Câmpul protetic edentat

total maxilar și mandibular.

Substrat osos și mucos

Student: Lupu Ionuț

MD an V
Câmpul protetic edentat total
maxilar

 Fig. 1
 Fig. 2
Substratul osos
1. creasta alveolară (nr 23 în fig.1)

 creasta alveolară (reziduală edentată) rezultată din procesul

alveolar după pierdere dinţilor, are o morfologie individuală în
funcţie de etiologia, cronologia şi modul în care s-au făcut
extracţiile.
 După înălţime sunt creste edentate:
 înalte 13-15 mm;
 medii 6-12 mm;
 reduse sub 6 mm.
Substratul osos
1. creasta alveolară
 Creasta prezintă – o muchie (coamă), două versante
(extern şi intern).
 Versantul extern poate fi:
 neutru;
 retentiv;
 neretentiv.

 În secţiune creasta are aspect:

 oral;
 triunghiular;
 pătrat rotunjit;
 ascuţită (muchie de cuţit),
Substratul osos
1. creasta alveolară

 Câmp protetic edentat total maxilar cu arcadă în formă de U (a.);

Câmp protetic edentat total maxilar cu arcadă în formă de V (b)
Substratul osos
2. Tuberozitatea maxilară (nr 7 în fig 1)

 se află în zona posterioară a crestei alveolare maxilare,

poate lipsi – datorită extracţiei laborioase a M3 sau 2 sau
poate fi ştearsă.
 Are trei poli:
 vestibular;
 distal;
 caudal (inferior) cu rol în protezare.
 Tuberozităţile sunt considerate zone biostatice deoarece nu
suferă procese marcate de atrofie şi resorbţie.
 Substratul osos
3. Bolta palatină (nr 25 în fig 1)

 Palatul dur este suportul osos al bolţii palatine:

 palatul primar – oasele incisive – unirea lor în 1/3 anterioare ale
palatului dur, la nivelul incisivilor laterali stâng şi drept dă sutura
incisivă
 palatul secundar – procesele palatine ale oaselor maxilare şi lamele
orizontale ale oaselor palatine – unirea lor în 2/3 posterioare ale
palatului dur unirea lor formează sutura palatină transversală aflată
în dreptul feţelor distale ale M2 superior.
Substratul osos
3. Bolta palatină (nr 25 în fig 1)

 Rugile palatine (nr 19 în fig

1)
 Se afla paramedian in treimea
ant. a palatului dur. Acestea
au un rol important in fonatie.
Uneori se impune
transpunerea lor pe fata
lustruita a bazelor, protezelor
totale.
 In regiunea treimii ant. a boltii
palatine, tesutul submucos
este bogat in celule adipoase.
 Substratul osos
3. Bolta palatină (nr 25 în fig 1)

 La nivelul palatului dur se

află gaura palatină mare
(nr 16 în fig 1) şi gaura
incisivă (nr 27 în fig 2)
care trebuie menajate de
presiuni.
 În plan sagital palatul dur
este traversat pe linia
mediană de sutura
palatină mediană (nr 22 în
fig 1 și fig 2);
Substratul osos
3. Bolta palatină (nr 25 în fig 1)

 De-a lungul suturii medio-sagitale poate exista o

proeminenţă osoasă de formă şi poziţie variată numită torus
maxilar (nr 20 în fig 1)
 Torusurile au fost sistematizate de Landa după extindere şi
topografie:
 torusuri mici – 3 mm;
 torusuri mijlocii 3-5 mm;
 torusuri mari – mai mare de 5 mm;
 torusuri unice sau multiple.
 Toate acestea sunt acoperite de regulă de o mucoasă
subţire ischemiată
Substratul osos
3. Bolta palatină (nr 25 în fig 1)

 Torus maxilar
Substratul mucos
1. Mucoasa fixă (fibromucoasă aderentă)

