Sunteți pe pagina 1din 42

Principiile bioeticii si

drepturile omului

Prof.univ.dr. Coralia Cotoraci


DREPTURILE PACIENTULUI VS.
OBLIGAŢIILE CORPULUI
MEDICAL ÎN ROMÂNIA
 Sănătatea populaţiei constituie una dintre valorile
fundamentale, definitorii pentru însăşi existenţa fiinţei umane
 Pentru realizarea acestei valori, prin multiplele acte normative
care reglementează activitatea din domeniul sanitar, sunt
consacrate drepturi şi obligaţii corelative atât pentru
beneficiarii îngrijirilor de sănătate, cât şi pentru personalul
medical sau nemedical din unităţile sanitare.
 Pentru pacient se creează cadrul instituţional care să-i
permită să beneficieze de îngrijiri medicale de cea mai bună
calitate, iar pentru corpul medical, garanţia prestării serviciilor
medicale cu respectarea normelor de deontologie şi etică
medicală, a normelor legale în vigoare, la adăpost de
consecinţele nedorite ale oricărei forme de răspundere
juridică.
Reglementarea actuală

 În prezent, în legislaţia noastră există o


multitudine de acte normative, prin care
sunt reglementate diferitele componente
ale activităţii sanitare, începând cu Legea
nr.3/1978, privind asigurarea sănătăţii
populaţiei, cu modificările ulterioare, până
la Legea nr. 46/2003, privind drepturile
pacientului.
 Pentru aplicarea principiilor Drepturilor Pacienţilor din
Europa, a fost adoptată o lege specială, Legea nr.
46/2003, privind drepturile pacientului, prin care sunt
consacrate în principal următoarele drepturi:
 la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate;
 de a fi respectat ca persoană umană;
 la informaţia medicală;
 consimţământul asupra intervenţiei medicale;
 confidenţialitatea informaţiilor.
 Înanul 2006 a fost adoptată Legea 95
2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr.
372 din 28 aprilie 2006, care aduce
reglementări noi in ceea ce priveşte
drepturile şi obligaţiile personalului
medical şi pacientului.
 Codulde Deontologie medicală al
Colegiului Medicilor din România
Din Legea 95 din 2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii,
publicată în Monitorul Oficial
nr. 372 din 28 aprilie 2006
Consimţământul asupra intervenţiei
medicale (1)
 Necesitatea consimţământului,
 liber şi neviciat,
 obţinut de la pacient,
 anterior prestării serviciului medical,
 reprezintă o formă de exprimare a libertăţii oricărei
persoane de a dispune în legătură cu limitele şi
formele de existenţă, în acord cu normele de interes
general.
 Consimţământul este implicit, atunci când pacientul
solicită serviciul medical.
 Capacitatea decizională a pacientului este deosebit
de importantă pentru obţinerea consimţământului
informat.
Consimţământul asupra intervenţiei
medicale (2)
 Art. 13: Pacientul are dreptul să refuze sau
să oprească o intervenţie medicală
asumându-şi, în scris, răspunderea pentru
decizia sa; consecinţele refuzului sau ale
opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului
Consimţământul asupra intervenţiei
medicale (3)
 Art. 19: Consimţământul pacientului este
obligatoriu în cazul participării sale în
învaţământul medical clinic şi la
cercetarea ştiinţifică
Consimţământul asupra intervenţiei
medicale (4)
 Legea 95-2006, Acordul pacientului
informat
 Art. 649 - acordul scris

 Vârsta legală pentru exprimarea


consimţământului informat este de 18 ani.
Minorii îşi pot exprima consimţământul în
absenţa părinţilor sau reprezentantului
legal, în anumite cazuri
Consimţământul asupra intervenţiei
medicale (5)
 Art. 376 - medicul acţionează respectând
voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a
refuza ori de a opri o intervenţie medicală.

