DIC|IONAR DE PROVERBE

+I ZIC{TORI ROM~NE+TI
Alc[tuire, prefa\[
Grigore BOTEZATU =i Andrei H}NCU
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev
Coperta: Isai Cârmu

R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E :
Mihai Eminescu, Marin Buga,
George Co=buc, Ion Constantin Chi\imia,
Valeriu Ciobanu, Pavel Rux[ndoiu,
Efim Junghietu, Vasile Coroban,
Nicolae Dabija, Tamara Ursu.
 Editura „Litera Interna\ional“
O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România
tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.ro

Grupul Editorial „Litera“

str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: manager@litera-publishing.com

Difuzare:
S.C. David D.V. Comprod SRL
O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România
tel./fax +(01) 3206009

Libr[ria „Scripta“
str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut în anul 2001 în versiune tip[rit[

=i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“
=i Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu

Redactor: Petru Ghencea
Tehnoredactare: Tatiana Chilimaru, Valentin Banaru

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u

Comanda nr. 11055

CZU 398.9(038)
D 39

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

Dic\ionar de proverbe =i zic[tori române=ti/ alc[t., pref. de Grigore Botezatu
=i Andrei Hâncu; col. ini\. =i coord. de Anatol =i Dan Vidra=cu. – Bucure=ti;
Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). – 272 • p• – (Bibl. =colarului, serie nou[,
nr. 204)
ISBN 973-99869-2-7
ISBN 9975-74-334-X
398.9(038)

ISBN 973-99869-2-7 © LITERA INTERNA|IONAL, 2001

ISBN 9975-74-334-X © LITERA, 2001
 CUPRINS

Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

UNIVERSUL, NATURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Spa\iul cosmic, corpuri cere=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Cerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Soarele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Stelele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
P[m`ntul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Spa\iul ordinar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Timpul, anotimurile, vremea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Fenomene atmosferice, geografice, climatice etc. . . . . 20
Roci, metale, minerale.=.a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Flor[, faun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Arbori, arbu=ti, erbacee etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Plante de cultur[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Animale, p[s[ri, etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

OMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Omul ]n general, b[rbatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Lumea, societatea (tematic[ unitar[ =i mixt[,
combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Femeia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Fizicul uman (p[r\ile corpului —
tematic[ unitar[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
P[r\ile corpului (tematic[ complex[) . . . . . . . . . . . . . 51
Cinste, onestitate (tematic[ unitar[ =i mixt[,
combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
}nv[\[tur[, =tiin\[ de carte (tematic[ unitar[
 =i mixt[,combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . 56
}n\elepciune, socoteal[, minte (tematic[ uni-
tar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Frumuse\ea fizic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Vorb[ bun[, chibzuin\[, t[cere (tematic[ pur[
=i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . 60
S`rguin\[, h[rnicie (tematic[ complex[) . . . . . . . . . . 61
Vitejie, t[rie, vrednicie, d`rzenie (tematic[ pur[
=i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . 61
Dragoste (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[
cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
St[p`nire de sine, r[bdare, cump[tare (tematic[
simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . 63
Calit[\i pozitive (tematic[ diferit[) . . . . . . . . . . . . . . . 64
Calit[\i negative — vicii, cusururi
(tematic[ unitar[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Be\ia (tematic[ simpl[ =i combinat[
cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Lene, tr`nd[vie (tematic[ direct[ =i indirect[) . . . . . . 69
Fric[, la=itate, sl[biciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Grab[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
}nd[r[tnicie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
}ng`mfare, fal[, l[ud[ro=enie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
L[comie, poft[ f[r[ m[sur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Lingu=ire, viclenie, =iretenie, slug[rnicie . . . . . . . . . . 77
Obr[znicie, neobr[zare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
A fi de ru=ine, de r`s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
S[r[cie spiritual[ (a duhului) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Surzenie, orbie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Tr[dare, v`nzare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Uitucie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Minciun[, neadev[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Nechibzuin\[, nepricepere, nesocotin\[, ne=tiin\[
(tematic[ direct[ =i indirect[) . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Nebunie, prostie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Risip[, iroseal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
R[utate, ur[, g`lceav[, zaviste, invidie . . . . . . . . . . . . 90
Vorb[rie, flec[real[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
T`lh[rie, ho\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Zg`rcenie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Calit[\i negative (tematic[ diferit[) . . . . . . . . . . . . . . 97
Calit[\i negative =i pozitive (tematic[ mixt[) . . . . . . . 97

ACTIVIT{|ILE OMULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Munc[, meserii, ]ndeletniiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Fenomenologie artificial[
(creat[ prin munc[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Locuin\a (casa), p[r\ile ei (tematic[
unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
}mbr[c[mintea (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . 113
Aimenta\ia, masa (tematic[ unitar[
=i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
St[ri psiho-fiziologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
M`nie, sup[rare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Fric[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Foame, sete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
S[n[tate, boal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Via\a (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . 125
Moartea (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . 126
Via\[, moarte (tematic[ mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Rela\ii de rudenie (tematic[ simpl[ =i
complex[ etc.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
Istorice, istorico-sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Patriotice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Juridice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Dreptate, nedreptate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Adev[r, neadev[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Filozofice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Apartenen\[ etnic[, rela\ii etnice . . . . . . . . . . . . . . . 145
Rela\ii sociale de clas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
S[r[cie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Bog[\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
S[r[cie, bog[\ie (melanj) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

FILOZOFIE, RELIGIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Credin\e, supersti\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Norocul, partea, soarta etc. (nediferen\iate) . . . . . . . 157
P[catul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Mitologie precre=tin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Mitologie ebraico-cre[tin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
S[rb[tori religioase (cre=tine, musulmane, =. a.) . . . 160
Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Sfin\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
}ngeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Rai, iad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Cele sfinte (tematic[ mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Dracul (diavolul) (tematic[ nediferen\iat[) . . . . . . . 164
Biserica, cele biserice=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Cele umane ]n tangen\[ cu credin\a
(jurispruden\[, lege dogmatic[) . . . . . . . . . . . . . . . 170

RELA|II, SITUA|II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172

Posibile, imposibile, probabile, improbabile. . . . . . 228
Pove\e, sfaturi, ]ndemnuri =. a.. . . . . . . . . . . . . . . . . 229
Concluzii, sentin\e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242

Bibliografie selectiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266

 — Prefa\[ —
CUPRINS

PREFA|{

Colec\ii consacrate paremiilor sunt destul de numeroase. Începând

cu cele ale lui Timotei Cipariu, Iordache Golescu, Petre Ispirescu,
I. C. Hin\escu =i continuând cu cea capital[, în 10 volume, a lui Iuliu
Zanne, urmate de altele ale lui C.B[rbulescu =i Gh. Ghi\[, Monica
Rahmil, I.- A. Candrea, Tudor Vianu =i, în fine (ca s[ nu le enumer[m
pe toate), cele ale lui Efim Junghietu, George Muntean =. a. (vezi lista
bibliografic[). Majoritatea ]ns[ sunt destinate cititorului de mas[,
„pentru to\i“, mai rar num[r`ndu-se printre ele ni=te voluma=e destinate
elevilor =colii de cultur[ general[. F[r[ ]ndoial[, este un merit mare al
alc[tuitorilor, mai ales al celor care s-au str[duit s[ cuprind[ exhaustiv
materialul paremiologic.
Dar, uneori, c`nd e vorba de nivelul =i interesele =colii, str[duin\a de
a cuprinde totul este adesea ]n detrimentul procesului educa\ional,
didactic. Aici, ca s[ folosim =i mai la figurat ni=te paremii de felul „A
trece (]ntrece) m[sura“, „L[comia stric[ omenia“ =. a., are loc pe ici, pe
colo =i ]nc[lcarea normelor bunului-sim\. Mai concret vorbind, colec\iile
mari includ =i unit[\ile textologice, variantele paremice licen\ioase, cu
sensuri indecente ori confuze etc., ce sunt greu de ]n\eles, sau nu sunt
]n favoarea bunei educa\ii a elevilor.
Scopul edi\iei de fa\[, limitat[ ca volum (cuprinde doar lamura
paremistic[), este tocmai de a da =colarului o lectur[ bun[, moral =i etic
s[n[toas[. Deci, s-a urmat principiul proverbului „Mai bine mai pu\in,
dar mai bun“.
Paremiile sunt aprecieri universal morale, etice care reflect[, legife-
reaz[ nescris morala, etica uman[, ]n general umanitatea. Dar,
obiectul lor este nu numai omul cu calit[\ile sale fizice, lumea sa
interioar[, spiritual[ etc., ci =i lumea ]nconjur[toare (fenomenologia
natural[) =i uman[, social[, pe care creatorul popular o reprezint[
obiectiv (realist) sau/=i imaginar. Acesta este specificul axiologic al
paremiilor. }n epoca preistoric[ omul nu se concepea ca ceva aparte de
Natur[, de fenomenologia ei ]nsufle\it[ =i ne]nsufle\it[ (neanimat[).
Totul era, la nivelul prereligiei, personalizat (personificarea ini\ial[
ce nu este ]nc[ o religie). Omul vedea fenomenele din jur ca pe sine

7
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

]nsu=i (pentru el copacii, animalele etc. vorbeau, sim\eau, doreau =. a. m. d.).

A=a se face c[ agen\ii paremiilor sunt adesea anume fenomenele Naturii,
iar omul se raporteaz[ la aceste fenomene, la calit[\ile lor, ca =i la cele
create artificial prin munc[; orice paremie se refer[ ]ns[ figurativ la
spiritualitatea uman[. De aceea se disting urm[toarele niveluri ale
reflect[rii ]n paremii: Natura cu spa\iul mare (cosmosul, corpurile
cere=ti — Soarele, P[m`ntul, Luna etc.) =i spa\iul ordinar
(dimensiunile mici spa\iale ale activit[\ii animale, umane etc.); timpul
mare (ve=nicia, anul, anotimpul, ziua, noaptea =. a.) =i timpul ordinar
(c`t se f[cea o ac\iune ordinar[ etc.) cu clasele interne: anima —
animal, organism vegetal — organism vegetal, om — animal, om —
organism vegetal, fenomen ne]nsufle\it — fenomen ]nsufle\it, om —
fenomen ne]nsufle\it =. a., om — om (=i om — societatea uman[ —
comunitatea) — rela\iile umane acute =i ordinare, om — fenomen
(spiritual sau material) creat de om, fenomene imaginare mitice,
mistice (credin\e, supersti\ii, spirite, idoli, zei, religii =. a.), cele sfinte
(biseric[, preo\i, diaconi, dasc[li, preotese etc.).
}n sferele creativit[\ii etnofolclorice formele mixte — de tranzi\ie,
sintetice sunt, adesea, mai numeroase dec`t cele unitare ca tematic[,
sens. Depinde =i de alt factor: este proverbul dat sau altul ]n proces de
afirmare, cre=tere sau declin (e un rest, o reminiscen\[ =. a.). S[
zicem, forma „De c`nd H`ncu =i P[m`ntu“, „La moara H`ncului“
(zic[tori) au un singur sens (sunt monovalente: arat[ un raport de
timp ]n trecut), pe c`nd proverbul „Vod[ da, iar H`ncu ba“ este bivalent
— are dou[ nuclee tematice =i dou[ valori semantice: istoric[ =i social[
— doi agen\i isotrici neordinari se v[d implica\i ]n colizie la cele dou[
niveluri — temporal (fondalul istoric) =i social (conflictul dintre Vod[
=i boierul r[sculat la 1672 Mihalcea H`ncu cu tovar[=ii s[i de lupt[).
Pornind de la principiul naturalului, paremistica se refer[ ]n liniile
cele mai mari la urm[toarele sfere: Natura — Natura (fenomenele ei)
nemistificat[, omul — Natura vie =i ne]nsufle\it[, nemistificat[, omul
— omul =i societatea uman[, omul =i fenomenele create de el (lumea
uman[ creat[ prin munc[ =. a.) — raporturi, ac\iuni, lucruri etc.,
omul — divinitatea (cele sfinte cu fenomenele specifice sociale), aici
impun`ndu-se coraportate la fenomenologie rela\iile, preocup[rile =i
calit[\ile moral-etice umane. }n acest plan se deosebesc o serie de teme
obiectuale, naturale ce \in de fenomenologia natural[ (tematica
fenomenal[): „Pe=tele mare ]l ]nghite pe cel mic“, „R`urile mari le
]nghit pe cele mici“ etc., ca =i alt[ serie de nuclee tematice „sociale“ ]n
sensul larg al cuv`ntului): erotice, istorice, juridice, filozofice, familiale
=i propriu-zis sociale (]n sensul ]ngust al cuv`ntului: despre lupta de

8
 — Prefa\[ —

clas[, inegalitatea social[ — s[r[cie, bog[\ie etc., apartenen\a de clas[,

lupta iobagilor, =erbilor, haiducilor, r[zmeri\e, r[scoale, r[zboaie etc.;
tot aici la sfera rela\iilor-atitudinilor sociale ]n sens larg se al[tur[
tematica „personal[“ (c`nd pricina metehnei moral-etice depinde de
]ns[=i persoana vizat[) ca =i tematica cea numenal[ (apocrific[) — un
aspect al activit[\ii umane proiectate ]n ascendent — eshatologic (e
vorba de toate cele sfinte: deiste, antideiste, credin\e, supersti\ii, mitologii,
religii, clericale, anticlericale).
O alt[ sfer[ o alc[tuie=te tematica calit[\ilor fenomenelor naturale
umane: pozitive, negative, corporale, spirituale. De regul[, aceast[
tematic[ =i semantic[ circul[ mai rar ]n forme unitematice,
unisemantice, de=i chiar acestea sunt numeroase, ]n temei fiind
politematice — polisemantice.
Dup[ apartenen\a etnic[ deosebim paremii: a) rom`ne=ti; b) de
]mprumut, adaptate din fondul popoarelor vecine, din cel interna\ional;
c) zonale (locale) rom`ne=ti; d) generale rom`ne=ti etc.; e) zonal-interna\ionale;
f) general umane.
Termenul parimie (paremie), parimii (paremii) vine de la elenul
vechi paroimia, adic[ proverb, av`nd derivatele paremiologie —
=tiin\[ despre paremii, paremistica — totalitatea paremiilor, uneori
]ns[ aceast[ form[ fiind =i cu sensul de paremiologie. Termenul proverb
vine din latinescul proverbium =i este de baz[, d`nd =i derivate locale
rom`ne=ti: proverbial etc. Termenul zic[toare vine de la verbul a
zice (lat. dicere, fiind =i el de baz[). De baz[ este =i termenul zical[,
zicale ce consemneaz[ la un nivel mai general proverbele, zic[torile =.
a. ca specii luate ]mpreun[ (cu sens de zicere).
Exist[ =i o cantitate de termeni colaterali (laterali) =i care-s secundari
de origine popular[: vorbe, voroave (orig. necunoscut[), vorbe vechi
(vorbe + lat. veclus), vorbe cu t`lc (vorbe + v. slav ÒÀLKÚ), vorbe
proaste, adic[ simple, din popor (verb + v. sl. ÏÐÎÑÒÚ), cuvinte
adev[rate (lat. conventum + ad. deverum); este cam echivoc[
sintagma povestea vorbei aplicat[ de Anton Pann, ea nedesemn`nd
strict expresia adev[rat[ „vorba ceea“, deoarece termenul poveste aici
e arhaic ca sens =i de uz local.
Alt[ serie de termeni desemneaz[ ni=te structuri apropiate de proverb:
maxim[, aforizm, sentin\[, adagiu, pov[\uire, asem[nare,
idiotism ce au respectiv urm[toarele origini (fr. maxime, gr. ¡for¯xw
+ suf. –c¨m¨s; polon. powodca — conduc[tor; lat. sententia; lat.
adagium; lat. assimilare); fr. idiotisme, toate ]nsemn`nd contexte,
exprim[ri scurte, compacte cu sens figurat (ales), destinat conduitei
etice, morale. }n mare parte ace=ti termeni sunt sinonimi. Maxim[

9
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

]nseamn[ =i aforism, sentin\[, ca =i pova\[. La fel e =i cu alte nume:

pova\[, idiotism. Asem[narea este o compara\ie =. a.
Mai sus s-a vorbit doar ]n treac[t despre structura proverbului =i
zic[torii. Proverbul este o structur[ bimembr[, const`nd dintr-o
constatare („cine se scoal[ de diminea\[“) =i o concluzie-apreciere
(„departe ajunge“). Proverbul este un ra\ionament complet, av`nd
subiect =i predicat, zic[toarea este o concluzie-apreciere, un ra\ionament
axiomatic („I-a c`ntat cucul“) dat f[r[ constatarea expus[ aparte.
Zic[toarea este totul: =i constatarea =i concluzia date ]ntr-un membru
=i nu ]n doi (mai concis).
La fel formele compozite maxima, sentin\a, pova\a =. a. au o
structur[ complex[ ca =i proverbul. Se apropie adesea de zic[toare
asem[narea.
Proverbele, zic[torile (zicalele) sentin\ele, pove\ele, maximele, oricare
ar fi originile lor (populare sau culte, c[rtur[re=ti) sunt specii morali-
zatoare-etice (]n ultim[ instan\[). De aici pe prim plan se plaseaz[
esen\ele calitative spirituale — (moral-etice) =i aprecierile date direct
(mai rar) =i mai adesea figurativ, exprimate poetic cu ajutorul unor
figuri cum este alegoria, simbolul, compara\ia, metafora etc.
Alc[tuitorii

10
 — Prefa\[ —

Proverbul l-a n[scut omul priceput

11
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
CUPRINS
UNIVERSUL, NATURA