 Are rezilienţă redusă şi care stabileşte contactul direct

cu baza protezei; ea se află la nivelul bolţii palatine,
crestelor alveolare şi tuberozităţilor maxilare.
 Este puternic aderentă de periost, este lipsită de inserţii
musculare şi prezintă procese de cheratinizare atât în
cazul edentaţiilor total neprotezaţi (datorită impactului
alimentar) cât şi la cei protezaţi de un timp îndelungat
(datorită presiunilor şi forţelor de frecare exercitate de
către proteze)
Substratul mucos
1. Mucoasa fixă (fibromucoasă aderentă)

 Mucoasa fixă
Substratul mucos
2. Mucoasa neutră (pasiv mobilă)
 este situată la periferia câmpului protetic la limitele suprafeţei
acoperite de mucoasă fixă şi la trecerea spre mucoasa mobilă are o
consistenţă mai laxă.
 Se prezintă sub forma unei bandelete late de 1-3 mm, de-a lungul
rebordului vestibular al crestei alveolare.
 La nivelul fundului de Asac vestibular şi la limita dintre palatul dur şi
moale are aderenţă mai redusă la periost şi de aceea poate fi
mobilizată de medic sau în cursul mişcărilor funcţionale de către
pacient.
 Culoarea mucoasei pasiv mobile este diferită (uneori) de cea a
mucoasei mobile care este mai vascularizată, deci colorată mai
intens.
Substratul mucos
3. Mucoasa activ mobilă

 Este un tip de mucoasă mobilă ce acoperă

frenurile şi bridele, ea se află la periferia imediată
a câmpului protetic şi trebuie de asemenea să nu
fie acoperită de proteza totală.
Substratul mucos
3. Mucoasa activ mobilă

1
4
3

Câmp protetic maxilar edentat total cu evidenţierea mucoasei fixe

de la nivelul crestelor (1), a tuberozităţilor neretentive (2),
mucoasa pasiv mobilă (3) şi frenurile laterale (4)
Substratul mucos

 Frenul buzei superioare (nr 1 în fig 1)

 De obicei acesta nu contine fibre musculare.
 Uneori frenul buzei sup. este hipertrofic si se insera aproape
de papila incisiva. In acest caz se recurge la corectia sa
chirurgicala.
Substratul mucos

 Zona vestibulara centrala (nr 2 în fig 1)

Este situata de o parte si alta a frenului buzei sup., intre cele
2 frenuri bucale.
Substratul mucos

 Bride bucale (nr 3 în fig 1)

Substratul mucos

 Linia AH sau linia de vibratie (nr 11 în fig 1)

 Aceasta delimiteaza palatul dur de cel moale. Ca puncte de
reper se pot evidentia santurile pterigomaxilare si foveele
palatine.
Substratul mucos
 Foveele palatine (nr 14 în fig 1)
Sunt 2 depresiuni localizate de o parte si alta a liniei
mediosagitale. In 75% din cazuri acestea sunt plasate anterior
de linia AH si doar in 25% din cazuri se afla chiar la nivelul ei.
Substratul mucos
 Papila incisiva (nr 18 în
fig 1)
 Este indicata folierea
acestei zone.
 In resorbtiile accentuate ale
crestelor edentate, gaura
incisiva poate ajunge pana
pe muchia crestei.
 Presiunile pe care o
proteza le exercita pe
papila incisiva, pot provoca
durere, chiar parestezie.
Substratul mucos

 Rafeul palatin (nr 21 în fig 1)

 Este o banda de fibromucoasa care acopera sutura
mediosagitala.
 Rezilienta acestei fibromucoase este minima, de 0,1mm. De
aceea daca aceasta zona este sensibila la palapare, se
realizeaza folierea modelului.
Câmpul protetic edentat total
mandibular