Dreptul la informaţia medicală (1)

 Informaţia corectă, completă şi accesibilă


pacientului, raportată la nivelul acestuia de
înţelegere a stării de sănătate precum şi a
consecinţelor acordării sau neacordării
serviciului medical, constituie premiza unui
consimţământ valabil exprimat, solicitării şi
a altei opinii medicale, sau dimpotrivă a
refuzului de a primi respectivele servicii.
Dreptul la informaţia medicală (2)

 Art.6
dreptul de a fi informat asupra starii sale de sănătate, a
intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale
fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile
propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului şi
nerespectarii recomandărilor medicale, precum şi cu privire la
date despre diagnostic şi prognostic.
 Art.7
dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat
 Art.8
modul în care informaţiile se aduc la cunoştinţa pacientului
 Art.9
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie
informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în
locul sau.
Dreptul la informaţia medicală (3)

 Art.10
Rudele şi prietenii pacientului pot fi
informaţi despre evoluţia investigaţiilor,
diagnostic şi tratament, cu acordul
pacientului.
 Art.11
Pacientul are dreptul de a cere şi de a
obţine o altă opinie medicală.
Dreptul de a fi respectat ca persoană
umană (1)

 Relaţia dintre medic şi pacient se


particularizează şi prin dimensiunea
coordonatelor umane, antrenate pe
parcursul actului medical.
 Fiind mai vulnerabilă, personalitatea
pacientului trebuie să se bucure de un
plus de protecţie şi respect din partea
corpului medical.
Dreptul de a fi respectat ca persoană
umană (2)
 art.
3 din Legea nr. 46/2003, pacientul are
dreptul de a fi respectat ca persoană
umană, fără nici o discriminare
Dreptul la îngrijiri medicale de cea mai
înaltă calitate (1)

 Calitatea actului medical este diminuată


uneori prin încălcarea normelor de etică
profesională, însă în cele mai frecvente
cazuri, prin lipsa resurselor financiare şi
materiale necesare, cu consecinţa
neantrenării întregului potenţial de care
dispune corpul medical
Dreptul la îngrijiri medicale de cea mai
înaltă calitate (2)
 Legea 95-2006, CAPITOLUL IV
 Obligativitatea asigurării asistenţei medicale
 Art. 652
 (1) Medicul, medicul dentist, asistentul
medical/moaşa au obligaţia de a acorda asistenţă
medicală/îngrijiri de sănătate unei persoane doar
dacă au acceptat-o în prealabil ca pacient (2) nu
pot refuza să acorde asistenţă medicală/îngrijiri de
sănătate pe criterii etnice, religioase şi orientare
sexuală sau pe alte criterii de discriminare
interzise prin lege. (3) au obligaţia de a accepta
pacientul în situaţii de urgenţă
PRINCIPII PRIVIND
DREPTURILE
PACIENŢILOR ÎN
EUROPA
 Raporturilemedic-pacient sunt
restructurate, fiind puse pe baze noi, cu
anumită mobilitate şi egalitate.
Documentele cu caracter legislativ:
 CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII
EUROPENE, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia
Europeană, 2007
 AMM (WMA) Declaraţia de la Lisabona privind Drepturile
pacientului (Declaration of Lisbon on the Rights of the Patient),
Adoptată de către 34th World Medical Assembly, Lisabona,
Septembrie/Octombrie 1981, modificată de către 47th WMA
General Assembly, Bali, Indonesia, Septembrie 1995
and revizuită de către 171st WMA Council Session, Santiago,
Chile, Octombrie 2005
 CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, 2007/C 303/01,
http://eur-
lex.europa.eu/ro/treaties/dat/32007X1214/htm/C2007303RO.01
000101.htm
CARTA DREPTURILOR
FUNDAMENTALE A UNIUNII
EUROPENE
Drepturile umane şi valorile în îngrijirea
sănătăţii (1)