SPA|IUL COSMIC, S[ n-ating luna

CORPURI CERE+TI
CERUL
C`nd s-a lipi cerul de p[-
m`nt.
Cerul curat de tr[snet nu se
teme.
Cerul limpede tr[snete nu
aduce.
Doar[ nu s-a f[cut gaur[ ]n
cer.
SOARELE
A apuca luna cu m`na =i
soarele cu picioarele.
A c[uta pete ]n soare.
A se uita ca la soare.
Astup[ soarele cu degetul.
A-=i lep[da soarele cojocul.
A trecut soarele de amiaz[.
Dup[ ce apune soarele, laud[
ziua.
E loc sub soare pentru to\i.
}i mai cald soarele c`nd
r[sare, dec`t c`nd asfin\e=te. C`te-n lun[ =i ]n stele.
R[sare soarele ]n toat[ ziua, Sus stele, jos stele,
dar nu se =i vede ]ntotdeauna. S[r[cu\a piele.
12
Cu m`na,
Nici soarele
Cu picioarele!
Se uit[ soarele ]nd[r[t, se
stric[ vremea.
Soare cu din\i.
Soarele, c[-i soare, =i nu
poate ]nc[lzi toat[ lumea.
Soarele, de e soare, =i tot nu
poate lumina toate v[ile.
Soarele ]nc[lze=te =i pe buni
=i pe r[i.
Soarele nu r[sare numai
pentru un om.
Soarele nu st[ ziua la amiezi.
Soarele r[sare, chiar dac[ nu
c`nt[ cuco=ii.
+i tina luce=te c`nd soarele o
izbe=te.
Unde nu intr[ soarele, intr[
boalele.
Va r[s[ri soarele =i pe uli\a
noastr[.
STELELE
 — Universul, natura —
P{M~NTUL
A mo=teni p[m`ntul.
Ca de la cer la p[m`nt.
C`t e lumea =i p[m`ntul.
De c`nd ]i lumea asta =i
p[m`ntul.
}n p[m`ntul negru se face
p`inea alb[.
Numai p[m`ntul astup[ gura
flecarului.
P[m`ntul bun roade bune
aduce.
P[m`ntul te na=te, p[m`ntul
te cre=te, p[m`ntul te mis-
tuie=te.
P[m`ntului bun pu\in[ ap[ ]i
trebuie.
S[ nu simt[ nici p[m`ntul.
SPA|IUL ORDINAR
A apuca calea.
A apuca c`mpii.
A ie=i la liman.
A-i fi peste m`n[.
A lua c`mpii.
A se duce unde a dus surdul
roata =i mutul iapa.
A se duce unde a ]n\[rcat
dracul copiii.
A-=i lua valea.
A umbla =apte hotare.
Bate toba ]n Moldova
+i s-aude la Craiova.
13
CUPRINS
Calea b[tut[ este cea mai
scump[.
Calea de mijloc e cea mai
bun[.
C`nd aveam locul, n-aveam
mijlocul; acum c[ am mijlo-
cul, ]mi lipse=te locul.
C`t ai da cu pra=tia.
C`t ajungi (dai) cu pra=tia.
C`t bate pu=ca.
De o po=t[.
De unde a ]ngenuncheat racul
=i a b[ut ap[.
De unde alergi, d-acolo m[-
n`nci.
Drumul cunoscut pare c[-i mai
scurt.
}ncetul cu ]ncetul departe
ajungi.
Nici la deal, nici la vale.
Nu-i cap[tul p[m`ntului
aici!
P`n[ ]n p`nzele albe.
Peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri.
Se f[cuse dealul vale =i valea
=es.
Strig[ de la munte s[-l aud[
de la Dun[re.
Unde dai =i unde crap[!
Unde e a\a mai sub\ire, acolo
se rupe.
Unde e hoitul, acolo se adun[
corbii.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Unde g`nde=ti =i unde ni-
mere=ti.
Unde-i c[p[strul, acolo-i =i
calul.
Unde ]mbl[ c`inii cu covrigi
]n coad[.
Unde ]nsereaz[, acolo doarme.
Unde nu-i lac, nu-s broa=te.
Unde nu te doare, nu te legi.
Unde o m[n`nc[, acolo o
scarpin[.
Unde scuip[ un sat, umbl[ o
moar[, dar unde un om, se
usuc[.
Unde =i-a ]n\[rcat dracu
copiii.
Unde topor nu taie.
TIMPUL, ANOTIMPURILE,
VREMEA
A ajunge (veni) la spartul
t`rgului.
A c[dea o iarn[ grea.
A c[uta ce n-a pierdut (ziua
de ieri).
A c[uta ziua de ieri.
Acu’ nu c`nt[ cucul, ci url[
lupul.
Adun[ vara, ca s[ ai iarna.
A face din iarn[ var[.
A fi de o sam[ cu t[tuca
t[tuc[i.
14
CUPRINS
A intrat Alba ]n sat.
A intrat Murga ]n sat.
Ai sc[pat vremea, ai sc[pat
roada.
A ]mbla ziua cu lum`narea.
A ]nsera f[r[ vreme.
Am`narea e ho\ul timpului.
An s-a ars =i estimp sufla.
A nu fi de ieri-alalt[ieri.
Anul cu zilele nu intr[ ]n
desagi.
Are s[ ne ]ntrebe iarna ce am
f[cut vara.
A se culca o dat[ cu g[inile.
A se l[sa o iarn[ mosc[-
leasc[.
A se scula cu noaptea ]n cap.
A t[cut cucu, a trecut vara.
A trecut Alba dealul.
A-\i p[rea ziua ceas =i ceasul
clip[.
A veni la sp[latul str[chi-
nilor.
A venit luna r[pciuni,
S-a=az[ \iganii pe t[ciuni.
Azi aici, m`ine-n Foc=ani.
Bun[ ziua-n toat[ ziua.
Ca vremea nici un dasc[l mai
bun.
C`nd a c`ntat cioc`rlia, s[ fie
plugul ]n brazd[.
C`nd a cre=te iarb[-n barb[.
 — Universul, natura —
C`nd a cre=te p[r ]n palm[.
C`nd a da lapte din piatr[.
C`nd a face plopul mere =i
r[chita vi=inele.
C`nd a fi bunica fat[ mare.
C`nd a ninge =i-a tuna.
C`nd a pica frunza de pe
brad.
C`nd a ploua cu covrigi.
C`nd a prinde m`\a pe=te.
C`nd arde moara, =i =oarecii
se pr[p[desc.
C`nd a sta oul ]n cui.
C`nd c`nt[ coco=ul, se scoal[
mo=ul.
C`nd corabia se ]neac[, =oa-
recii fug.
C`nd dai, c`nd nu iei.
C`nd doarme =i p[m`ntul sub
om.
C`nd e minte, nu se vinde.
C`nd e br`nz[, nu-i b[rb`n\[.
C`nd este ]n sac, este =i pe
mas[.
C`nd gr[iesc femeile la izvor,
s[ =tii c[-i drept.
C`nd iese urzica, se las[
furca.
C`nd ]i bine de tr[it, atunci
am ]mb[tr`nit.
C`nd ]nfloresc salc`mii, nu
mai bate bruma.
C`nd ]nflore=te m[rul, atunci
s[ ]ncepi a ara.
15
C`nd la str`ns ]i vreme bun[,
p`ine mult[ se adun[.
C`nd mai bine, c`nd mai
r[u,
P`n’ ajungi ]n pop`rn[u.
C`nd mi-o cre=te iarb[-n
barb[.
C`nd mi-o cre=te p[r ]n c[l-
c`ie.
C`nd moare ciobanul, se
]mpr[=tie oile.
C`nd nici nu g`nde=ti, atunci
te tr`nte=te.
C`nd o face salcia mere =i
r[chita p[tl[gele.
C`nd o fi o boab[ de mei
=apte lei,
Atunci se satur[ copiii t[i.
C`nd o prinde m`\a pe=te,
+i coada de urs o cre=te.
C`nd or ]nflori c[p=unile
iarna.
C`nd or zbura porcii.
C`nd pleci la drum, =tii, dar
c`nd ai s[ te ]ntorci, nu po\i
chiti.
C`nd plou[ ]n luna mai,
plugul ]i de aur.
C`nd puterea se sf`r=e=te,
Inima la ce sluje=te?
C`nd seac[ lacul, se vede
pe=tele.
C`nd se b[teau oamenii cu
lipii peste gur[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
C`nd se culc[ gr`ul, se scoal[
st[p`nul.
C`nd se ]nsoar[, nu-i de
moar[.
C`nd se las[ cea\a jos,
Este semn de timp frumos.
C`nd se rupe o verig[, tot
lan\ul se desface.
C`nd se va putea face bort[ ]n
ap[.
C`nd se vede satul, nu mai
trebuie c[ru\a.
C`nd s-o ]ntoarce Oltu ]na-
poi.
C`nd s-o mai face mama fat[
mare.
C`nd s-o mai ]mpreuna malul
[sta cu cel[lalt.
C`nd s-or roade furcile p[-
m`ntului.
C`nd =i apele dorm.
C`nd te doare p`n’ la os, ui\i
s[ mai vorbe=ti frumos.
C`nd tragi clopotele la Hotin,
s-aude la Ismail.
C`nd untdelemnul se ispr[-
ve=te, candela se istove=te.
C`nd va cre=te la cai coarne.
C`nd va ]nverzi t`njala.
C`nd va ]nvia bunica.
C`nd vine apa la gur[,
Toate trec peste m[sur[.
C`nd vor ]nvia mor\ii.
16
C`t ai aprinde un chibrit.
C`t ai sc[p[ra din amnar.
C`t (cum) ar bea o lingur[ de
ap[.
Ce-am fost ieri nu sunt azi.
Ceasul dimine\ii e aurul
vie\ii.
Ceasul pierdut nu-l ]ntoarce
anul.
Ce e ast[zi, m`ine nu e.
Ce e ]nt`i, nu e pe urm[.
Cine are vreme, s[ n-o piarz[.
Cine ast[zi r`de, m`ine pl`n-
ge, c[ vremea e nestatornic[.
Cine caut[ vreme, pierde
vremea.
Cine-i vara la ogor, iarna este
la obor..
Cine se scoal[ mai de di-
minea\[ (acela) ajunge mai
departe.
Cine =tie ce aduce noaptea =i
ziua?
Cioc`rlia ne preveste=te pri-
m[vara.
Cum te-ai gr[bi, dar vremea
trece.
Cump[r[ la timp =i vei avea
la nevoie.
Cu o floare nu se face prim[-
vara.
Cu o r`ndunic[ nu se face
prim[vara.
 — Universul, natura —
Cu vremea toate se fac bune.
Cu vreme =i cu r[bdare =i
frunza de dud se face m[tase.
Dac[ nu semeni p[pu=oii la
vreme, pune melesteul pe foc.
Dac[ nu \i se pleac[ \ie
vremea, pleac[-te tu vremii.
De c`nd cu potopul lui Noe.
De c`nd cu moa=a Eva.
De c`nd era lupul c[\el =i
m[garul vi\el.
De c`nd lumea =i Ardealul.
De c`nd mun\ii ca mu=u-
roaiele =i copacii ca iarba.
De c`nd ploua cu c`rna\i.
De c`nd s-au l[rgit uli\ele,
Au pierit credin\ele.
De c`nd se b[teau ur=ii ]n
coad[.
De c`nd se potcoveau pu-
ricii.
Dec`t la anul un bou, mai
bine ast[zi un ou.
Dec`t niciodat[, mai bine mai
t`rziu.
Dec`t o mie de ani r[i, mai
bine unul bun.
Dec`t un an nicoval[, mai
bine trei zile ciocan.
Decembrie m`ntuie anul, dar
]ncepe iarna.
De joi p`n[ mai apoi.
Diminea\a poart[ aur ]n
gur[.
17
Dup[ furtun[ vine =i vreme
bun[.
Dup[ vreme rea, =i senin.
E anevoie a nimeri vremea la
vremea ei.
Fata p`n[-i m[rita,
Zile negre vei noda.
F[urar cu frigul scoate din l[zi
c`=tigul.
Fie iarna c`t de rece, numai
M[r\i=or de-ar trece.
Fie iarn[, ori nu fie, numai
F[urar nu vie.
Fie ori=ic`t de rece, numai
F[urar de-ar trece.
Fie trei zile, cu cea de alal-
t[ieri.
G`nde=te de azi ce vei m`nca
m`ine.
Gre=eala unei clipe stric[
bucuria zilelor de apoi.
Ianuarie ]ncepe anul, dar ]i
mijlocul iernii.
Iarna-i col\ de iad =i vara-i col\
de rai.
Iarna-i grea, om[tul mare, vai
de omul care n-are.
Iarna lui Sucil[ (+iu=il[).
Iarna nu-i bun[ cu s[racii.
Iarna se ]ndulcesc perele
acre.
Iarna tot sperie vara, dar se
tope=te afar[.
I-a venit vremea, dar nu i-a
venit ceasu(l).
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
}i cald de casc[ m`\ele.
}i frig de crap[ oul corbului.
}i ger de ]nghea\[ =i cenu=a ]n
vatr[.
}n august se v[d lunile de peste
an.
}nghea\[ =i apa-n cioc.
}n luna lui R[pciuni vin copiii
la t[ciuni.
}ncet-]ncet departe ajungi.
}ncetul cu ]ncetul pierzi tim-
pul.
}n noiembrie ]=i cump[r[ =i
soarele cojoc.
}ntoarce cojocul dup[ vreme.
}ntru zadar te munce=ti noap-
tea ziu[ s[ o faci.
}n vremea cea mai bun[ ia
mantaua cu tine.
}n vremea ninsorii se bucur[
lupii.
}\i ]nghea\[ (str`nge) c[ma=a
]n spinare.
La anul, c`nd a f[ta c`r-
lanul.
La b[tr`ne\e nu se mai prinde
minte.
La b[tr`ne\e se simte cine nu
s-a cru\at la tinere\e.
La Cr[ciun se vede dac[-i
bun[ nuca.
La pa=tele calului.
La sf`ntul a=teapt[.
Lucrul de ast[zi nu se las[ pe
m`ine.
18
Lucrul la timp f[cut pre\uie=te
]ndoit.
Lunge=te-i, Doamne, boala
p`n[ s-o coace poama.
Mai bine tr[ie=ti pu\in =i bine
dec`t mult =i prost.
Maiul alege, dac[ p[pu=oi
vom culege.
Maiul e luna de primblare
pentru cel ce-n pung[ n-are.
Maiul este luna lui Traist[-n
b[\.
Martie uscat, prier ud, maiul
potrivit, fericit \[ranul care a
sem[nat.
Mic=uneaua c`t de frumoas[,
dar p`n[ ]n var[ nu \ine.
Mult[ ap[ a trecut de-atunci.
Mult[ z[pad[ — va fi road[.
Nici c`t ai da ]n amnar.
Nici c`t s[ orbeasc[ un =oa-
rece.
Noaptea toat[ vaca-i nea-
gr[.
Noapte cu soare nu s-a po-
menit.
Nu aduce anul c`t aduce cea-
sul.
Nu e praznic ]n toat[ s`m-
b[ta.
Nu-i toat[ ziua duminic[.
Nu pierde vremea, ca s[ nu te
piarz[ =i ea pe tine.
Nu se mai ]ngra=[ porcul ]n
ziua lui Ignat.
 — Universul, natura —
Nu-s vremurile sub c`rma
omului, da-i bietul om sub
c`rma vremii.
Nu =tii diminea\a ce te a=-
teapt[ seara.
Om[tul, oprit iarna, d[ mul\i
snopi vara.
Orice lucru ]i bun la vremea
lui.
O zi de prim[var[ hr[ne=te un
an.
P`n[ nu te love=ti cu capul de
pragul cel de sus, nu-l vezi pe
cel de jos.
P`n[ nu vine prim[vara, nu
se face var[.
P[rul, c`nd albe=te,
Inima se tope=te.
Pe c`nd ploua cu c`rna\i =i
lipii calde.
Pe iarn[ n-o m[n`nc[ lupul.
Pe secet[ mare ]i bun[ =i
grindina.
Prier f[r[ ploaie, cheful
\[ranului moaie.
Prier prie=te, dar =i jupe=te.
Prim[vara-i mama noastr[.
Prim[vara nu vine cu colaci
]n coad[.
Rabd[ un ceas =i vei tr[i un
an.
Rev[rsatul zorilor nu \ine
toat[ ziua.
S[ vii pe la noi c`nd a fi
pa=tele joi.
19
Scoal[-te de diminea\[, dac[
vrei s[-\i lunge=ti via\a.
+i-a g[sit vremea a \ese
p`nza.
+i cea mai frumoas[ dimi-
nea\[ are sear[ ]ntunecoas[.
+i cu o floare =i cu zece
Prim[vara tot se trece.
Te-o ]ntreba iarna ce-ai lucrat
vara.
Te vei la c`nd a ploua, te vei
unge c`nd a ninge.
Timpul care a trecut nu se mai
]ntoarce.
Timpul cump[r[ paiele =i
nevoia le vinde.
Timpul face =i desface.
Timpul ]nva\[ pe aceia ce n-au
=coal[.
Timpul pierdut nu se mai
]ntoarce.
Toamna se num[r[ bobocii.
Toat[ ziua bun[ partea-=i
adun[.
Toate ]=i au vremea lor.
Toate lucrurile trebuie s[ vie
la vremea lor.
Toate-s cu timp =i cu soroc
+i ru=inea la al ei loc.
Toate-s numai p`n[ la o
vreme.
Trei zile treap[dul =i un ceas
praznicul.
Un ceas diminea\a ]i c`t trei
dup[ amiaz[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Un ceas la vreme face c`t o
mie la nevreme.
Unde ]nsereaz[, nu ziueaz[, =i
unde ziueaz[, nu ]nsereaz[.
Un om nu-i o \ar[, o zi nu face
o var[.
Va fi bine =i la var[ cald.
Vara cine ]=i c`=tig[,
Iarna nu se ]nc`rlig[.
Vara-i str`ng[toare, iarna-i
m`nc[toare.
Vara la umbr[ doarme.
Vara-=i r`de ]n nas, iarna-=i
pl`nge ]n gur[.
Veacul ca un r`u, mereu
curge la vale, da ]nd[r[t
niciodat[.
Vine toamna cea bogat[,
de toat[ lumea l[udat[.
Vine vara, te-nc[lze=te,
Vine iarna, te r[ce=te.
Vremea anevoie vine =i fuge
numaidec`t.
Vremea arat[ pe cel drept,
precum =i pe cel nedrept.
Vremea a tuturor dasc[l =i
]nv[\[tor este.
Vremea de vineri nu \ine.
Vremea frumoas[ nu \ine
mult[ vreme.
Vremea ru=inii nu e trecut[.
Vremea str`nsului hot[r[=te
soarta anului.
20
CUPRINS
Vremea toate le g[se=te =i
toate le tope=te.
Vremea pe toate le rostuie=te.
Vremea vine, vremea trece.
Vremea vremuie=te,
Floarea se p[le=te.
Vremea vremuie=te =i omul
]mb[tr`ne=te.
Vreme e a r`de,
Vreme e a pl`nge.
Z[pada ]ngra=[ p[m`ntul.
Zilele nu intr[ ]n sac.
Ziua bun[ mult[ vreme nu
\ine.
Ziua bun[ se cunoa=te de
diminea\[.
Ziua de azi n-o afli m`ine.
Ziua mare, lum`nare nu
trebuie.
FENOMENE ATMOSFERICE,
GEOGRAFICE,
CLIMATICE ETC.
Apa c`nd se umfl[ =i pe mun\i
]i cufund[.
Apa c`t de mare vine, piatra
tot ]n vad r[m`ne.
Apa, c`t de tulbure, tot stinge
focul.
Apa lin[ face mult noroi, iar
cea repede =i pietrele le spal[.
Apa lin[ mult te-n=al[.
Apa lin[ rupe malul.
Apa st[tut[ miroase.
 — Universul, natura —
Apa trage la matca ei =i omul
la teapa lui.
Apa trece, pietrele r[m`n.
Apa tulbure e bucuria pes-
carilor.
Apa, v`ntu =i gura lumii nu o
po\i opri.
Apa vine la matca ei.
Ap[ limpede p`n’ nu vei vedea,
Cea tulbure n-o lep[da.
Apele line sunt ad`nci.
Apele line sunt am[gitoare.
Apele mari ]nghit pe cele
mici.
Apele mici fac r`urile mari.
Are s[ curg[ mult[ ap[ pe
g`rl[.
Are s[ treac[ mult[ ap[ pe
Dun[re.
A se da dup[ v`nt.
A se sparge ghea\a.
A turna (ploua) cu g[leata.
C`nd apa se umfl[, =i dealuri
afund[.
C`nd plou[, nimeni nu v`n-
tur[.
C`t de mic[ pic[tura, =i tot
g[ure=te piatra.
Ceea ce v`ntul ne-aduce,
cur`nd de la noi se duce.
Ce v`nt te aduce pe la noi?
Cine cade ]n g`rl[, de ploaie
nu se mai fere=te.
21
Cine seam[n[ v`nt, culege
furtun[.
Cine se teme de brum[, s[ nu
s[deasc[ vie.
Cu o pic[tur[ (stropitur[) de
ploaie p[m`ntul nu se moaie.
Dac[ nu e ploaie, fie =i nin-
soare.
Dac[ nu plou[ ]n mai,
Nu se m[n`nc[ m[lai.
Dac[ nu =tii ce-i apa, nu te sui
]n luntre.
D`mbovi\a ap[ dulce,
Cine-o bea nu se mai duce.
D`mbovi\a, ap[ rece,
Cine-o bea de dor ]i trece.
De nu plou[, m[car picur[.
De ploaie repede s[ nu te
sperii.
Dup[ furtun[ vine vreme
bun[.
Din p`r[ie se face r`ul.
Din v`nt a venit, ]n v`nt s-a
dus.
Dup[ ploaie, =i c[ciul[ de
oaie.
Dup[ ploaie vine soare.
Frig (ger) de crap[ pietrele.
G`rla se ceart[ cu marea.
Gerul Bobotezei.
