evaluarea exante a impactului politicilor
educationale, BOOK · NOVEMBER 2009