 Articolul 1: Demnitatea umană


 Demnitatea umană este inviolabilă.
Aceasta trebuie respectată şi protejată.
 Articolul 2 : Dreptul la viaţă
 (1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
Drepturile umane şi valorile în îngrijirea
sănătăţii (2)
 Articolul 3 : Dreptul la integritate al persoanei
 (1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.
 (2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în
special:
 consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei
interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege
 interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au
drept scop selecţia persoanelor
 interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare,
ca sursă de profit
 interzicerea clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii
Drepturile umane şi valorile în îngrijirea
sănătăţii (3)
 Articolul 7 : Respectarea vieţii private şi
de familie
 Orice persoană are dreptul la respectarea
vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a
secretului comunicaţiilor
Drepturile umane şi valorile în îngrijirea
sănătăţii (4)
 Articolul8: Protecţia datelor cu caracter
personal
 (1) Orice persoană are dreptul la
protecţia datelor cu caracter personal care
o privesc
Drepturile umane şi valorile în îngrijirea
sănătăţii (5)
 Articolul21: Nediscriminarea
 (1) Se interzice discriminarea de orice fel,
bazată pe motive precum sexul, rasa,
culoarea, originea etnică sau socială,
caracteristicile genetice, limba, religia sau
convingerile, opiniile politice sau de orice
altă natură, apartenenţa la o minoritate
naţională, averea, naşterea, un handicap,
vârsta sau orientarea sexuală
Drepturile umane şi valorile în îngrijirea
sănătăţii (6)
 Articolul 35: Protecţia sănătăţii
 Orice persoană are dreptul de acces la
asistenţa medicală preventivă şi de a
beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile
stabilite de legislaţiile şi practicile
naţionale. În definirea şi punerea în
aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor
Uniunii se asigură un nivel ridicat de
protecţie a sănătăţii umane
AMM (WMA) DECLARAŢIA DE LA
LISABONA PRIVIND DREPTURILE
PACIENTULUI, 2005
 Dreptul la asistență medicală de cea mai înaltă
calitate, fără discriminare
 Pacientul trebuie să fie întotdeauna tratat în
conformitate cu cele mai bune interese ale sale.
Tratamentul aplicat trebuie să fie în conformitate
cu principiile medicale general aprobate.
 Asigurarea calității actului medical trebuie să fie
întotdeauna parte din ingrijirea în sănătate.
Medicii, în special, ar trebui să accepte
responsabilitatea pentru a fi garanţii calităţii
serviciilor medicale
 Pacientul are dreptul la continuitatea asistenței
medicale.
 Dreptul la libertatea de a alege
 Pacientul are dreptul de a solicita avizul unui alt
medic în orice etapă a îngrijirii medicale
 Dreptul la auto-determinare:
 Dreptul la informare
 Dreptul la confidențialitate
 Dreptul la educaţie pentru sănătate
 Dreptul la demnitate
 Dreptul la asistenţă religioasă
 Informarea
 Consimţământul
 Confidenţialitatea şi intimitatea
 Îngrijire şi tratament
Declaraţia AMM privind drepturile
bolnavului
 a. bolnavul are dreptul să-şi aleagă singur medicul
 b. bolnavul are dreptul de a fi îngrijit de un medic liber
de a lua o decizie clinică şi etică, independent de orice
intervenţie exterioară.
 c. după ce a fost informat asupra tratamentului propus,
bolnavul are dreptul să îl accepte sau să îl refuze
 d. bolnavul are dreptul ca medicul să respecte natura
confidenţială a tuturor datelor medicale şi personale
care îl privesc
 e. bolnavul are dreptul de a muri în mod demn
 f. bolnavul are dreptul de a primi sau a refuza ajutor
spiritual şi moral, inclusiv acela al unui preot şi al
religiei potrivite.
Responsabilităţile pacientului
 dacă pacientul doreşte comunicare şi răbdare din partea echipei medicale, trebuie să ofere
aceleaşi lucruri în schimb.

 Pacientul trebuie să fie cinstit şi deschis.


 O responsabilitate cheie a pacientului este ca acesta să se asigure că echipa de îngrijire
beneficiază de toate informaţiile de care are nevoie pentru a oferi un tratament
corespunzător.

pacientul trebuie să comunice echipei de îngrijire în cazul în care:


 are o întrebare sau problemă; este vital să se comunice orice probleme pe care nu le
înţelege, care îl îngrijorează, astfel ca echipa medicală să îl poată ajuta;
 există factori personali care ar putea afecta deciziile terapeutice, de exemplu dacă
pacientul locuieşte singur;
 apar reacţii adverse sau durere; echipa medicală poate schimba dozele sau poate institui
tratamente pentru ameliorarea efectelor secundare;
 pacientul ia orice alte medicamente, inclusiv terapii complementare şi/sau
alternative; unele medicamente interacţionează cu tratamentele antineoplazice
determinând efecte adverse sau diminuând eficacitatea acestora;
 pacientul este văzut de mai mulţi medici;
 Echipa medicala este compusa din

 Medic
 Asistentul medical
 Infirmiera
 Nutritionistul
 Kinetoterapeutul
 Psihologul