}n apa ]n care te scalzi, ]n
aceea te vei ]neca.
}n ap[ lin[ te ]neci u=or.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
}i bate v`ntul ]n traist[.
}i f[g[duie=te ce nu curge pe
ap[.
}i ger de crap[ pietrele.
}l sufl[ v`ntul.
}ntre doi mun\i este o vale.
La p[m`ntul ud nu trebuie ap[
mult[.
La vale, =i-un firi=or de ap[
vad ]=i sap[.
Mai curge apa pe unde a mai
curs.
Munte cu munte se ]nt`l-
ne=te,
Dar om cu om c`nd nici
g`nde=te.
Muntele nu se teme de om[t.
Norul, p`n[ nu se-ngroa=[,
furtun[ nu aduce.
Parc[ a tunat =i i-a adunat.
Parc[ tot ]i plou[ =i ]i ninge.
P`n[ nu plou[ nu se fac
ciupercile.
Pic[tura cea mai de pe urm[
vasul g[ure=te.
Pic[tura mic[ roade piatra
mare.
Pic[tur[ cu pic[tur[ face lacul
mare.
Ploaia care vine cu putere
mare nu dureaz[ mult.
Ploaia de diminea\[ e ca hora
de babe.
22
Ploaia din august r[core=te
p[durea.
Ploaia m[run\ic[ mult[ vreme
\ine.
R`ul cel mic c`nd se vars[ ]n
cel mare ]=i pierde numele.
R`ul lin are ap[ afund[.
R`ul lin te ]neac[ cur`nd.
+i v`nturile la vremea lor sunt
foarte trebuincioase.
Toate apele ]n mare se vars[
=i marea nu se mai umple.
Tot o ap[.
Trecui balta, luai alta.
Tun[ =i fulger[.
Umbl[ gonind v`nturile
+i m[sur`nd c`mpurile.
Unde vede g`rl[, ]nchide
ochii.
Va veni apa =i la moara mea.
V`nt seam[n[ =i abur va
secera.
V`ntul aduce, v`ntul duce.
V`ntul adun[ norii =i tot
v`ntul ]i risipe=te.
V`ntul aprinde focul =i tot el
]l stinge.
V`ntul arunc[ =i pe cei mai
mari copaci la p[m`nt.
V`ntul a\`\[ focul =i vorba
a\`\[ vrajba.
V`ntul bate, c`inii latr[.
 — Universul, natura —
V`ntul la p[m`nt n-arunc[
buruieni, ci pe cei mai mari
copaci.
V`rtejul de v`nt adun[ ]m-
prejur orice ]nainte g[se=te.
Vijelia culc[ =i trestia, =i
stejarul.
Vremea vine, vremea trece, azi
e cald =i m`ine rece.
Udul de ploaie nu se teme.
ROCI, METALE,
MINERALE +. A.
A nu se alege praful de...
Aurul =i ]n glod str[luce=te.
Aurul =i ]n gunoi, tot aur
r[m`ne.
De fierul r[u nici rugina nu se
lipe=te.
Diamantul se taie cu dia-
mantul.
Fier pe fier ascute.
Fieru-i fier =i tot ]l m[n`nc[
rugina.
Fierul c`t de tare tot se moaie
la foc.
Focul, c`nd se-ncinge, greu se
stinge.
Nu e aur tot ce str[luce=te.
Nu tot ce str[luce=te ]i aur.
Pe o\elul v`rtos rugina ]l
tope=te.
Piatra care se rostogole=te
din loc ]n loc nu prinde
mu=chi.
23
CUPRINS
Piatra c`nd se rostogole=te,
multe alte pietre trage
dup[ ea.
Piatr[ moale anevoie g[-
se=ti.
Rugina moale roade fierul
tare.
+i aurul, c`t de cinstit, mur-
dal`c ]ntr-]nsul tot s-a g[sit.
+i fierul spuze=te ]n fa\a
soarelui.
FLOR{, FAUN{
ARBORI, ARBU+TI,
ERBACEE ETC.
A alege neghina din gr`u.
A avea iarba fierului.
A drege busuiocul cuiva.
A fi busuioc de pus la icoa-
ne.
A fi ca m[tr[guna l`ng[
trandafir.
A fi lemn de tuf[.
A pune floricele.
A tr[i c`t trosne=te frunza ]n
fag.
A umbla frunza fr[sinelului.
Auzi cum cre=te iarba.
Buruiana cre=te =i ]n piatr[.
Buruiana proast[ cre=te =i pe
pietre.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Buruienile din sem[n[tur[ ]\i
iau p`inea de la gur[.
Ca iarba de leac.
C`nd e un singur pelin pe ima=,
de departe se vede.
C`nd r[d[cina se usuc[,
ramur[ verde pe copac nu se
mai urc[.
C`te flori sunt pe p[m`nt,
Toate se duc ]n morm`nt.
Cei mai frumo=i ghiocei prin
m[r[cini se g[sesc.
Cine culege trandafiri trebuie
s[ se-nghimpe.
Cine leap[d[ floarea nu simte
mirosul ei.
Copacul care sc`r\`ie nu cade
degrab[.
Copacul c`nd se sf[r`m[,
+i p-al\ii mici cu el d[r`m[.
Copacul cu r[d[cini ad`nci nu
se teme de furtun[.
Copacul din v`rful muntelui
de orice v`nt se clatin[.
Copacul dac[ ]nfrunze=te,
umbre=te =i pe al\ii.
Copacul mare nu se taie din-
tr-o lovitur[ (a=chie).
Copacul t[iat iar[ odr[s-
le=te.
Cu gogo=i de tuf[ nu se-negresc
spr`ncenile.
Cu un copac nu faci p[dure.
Dac[ floarea \i-o p[ze=ti,
Rod bun dob`nde=ti.
24
Dac[ p[durea n-ar da coad[
securei, p[durea n-ar putea fi
t[iat[.
De departe trandafir, de ap-
roape bor= cu =tir.
De flori de cuc.
De la copacul c[zut =i babele
adun[ cr[cile.
Din orice lemn nu se face
bucium.
Din stejar stejar r[sare.
Dintr-un m[r[cine iese un
trandafir =i adesea dintr-un
trandafir iese un m[r[cine.
F[r[ r[d[cini nici pelinul nu
cre=te.
Fiecare pai are umbra lui.
Floarea cea mai frumoas[,
dac[ nu e c[utat[, se s[lb[-
tice=te.
Floarea, cum se deschide, se
vede ce rod d[.
Floarea, p`n[ n-o pui la nas,
n-o cuno=ti ce miros are.
Floare la ureche.
Flori frumoase sunt multe, dar
nu toate au miros dulce.
Florile trandafirului se scutur[,
dar spinii r[m`n.
Iarba ]n ograd[ e s[r[cie-n
cas[.
Iarba rea nu piere.
}n cea mai bun[ gr[din[
g[se=ti buruieni.
 — Universul, natura —
}n copacul f[r[ road[ nimeni
nu zv`rle cu pietre.
Lemnul care se ]ndoie=te e mai
bun dec`t cel care se rupe.
Lemnul str`mb focul ]l ]n-
dreapt[.
Mai mul\i m[r[cini dec`t
trandafiri.
Nici salcia cerc de bute, nici
nerodul om de frunte.
Nici salcia pom, nici dez-
m[\atul om.
Nu e p[dure f[r[ usc[turi.
Nu e trandafir f[r[ spini.
Oric`t de nalt s[ fie copacul,
frunzele cad tot pe p[m`nt.
Orice lemn ]=i are viermele
s[u.
P[durea-i mare, dar securea-i
tare.
P[durea nu se sperie de cel
care pune multe lemne ]n
c[ru\[.
Pe l`ng[ lemnul uscat arde =i
cel verde.
Plopul ]i ]nalt, dar umbr[ nu
face.
Plopul mare are =i crengi
uscate.
Pomul p[dure\ p[dure\e poa-
me scoate.
Pomul se cunoa=te din road[
=i omul din minte neroad[.
R[d[cina \ine crengile.
25
CUPRINS
Salcia, c`t s[ c[zne=ti,
Pom nu po\i s-o altoie=ti.
Salcia nu se face pe dealuri..
Sub copacul frumos mul\i se
ad[postesc.
Sub frunza cea mai proast[,
se g[se=te poam[ coapt[.
+i stejarul ]i mare, dar ghinda
la porci o d[m.
+i plopul e ]nalt, dar ]l spurc[
ciorile.
Tot copacul de la r[d[cin[ se
usuc[.
To\i copacii ]nfrunzesc, dar nu
to\i dau roade.
Trestia care se pleac[ v`n-
tului, niciodat[ nu se fr`nge.
PLANTE DE CULTUR{
Adesea para cea mai bun[
pic[-n gura porcului.
Altoiul face pomul pom =i
=coala omul om.
Bobi\[ cu bobi\[ se umple
sacul.
Bob num[rat.
Cire=ele trec, da’ obrazul
r[m`ne.
De m[rul cel copt se bucur[
to\i.
Din pomul bun road[ bun[ se
face.
Doar n-am m`ncat ceapa-
cioarei.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Fiecare gr[unte are f[in[, dar
are =i t[r`\[.
Fructul, dac[ se desprinde de
pom, ]napoi nu se mai ]n-
toarce.
Fructul nu cade departe de
pom.
La pomul l[udat s[ nu te duci
cu sacul.
Mai to\i copacii ]nfloresc, dar
nu to\i rodesc.
Mare pagub[-n ciuperci.
M[rul nu cade departe de
r[d[cin[.
M[lura din gr`u se alege la
r`u.
M[rul cel frumos ]l m[n`nc[
porcii.
Merele putrede stric[ pe cele
bune.
Merele se stric[ unul de la
altul.
Nu e gr`u f[r[ neghin[.
Nu o dat[ se altoie=te pomul
=i se culege roada.
Oric`t de nalt s[ fie copacul,
frunzele tot pe p[m`nt cad.
Para dup[ ce se coace trebuie
s[ caz[ (cad[).
Para bun[ pic[-n gura scroa-
fei.
P[cat de floare c[-i ]n spini.
Pe deasupra m[r frumos,
da-n[untru vierm[nos.
26
Pentru frag[ =i frunza \i-e
drag[.
P-]ntre gr`u m[lura cre=te.
Plopul c`t ]i de ]nalt =i tot ]l
clatin[ v`ntul.
Plopul e destul de mare, dar
pe d`nsul poame n-are.
Plopu-i pomu-[l mai voinic,
dar nu-i bun nici d-un otic!
Plopul nu face pere, nici
r[chita vi=inele.
Poama coapt[ nu se caut[
dup[ fa\[, ci dup[ dulcea\[.
Pomii cu mult rod ramurile
=i le pierd.
Pomul dup[ road[ se cu-
noa=te.
Pomul neroditor se taie =i ]n
foc s-arunc[.
Se m[rit[ pom[tul cu gr[-
dina.
Spicul plin st[ aplecat.
Spicu-nc[rcat e aplecat, [l gol
e ridicat.
Spun nucile c[ din rodul lor
sunt migdalele.
Strici orzul pe g`=te.
Tot bostanul cu s`mburii lui
merge devale.
Varza nu se ]nvoalve cu o
foaie.
Via cere sap[ ad`nc[ =i dea-
s[, ca s[ ne dea nou[ leac de
via\[.
 — Universul, natura —
Via zice: „Vezi-m[, c[ s[ te v[d
=i eu pe tine.“
Vi\a de vie tot ]nvie, cea de boz
pic[ jos.
Vi\a ce n-aduce rod se taie.
ANIMALE, P{S{RI ETC.
A ajunge nici cal, nici m[gar.
A ajuns lupul de jocul c`i-
nilor.
A ajuns oul mai cuminte ca
g[ina.
A avea apuc[turi de vulpe =i
suflet de lup.
A avea burt[ de vi\el s[rac.
A avea curaj de curc[ beat[.
A avea casa cucului.
A avea ]mbletul c`inelui.
A avea ochi de lup.
A b[ga musca-n lapte.
A c[lca =arpele pe coad[.
A c[uta iepuri ]n biseric[.
A cere lapte de la o vac[
stearp[.
A cre=te pui de n[p`rc[.
Acu din alt[ parte c`nt[
cucul.
A cui e iapa, e =i m`nzul.
A cui e vaca s[-=i \ie vi\elul.
A da iepurele la ima=.
A da n[val[ ca porcul.
A da oile ]n paza lupului.
A da strechea ]n cineva.
27
CUPRINS
A dat peste mierea ursului.
A da vrabia din m`n[ pe
cioara din par.
A dormi iepure=te.
A duce c`inii la ap[.
A face br`nz[ de pup[z[.
A face din iepure leu.
A face din \`n\ar arm[sar.
A f[cut puiul aripi.
A fi cal de b[taie.
A fi cal de d`rval[.
A fi (a ajunge) cal de po=te.
A fi cap de cuc.
A fi c`ine cu oala-n cap.
A fi c`ine de u=i multe.
A fi c`ine plouat.
A fi coad[ la (de) c`ine.
A fi cuc.
A fi cuc =i alt[ pas[re.
A fi cu g[rg[uni ]n cap.
A fi cu g`sca-n barb[.
A fi cu musca pe c[ciul[.
A fi cu ochi de lup =i urechi de
vulpe.
A fi g`sc[ de jumulit.
A fi iepure de hotar.
A fi iepure de nou[zeci de
hotare.
A fi lup b[tr`n.
A fi m`\[ bl`nd[.
A fi oaie ]ntre lupi.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A fi o g[rg[ri\[.
A fi rugumat de vac[.
A fi =iret ca oaia.
A fi vrabie b[tr`n[.
A fi vulpe b[tr`n[.
A fi vac[ de muls.
A fugi de c`ini =i a da peste
lupi.
A fugi de lup =i a da peste urs.
A fugi iepure=te.
A g[si g`sc[ de jumulit.
A ]mp[ca (a p[stra) capra =i
varza.
A intra m`nzul ]n cineva.
A intrat ]n borta =arpelui.
A intrat lupul ]n co=ar.
A intrat vulpea ]n sac.
A i se n[z[ri cai verzi pe
pere\i.
A-i veni cuiva musca la nas.
A ]nc[leca pe la coada ca-
lului.
A ]nc[lzi =arpele la s`n.
A ]nchide lupul ]n staulul
oilor.
A ]nv[\a g`sca s[ ]noate.
A ]nv[\a vulturul s[ zboare.
Albina are =i miere, are =i
fiere.
Albina cea bun[ nu se pune pe
o floare ve=tejit[.
Albina e cuminte c`t ai minte.
28
Albina te duce la miere =i
musca la sc`rn[.
A lua dou[ piei de pe un
c`rlan.
A lua purcica de coad[.
A m`na porcii la jir.
A m`ncat cucul cire=i.
A murit boul =-a r[pus jugul.
A murit g`sca care f[cea ou[le
mari.
A nu face purici ]ntr-un loc.
A nu fi bun nici de ciori.
A nu mai face boi b[l\a\i.
A pa=te bobocii.
Ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ini
nu m[ tem.
A poruncit c`inelui =i c`inele
pisicii =i pisica =oarecelui, iar
=oarecele de coad[ =i-a at`rnat
porunca.
A prinde cu m`\a-n sac.
A prinde prepeli\a de coad[.
A prins cioc`rlanul de coa-
d[.
A prins lupul (vulpea) la
ran[.
Apuc[-l pe porc de urechi, c[
mai tare va \ipa.
A r[m`ne ca c`inele de-a
nim[nui.
A r[m`ne vi\el ]ntreg.
Arde casa =i =oarecii-=i iau
masa.
 — Universul, natura —
Are v[z de lup =i auz de
vulpe.
Are gustul mu=telor.
Are ochi de vultur.
Are =i el omenie ca c[\eaua lui
Ilie.
Ariciul cu me=te=ug se prinde,
=i vrabia cu mei.
Ar ]mpu=ca iepurele, dar n-are
cine i-l presura cu sare pe
coad[.
Arm[sarul c`nd ]mb[tr`ne=te,
ajunge la r`=ni\[.
A sc[pa porcii ]n p[pu=oi.
A sc[pa porcii ]n \arin[.
A scoate (oaia) din gura
lupului.
Ascult[ cucul p`n[ ]\i c`n-
t[.
A se aduna ca albinele la
miere.
A se arunca ]n gura lupilor.
A se ascunde ]n bort[ de
=arpe.
A se pune musca cu m[garul.
A se uita ca la urs.
A se v`r] ca musca la ran[.
A se zbate ca m`\a ]n sac.
A speria lupul cu pielea oii.
Asta-i alt[ g`sc[ (zeam[,
br`nz[, c[ciul[).
A strica orzul pe g`=te.
29
A tr`ntorilor urlete a albinelor
sunete astup[.
A=a ia =i ursu(l) ca=u(l).
A =edea ca c`inele ]n t`rg.
A =edea clo=c[.
A =edea cuc.
A t[cea chitic.
A tr[i ca broasca sub roat[.
A tr[i ca m`\a cu =oarecele.
A tr[i ca pe=tele ]n ap[.
A tr[i ca viermele ]n r[d[cina
hreanului.
A trece ca g`sca prin ap[.
A \ine lupul de urechi.
A \ine prepeli\a de coad[.
A \ine ursul de coad[.
A umbla calea m`nzului.
A umbla cu m`\a-n sac.
A umbla dup[ cai mor\i.
A umbla dup[ cai mor\i s[ le
iei potcoavele.
Ba e ra\[, ba-i r[\oi.
Bat[-l cucul!
Bate hloaba s[ priceap[
iapa.
Bate =aua s[ se priceap[
iapa.
Belciug de aur la r`tul por-
cului.
Bivoli\a este neagr[, dar
laptele ei este alb.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Bivolul nu se teme de purice.
Bobocii ]nva\[ g`=tele a
]nota.
Bobocii vor s[ duc[ g`=tele la
p[scut.
Boii ar[ =i caii m[n`nc[.
Boii b[tr`ni fac brazda drea-
pt[.
Boii uni\i la p[=une, lupul nu-i
poate r[pune.
Boul are limb[ mare, dar nu
gr[ie=te.
Boul cu bivolul anevoie trag
la jug.
Boul hr[nit nu se culc[ pe
brazd[.
Bou la bou rage, prost la prost
trage.
Boul nu treier[ cu gura le-
gat[.
Boul se leag[ de coarne =i
omul de limb[.
Br`nza de capr[ stric[ =i pe
cea de oaie.
Br`nz[ de iepure.
Broasca mic[ face gur[
mare.
Broasca s-a m`niat pe balt[.
Bufni\a nu cloce=te privi-
ghetori.
Cal de b[taie.
Calu-i bun =i ]nv[\at, r[u
c[l[re\ l-a ]nc[lecat.
Calu-i g`ndul omului.
30
Calul bun se cunoa=te ]n mers,
omul bun se cunoa=te ]n
prietenie.
Calul bun se vinde din grajd.
Calul de dar nu se caut[ ]n
gur[.
Calul e cu patru picioare =i tot
se-mpiedic[.
Calul este aripa omului.
Calul merge la iesle, nu ieslea
la cal.
Calul potcovit niciodat[ nu
lunec[ pe ghea\[.
Calul r`ios g[se=te copacul
scor\os.
Calul se cat[ de din\i =i omul
se cat[ de p[rin\i.
Calul singur nu =tie s[-=i
aleag[ drumul.
Calul trage la traista cu ov[s
=i omul la cr`=ma cu vin
ales.
Calului s[-i dai m`ncare cu
sacul =i s[-l m`i ca pe dracul.
Calul unde se tr`nte=te, acolo
bate-l.
Ca m[garul celor trei fra\i.
Capra care zbiar[ o m`nc[
lupul.
Capra c`t de b[tr`n[, vrea s[
ling[ =i ea sare.
Capra, c`t de r`ioas[, tot \ine
coada sus.
Capra e vaca s[racului.
 — Universul, natura —
Capra nu merge de bun[ voie
la iarmaroc.
Capra roade unde o legi.
Capra sare masa, iada sare
casa.
Capra face, oaia trage.
Caprei ]i pic[ coada de r`ie =i
ea tot sus o \ine.
Capul m[garului nu albe=te
niciodat[.
Ca s[ ard[ =oarecii, nu da foc
morii.
Cat`rii cu mult mai buni dec`t
m[garii cei mai buni.
Ca ursul la prisac[.
C[mila, cerc`nd coarne, ure-
chile =i-a pierdut.
C[prioara, orice frunz[ g[-
se=te, cu aceea se hr[ne=te.
C`ine de dou[ u=i.
C`inele b[tr`n de nimic nu-i
bun.
C`inele care latr[ nu mu=c[.
C`inele care latr[ nu mu=c[
pe furi=.
C`inele care s-a ]n\eles cu
lupii, nu p[ze=te turma.
C`inele, c[-i c`ine, dar =i el
]=i ia lumea ]n cap de la o
vreme.
C`inele c`nd are s[ turbeze
]ncepe s[ urle cu o s[pt[m`n[
]nainte.
C`inele c`nd e mai s[tul
turb[.
31
C`inele ce st[ la buc[t[rie nu
e pentru v`n[torie.
C`inele, de este c`ine,
+i tot opre=te pe m`ine.
C`inele de st`rvuri nu moare.
C`inele fl[m`nd viseaz[
oase.
C`inele flocos numai lui ]=i
\ine cald.
C`inele fuge nu de-mbuc[tur[,
