Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NEUROMUSCULARE
• CU ACŢIUNE PRESINAPTICĂ (inhibarea eliberării de
acetilcolină) – toxina botulinică;
• CU ACŢIUNE LA NIVELUL PLĂCII MOTORII (CURARIZANTE);
• Prin inhibarea CONTRACŢIEI (inhibarea eliberării de ioni de
Ca2+) – dandrolenul.
Toxina botulinică - origine, structură
Origine
Obţinere şi
manipulare în
scop medical
Toxina botulinică – mecanism de acţiune
Toxina botulinică şi transmisia
neuromusculară
TOXINA
BOTULINICĂ
Toxina botulinică – aplicaţii terapeutice (I)
Tulburări spastice ale contracţiei
musculaturii striate
• TOXINA BOTULINICĂ nu se
• reacţii adverse doză-dependente:
utilizează decât atunci când alte
dificultăţi în respiraţie, paralizie
alternative terapeutice nu sunt
flască, DECES! [1]
disponibile
• FDA reanalizează siguranţa
tratamentului cu toxina botulinică • nu se utilizează la copii sub 12
(Botox® - toxina botulinică de tip A, ani (nu s-a demonstrat siguranţa
Myobloc ®- toxina botulinică de tip utilizării pentru nici o indicaţie sub
B); această vârstă”) - în acest caz s-au
observat cele mai severe reacţii
• apariţie (timp de latenţă): cel puţin adverse!
1 zi şi cel mult câteva săptămâni de
la iniţierea tratamentului.
1******
– FDA Reviewing Safety of Botox After Death, FDAnews Drug Daily Bulletin, 12 feb. 2008, 5 (29)
Annibale Carraci – Adonis descoperind-o pe Venus
(1595)
Curarizante CLASIFICARE:
CURARIZANTE ANTIDEPOLARIZANTE CURARIZANTE DEPOLARIZANTE
(“pahicurare”) (ANTIREPOLARIZANTE)
(“leptocurare”)
• structură: moleculă mare, hidrofilă, ionizată;
• mecanism de acţiune: blochează receptorii • structură: moleculă mică, flexibilă;
• mecanism de acţiune: ACŢIUNE bifazică:
N2-colinergici de la nivelul plăcii motorii
• 1 - stimulează receptorii N2-colinergici de
(antagonişti competitivi ai acetilcolinei) –
la nivelul plăcii motorii (DEPOLARIZARE)
ÎMPIEDICĂ DEPOLARIZAREA;
• farmacocinetică: contracţii fasciculare ale muşchilor striaţi;
• NU se absorb la administrare orală • 2 – se fixează pe receptorii N2-colinergici,
(moleculă mare, hidrofilă); ÎMPIEDICĂ REPOLARIZAREA
• după administrare parenterală – (DEPOLARIZARE PRELUNGITĂ) paralizia
LATENŢĂ şi DURATĂ lungă de acţiune muşchilor striaţi;
(20-30 de minute până la instalarea • farmacocinetică:
acţiunii); • administrare parenterală;
• METABOLIZARE hepatică, eliminare • LATENŢĂ şi DURATĂ scurtă de acţiune
renală; (instalare rapidă, durată 5-10 minute);
•farmacodinamie: • METABOLIZARE plasmatică (suxametoniu
• paralizia se instalează în TREPTE – hidroliză de către pseudocolinesterază);
(muşchii ridicători ai pleoapei muşchii •farmacodinamie:
mimicii muşchii gâtului muşchii • excitaţie, urmată de paralizie (nu se
membrelor (distal proximal) .... instalează în trepte);
diafragma); revenirea se face în ordine • ANTIDOT: nu există! (neostigmina
inversă; POTENŢEAZĂ ACŢIUNEA SUXAMETONIULUI!).
CURARIZANTE
ANTIDEPOLARIZANTE (I) CH3
CH3
O OMe
+N
D-tubocurarina C
H2
+
Farmacodinamie C HN
O H2
• Efectele se dezvoltă în faze intermediare: MeO
CH3
OH
• mai întâi scade forţa şi tonusul muscular cu
senzaţie de oboseală şi slăbiciune.
Reacţii adverse
• Apoi urmează faza de atonie Bremer fază în
care mişcările se mai execută.
• Faza de paralizie I tip Vulpian în care individul • hipotensiune arterială (prin
nu poate executa mişcari voluntare însă extinderea acţiunii asupra
stimularea electrică a nervului motor mai receptorilor N1 şi prin acţiune
declanşează contracţia. histamin-eliberatoare);
• Faza de paralizie II tip Claude –Bernard când
nici stimularea electrică a nervului motor nu mai
produce excitaţie.
Indicaţii
• pentru relaxare musculară (se asociază cu
anestezicele generale) - 0,15 mg/kg corp;
•se poate folosi în convulsii , în tetanos şi în
psihiatrie.