 Fig. 3
Substratul osos
1. creasta alveolară

 creasta alveolară (reziduală, edentată)

 este sub formă de arc (parabolă)
 se întinde de la un trigon retromolar la celălalt
 face parte din corpul mandibulei
 Substratul osos
2. tuberculul piriform (nr 4 în fig 3)
 Se formează după extracţia
molarului de minte mandibular, în
urma resorbţiei mai reduse a
peretelui distal al alveolei faţă de cal
mezial.
 Proteza se poate aplica doar pe 2/3
anterioare ale tuberculului piriform
( în 1/3 posterioare a tuberculului
piriform se inseră ligamentul
pterigomandibular)
 Tuberculii piriformi sunt zone
biostatice. Procesul de resorbtie si
atrofie de la acest nivel se
desfasoara mai lent decat la nivelul
crestelor reziduale.
Substratul osos
Elemente anatomice importante

 Linia oblică externă (nr 17 în fig 3)

 aflată pe faţa externă a corpului mandibulei, de la nivelul emineneţei
mentoniere până la marginile anterioare ale ramurilor mandibulare cu
care se continuă
 deasupra liniei oblice externe, în dreptul alveoalelor celor 3 molari, se
inseră muşchiul buccinator;
 Gaura mentonieră (nr 18 în fig 3)
 punct de ieşire a mănunchiului vasculo-nervos mentonier; ea poate
ajunge pe creasta edentată în cazul resorbţiei aceentuate a crestei;
uneori folierea nu poate rezolva problema (se impune intervenţie
chirurgicală de corectare);
Substratul osos
Elemente anatomice importante

 Apofizele genii (nr 19 în fig 3)

 Pe faţa internă a manibulei în zona mediană
 alcătuiesc spina mentonieră
 Pe apofizele genii superioare se inseră muşchiul genioglos iar pe
cele inferioare muşchiul geniohioidian.
 Linia milohiodiană (oblică internă) (nr 11 în fig 3)
 Se intinde de la apofizele genii pana la nivelul ultimului molar.
 Anterior pe aceasta linie se insera muschiul milohioidian, iar posterior
se insera fasciculul milohioidian al constrictorului superior al
faringelui si partial ligamentul pterigomandibular.
Substratul osos
Elemente anatomice importante

 Torusurile mandibulare
(nr 13 în fig 3)
 Pe faţa internă a manibulei
în zona mediană
 alcătuiesc spina
mentonieră
 Pe apofizele genii
superioare se inseră
muşchiul genioglos iar pe
cele inferioare muşchiul
geniohioidian.
 Substratul mucos
1. mucoasa fixă
 este cea care acoperă crestele edentate
(muchia şi versantele) şi prezintă
particularităţi în sensul că are uneori o
dimensiune extrem de redusă - câţiva
mm şi o rezilienţă diferită:
 redusă pe muchia crestei şi versantul
lingual şi
 crescută pe versantul vestibular; balantă
 ea prezintă şi o relativă mobilitate cu
posibilitate de glisare pe periost.
 Mucoasa fixă nu urmează întotdeauna
resorbţia şi atrofia suportului osos, astfel
că pot apărea pliuri (bride) longitudinale
la nivelul crestei şi chiar creasta
 Substratul mucos
2. mucoasa pasiv – mobilă
3. mucoasa mobilă

 Trecerea de la mucoasa fixă la cea pasiv

mobilă şi mobilă este mai greu de
delimitat la mandibulă, decât la maxilar,
delimitarea obţinându-se uneori doar în
faza de amprentare funcţională.
 Substratul mucos

 Frenul bucal (nr 8 în fig 3)

 Frenul buzei inf. (nr 9 în fig
3)
 Este prezent doar la 50% din
pacienti.
 Are o mobilitate mai scazuta
decat frenul labial sup. Uneori
se recurge la corectia sa
chirurgicala.
 Substratul mucos

 Frenul lingual (nr 15 în fig 3)

 Frenul lingual este compus din
muschii genioglosi.
 Carunculele sublinguale (nr
16 în fig 3)