ci de zbur[tur[.
C`inele ]mb[tr`ne=te de drum
=i (iar) nebunul de grija
altora.
C`inele latr[, ho\ul tace =i
fur[.
C`inele latr[, iar lupul tace =i
face.
C`inele latr[, ursul merge.
C`inele mic p`n[ la b[tr`ne-
\e-i c[\elu=.
C`inele mort nu mai mu=c[.
C`inele neam\ului m[n`nc[ =i
mere p[dure\e.
C`inele nu fuge de colac, dar
de ciomag.
C`inele nu intr[ dac[ nu-i u=a
deschis[.
C`inele op[rit fuge =i de ap[
rece.
C`inele pe lup de g`t l-apuc[,
iar pe porc de ureche.
C`inele s[tul nu degeaba fuge
de la u=a st[p`nului.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
C`inele toat[ iarna ]=i face
cas[, iar vara se duce la
umbr[.
C`inelui care zace nici m[-
m[ligu\a nu-i place.
C`ine pe c`ine latr[ =i nici
unul nu aude.
C`inii latr[, ursul joac[.
C`inii latr[, v`ntul bate.
C`nd ai pisic[ b[tr`n[, =oa-
recii-n cas[-\i fac st`n[.
C`nd ai vreo grab[, atuncea
se sperie calul.
C`nd ar face toate mu=tele
miere, ar fi pe to\i pere\ii
faguri.
C`nd ar fi dup[ corbi, to\i caii
ar fi mor\i.
C`nd ar fi pe pofta c`inilor,
n-ar r[m`ne vite-n sat.
C`nd avem ]n cas[ sm`nt`n[,
s[ ne p[zim de m`\a b[-
tr`n[.
C`nd c`inii vegheaz[, lupii nu
cuteaz[.
C`nd e bolnav leul, iepurii ]i
sar ]n spinare.
C`nd g`=tele (g[inile) p[zesc
stratul, pu\in r[m`ne gr[di-
narului.
C`nd joac[ m[gari ]mpre-
un[ ,
Se stric[ vremea cea bun[.
C`nd mor vitele de boal[,
toate javrele se ]ngra=[.
32
C`nd pisica nu-i acas[, =oa-
recii joac[ pe mas[.
C`nd seac[ lacul, se vede
pe=tele.
C`nd se bat cap ]n cap ber-
becii, numai oaie s[ nu fii!
C`nd se cose=te calul de
picioarele de dinapoi, s[-i dai
]n cap potcovarului; c`nd se
cose=te de picioarele de dina-
inte, s[-i dai ]n cap calului.
C`nd se ive=te lupul, vulpea ]=i
caut[ gaura.
C`nd se tund oile, tremur[
mieii.
C`nd taurii se bat ]n balt[,
broa=tele pe mal salt[.
C`nd vezi doi iepuri, uit[ de
unul; c`nd vezi trei, uit[ de
doi.
C`nd zburd[ m[garii, se stric[
vremea.
C`t de bl`nd s[ fie motanul,
tot zg`rie c`nd se m`nie.
Ce a m`ncat lupul, e bun
m`ncat.
Ce ar mai fi dac[ ar juca ursu
de bun[ voie.
Cei din neam =oricesc tot saci
ciuruiesc.
Ce intr[ ]n gura lupului, ane-
voie iese.
Ce na=te din m`\[, =oareci
m[n`nc[.
 — Universul, natura —
Ce na=te din ogar, tot iepuri
prinde.
Ce vierme te roade la inim[?
Cine c`inele =i-l iube=te, n-are
fric[ de t`lhari.
Cine e mu=cat de =arpe, se
p[ze=te =i de =op`rl[.
Cine-i azi purcel, porc se face
m`ine.
Cine ]ncalec[ m[garul, trebuie
s[-i sufere =i n[ravul.
Cine n-are g[ini, de vulpe nu
se p[ze=te.
Cine purcei hr[ne=te, porci va
avea.
Cine se face oaie, ]l m[n`nc[
lupii.
Cine se ia dup[ musc[, ajun-
ge la b[legar.
Cine se simte cu musca pe
c[ciul[, n-are hodin[ lini=tit[.
Cine tr[ie=te la un loc cu
porcii, miroase r[u la to\i
c`inii.
Cine umbl[ dup[ doi iepuri,
nu prinde nici unul.
Cine vrea s[ se fac[ oaie, se
g[se=te cine s[-l despoaie.
Cine vrea s[ miluiasc[ un
c`ine, g[se=te c`teva f[r`-
mituri ]n cas[.
Cioc`rlia cu prim[vara =i
r`ndunica cu vara.
Cioar[ alb[ nu se poate.
33
Cioara e tot cioar[, ia pruna
=i zboar[.
Cioara ]n loc de privighetoare
nu se poate vinde.
Cioar[ la cioar[ trage.
Cioar[ m`ndr[ =i fl[m`nd[.
Clo=ca cu ou[ multe nici un
pui nu scoate.
Coco=easc[-se g[ina unde a
vrea, numai s[ se ou[ acas[.
Coco=ul care c`nt[ toat[
noaptea, ]l m[n`nc[ vulpea.
Coco=ul c`nt[ =i sub covat[.
Corbii simt hoitul de departe.
Corb la corb nu scoate ochii.
Corbul niciodat[ nu aduce
veste bun[.
Corbul numai la oameni mor\i
scoate ochii, iar lingu=itorii la
cei vii.
Cucul c`nt[, iar lene=ul st[ =i
num[r[.
Cucul c`nt[, te-asurze=te,
Vrabia ou[le cloce=te.
Cucul ]=i c`nt[ numele.
Cucul, p`n[ nu vede mugur,
nu c`nt[..
Cu fuga nu prinzi iepurele.
Cu miere se prind mu=tele.
Cu o r`ndunic[ nu se face
prim[var[.
Cu o vac[ singur[ nu faci
ciread[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cu papuci ]n picioare nu
prinde pisica =oarecele.
Cu pui =i cu ou[ =i cu clo=c[
gras[ nu po\i fi.
Cu r`ma mic[ se prinde pe=-
tele mare.
Curc[ plouat[.
Cu un chitic, tot calic.
Cu un gr[unte nu se ]ngra=[
g[ina.
Cu un rac, tot s[rac.
Dac[ ar cre=te mintea pe toate
c[r[rile, ar pa=te-o =i m[-
garii.
Dac[ ar face coco=ul ou[, ar
fi g[in[.
Dac[ ar face toate mu=tele
miere, s-ar g[si faguri =i sub
coada calului.
Dac[ c`inele se ]nva\[ vara
dup[ c[ru\[, se ia =i iarna
dup[ sanie.
Dac[ g[ina ar c`nta „cu-
curigu”, ar fi cuco=.
Dac[ lupul s-ar teme de ploaie,
ar purta manta.
D-aia n-are ursu coad[ =i
vulpea d-abia o duce.
D[ voie porcului ]mprejurul
stogului c[ el se suie deasupra.
De aceea ursul n-are coad[.
Dec`t o s[pt[m`n[ vrabie,
mai bine o zi =oim.
Dec`t un an cioar[, mai bine
=oim o var[.
34
De lupul b[tr`n c`inii ]=i bat
joc.
De multe ori dintr-o iap[ bun[
iese un cat`r.
Departe coteiul de iepure.
De pe un bou nu po\i lua dou[
piei.
De s-ar teme lumea de vr[bii,
n-ar sem[na m[lai.
De te latr[ vreun c`ine, astu-
p[-i gura cu p`ine.
De unde nu g`nde=ti, d-acolo
sare iepurele.
Din coad[ de c`ine sit[ de
m[tase nu faci.
Doi c`ini nu se-mpac[ la un
os.
Dou[ m`\e-n sac nu ]ncap.
Dup[ c`ntec se cunoa=te
pas[rea cea mai dulce.
Dup[ ce leul moare, mul\i se
g[sesc s[-l jupoaie.
Dup[ gheare se cunoa=te leul.
E c`t un \`n\ar =i se crede
arm[sar.
E mai mare porcul dec`t
cote\ul.
Fiecare m[gar cu povara lui.
Fiecare oaie ]=i duce l`na ei.
Fiecare pas[re cu pana ei se
laud[.
Fiecare vierme g[se=te bor-
ticica lui.
Floare la ureche.
 — Universul, natura —
Foamea gone=te pe lup din
p[dure.
Fur[ oul de sub g[in[ =i vi\elul
din vac[.
Furnica, c`nd ]i vine moartea,
scoate aripi =i zboar[.
Furnica, c`t e de mic[, dac[
o calci pe picior se ]ntoarce =i
ea s[ te mu=te.
Furnic[ cu furnic[, fie c`t de
mic[, face mare mu=uroi.
Furnica ]=i str`nge hran[ de
cu var[ pentru iarn[.
G[ina b[tr`n[ face zama bun[.
G[ina b[tr`n[ face zama
bun[, dar =i zama de pui
proast[ nu-i.
G[ina care c`nt[ nu ou[.
G[ina care c`r`ie de cu sar[,
nu face ou a doua zi.
G[ina care cloce=te niciodat[
nu e gras[.
G[ina care cotcodoce=te mult
nu face ou[.
G[ina c`nd va oua, aude o
mahala.
G[ina cu gr[untele umple
gu=a de bucate.
G[ina, cum face oul, la clocit
g`nde=te.
G[ina cur[tur[ viseaz[ =i
vrabia mei.
G[ina ]naintea coco=ului nu
c`nt[.
35
G[ina, nu se poate cu dou[ —
=i cu pui =i cu ou[.
G[ina p`n’ nu scurm[ nu se
\ine s[tul[.
G[ina p-un ou face at`ta
zgomot, c`t o aude vulpea.
G[ina se hr[ne=te de unde
scurm[.
G[ina vecinului totdeauna-i
curc[.
Ghici, boule, pricepe-te, m[-
garule.
Glasul m[garului nu se aude
]n cer.
Greierele ]n vremea agoniselei
c`nt[ =i iarna cere s[ se ]mpru-
mute.
Greu ]i s[ ]mpaci oaia cu
lupul.
Hr[ne=te-l pe lup c`t l-ai
hr[ni, el tot la p[dure se trage.
I-a c`ntat cucul ]n fa\[.
I-a ie=it lupul ]nainte.
I-a ie=it ursu-n cale =i-i pare
c[ pu=ca-i moale.
I-a m`ncat cioara colacul.
I-a ouat g[ina-n c[ciul[.
Iapa fl[m`nd[ ]=i uit[ de
m`nzi.
Iepura=ul nu-i fricos, numai c[
se cam d[ la dos.
Iepurele, de unde sare, urm[
n-are.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Iepurele din frigare e mai bun
dec`t gliganul din p[dure.
Iepurele ]n culcu=ul s[u se-nve-
sele=te.
Iepuroaica fat[ =i iepurele de
inim[ se vaiet[.
Iese ca =arpele la drum.
}i ca =i c`inele ]n carul cu
spini.
}i ca un c`ine \inut ]n lan\.
}i c`nt[ puricele ]n ureche.
}i mai ]nv[\at puiul dec`t
cioara.
}i mai h`tru oul dec`t g[ina.
}i m[n`nc[ ra\ele din bu-
zunar.
}i pare m`\a c`t ursul.
}i url[ c`inii la cas[.
}nchide lupul ]n st`n[.
}n co=ul gol nu-=i fac =oarecii
cuib.
}ncuie grajdul, dup[ ce i-a
m`ncat lupii boii.
}ntr-un sat f[r[ c`ini buni de
paz[, mul\i musafiri nepofti\i
s-ar plimba.
Jivinelor le st[ bine ]n p[dure
=i oamenilor ]ntre oameni.
Joac[ ursul prin vecini.
La b[tr`ne\e s-a c[lug[rit
motanul.
La calul n[r[vit, pinten as-
cu\it.
36
Lac de ar fi, broa=te sunt
destule.
La f`n mai mult dec`t la aur
pofte=te m[garul.
La lupul mort c`inii nu latr[.
La m`ncare lup =i la treab[
iepure.
La m`ncare lup =i la treab[
vulpe.
La munte m[garul e mai bun
ca arm[sarul.
L-a mu=cat albina de limb[.
L-a mu=cat =arpele de ini-
m[.
Lapte de cuc.
La t`rg nu se vinde pe=tele
r[mas ]n ap[.
L[custa-i mititic[, dar tare
mult stric[.
L[custe nes[tule sunt ]n \ar[
destule.
L`na cea bun[ prin spini
r[m`ne.
Leag[ prietenie cu c`inele,
numai nu l[sa b`ta din m`n[.
Legea — ca p`nza de p[ianjen:
t[unul o sparge, iar musca se
prinde.
Leoaica numai un pui face, =i
bun.
Leul nu prinde mu=te.
Leul nu se uit[ c`nd ]l latr[
un c[\el.
 — Universul, natura —
Leului nu i-a fost ciud[ c[ l-a
lovit v`n[torul, ci c[ l-a lovit
m[garul.
Limba boului e mare, dar nu
poate gr[i.
Lipsa pisicilor, bucuria =oa-
recilor.
Lup ]mbr[cat ]n piele de
oaie.
Lupii nu se m[n`nc[ ]ntre
d`n=ii.
Lupii se \in dup[ oi =i corbii
dup[ hoit.
Lupul, c`nd ]i fl[m`nd, =i din
ochi ]i fur[ oaia ciobanului.
Lupul, c`nd ]mb[tr`ne=te, ]l
latr[ =i c`inii.
Lupul, c`nd ]mb[tr`ne=te, =i
=oarecii ]ncalec[ pe el.
Lupul, c`nd vrea s[ se apro-
pie de turm[, latr[ ca c`inii,
p`n[ prinde oaia.
Lupul cioban =i capra gr[-
dinar.
Lupul cu mielul nu pot pa=te
]mpreun[.
Lupul cu slugi nu face g`tul
gros.
Lupul ]=i pierde m[selele, dar
nu obiceiurile.
Lupul ]=i schimb[ p[rul, dar
n[ravul ba.
Lupul moare de b[tr`n =i de
rele tot e bun.
37
Lupul nu caut[ c[ oile sunt
num[rate.
Lupul nu m[n`nc[, c`t stri-
c[.
Lupul pl[te=te cu pielea lui
oaia m`ncat[.
Lupul s-ascunde de multe ori
sub piele de oaie.
Lupul s[tul =i oaia cu doi
miei.
Lupului b[tr`n ]i plac mieii
tineri.
Lupului d-aceea ]i este ceafa
groas[, pentru c[ singur ]=i
g[te=te de mas[.
Lupul, unde a m`ncat mielul,
nou[ ani cearc[ a-=i g[si
hrana.
Lupul, unde a m`ncat oaia, a
trep[dat nou[ ani.
Mai bine o zi coco=, dec`t o
var[ g[in[.
Mai bine un m[gar care te
poart[ dec`t un cal care te
tr`nte=te.
Maimu\ei fes ]i lipse=te.
Mare-i puterea boului, dar =i
un copil ]i pune funia-n coa-
rne.
M[garul c`nd bole=te, atunci
numai nu-\i munce=te.
M[garul duce povara altuia.
M[gar s-a dus, m[gar s-a
]ntors.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
M[n`nci, calule, orz?
M`\a bl`nd[ zg`rie r[u.
M`\a c`nd ]mb[tr`ne=te,
=oareci mititei dore=te.
M`\a cu clopo\ei nu prinde
=oareci.
M`\a, dac[ nu ajunge la
sl[nin[, zice c[ pute.
M`\a ]ngr[=at[ nu prinde
=oareci.
Mielul bl`nd suge la dou[
oi.
Miluie=te c`inele, de vrei s[ nu
te mu=te.
Moartea lupului — s[n[tatea
oilor.
Moartea pisicilor — bucuria
=oarecilor.
Molia pe t[cute roade chi-
limul.
Motanului b[tr`n ]i plac puii
de =oareci.
Mul\i c`ini latr[ pe urs, dar
nici unul nu-l mu=c[.
Musca c`nd ]=i v`r[ capul ]n
miere, acolo =i-l las[.
Musca, de=i nu mu=c[ tare, tot
\i-aduce sup[rare.
Musca trece prin flori =i se
pune pe toate sc`rnele..
Nici cal, nici m[gar.
Nici curc[, nici curcan.
Nici din c`ine sl[nin[, nici din
c[\ea sm`nt`n[.
38
Nici oaia cu doi miei, nici
lupul fl[m`nd.
Nici oaie ]ntre lupi, nici lup
]ntre oi (s[ nu fii).
Nici o fric[ de furnic[, de
\`n\ar — nici habar.
Nu bea porcul ap[ din ul-
cior.
Nu crede capra c[ nu va roade
pomul.
Nu-i numai un c`ine scurt de
coad[.
Nu-i place m`\ei pe=tele.
Nu ]i sunt to\i boii acas[.
Nu ]mbia c`inele cu colaci!
Nu ]nt[r`ta viesparul, c[ te
mu=c[ mai r[u dec`t albinele.
Nu se ]ntov[r[=e=te albina cu
tr`ntorul.
Nu se mai v`r[ g[ina ]n oul
din care a ie=it.
Nu te speria de c`inele care
latr[, ci de cel care se apropie
pe furi=.
Nu tot ce zboar[ se m[n`n-
c[.
Nu trezi =arpele care doar-
me.
Oaia care nu poate s[-=i \ie
l`na trebuie t[iat[.
Oaia care r[m`ne de turm[,
o m[n`nc[ lupii.
Oaia, c`t de hoa\[ ar fi, nime
n-o va b[nui.
 — Universul, natura —
Oaia se duce la scai, nu scaiul
la oaie.
Oaia unde pa=te, acolo ]=i
pierde l`na.
Oare ce musc[ te-a mu=cat?
Ochii de oaie, da inima de
lup.
Oile gr[mad[ merg, iar capre-
le se aleg.
Omul la tinere\e ca calul f[r[
fr`u.
O oaie r`ioas[ stric[ toat[
turma.
Oric`t[ ap[ bea un pe=te,
toat[ o scoate pe urechi.
Orice cal ajunge gloab[.
Osul gol nici c`inii nu-l rod.
Parc[ are orbul g[inilor.
Parc[ gr[iesc g`=tele.
Pas[rea ]n cuibul s[u nu
piere.
Pas[rea-n aer, c`rti\a-n p[-
m`nt =i lene=ul ]n rugin[
tr[ie=te.
Pas[rea se cunoa=te dup[
c`ntec, =i omul dup[ vorb[.
Pas[rea se prinde cu gr[un\e,
omul cu minciunile.
Pas[rea viclean[ d[ singur[ ]n
la\.
P[duchele le=inat mai tare
pi=c[.
P[s[rile fripte nu se g[sesc ]n
parii gardului.
39
P[ze=te g`=tele c`nd se spo-
vede=te vulpea.
P`n[ treci g`rla, spui m[-
garului =i „mo=ule”.
Pe cal s[ nu-l crezi c[ nu te-a
tr`nti, pe c`ine — c[ nu te-a
mu=ca.
Pe caii cei buni ]i m[n`nc[
hamul.
Pe dinafar[ miel se vede, pe
din[untru lup ]ntreg.
Pe lup mul\i c`ini ]l latr[, dar
pu\ini ]l ]ncol\esc.
Pe lup nu-l crede nimeni c[-i
fl[m`nd.
Pe lup picioarele-l hr[nesc.
Pentru be-he-he ]i pr[p[di =i
pe me-he-he.
Pe m[gar unde-l legi, acolo
r[m`ne.
Pentru capr[ o p[\e=te oaia.
Pentru carnea lupului trebuie
din\i de c`ine.
Pentru o musc[ ]=i d[ palme.
Pentru pizma= g[ina vecinului
totdeauna e curc[.
Pentru un purice nu azv`rli
plapuma ]n foc.
Pe leul mort =i =oarecii se
ca\[r[.
Pe unde sunt turme bl`nzi,
sunt =i lupi mereu fl[m`nzi.
Pe unde trece lupul, i se
cunoa=te urma.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Pe=tele caut[ unde-i mai ad`nc,
iar omul — unde-i mai bine.
Pe=tele cel mare ]nghite pe cel
mic.
Pe=tele cu ap[ nu se pr[je=te.
Pe=tele de la cap se-mpute.
Pe=tele mare cu ]mbuc[tur[
mic[ se prinde.
Pe=te, pe=te, m[m[liga pr[-
p[de=te.
Pic[, par[ m[l[ia\[, ]n gura
lui N[t[flea\[.
Pisica, cum o dai, tot ]n
picioare cade.
Pisica r`zg`iat[ nu prinde
=oareci niciodat[.
Porc la porc cel mai curat se
pare, =i m[gar la m[gar cel
cu glas mai frumos.
Porcul, dac[ se satur[, r[s-
toarn[ treuca.
Porcul ]l ba\i =i el zice c[-l
scarpini.
Porcul, ori ]ncotro face, lui tot
noroiul ]i place; din ce e nu-l
po\i preface.
Porcul str`nge untur[ pentru
al\ii.
Porcul tot str`nge, se-ngra=[
bine, dar pentru al\ii, nu
pentru sine.
Porcului, dac[-i pui s`rm[-n
bot, nu r`m[.
Porcului ]i place ]n glod, iar
be\ivului ]n cr`=m[.
40
Porumbeii nu zboar[ frip\i ]n
gur[.
Puica se cunoa=te dup[
creast[.
Puii care vor s[ zboare ]nain-
te de vreme, cad =i se pr[p[-
desc.
Puricele c`t de mic, dar sare
c`t o c[prioar[.
Racul ]nainte nicicum se-nva-
\[ a merge.
Racul nu-=i schimb[ mersul.
Ra\[ de=elat[.
R[u i-a c`ntat cucul.
R`de ra\a de balt[ =i baba de
fat[.
Roiul care matca p[r[se=te
u=or se pr[p[de=te.
S-a dus bou =i s-a ]ntors vac[.
S-a dus c`ine surd la v`nat.
S-a dus lupul s[ ]ngr[deasc[
st`na =i vulpea s[ ]ngrijeasc[
g[in[ria.
Se ceart[ pe umbra m[ga-
rului.
Se pune \`n\arul cu m[ga-
rul.
Se risipesc ca puii de po-
t`rniche.