CURARIZANTE
ANTIDEPOLARIZANTE (II)
• Galamina triiodură (Flaxedil)
– Are trei atomi de azot cuaternari în moleculă şi nu determină eliberarea de
histamină, nu scade tensiunea arterială şi nu are efect ganglioplegic;
– Are efect atropinic la nivelul cordului (tahicardie);
– Eliminarea se face pe cale urinară (netransformată);
– Potenţa de 1/5 ori mai mică decât D-tubocurarina.
• Pancuroniu bromură (Pavulon)
– Are o potenţă de 5 ori mai mare decât D-tubocurarina;
– Nu eliberează histamină , nu produce hipotensiune ci chiar tahicardie şi
creşterea tensiunii arteriale ;
– Se metabolizează 20% , restul de 80% se elimină prin urină.
• Vecuroniu ( Norcuron)
– Acţiunea durează 20-30 de minute, potenţă asemanătoare D-tubocurarinei, se
elimină pe cale biliară şi în măsură mai mică pe cale renală.
Vecuroniu
Alte curarizante Atracurium(Tracrium)
antidepolarizante Mivacurium
Pipecuronii bromidum(Arduan)
Alcuronium chloridum(Alloferin)
CURARIZANTE
DEPOLARIZANTE (I)
Suxametoniu (succinilcolina) -
Myorelaxin
Farmacodinamie
!
• Efect bifazic: • ANTICOLINESTERAZICELE
• se fixează pe receptorii colinergici de la nivelul antagonizează CURARIZANTELE
plăcii motorii, îi stimulează producând ANTIDEPOLARIZANTE şi potenţează
depolarizare exprimată iniţial prin fasciculaţii CURARIZANTELE DEPOLARIZANTE
musculare;
(ANTIREPOLARIZANTE)
• prelungesc starea de depolarizare ducînd la un
fenomen de adaptare al membranei din jurul
plăcii terminale care devine o zonă inexcitabilă
prin care potenţialul de acţiune nu se mai
propagă;
• Efectul este potenţat de neostigmină (prin
mecanism faramacocinetic şi farmacodinamic).
Indicaţii
• intubaţie traheală;
• endoscopie;
• terapie electroconvulsivă.
Decametoniu
• utilizat în farmacologia experimentală.
MEDICAŢIA ADRENERGICĂ
• SIMPATOMIMETICE (adrenergice, adrenomimetice);
• SIMPATOLITICE (antiadrenergice, adrenolitice).
MECANISMUL NEUROTRANSMISIEI ADRENERGICE
Biosinteza mediatorilor
Stocarea mediatorilor
• noradrenalina e depozitată sub formă
inactivă legată de ATP în veziculele Interacţiunea cu
granulare conţinute în terminaţiile
adrenergice ( fiecare veziculă cuprinde cca receptorii
15000 molecule de mediator);
Se cunosc două tipuri de receptori:
• (1 , 2) - 1 cuplaţi cu
proteină Gq; 2 cuplaţi cu
Eliberarea proteină Gi;
mediatorilor • (1, 2, 3) – cuplaţi cu
proteină Gs;
• sunt localizaţi în membrane
•se datoreşte potenţialului de acţiune care postsinaptice sau presinaptice
determină depolarizarea membranei adrenergice dar şi în ţesuturi care
presinaptice cu influx de Ca2+ care duce la nu primesc inervaţie simpatică (2
exocitoza veziculelor şi eliberarea la nivelul plachetelor determină
mediatorului chimic în fanta sinaptică agregare plachetară )
Localizarea receptorilor adrenergici
Beta 3- lipocite
RECEPTORII ADRENERGICI:
• alfa 1: - vasoconstricţie (în anumite teritorii)
- contracţia capsulei splinei
- stimularea musculaturii netede a tractului genito-urinar
- midriază (prin contracţia muşchiului radiar al irisului)
• alfa 2 postsinaptici:
- relaxarea musculaturii netede a tractului gastrointestinal
- stimularea secreţiei salivare
- inhibarea secreţiei de insulină şi a secreţiei de renină
- micşorarea procesului de lipoliză la nivelul adipocitelor
• alfa 2 presinaptici:
- inhibiţia eliberării de noradrenalină din terminaţiile nervoase
• alfa 2 nesinaptici:
- agregare plachetară
• beta 1:
- stimularea inimii
- creşterea contracţiei miocardice şi tahicardie,
- lipoliză, cu creşterea concentraţiei acizilor graşi liberi în sânge
- stimulare centrală cu anxietate
• beta 2:
- bronhodilataţie
- vasodilataţie (în anumite teritorii)
- relaxarea musculaturii netede a tractului genito-urinar (inclusiv a miometrului)
- tremor al extremităţilor
- creşterea secreţiei de renină, insulină şi glucagon (beta 1)
- favorizarea gluconeogenezei (în ficat) şi a glicogenolizei (în ficat şi muşchi), cu
tendinţă de creştere a glicemiei.
Inactivarea mediatorilor
• se realizează prin recaptarea noradrenalinei de
către pompa aminică up-take 1, sau up-take 2 .
• biotransformările se realizează sub influenţa a
trei tipuri de enzime:
-MAO –monoaminooxidaza din
mitocondrii
-COMT- catecol-orto-metil-transferaza
din citoplasmă
-sintetaze.