Jocul copilului și mediul Studente: Bănescu Alice

Dobre Alina

grădiniței Duica Bianca

Psihologia dezvoltării

Lect.Dr.: Claudia Vlaicu

 Cuprins:

A. Caracteristici ale jocului la vârsta antepreșcolară;

B. Tipuri de relație ale copilului cu alți copii;
C. Activitățile ludice și de socializare;
D. Adaptarea la viața de gradiniță;
E. Concluzii;
 Caracteristici ale jocului la vârsta
antepreșcolară:

La copilul de peste un an, 90 % din timpul de veghe este destinat

jocului:

 Simplitatea jocului: copilul împrăștie, adună, transportă jucării, deci

manipularea obiectelor este conținutul de bază al activității ludice;
 Jocul nu se poate realiza în absența jucăriilor sau a obiectelor de manipulat
acestea având un foarte mare rol în stimularea și desfășurarea jocului prin
calitățile lor funcționale.
 Durata scurtă a jocului. La începutul stadiului acesta este de 5-6
până la 10 minute iar catre vârsta de 3 ani poate ajunge la 20 de
minute. În cursul jocului se înregistrează multe întreruperi datorită
atenţiei instabile şi a planului mental neformat, care nu poate
proiecta şi conduce activităţile copilului.
 Copilul se joacă alături de alţi copii, dar nu împreună cu aceştia.
Câmpul conştiinţei fiind limitat, el nu poate cuprinde ceea ce fac
alţi copii şi nu poate controla eficient mai multe planuri ale
desfăşurării jocului.
 Tipuri de relație ale copilului cu alți copii

Relaţiile copilului cu alţi copii de vârsta lui, în timpul jocului, pot fi:

 active-pozitive, când copilul oferă jucăria celuilalt, dar numai la

schimb cu alta, îl trage pe celălalt copil la joc sau îl sărută, arătând că
îl place;
 active-negative, când copilul fură jucăria celuilalt sau o ascunde,
încearcă să îl supere sau să îl lovească;
 pasive-pozitive, exprimate printr-o implicare minimă a copilului şi
printr-o conduită de aşteptare a reacţiei celuilalt;
 pasive-negative, când copilul suportă cu stoicism tot ce vine
negativ din partea celuilalt;
 defensive-active, care presupun un răspuns la ceea ce i se
întâmplă negativ din partea celuilalt (plâns, fugă, cerere de
ajutor, încercare de rezolvare a situaţiei într-un fel);
 defensive-negative, în care copilul doar plânge, fără a încerca altă
rezolvare;
Activitățile ludice și de socializare

În perioada primei copilării se dezvoltă intens jocul de manipulare

sub influența trebuinței interne de a acționa. Jocul se realizează
spontan și din plăcere ceea ce îi produce satisfacții copilului.
Dacă în primul an de viață copilul simte plăcerea în a se juca cu
propriile mâini, cu picioarele, cu aruncarea obiectelor între 1-3 ani
jocul se încarcă într-o amplă simbolistică ce îi creează o formă de
participare deosebită.
 J.Piaget a considerat că se poate vorbi de trei grupuri de
simboluri ludice:
 Primul grup este legat de interese și de forme de exprimare
corporale proprii;
 Al doilea grup este legat de sentimente, de familie;
 Al treilea grup este legat de curiozitate, privind provenientele;

Simbolistica jocului se complică treptat, începând de la mânuirea

de obiecte subordonate imagisticii ludice la mânuirea în care copilul
devine un personaj imaginar. Astfel, se lărgește acțiunea
desfășurată și copilul poate devenii în joc avion, mașină, tren dar și
pisică ,iepuraș, mama etc.
 Jocul copiilor mici este întâi singular, simplu si spontan. Treptat
se descentrează de pe obiect mutându-se pe subiectele acțiunilor
umane. Prin aceste noi tipuri de joc (de-a familia, de-a doctorul)
se instituie nemijlocit relații între copii. Astfel, putem aprecia că
se poate vorbi de un debut al jocurilor colective cu roluri spre 3
ani. Cu cât jocul este mai complex, cu atât apar mai pregnant
conduite noi și atitudini. Pe baza lor se organizează forme de
cooperare sau de protecție afectivă (atracție, simpatie).
 Copiii cu handicap de intelect sau senzorial nu stiu să se
joace și nu pot să se coreleze cu partenerii. Jocul este mai
sărac în acțiuni și nu se poate desprinde direcția spre care
evoluează.

În buna măsură, comportamentul copilului în joc este

influențat de familie. Structura și stilul de viață al familiei,
obiceiurile și nivelul de cultură sunt elemete ce se regăsesc
în formele activității ludice.
Adaptarea la viața de grădiniță

Problema adaptării copilului la ansamblul cerințelor ce se exprimă față

de el, inclusiv la diferențele dintre mediul familial și cel de gradiniță,
putem considera că există cel puțin trei planuri ale conduitelor în care
este solicitantă adaptarea preșcolarului în mod diferit, planul deservării,
cel al prezenței regimului de activități din grădiniță și planul integrării în
colectivitate.
Cele 6 tipuri de adaptare:

 Adaptarea foarte bună ce se caracterizează prin despărțiri fără

ezitări de persoana care a adus copilul în grădiniță, stabilirea
rapidă de relații cu educatoarea și cu copiii din grupă.
 Adaptarea bună, ce se caracterizează prin stabilirea facilă de
relații verbale cu educatoarea și cu câțiva copii din grupă dar cu
atitudine de expectativă și nu atitudine activă de ivestigație.
 Adaptarea dificilă, intermitent tensională se manifestă prin
nervozitate, reținere tacită a persoanei însoțitoare, dispoziție
alterantă, nesiguranță dar și curiozitate față de ambianță.
 Adaptarea tensională continuă, se manifestă printr-o
nervozitate de fond, prin reținerea insistentă a
persoanei însoțitoare și prin stabilirea redusă de relații
cu educatoarea și ceilalți copii.
 Adaptarea dificilă, se manifestă prin refuzul copilului
de a se despărți de persoana însoțitoare, refuzul de
relații verbale(mutism), prin blocajul curiozităților și al
investigației.
 Neadaptare, refuzul activ al copilului de a se despărții
de persoana însoțitoare, negativism , uneori violent.
Concluzii:

• Așadar, procesul de adaptare la mediul gradiniței este relativ

dificil și complex și are particularități în care se exprimă vârsta,
temperametul și experiența anterioară.
Bibliografie:

• „Psihologia varstelor” , Silvia Briceag ,Balti 2014

• „Psihologia varstelor Ciclurile vietii ”, Ursula Schiopu, E. Verza
editura Didactica si pedagogica 1997
• „Psihologia varstelor” , Emil Verza editura Pro Humanitate 2000