Se scoate miere din orice
floare.
Se sf[desc ca vr[biile pe
m[laiul altora.
 — Universul, natura —
Se str`nge ca melcul ]n coaja
lui.
+ade pielea ursului ]n t`rg =i
ursul ]n p[dure.
+arpele, c`nd ]l doare capul,
iese la drum.
+arpele c`t de mult ]l vei
m`ng`ia, el tot te va mu=ca.
+arpele nu-=i arat[ niciodat[
coada ]nainte.
+arpele p`n[ nu-l calci, nu te
mu=c[.
+arpele p`n[ nu-l calci pe
coad[, nu se-ntoarce s[ te
mu=te.
+arpele se prinde cu m`na
nebunului.
+i c`inele iese din iarn[, dar
numai pielea lui =tie cum.
+i cel mai tare stejar la topor
se pleac[.
+i cu oile toate =i cu lupii
prieteni nu se poate.
+i cu porcul gras ]n b[t[tur[
=i cu sl[nina-n pod nu se
poate.
+i dintr-o iap[ urs[reasc[
poate ie=i o dat[ un arm[sar
boieresc.
+i lupul s[tul =i mielul ]ntreg
nu se poate.
+i lupul s[tul =i oaia ]n-
treag[.
41
+i m[garul are patru picioare,
dar nu e cal.
+i m[garul c`teodat[ bini=or
=i el se poart[.
+i m[garul se vinde tot ]n
oborul arm[sarilor.
+i o g[in[ chioar[ scurm`nd
g[se=te c`teodat[ m[rg[-
ritare.
+i p[ianjenul \ese p`nz[, dar
din p`nza lui nu se fac haine.
+i pentru calul =chiop se
g[se=te surugiu.
+i pisicii ]i place pe=tele, dar
c`nd trece puntea ]nchide
ochii.
+i porcul m`nc[ jirul, da nu
se poate sui ]n fag dup[ el.
+i r`ma, c`nd o calci, ridic[
capul s[ te mu=te.
+oarecelui nu-i lipse=te,
C[ din vreme-=i gr[m[de=te.
+oarecii, c`nd au pace cu
pisica, se primejduiesc bu-
catele.
+oarecii =i fierul ]l rod.
Toat[ fiara-=i are lupul ei.
Toat[ pas[rea pe limba ei
piere.
Toat[ vaca vi\elul ]=i linge.
Tot boul l-am m`ncat =i la
coad[ ne-am ostenit.
Tot coco=ul pe gunoiul lui
c`nt[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Tot un cuc nu ne c`nt[ ]n toat[
vremea.
To\i c`inii bat, iar el =ede-n
pat.
Trage ca =i calul la iesle.
Trage n[dejde ca ursul de
coad[.
Tr[ie=te, murgule, p`n[ la
Pa=ti,
Ca s[-\i dau iarb[ verde s[
pa=ti.
Tr[ie=ti cu lupii, urli ca lupii.
|ara-i plin[ de nevoi =i vultu-
rii — furi la miei.
|`n\arul crede c[ el duce
carul.
|`n\arul cu c`nt[ri te s[-
rut[.
|`n\arul pi=c[ arm[sarul.
|ine capra de coarne =i jur[
c[-i =ut[.
Unde a s[rit capra, sare =i
iada.
Unde c`nt[ coco=i mul\i, acolo
]nt`rzie a se face ziu[.
Unde lipse=te p[unul, cioara
se pare pas[rea cea mai
frumoas[.
Unde nu e iarb[ verde, nu pasc
oile.
Unde nu e pisic[, =oarecii steag
ridic[.
Unde nu sunt boi, ieslele sunt
curate.
42
Unde umbl[ c`rti\a, i se cunosc
urmele.
Unde vulpea nu ajunge, zice
c[-i ajunge.
Ur`t[ pas[re este aceea care
]=i spurc[ cuibul.
Urma lupului de a c`inelui
pu\in se osebe=te.
Ursu-i ]n p[dure =i-i vinde
pielea ]n t`rg.
Ursul, c`nd n-are de m`ncare,
]=i mu=c[ din labe.
Ursul nu joac[ de bun[ voie.
Vaca bun[ din ocol se vinde.
Vaca care d[ cu piciorul ]n
doni\[ poate s[ nu fie l[p-
toas[.
Vaca rea d[ cu piciorul c`nd
umple ciub[ru(l).
Vac[ la cas[ — laptele-i pe
mas[.
Vac[ pe vac[ se linge =i porc
pe porc se scarpin[.
Vaci n-avem, br`nz[ m`n-
c[m.
Vai de dobitoc c`nd nu-l vede
st[p`nul.
Vai de oaia ce nu-=i poate duce
l`na!
Vai de pas[rea ce scap[ din
colivie =i cade ]n la\!
Vai de t`rla f[r[ c`ini =i de
casa f[r[ st[p`ni.
 — Universul, natura —
Vierme se g[se=te =i-n mor-
m`nt de piatr[.
Viespea dup[ ce miere nu face,
mai =i ]mpunge.
Vita se culc[ cu un ban =i se
scoal[ cu doi.
Vitei care treier[ nu i se leag[
gura.
Vitele se adap[ cu ap[ =i
oamenii cu vorbe ad`nci.
Vi\el s-a n[scut, bou a murit.
Vorbe=ti de lup =i lupu-i la
u=[.
Vrabia-i tot pui, dar dracul o
=tie de c`nd este.
Vrabia ]i pui toat[ via\a ei.
Vrabia m[lai viseaz[ =i lene-
=ul praznic.
Vulpea a m`ncat mierea, iar
lupul trage durerea.
Vulpea b[tr`n[ nu se prinde
cu p[s[ruicile mici.
43
Vulpea care doarme nu prinde
g[ini.
Vulpea c`nd n-ajunge la stru-
guri zice c[ sunt acri.
Vulpea c`nd n-ajunge la g[ini
zice c[ sunt sp`nzurate.
Vulpea c`nd se prinde, se
prinde de c`te patru picioare.
Vulpea, dup[ ce a ]mb[tr`nit,
s-a f[cut g[in[ri\[.
Vulpea dup[ moarte de cojo-
cari are parte.
Vulpea g[ini viseaz[.
Vulpea moart[-n cale o vezi =i
tot parc[ nu o crezi.
Vulpea nu se teme de v`n[torul
care se laud[ seara.
Vulpea putere ca leul nu are,
dar cu vicleniile ei ]ntrece
puterea leului.
Vulturul c`nd ]i tai penele
r[m`ne de batjocur[.
Z[bala de argint nu face mai
bun calul.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
OMUL
OMUL }N GENERAL,
B{RBATUL
A fi o dat[ om.
A fi un om =i jum[tate
A vorbit =i nea Ion, c[ este =i
el om.
Bine c[ nu a dat Dumnezeu
omului mai multe guri.
Ce drac mai mare, mai r[u =i
mai f[r[ inim[ dec`t omul?
Chipul omului e oglinda
sufletului.
Dac[ omul cade, ]i piere =i
umbra.
De-ar =ti omul ce-ar p[\i, nici
din cas[ n-ar ie=i.
De la omul cinstit e destul un
cuv`nt.
Dup[ poam[ se cunoa=te
pomul, =i dup[ fapt[ omul.
Fapta bun[ laud[ pe om.
Fereasc[ Dumnezeu pe om de
gura satului.
Fericit omul care se mul\u-
me=te cu ceva mai pu\in dec`t
are.
G[si om me=te=ugos a-i ciopli
obrazul gros.
La voie bun[ oamenii s-adun[.
44
CUPRINS
Mai bine s[ fii o dat[ om,
dec`t de dou[ ori nimic.
Nu averea face pe om, ci omul
averea.
Nu ]ntotdeauna ]i a=a cum vrea
omul.
Numai omul r[u la inim[
poate vorbi pe al\ii de r[u.
Nu se cump[r[ omul pe c[-
ciul[.
Nu tot omul e om.
Oamenii buni te ]nva\[ s[ duci
ap[ =i cu ciurul.
Oamenii ]n sat nu ]ntreab[ de
casa frumosului, da de-a
mintiosului.
Oamenii se cunosc dup[
ochi.
Om bun, dar cu n[ravul
dracului.
Om cu dare de m`n[.
Om de cuv`nt.
Om de paie.
Om drept cu funia-n traist[.
Om ]n trup destul de mare
=i minte de copil are.
Om la om trage n[dejde.
Omul alunec[ lesne la vale.
 — Omul —
Omul are dou[ urechi =i o
limb[: de dou[ ori mai multe
s[ auzim dec`t s[ vorbim.
Omul are un dulce =i un
amar.
Omul ast[zi este, m`ine
nu-i.
Omul b[tr`n =i nebun, leag[-l
de gard =i-i d[ f`n.
Omul bl`nd ca apa lin[.
Omul bl`nd fuge de g`l-
ceav[.
Omul bl`nd ]ncape oriunde.
Omul bun e ca p`inea cea de
gr`u.
Omul bun nu are du=mani.
Omul calic =i fudul =i lui
Dumnezeu i-i ur`t.
Omul calic =i obraznic merge
nepoftit la praznic.
Omul ca lum`narea, c`nd
lumineaz[, atunci se sf`r=e=te.
Omul ca oul, cum ]l atingi
]ndat[ se sparge.
Omul care este harnic tot-
deauna are praznic.
Omul care-i prost n-are nici un
rost.
Omul caut[ leac unde simte
c[-l doare.
Omul, c`nd e s[ se ]nece, se
aga\[ =i de un pai.
Omul, c`nd ]mb[tr`ne=te,
copil[re=te.
Omul, c`nd ]=i pierde drumul,
nu g[se=te nici c[rarea.
45
Omul, c`nd n-are ce lucra, ]=i
face de lucru.
Omul, c`nd n-are ce s[ m[-
n`nce, m[n`nc[ =i pui frip\i.
Omul, c`nd se boln[ve=te, cel
mai mic ]i porunce=te.
Omul, c`nd se porne=te, =tie,
da c`nd a veni — ba.
Omul, c`nd se pricopse=te, la
ai s[i nu se g`nde=te.
Omul, c`t ]l la=i, at`ta se
]ntinde.
Omul, c`t tr[ie=te, du=manii-i
spore=te.
Omul cel mai iscusit uneori e
p[c[lit.
Omul cu me=te=ug nu piere.
Omul cu me=te=ug tr[ie=te din
bel=ug.
Omul cuminte ]=i vede de
treab[.
Omul cuminte lini=te aduce.
Omul cu n[dejde ]i tare ca
o\elul.
Omul cu pagub[ e =i cu
p[cate.
Omul cu =tiin\[ are po-
c[in\[.
Omul cu toate se deprinde,
numai s[ vreie.
Omul dac[ se p[ze=te =i
Dumnezeu ]l grije=te.
Omul dator de multe ori
trebuie s[ mint[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Omul, d`nd peste nevoie,
multe face f[r[ voie.
Omul de ce-i place, de aceea
se ]ngra=[.
Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar
venina.
Omul de nimic nu se teme ca
de b[taie.
Omul de omenie crede omu-
lui de omenie.
Omul de omenie se afl[ la
greu.
Omul de=tept cump[r[ vara
sanie =i iarna c[ru\[.
Omul dup[ grai, ca clopotul
dup[ sunet, ]ndat[ se cunoa=te.
Omul e ca un pu\ cu ap[: cu
c`t face mai mult bine, cu at`t
mai mult ]i vine.
Omul e dator c`nd nu e dator
nimic.
Omul e dator s[ cerce =i bune
=i rele.
Omul e dator s[ munceasc[,
s[ nu-l g[seasc[ moartea
=ez`nd.
Omul e dator s[-=i m[soare
lungul nasului.
Omul e n[scut s[ umble, =i
pas[rea — s[ zboare.
Omul este ca oaia, lesne se ia
dup[ altul.
Omul este mai slab ca o floare
=i mai tare ca o piatr[.
46
Omul este nes[\ios: cu c`t are,
tot ar vrea s[ mai aib[.
Omul este tare ca fierul =i slab
ca oul.
Omul face banii, nu banii pe
om.
Omul f[r[ amici e ca st`nga
f[r[ dreapta.
Omul f[r[ boi e ca robul legat
de m`ini.
Omul f[r[ du=mani, ca r`ul
f[r[ bolovani.
Omul f[r[ muiere, ca un om
f[r[ c[ma=[.
Omul f[r[ noroc e ca t[m`ia
f[r[ foc.
Omul f[r[ so\ie, ca o cas[
pustie.
Omul fricos totdeauna umbl[
cu gheata ]n s`n.
Omul harnic caut[ a aduna
la bog[\ii ca furnica la mu-
=uroi.
Omul harnic n-are praznic.
Omul harnic pl`nge nu de
s[r[cie, ci de s[n[tate, ea e
avu\ie.
Omul inimos ca un pom
frumos: el te umbre=te, el te
hr[ne=te, el te ]nc[lze=te.
Omul inimos e ca un pom
frumos.
Omul ]n copil[rie lesne-nva\[
orice fie.
 — Omul —
Omul ]n lume c`t tr[ie=te ca
fusul se ]nv`rte=te, de aceea
orice gre=eal[ lesne de el se
lipe=te.
Omul ]=i schimb[ mintea ca o
hain[-n toate zilele.
Omul la m`nie cade-n ne-
bunie.
Omul la nevoie se cunoa=te.
Omul la nevoie se prinde =i de
ascu\i=ul s[biei.
Omul la r[u alearg[ cu arm[-
sarul =i la bine merge cu carul.
Omul lung e rar la carne.
Omul moare, dar faptele sale
se pomenesc ]n veci.
Omul muncitor e ca un pom
roditor.
Omul nebun g[se=te de luc-
ru.
Omul nep[\it chiar v[z`nd nu
vede.
Omul nevoia= se ]neac[ pe
uscat.
Omul nu caut[ ce-i ]n inim[,
ci ce-i ]n gur[.
Omul nu iese cu dosul la
oameni, ci cu obrazul.
Omul numai o dat[-n via\[ d[
cu norocul fa\[.
Omul nu se pricopse=te p`n[
nu munce=te.
Omul nu tr[ie=te s[ m[-
n`nce, ci m[n`nc[ s[ tr[-
iasc[.
47
Omul oric`t tr[ie=te, ]nv[\`nd
se folose=te.
Omul poate pov[\ui pe altul,
dar pe sine niciodat[.
Omul prea bun e nebun.
Omul prost bun odor la cas[
a fost.
Omul prost crede tot.
Omul prost, dac[ nu e fudul,
nu are nici un haz.
Omul prost tot de necaz a fost
=i va fi c`t va tr[i.
Omul r[u \i-e frate la cr`=m[
=i str[in la pagub[.
Omul s[ poarte n[dragii =i
femeiea — fustele.
Omul s[rac are oglind[ mic[,
dar se vede tot ]n ea.
Omul s[rac e tot de r`s.
Omul s[rac tot de necaz a
fost.
Omul seam[n[ cu apa – dac[
st[ mult, se stric[.
Omul se culc[ unde-i moale.
Omul se deprinde cu r[ul ca
viermele ]n hrean.
Omul se ]ndreapt[ dup[ oa-
meni.
Omul se \ine de cuv`nt =i boul
de coarne.
Omul sfin\e=te locul, nu locul
pe om.
Omul =ade l`ng[ un gard =i
tot m[tur[ ]mprejur.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Omul trage la om =i dobitocul
la dobitoc.
Omul trage la teap[ =i apoi la
matc[.
Omul tr[ie=te cu speran\a.
Omului cu st[ruin\[ toate ]i
sunt cu putin\[.
Omului doar coarne-i lip-
sesc.
Omului ]i plac toate, dar s[ le
road[ nu poate.
Omului ]n\elept sfaturile-i sunt
zadarnice.
P[catele-s pe oameni, nu pe
butuci.
Pe om ]n via\[ p[\aniile-l
]nva\[.
Pe omul bun ]l calc[ =i va-
cile.
Pe omul bun nici c`inii nu-l
latr[.
Scump ]i omul, ieftin ]i
omul.
Tot omul bun prinde carne.
Tot omul, c`nd e t`n[r, e
frumos.
Tot omul e dator s[ \ie o dat[
satul de vorb[.
Tot omul e ]mp[rat ]n casa
lui.
Tot omul gre=e=te.
Tot omul tr[ie=te pentru
sine.
Una spune omul =i alta face
Domnul.
48
CUPRINS
LUMEA , SOCIETATEA
(tematic[ unitar[ =i mixt[,
combinat[ cu alte
elemente)
Dac[ n-ar fi pove=ti ]n lume,
cum ar tr[i biata lume?
De c`nd ]i lumea.
Gura lumii =i borta v`ntului
nu po\i astupa.
Lumea-i mare =i cap[t n-are.
Lumea nu-i c`t se vede prin
fereastr[.
Lumea nu-i numai c`t se vede
cu ochii.
Lumea nu s-a f[cut ]ntr-o zi.
FEMEIA
Bine este s[ ascul\i =i sfatul
unei neveste.
Casa e cas[, c`nd ai o gos-
podin[ ]n cas[.
Cur[\enia este darul de c[-
petenie al femeii.
Femeia bun[ e plug de aur ]n
casa omului.
Femeia cinstit[ e soarele
casei.
Muierea cu ochi frumo=i pe
to\i ]i face voio=i.
Muierea curat[ de miros
te-mbat[.
Muierea ]n\eleapt[, coroana
b[rbatului.
 — Omul —
Muierea t`n[r[, ca vinul nou
fierbe.
Nevasta nu e c`rp[ s[ o
desco=i =i s[ o lepezi.
Nu toate femeile cu cheile ]n
br`u sunt gospodine.
FIZICUL UMAN
(p[r\ile corpului —
tematic[ unitar[)
A avea gura slobod[.
A avea urechi lungi.
A c[dea ]n palm[.
A cr[pa fierea ]n cineva.
A da din coad[.
A dat urechile la p[scut.
A duce de nas.
A fi bra\ul drept al cuiva.
A fi cap sec.
A fi cu dou[ fe\e.
A fi cu inima ]mp[cat[.
A fi cu ochii ]n patru.
A fierbe s`ngele ]n cineva.
A fi tare de cap.
A fi u=or de cap.
A freca chelia cuiva.
A-i l[sa cuiva gura ap[.
A-i r`de musta\a.
A-i s[ri inima din loc.
A-i veni cuiva inima la loc.
Ales pe spr`ncean[.
49
CUPRINS
A-l lua gura pe dinainte.
A lua (cam) peste picior.
A m`nca capul cuiva.
A m`nca palma pe cineva.
A muri de inim[ rea.
A nu avea la inim[ pe cineva.
A o lua la mustea\[.
A o lua la picior.
A pune um[rul.
A r[m`ne cu buzele umflate.
A s[ri din piele.
A sc[pa cu fa\a curat[.
A se duce cu c[lc`iele ]nainte.
A se l[sa pe-o ureche.
A se sui ]n capul cuiva.
A se =terge pe bot.
A i se t[ia cuiva picioarele.
A se topi d-a-n-picioarele.
A se uita ]n gura cuiva.
A sta cu bra\ele ]ncruci=ate.
A sta ]n capul oaselor.
A suci capul cuiva.
A-=i bate picioarele.
A-=i c[lca pe inim[.
A-=i cunoa=te lungul nasului.
A-=i face de cap.
A-=i lega capul.
A-=i linge degetele.
A-=i lua ]n cap.
A-=i pierde capul.
A-=i pl`nge ]n pumn.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A-=i r[ci gura degeaba.
A t[ia ca din\ii babei.
A trage cu urechea.
A trage de limb[.
A umbla cu nasul pe sus.
A unge ochii cuiva.
A vorbi cu dou[ guri.
A vorbi cu jum[tate de gur[.
Bun de gur[.
Buzele cele mute vorbesc pe
t[cute.
Capul face, capul trage.
Casc[ gura c`t po\i ]nghi\i.
C`nd va face sp`nul barb[.
C`t ai clipi din ochi.
Chelul lesne se tunde.
Cine are urechi, s[ aud[!
Cine n-are cap, nu-l doare.
Cine n-are cap, s[ aib[ pi-
cioare.
Cu ochii ]n patru.
Cu obrazul curat.
Cu un g`nd s[ se duc[, cu
zece nu.
D[ din m`ini s[ nu te ]neci.
Din b[ierile inimii.
Doi ochi v[d mai bine dec`t
unul.
Du=manul cel mai aproape
omului este limba, =i prietenul
cel mai dulce tot ea.
E numai gura de el.
50
Este tare de urechi c[ n-are
dou[ perechi.
Fiecare este st[p`n pe capul
lui.
Fiecare =tie unde-l doare
m[seaua.
Fugi\i, c[lc`ie, c[ v[ calc!
Gura ]ndulce=te, gura am[-
r[=te.
Gura lumii nu o po\i opri.
Gura mereu cur[\at[, de
dureri este cru\at[.
Gura nu cere chirie, poate
vorbi orice fie.
Gura t[cut[ nu umbl[ b[-
tut[.
I s-au aprins c[lc`iele.
}i mai mare urechea cea pe
care iese, dec`t aceea pe care
intr[.
}ntre patru ochi.
L-a luat gura pe dinainte.
Limba c`nd gre=e=te, adev[rul
gr[ie=te.
Limba dulce mult aduce.
Limba ]ndulce=te, limba am[-
re=te.
Limba lung[ u=or se scurt[.
Limba nu asud[.
Limba tocme=te, limba stri-
c[.
Mai bine cu capul netuns dec`t
cu el t[iat.
 — Omul — CUPRINS

