Adaptarea

viețuitoarelor la
mediul înconjurător
 1. Încălzirea
Pentru a putea face faţă temperaturilor
extrem de scăzute, pinguinii se lipesc unii
de alţii, încercând să se încălzească.
 2. Migrația
Unele păsări migrează din nevoia de
hrană şi de împerechere, din anumite
perioade ale anului.
Dar și erbivorele africane migrează
în fiecare an, din aceleași motive.
Și în lumea acvatică are loc migrația.
 3. Camuflajul
Capacitatea de „a te face una cu
mediul încojurător” se poate dovedi
foarte utilă, mai ales în cazul
animalelor care nu au prea multe
arme de apărare împotriva
Dar și pe atacatori camuflajul îi
ajută să nu fie văzuți de victime.
 4. Hibernarea
O mulţime de animale, precum
veveriţele siberiene, aleg somnul
îndelungat pe perioada iernilor
friguroase.
 5. Conservarea (păstrarea) resurselor
În cocoașă, cămila poate strânge
hrană sub formă de grăsime, cu care
poate să reziste fără a se hrăni timp de
30 de zile, în timp ce rezerva de apă
acumulată în stomac atinge o cantitate
între 100 și 150 litri, suficientă pentru
două săptămâni.
 6. Modificarea scheletului
Pentru a se putea hrăni cu frunzele
copacilor înalți, la care alte animale
nu ajung, gâtul girafei este mai lung
decât al altor viețuitoare.
 În cazul elefanților, urechile mari
acționează ca niște ventilatoare,
având multe vase de sânge care ajută
animalul să își răcească corpul
atunci când e foarte cald.
7. Adaptarea plantelor la mediu

Plantele acvatice plutitoare au la

suprafața apei doar frunzele și
florile,
rădăcinile fiind fixate în pământul
de la baza apei.
În zonele secetoase, tulpina plantelor
s-a transformat în rezervor de apă,
iar frunzele au devenit „ace” pentru
a proteja planta de animalele
însetate.
Pe crestele munților, unde nu există
pământ pentru rădăcini, cresc plante
care își întind rădăcinile printre
pietre:
licheni,
mușchi și
floarea de colț.
Unele plante și-au schimbat aspectul
din diferite motive.