Lucrand impreuna!!!!
Pentru binele pacientului
 Un bărbat în vârstă de 72 de ani, de profesie agricultor, tată a trei copii, suferea de cancer
de colon. El descria boala sa ca o
 „masă intestinală”, dar nu cunoştea ce tip de modalitate terapeutică urma să fie folosită.
 În ziua de după intervenţia chirurgicală, chirurgul-mâna a doua, aflat de gardă, a vizitat
pacientul pentru inspecţia de rutină
 şi tratarea inciziei chirurgicale. Pacientul, aşteptându-se să vadă o rană închisă, s-a speriat
când a văzut orificiul de colostomie. A întrebat chirurgul despre „gaura din abdomenul său”.
Chirurgul, într-o manieră foarte serioasă, i-a răspuns: „Capătul intestinului operat a fost
suturat la abdomen. De acum vei defeca prin această gaură în punga pe care o voi plasa
la capătul intestinului.”
 Surprins şi furios de răspuns, pacientul a întrebat: „Pe cine aţi întrebat înainte de a
deschide gaura aceasta?”.
 Chirurgul a spus pacientului că i-au informat fiul despre procedură. Pacientul a strigat
furios: „Cine urma să fie operat şi să aibă o gaură în abdomen? Eu sau fiul meu? Cum aţi
îndrăznit să faceţi asta fără să mă întrebaţi? Vă voi da în judecată pe toţi!” Chirurgul,
nepregătit pentru o astfel de reacţie, a început să explice pe îndelete raţiunea pentru care
a fost efectuată colostomia şi a calificat boala pacientului ca fiind una „rea”.
 După explicaţie, pacientul a spus: „Dacă mi-aţi fi spus asta mai devreme, nu aş fi strigat la
dumneavoastră. Nu sunt atât de ignorant, să ştiţi! Aş fi înţeles.”
Domnul N., în vârstă de 46 de ani, este tatăl a doi copii.
Medicul oncolog l-a ţinut sub observaţie în ultimii trei ani, în
legătură cu adenomul său de prostată. Între timp, tumora a
devenit malignă. În consecinţă, domnul N. a fost internat în spital
pentru prostatectomie. Înainte de intervenţia chirurgicală a fost
informat despre starea sa de sănătate şi despre operaţia la care
va fi supus. A fost obţinut consimţământul informat al pacientului.
În timpul operaţiei a fost depistat un seminom. Chirurgul a
decis efectuarea unei prostato-veziculectomii. Ca urmare a
acestui fapt, domnul N. a dat în judecată chirurgul, pe motivul că
tratamentul l-a lezat, iar dreptul său la reproducere a fost afectat.
O fată în vârstă de 17 ani a fugit de acasă cu prietenul ei cu
ceva vreme în urmă, după care a fost găsită. Băiatul a fost reţinut
de către poliţie. Familia tinerei se opune ferm căsătoriei celor doi.
Tânăra crede că fratele ei mai mare l-ar putea omorî pe prietenul
ei în cazul în care ar afla că nu mai este virgină. Ofiţerul de poliţie
care a însoţit fata la medicul responsabil pentru testarea
virginităţii doreşte să stea de vorbă cu acesta între patru ochi. Îl
informează pe medic că fata nu ştie că prietenul ei este deja
căsătorit. Ulterior medicul stă de vorbă cu tânăra şi îi spune că,
dat fiind faptul că vârsta ei este sub 18 ani, familia are dreptul
legal de a cere un test de virginitate (examinare genitală); medicul
adăugă, totuşi, că o astfel de investigaţie nu poate fi efectuată
fără consimţământul ei, dar spune, de asemenea, că el nu va
putea semna un certificat care să ateste starea ei de sănătate
fără a face în prealabil examinarea necesară.
Bibliografie
-www.bio.org/bioethics/genetherapy.asp
-www.med.upenn.edu/bioethic/index.shtml
-www.ajobonline.com
-RRB vol.1,nr.2 si 3
-Scripcaru Gheorghe si
colaboratorii:Bioethical,stiintele vietii si drepturile
omului,Ed.Polirom,2000
-Legea nr.984 din 11 aprilie 1927
-Legea nr.46/2003
-Legea nr.3/1978
Va multumim
pentru atentia acordata!