M`na care d[ nu se mu=c[. P{R|ILE CORPULUI

M`na omului tot c[tre el (tematic[ complex[)
trage.
Barba las[ s[ se duc[, capul
Nici c`t ]i negru sub unghie. s[ tr[iasc[.
Nici ]n coate nu m[ doare. Barb[ lung[, minte scurt[.
Nici ]n ruptul capului. Bine zice mo= Arvinte: vai de
Nu dorm to\i c`\i au ochii cap unde nu-i minte.
]nchi=i. Bra\e multe aduc mai mult[
Ochii care nu se v[d se uit[. road[.
Bucate noi ]n gur[ veche.
Ochii ]n\eleptului v[d mai
departe. Burta omului n-are fereastr[
s[ se vad[ ce e ]n ea.
Parc[ umbl[ cu ochii lega\i.
Cap ai, minte ce-\i mai tre-
Patru ochi v[d mai bine dec`t buie.
doi.
Capul cel t`mpit hodoroge=te
Pe-o ureche intr[ =i pe alta ca un butoi dogit.
iese. Capul face, trupul trage.
Pe sub m`n[. Capul f[r[ griji c`t un bostan
Pe urechea cu care aude s-a cre=te.
culcat, c[-n aialalt[ de auzitCapul iscusit la vreme de
s-a l[sat. nevoie se cunoa=te.
Pielea groas[ greu se du- Capul s[ fie s[n[tos, c[ bele-
be=te. lele curg g`rl[.
Pielea rea =i r[p[noas[ ori o Ce are ]n m`n[ are =i-n gur[.
bate ori o las[. Ce intr[-n gur[ nu e p[cat, ci
Rabd[ inim[ =i taci, c[ tu ceea ce iese din gur[, aceea e
mare p[cat.
toate mi le faci.
Ce spui la ureche, ]n p[dure
Rabd[ inim[ =i taci, ce-ai se aude.
f[cut s[ nu mai faci.
Chelului nu-i trebuie ap[
Stomacul plin nu ]nva\[ bu- mult[.
curos. Chip frumos la un cap prost.
+i-a f[cut nasul m[tur[. Cinci degete la o m`n[ =i nu
+i f[r[ cap =i f[r[ picioare. seam[n[ unul cu altul.

51
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cine are barb[, s[-=i cumpere
=i pieptene.
Cine nu deschide ochii, des-
chide punga.
Cine scuip[ ]n v`nt, ]=i scuip[
barba.
Cire=ele trec, dar obrazul
r[m`ne.
Coada cap c`nd ajunge crede
c[ poate ]mpunge.
Cu capul nu spargi zidul.
Cu limba po\i face r[ul cel
mai mare.
C-un picior ]n groap[ =i cu
altul afar[.
Cu obrazul gros =i seme\ =i cu
gur[ de orbe\.
Cu o falc[ ]n cer =i alta ]n
p[m`nt.
Dac[ ai picioare, cat[-le =i
]nc[l\are.
Dai un deget =i-\i ia m`na
toat[.
Degetele s[-mi tr[iasc[, inele
se g[sesc.
De multe ori ai gur[ =i n-ai
limb[.
De multe ori limba taie mai
r[u dec`t sabia.
De nu era nasul beleai obra-
zul.
Din gur[ te unge, =i din inim[
te frige.
Din inim[ rea, r[u g`nd
purcede.
52
Dintele c`nd te doare, cu
cle=tele se domoale.
Din\ii i-au ie=it, mai sunt
ochii.
Doar nu-s tuns, nici ras pe
cap.
Dup[ ce-\i deger[ urechea
degeaba mai pui c[ciul[.
Dup[ gur[, lingur[.
E b[tut la cap, tocmai ca un
\ap.
Fierbe s`ngele ]n el, ca ]ntr-un
rac mort.
G`ndul nebunului — la ca-
p[tul p[m`ntului.
Gura aduce ura.
Gura de om =i de c`ine caut[
aceea=i p`ine.
Gura desfr`nat[ mai tare
alearg[ dec`t piatra din deal
r[sturnat[.
Gura e ca apa =i v`ntul: greu
se opre=te.
Gura nu cere chirie, poate
vorbi orice fie.
Gura omului numai p[m`ntul
o astup[.
Gura omului sparge cet[\i.
Gura pripone=te m`na.
Gura rea, inim[ rea.
Gura sacului o legi, da a
satului niciodat[.
Gura se satur[, dar ochii
niciodat[.
Gura taie mai mult dec`t
sabia.
 — Omul —
Gura vorbe=te adev[rul =i
minciuna.
Gura zice, v`ntul duce.
Gur[ mult[, treab[ pu\in[.
I-a c[zut inima ]n c[lc`i.
I-a f[cut capul oboroac[.
I-a s[rit \and[ra-n nas.
Inima c`nd se-nvesele=te, fa\a
]nflore=te.
Inima s[n[toas[ este via\a
trupului.
Inima =i limba sunt de o palm[
una de alta.
I se bate limba-n gur[ ca (=i)
calicii la poman[.
I se face gura pung[.
}i cere =i lui inima mere
acre.
}i crap[ pielea de al dracului
ce-i.
}i e gura pus[ la loc r[u.
}i joac[ =oarecii-n c[lc`ie.
}i merge gura ca meli\a.
}i merge gura ca o moar[
hodorogit[.
}i tremur[ m`inile de mult ce
a dat de poman[.
}i umbl[ gura ca o moar[
(stricat[).
}ncearc[ marea cu degetul.
}nt`i capul s[ g`ndeasc[
=-apoi limba s[ vorbeasc[.
}=i pune gura ]n pod.
La a=a cap, a=a c[ciul[.
53
La a=a obraz, a=a brici.
Lacrimile moaie de multe ori
=i pietrele.
La m[seaua care te doare, te
love=te limba mai des.
Laud[-m[ gur[, c[ \i-oi da
friptur[, c[ de nu m[-i l[uda,
nici m`ncare nu \i-oi da.
Laud[-te gur[, c[ al\ii nu se-
ndur[.
La urechi mari nu trebuie
cercei.
Lesne a at`rna tigva de coad[,
dar anevoie a o purta.
Limba e dulce ca mierea =i
amar[ ca fierea.
Limba-i lucreaz[ ]naintea
capului.
Limba nebunului este o moar[
f[r[ gr[un\e.
Limba nu are oase, se ]ndoaie
dup[ g`nd.
Limba oase n-are, dar oase
sf[r`m[.
Limba oase n-are, dar unde
atinge, doare.
Limba rea este cu\it cu dou[
t[i=uri.
Limba scap[-n gur[, spatele
r[m`ne la m[sur[.
Limba ta e capul t[u.
Limba taie mai r[u ca sabia.
Lui ]i cre=te barba =i sub
d`nsul iarba.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Lung ]n m`n[, scurt ]n
v`n[.
Mai aproape-i pielea dec`t
c[ma=a.
Mai bine s[ cred ochii dec`t
urechile.
Mai bine s[ pierzi un deget
dec`t m`na toat[.
Mai credincio=i ochii dec`t
urechile.
Marea c[ e mare =i ]nc[ are
fund, dar inima omului!
M`na altuia nu te scarpin[
cum ]\i place.
M`na care nu =tie s[ scrie d[
vina pe condei.
M`na delicat[ sapa nu poa-
rt[.
Mintea nu se cump[r[ cu
bani.
Multe m`ini fac sarcina mai
u=oar[.
Mur[ ]n gur[.
Noaptea ochi n-are.
Nu ceea ce intr[-n gur[ spurc[
pe om, ci ceea ce iese din
gur[.
Nu e carne f[r[ oase.
Nu pune degetul ]ntre ciocan
=i nicoval[.
Obrazului f[r[ nas ]i st[ r[u.
Ochii sperie, picioarele bu-
cur[.
Ochii sunt oglinda inimii.
54
Ochii sunt oglinda sufle-
tului.
Ochii v[d, inima cere, dar e
r[u c`nd n-ai putere.
Ochi pentru ochi =i dinte
pentru dinte.
Ochiul omului e rupt din
mare.
O m`n[ spal[ pe alta =i
am`ndou[ — obrazul.
Orice fir de p[r ]=i are umbra
lui.
Parc[ se bat calicii la gura
lui.
P[rul c`nd albe=te, inima se
tope=te.
P`ntecele se satur[, dar ochii
— niciodat[.
P`ntecele se umple =i cu paie
=i cu f`n.
Pe cap bun st[ bine =i o c[ciul[
rupt[.
Pere\ii au urechi =i str[zile
ochi.
Pe unde iese graiul, ias[ =i
sufletul.
Plini de barb[ =i goi de
minte.
Se obloje=te la nas, ca s[-i
treac[ de deget.
Stomacul cel tare =i pietre
mistuie=te.
Sub m[nu=[ st[ ascuns[ =i cea
mai ur`t[ m`n[.
 — Omul —
+ede cu capul pe tipsie.
+i-a f[cut nasul m[tur[.
+i capul de ]mp[rat tot cu
sabia e t[iat.
+i nasul miroase florile cele
mai frumoase =i din el iese
zeama cea mai ur`t[.
Taci, limb[, c[ nu te doare
capul.
Tot obrazul ]=i are necazul.
|ine capul jos, da inima sus.
Unde nu-i cap, vai de pi-
cioare.
Un picior s[n[tos e mai cu
putin\[ dec`t dou[ catalige.
Vai de cap, c`nd talpa-i
m`ncat[ p`n’ la os.
Vai de picioarele care poart[
cap nebun.
Zic`nd numai: „miere”, gura
nu se face dulce.
CINSTE, ONESTITATE
(tematic[ unitar[ =i mixt[,
combinat[ cu alte
elemente)
Bani au mul\i, ]ns[ cinste n-au Pe omul cinstit nici capul nu-l
to\i.
Cinstea cu ru=inea nu pot sta
]mpreun[.
Cinstea e cea mai mare avere
a omului.
Cinstea f[r[ bani e s[r[cie
goal[.
55
CUPRINS
Cinstea-i cum =i-o face omul.
Cinstea-i mai scump[ dec`t
toate.
Cinstea-i pas[re s[lbatic[ —
dac[ o scapi, n-o mai prinzi.
Cinstea ]i r[splata muncii.
Cinstea nu se cump[r[, nici nu
se vinde.
Cinstea odat[ pierdut[, greu
se cap[t[ iar[.
Cinstea pre\ n-are, fericit e cel
ce-o are.
Cinstea se adun[ greu, dar se
risipe=te u=or.
Cinstea se c`=tig[ prin munc[
=i fapte bune.
Cinstea =i h[rnicia — iat[
omenia.
Cinste dai, cinste ai.
Cinste dai, cinste g[se=ti.
Ho\ul ]=i bate joc de cinste, dar
la nevoie o cer=e=te.
Lucrul cel mai scump e cins-
tea, dar ce folos — unii o v`nd
prea ieftin.
doare.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
}NV{|{TUR{,
+TIIN|{ DE CARTE
(tematic[ unitar[ =i mixt[,
combinat[ cu alte
elemente)
A avea patru clase =i un
coridor.
Acela-i mai s[rac, care n-are
]nv[\[tur[.
A da (cuiva) o =coal[ bun[.
A fi cu buche.
A fi om cu carte.
A fi plin de carte.
Ai carte, ai parte; n-ai carte,
n-ai parte.
A ]nv[\a ce-au uitat al\ii.
A ]nv[\a ]nseamn[ a munci.
A ]nv[\a niciodat[ nu e t`rziu.
A lega cartea de gard.
A m`nca c[r\ile cu m[m[-
lig[.
A nu se l[sa dat la =coal[ (de
c[tre cineva).
A nu =ti o boab[ de carte.
A scrie pe ap[.
A se \ine de buchia c[r\ii.
A se uita ]n carte ca pe ap[.
A spune ca de pe carte.
A =ti c`te ]n lun[ =i ]n stele.
A =ti =i la deal =i la vale.
A =ti =i toaca din cer.
A te ]nv[\a minte.
Banii nu aduc ]nv[\[tur[, ci
]nv[\[tura aduce bani.
56
CUPRINS
Cel ce caut[ =tiin\a caut[
via\a.
Cel mai bun ]nv[\[tor este
p[\ania.
Ce n-a ]nv[\at Ioni\[, nu mai
]nva\[ Ion.
Ce =tii, nu duci ]n spate.
Cine are carte, are-n via\[
parte.
Cine ]nva\[ la tinere\e, se
odihne=te la b[tr`ne\e.
Cine munce=te =i ]nva\[, devine
om de=tept ]n via\[.
Cine nu ]nva\[ la tinere\e, va
pl`nge la b[tr`ne\e.
Cine =tie carte, ajunge de-
parte.
Cine =tie carte, are patru
ochi.
Cu c`t mai multe vezi, cu at`t
mai multe ]nve\i.
Cu ]nv[\[tura omul nu moare
de foame.
Cuno=tin\ele multe cu r[bdare
se adun[.
Dac[-i mai =ti de toate, ]m-
b[tr`ne=ti f[r[ vreme.
D[sc[li\a s[r[cie ]nva\[ pe om
meserie.
Dec`t ar fi un sac de carte =i-o
m`n[ de minte, mai bine o
m`n[ de carte =i un sac de
minte.
De cine nu ]nva\[, relele se
aga\[.
 — Omul —
Degeaba ai tr[it, dac[ nimic
n-ai citit.
Doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar
ierbile ]n c`mp le are.
E bine s[ fii ]nv[\at, dar =i
umblat.
E bine s[ ]nve\i chiar de la
du=mani.
F[r[ silin\[ nu-i =tiin\[.
}nva\[ de mititel, c[ \i-a fi mai
u=urel.
}nv[\[tura dat[ r[u se sparge
]n capul t[u.
}nv[\[tura e cea mai bun[
avu\ie.
}nv[\[tura e lumin[ ce-\i face
via\a mai senin[.
}nv[\[tura mintea ]mbog[-
\e=te, iar ne=tiin\a o s[r[ce=te.
}nv[\[tura nu se c`=tig[ cu
bani, dar se c`=tig[ cu ani.
}nv[\ul are =i dezv[\.
}nve\i ]nv[\`nd pe al\ii.
La un car de ]nv[\[tur[ e bun[
=i o lingur[ de minte.
La un car de ]nv[\[tur[ trebuie
zece care de minte.
Lesne e a ]nv[\a, greu a
face.
Mai multe =tie Stan P[\itul,
dec`t to\i c[rturarii.
M`na care nu =tie s[ scrie d[
vina pe creion.
Me=te=ugul cere vreme =i
]nv[\[tura r[bdare.
57
Me=te=ugul vreme cere, nu
se-nva\[ din vedere.
Multe gre=e=ti, multe ]nve\i.
Mult umbli — mult ]nve\i.
N-am ]nv[\at carte, =i tot am
m`ncat s[rat.
Nevoia ]nva\[ pe om =i nuiaua
pe copil.
Nimenea nu poate s[ zic[:
„acum le =tiu pe toate“.
Nimeni nu se na=te ]nv[\at.
Nu c`te =tii, ci cum le =tii.
Nu cine tr[ie=te =tie multe, da’
cine ]nva\[.
Nu e ]nv[\at cel ce cite=te, ci
cel ce =tie ce cite=te.
Nu e omul niciodat[ b[tr`n,
c`nd e vorba de ]nv[\[tur[.
Nu e orfan cel f[r[ tat[ =i
f[r[ mam[, ci cel f[r[ ]n-
v[\[tur[.
Nu e r[u omul s[ =tie.
Nu ]nv[\[m pentru =coal[, dar
]nv[\[m pentru via\[.
Nu s[ gr[ie=ti, ci cum s[
gr[ie=ti s[ te sile=ti a ]nv[\a.
Oamenii cei buni te-or ]nv[\a
s[ duci ap[ =i cu ciurul.
O carte aleas[ e un bun
prieten.
Om cu carte.
Omul care =tie carte, de toate
are parte.
Omul c`t tr[ie=te ]nva\[ =i tot
ne]nv[\at moare .
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Omul f[r[ ]nv[\[tur[ e ca
p[m`ntul f[r[ ud[tur[.
Omul ]nv[\at are stea ]n
frunte.
Omul ]nv[\at, dar nep[\it, e
ca pu=ca f[r[ praf.
Omul ]nv[\at poart[ ]ntot-
deauna averea cu d`nsul.
Omul ne]nv[\at e ca un copac
ne]ngrijit.
Omului cu ]nv[\[tur[ ]i curge
miere din gur[.
P`n[ nu dai cu capul de to\i
pere\ii, nu te ]ndrep\i.
Poart[ condei la ureche, ca s[
se ar[te ]nv[\at.
Practica bate gramatica.
Precum apa inima \i-o r[-
core=te, a=a =i ]nv[\[tura
mintea \i-o limpeze=te.
R[d[cina ]nv[\[turii e amar[,
dar rodul ei e dulce.
S[ ]nve\i pentru tine, dar s[
=tii =i pentru al\ii.
S[ nu te ru=inezi a ]nv[\a ceva
=i de la cel mai mic.
+coala este locul unde ]\i \e=i
norocul.
+coala face omul om =-altoiul
pomul pom.
+i cel ]nv[\at moare ne]n-
v[\at.
+tie carte p`n[ la genunchiul
broa=tei.
58
CUPRINS
+tie multe, dar m[runte.
+tie =i el o m`n[ de carte =-un
sac de minciuni.
+tiin\a este hrana sufletului.
+tiin\a f[clia adev[rului
este.
Toat[ lumea este o =coal[.
Toat[ lumea s[ te ]nve\e, dar
din minte s[ nu-\i ie=i.
Ucenicul vrea s[ ]nve\e pe
dasc[l.
Unde =coala se ive=te, p[-
m`ntul se-mbog[\e=te.
Vorbele pl[cute ]nmul\esc
]nv[\[tura.
Vremea ]nva\[ pe cei ce n-au
]nv[\[tur[.
}N|ELEPCIUNE,
SOCOTEAL{, MINTE
(tematic[ unitar[ =i mixt[,
combinat[ cu alte
elemente)
A avea clavir la cap.
A avea glagore ]n cap.
A avea gr[un\e ]n dohotni\[.
A avea mintea lui Solomon.
A avea un car de minte.
A avea un ochi dup[ ceaf[.
A fi ascu\it la minte.
A fi copt la minte.
A fi cu scaun la cap.
 — Omul —
A fi cu stea ]n frunte.
A fi ]n toat[ mintea.
A fi om cu bour ]n frunte.
Capul iscusit la vreme de
nevoie se cunoa=te.
Cel ]n\elept ]nva\[ din ]n=e-
l[ciunea cea dint`i.
Chibzuin\a e sor[ cu iscu-
sin\a.
Cine are minte, nu se ames-
tec[ ]n g`lceava altora.
Cine p[gube=te, se ]n\elep-
\e=te.
Cugetul bun e cea mai moale
pern[.
Cugetul curat nici se d[, nici
se ia.
Foaie verde-a bobului, scum-
p[-i mintea omului.
Gura ]n\eleptului c`nd se
deschide, tu ]nchide pe a ta.
Inima ]n\eleptului e ]n limb[
=i a nebunului ]n gur[.
}n\eleptul adun[ =i prostul
risipe=te.
}n\eleptul f[g[duie=te =i nebu-
nul trage n[dejde.
}n\eleptul ]nv`rte=te de =apte
ori limba ]n gur[ ]nainte de a
vorbi.
}n\eleptul tace =i face.
La un car de minte e bine s[
fie =i un dram de noroc.
59
CUPRINS
Mai mult[ ]n\elepciune g[se=ti
]n fe\ele cele ur`te, dec`t ]n
cele frumoase.
Mintea domne=te, mintea ’mp[-
r[\e=te.
Mintea nu-i dat[ tuturor.
Ochii ]n\eleptului v[d mai
departe.
Omul ]n\elept face ce poate,
nu ce vrea.
Omul ]n\elept ]=i cump[r[
vara sanie =i iarna c[ru\[.
Omul p`n’ nu p[time=te, nu se
mai ]n\elep\e=te.
P[\ita mult e priceput[.
Pe omul umblat nu-l po\i
am[gi.
Prea mult[ minte stric[; prea
pu\in[ nu-i bun[ de nimic[.
Socoteala deas[ e fr[\ie-
aleas[.
Un om de=tept face c`t doi.
FRUMUSE|EA FIZIC{
A avea (fi cu) obraz sub\ire.
A avea pe (a fi plin de) vino-n-
coace.
A fi ca o rohm[ncu\[.
A fi ca o z`n[.
A fi coz de frumoas[.
A fi frumoas[ de s-o sorbi
]ntr-un pahar de ap[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A fi frumos ca un crai.
A fi frumos ca un irod.
A fi frumos ca un p[un.
A fi frumos ca un soare.
A fi pl[cut ca o gr[din[.
A fi rupt din soare.
A fi sc[ldat ]n lapte dulce.
A fi =i frumoas[, =i h[zoas[.
Are fa\a scris[ ]n icoane.
Ce e frumos poart[ =i ponos.
Ce e gras e =i frumos.
Chipul cel frumos tare-i drag
=i lipicios.
Cine-i frumos ]i tot frumos =i
din fa\[, =i din dos.
Cu frumuse\ea nu \ii casa.
Dec`t un car de frumuse\e,
mai bine un dram de minte.
De s-ar m`nca frumuse\ea cu
lingura =i tot nu s-ar s[tura
nimeni de ea.
Fete ur`te la =aptesprezece ani
nu sunt.
Fe\i=oara m[rit[ feti=oara.
Fie=tecare pizmuie=te ce-i mai
frumos dec`t el.
Frumosul la frumos trage, dar
noi slu\ii ce vom face?
Frumuse\ea cui nu-i place? Dar
nu =tii ]n ea ce zace!
Frumuse\ea f[r[ ]n\elepciune
este ca o floare ]n tin[.
60
CUPRINS
Frumuse\ea la om, ca floarea
la pom.
Frumuse\ea nu se m[n`nc[ cu
lingura.
Frumuse\ea nu se pune pe
mas[.
Frumuse\ea vesteje=te, dar
]n\elepciunea cre=te.
La soare te po\i uita, da la
d`nsa ba.
Nu-i frumos ce-i frumos, da-i
frumos ce-mi place mie.
Nu-i frumos cine se \ine, ]i
frumos cui ]i st[ bine.
Puiu, chiar de drac, =i tot e
frumos.
VORB{ BUN{,
CHIBZUIN|{, T{CERE
(tematic[ pur[ =i mixt[,
combinat[ cu alte
elemente)
A avea limba de aur.
A avea scaun la vorb[.
A avea slov[ frumoas[.
A fi cu lipici la vorb[.
A-i curge miere din gur[.
A sta drept =i a vorbi str`mb.
A unge la inim[ cu miere.
Cine vorbe=te seam[n[, cine
ascult[ culege.
De gr[ie=ti pu\ine =i bune,
ar[\i ]n\elepciune.
 — Omul — CUPRINS

De vorb[ bun[ nu te doare A se face Dun[re.

gura.
O vorb[ ]n\eleapt[ e un bun
prieten la vreme de nevoie.
R[spunsul bl`nd ]nl[tur[
m`nia.
T[cerea e de aur.
Vorba unui om cinstit face maiNici de Vod[ nu-i pas[.
mult dec`t un zapis.
Vorbele cele ferite, ]n pia\[ =i-n
moar[-s vorbite.
S~RGUIN|{, H{RNICIE
(tematic[ complex[)
A se da ]n v`nt dup[ trebi.
Cu r[bdare =i cu s`rguin\[ la Voin\a inimii d[ aripi picioa-
om toate-s cu putin\[.
Gospodarul bun de la poart[
se cunoa=te.
S`rguin\a e muma noro- ca o frumuse\e f[r[ ochi.
cului.
VITEJIE, T{RIE,
VREDNICIE, D~RZENIE
(tematic[ pur[ =i combi-
nat[ cu alte elemente)
A da prin foc =i prin ap[.
A fi copt la oase.
A fi tare de fire.
A fi tare de ]nger.
A nu se pierde cu firea.
A nu-=i pierde curajul.
Cine e viteaz, ]n urma r[z-
boiului se cunoa=te.
Cu curaj =i cu silin\[, izbute=ti
la orice te ]ndeletnice=ti.
Cu voin\[ de o\el, totdeauna
ajungi la \el.
O mie de frico=i nu fac c`t un
viteaz.
Omul vrednic se face luntre =i
punte =i iese la mal.
Se hr[ne=te =i ]n piatr[
seac[.
Voinicul g[se=te unde fricosul
pr[p[de=te.
relor.
Vrednic este muncitorul de
plata sa.
Vrednicia f[r[ ]n\elepciune e
Vrednicia omului se cunoa=te
dup[ port.
DRAGOSTE
(tematic[ pur[ =i mixt[,
combinat[ cu alte
elemente)
A c[dea cu tronc la inim[.
A da peste mierea ursului.
A fi cu lipici.
A-i fi drag ca sufletul.
A-i mirosi (cuiva) a catrin\[.

61
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A i se lipi de inim[.
Am`ndoi m[n`nc[ dintr-un
blid.
A purta (pe cineva) ]n bra\e.
A tr[i ca doi huluba=i.
A v[zut-o ]nt`ia oar[ =i-a dat
]n s[pt[m`na chioar[.
C`nd iube=ti, s[ ai r[bdare.
C`nd n-ai ochi negri, s[ru\i =i
alba=tri.
C`t e baba de b[tr`n[, tot
dore=te voie bun[.
Ce folos de chip frumos, dac[
nu e lipicios?
Cine iube=te, iart[.
Cine se iube=te, ]n tot locul
se-nt`lne=te.
Cine te iube=te, acela te
lecuie=te.
Cu dragostea nu-i de glu-
mit.
Degeaba ai tr[it, dac[ pe
nimeni n-ai iubit.
Dep[rtarea dragostei nu ames-
tec[.
Dragoste chioar[ pe rogojin[
goal[.
Dragoste cu sila nu se poa-
te.
Dragostele ]n=elate strig[-n
veci dup[ dreptate.
Dragoste pe-nnoite ca bu-
catele-nc[lzite.
Dragostea are un dar — c`nd
e dulce, c`nd amar.
62
Dragostea cea veche ]\i =op-
te=te la ureche.
Dragostea de apoi e mai dulce
dec`t cea dint`i.
Dragostea de nevast[ — ca
garoafa din fereastr[.
Dragostea de un’ se-ncepe? De
la ochi, de la spr`ncene, de la
s`n cu dr[g[nele.
Dragostea e oarb[.
Dragostea e treaba celor f[r[
de treab[.
Dragostea ]i oarb[, dac[
c[s[toria ]i g[se=te leacul.
Dragostea ]n\elege toate lim-
bile.
Dragostea n-are r[bdare.
Dragostea n-are re\ete.
Dragostea nu are ochi.
Dragostea nu e o mo=ie, ca s[
o iei cu chirie.
Dragostea nu se face cu si-
la.
Dragostea nu se vinde la kilo-
gram.
Dragostea scurt[ e cu suspin
lung.
Dragostea seac[ cui dracu’ s[
plac[?
Dragostea trebuie cucerit[ =i
nu cer=it[.
Dragu-mi-e b[di\a sp`n, c[-i
=i t`n[r =i b[tr`n.
 — Omul — CUPRINS

Iube=te c`t e=ti t`n[r, c[ ST{P~NIRE DE SINE,

dac[-i muri, nimeni nu te va R{BDARE, CUMP{TARE
iubi. (tematic[ simpl[
Iubirea-i ca =i focul: se aprinde =i combinat[ cu alte
=i se stinge. elemente)
Iubirea nu-i pojar, dar c`nd
A-=i \ine inima cu din\ii.
se aprinde, n-o mai po\i
stinge. Ca r[bdarea la necaz, nici un
leac mai bun.
Iubirea nu se cump[r[, ea vine
de la sine. Cine nu poate r[bda, nu
m[n`nc[ poam[ coapt[.
Iubirea peste m[sur[ aduce la
ur[. Cump[tul nu stric[ umble-
tul.
}n dorul amorului, s[ru\i gura
cuptorului. Cump[tul \ine s[n[tatea omu-
lui =i h[rnicia — averea.
}=i face de dragoste cu bu-
ruiene de ur`t. Cu r[bdare =i cu t[cere se face
agurida miere.
Mai bine legum[ pu\in[ =i
dragoste mult[. Cu r[bdarea treci =i marea,
dar cu r[ul nici p`r[ul.
Nu-mi place c[-i frumos,
da-mi place c[-mi place. Doftorul cel mai bun este
cump[tul.
Ochii v[d, inima cere.
R[bdarea are =i ea marginile
Parc[ are n[valnic.
ei.
S-a g[sit dor cu dor.
R[bdarea e cea mai bun[
T`n[r l`ng[ t`n[r[, ca paiele doctorie.
l`ng[ foc.
R[bdarea-i din rai.
Toat[ lumea are dor.
R[bdarea la locul ei ]i bun[.
Unde e dragoste mult[ e =i
R[bdarea nu ]nseamn[ z[-
ur`ciune mult[.
bav[.
Unde-i dragoste, e =i cear-
Unde-i minte mult[, e =i
t[.
r[bdare mult[.
Unde-i dragoste pu\in[, lesne-i
a g[si pricin[.

63
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
CALIT{|I POZITIVE
(tematic[ diferit[)
A avea ferestre =i prin v`rful
casei.
A arde locul sub ei.
A avea cap.
A avea cap de fier.
A avea gur[ de aur.
A avea m`na curat[.
A avea obraz.
A avea obraz sub\ire.
A avea obraz (urechi) de Aude cum cre=te iarba.
saftian.
A despica (a t[ia) firu-n prietenul la nevoie.
patru.
A fi ajuns de cap.
A fi ca argintul viu.
A fi c[tan[ b[tr`n[.
A fi cu cap pe umere.
A fi miez de om.
A fi numai ochi =i urechi.
A fi om cu cheag.
A fi om cu scaun la cap.
A fi om de n[dejde.
A fi om de zah[r.
A fi om dintr-o bucat[.
A fi om, nu tureatc[.
A fi P[cal[ ]ntreg.
A fi spornic ca sarea.
A fi stup de bani.
A fi tare de cap.
A fi tare ]n co=.
64
CUPRINS
A fi un fagure de miere.
A fi un stup neretezat.
A fi u=or de m`n[.
A fi ve=nic cu c[ciula pe
cap.
A g[si capac la toate.
A-i curge din m`n[ numai
mirozn[.
A-i fierbe (cuiva) capul.
A nu fi om de lep[dat.
Are casa sub c[ciul[.
Aurul se ]ncearc[ ]n foc =i
Averea cea mai de pre\ a
omului e bun[tatea =i omenia.
Binele de r[u te scap[, s[-l
arunci chiar =i ]n ap[.
Binele ]ntotdeauna ]mpac[
r[ul.
Binele nu se ]neac[.
Binele te scap[ de foc =i de
ap[.
Bl`ndul mo=tene=te p[m`n-
tul.
Bog[\ia cea mai mare a
omului este modestia.
Bucuria mare ]i cea mai
scurt[.
Bun[tatea e mai pre\uit[ dec`t
bog[\ia.
Ceea ce e curat, n-are trebuin\[
de sp[lat.
 — Omul —
Cel t`rziu la m`nie e mai
mare dec`t un viteaz.
Celui cu economie suta ]i este
o mie.
Cine nu este dator, este foarte
bogat.
Cine trage a mare, mare ajun-
ge.
Este mai scump[ omenia dec`t
avu\ia.
Darea umple marea.
D[-i cu cinstea s[ piar[ ru-
=inea.
Dec`t un car de frumuse\e,
mai bine o c[ru\[ de minte.
E b[rbat la gur[.
Fapta bun[ laud[ pe om.
Fapta bun[ vorbe=te de la
sine.
La fapta bun[ pu\ini s-adu-
n[.
Nimeni nu ]ntreab[ de om
frumos, dar de om ]n\elept =i
harnic.
Nimeni nu ]ntreab[ ]n sat de
casa frumosului, dar de casa
harnicului =i ]n\eleptului.
Nu c[uta ce am fost, ci vezi
acum ce sunt.
Nu orice adev[r e bun de
spus.
Omenia, omenie cere, =i
cinstea — cinste.
Ru=inos, dar s[n[tos.
65
CUPRINS
S-a n[scut ]n zodia veseliei.
+i cu sl[nina-n pod, =i cu
curechiul uns.
Unde este n[dejde mult[, acolo
este =i de=ert[ciune.
Unde-i fric[, ]i =i ru=ine.
Unde-i minte, ]i =i noroc.
Unirea biruie=te pe cel mai
tare du=man.
Voie=te =i vei putea.
CALIT{|I NEGATIVE —
VICII, CUSURURI
(tematic[ unitar[)
A face (pe cineva) albie de
porci.
A fi bun de trimis cu g`=tele.
A fi cu ca= la gur[.
A fi cu lapte.
A fi fecior de ghind[ f[tat ]n
tind[.
A fi m`\[ bl`nd[.
A fi nes[rat.
A fi obial[.
A fi un foc de paie.
A nu fi nici Tanda, nici
Manda.
A pierdut c[rarea, c[ s-a
]nt`lnit cu desfr`narea.
A =edea os.
De sp[lat[ ce-i, o ling m`-
\ele.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Ca necinstea — nici o pe-
deaps[ mai grea.
Capul ca maiul, g`tul c`t ]i
paiul.
Chelului scufie de m[rg[ritar
]i trebuie.
De obiceiurile rele greu te
dezbari.
E om frumos, dar n[ravul ]l
stric[.
E foarte cinstit c`nd doarme.
Eu am ajuns de r`s =i tu de
ocar[.
}i cioplit numai din bard[.
}n vas spurcat orice-ai pune,
ca vasul se spurc[.
Minciun[ cu coarne.
N-are nici cap, nici coad[.
N[ravul din fire n-are le-
cuire.
N[ravul din n[scare leac
n-are.
Nu este om f[r[ cusur.
Nu face parale.
Nu-l speli cu tot Prutul.
Pocitului oglind[-i lipse=te.
Un n[rav r[u trage dup[ sine
un altul mai r[u.
BE|IA
(tematic[ simpl[ =i com-
binat[ cu alte elemente)
A bea c`t =apte.
A bea la botul calului.
66
CUPRINS
A bea la botul resteului.
A bea pe credin\[.
A cerca vinu pe-o ureche.
A da paharul peste cap.
A face g`tul leic[ =i p`ntecele
balerc[.
A fi afumat.
A fi aghesmuit.
A fi beat cri\[.
A fi beat lemn.
A fi beat turt[.
A fi cioc`rlan de beat.
A fi clei.
A fi cu chef.
A fi cu drojdii ]n cap.
A fi ]nfr[\it cu p[h[relul.
A i se ]mpletici limba.
A lua un cap de vin.
A merge pe dou[ c[r[ri.
Arama omului la be\ie se
arat[.
A se aghesmui.
A se face cuc.
A se ]mb[ta ciatl[u.
A se ]mb[ta =i cu ap[.
A se pili.
A se pune pe cinste.
A se trece cu cinstea.
A suge ca un burete.
A=a-i omul — dac[ moare, nu
mai bea.
 — Omul —
A-=i bea min\ile.
A-=i bea =i c[ciula din cap.
A-=i bea =i c[ma=a.
A-=i ]neca amarul.
A trage la musta\[
A trage (suge) la m[sea.
A zace de boala suptului.
B[utura cine-o iube=te, la
sf`r=it se prea c[ie=te.
B[utura e mai bun[ la c`r-
cium[ dec`t acas[.
B[utura e s[m`n\[ de vorb[.
Bea cu oala s[ fug[ boala =i
cu ploschi\a s[-=i ude guri-
\a.
Bea de zv`nt[.
Bea p`n[ cade ]n =an\.
Bea p`n[-=i ]neac[ pipota.
Be\ia e ]ntotdeauna nebunie.
Be\ia e mare s[r[cie pe capul
omului.
Be\ia e nebunie cu voie.
Be\ia e s[r[cie grozav[.
Be\ia este mai rea dec`t
moartea.
Be\ia este u=a tuturor r[u-
t[\ilor.
Be\ia ]i mama relelor.
Be\ia nu e frumoas[ =i nici
s[n[toas[.
Be\ia o vindec[ sapa =i lo-
pata.
67
Be\ia pierde omenia.
Be\ia tinere\ii ]ntrece pe a
vinului.
Be\ivanul c`nd merge pe
punte, ]nchide ochii s[ nu
cad[.
Be\ivul cu un g`nd =i c`r-
ciumarul cu alt g`nd.
Be\ivul ]=i bea =i straiele, =i
min\ile.
Be\ivul se ]nva\[ cu be\ia, ca
t`lharul cu ho\ia.
Be\ivului =i dracul ]i iese cu
ocaua ]nainte.
Be\ivului tot la vin ]i e g`n-
dul.
C`nd doi spun c[ e=ti beat,
du-te =i te culc[.
C`nd v[d vinul ]n balerc[,
umblu eu ca o suveic[.
C`rciuma te pune pe dru-
muri.
Ce-a c`=tigat ]ntr-o var[, a
b[ut ]ntr-o sear[.
Ce e ]n inima treazului, st[
]n gura beatului.
Ce face la be\ie, se c[ie=te la
trezie.
Cine bea, ]=i bea banii, mintea
=i s[n[tatea.
Cine bea p`n’ la-mb[tare,
nume bun ]n lume n-are.
Cine bea vin, ]=i bea punga,
=i mintea, =i s[n[tatea.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cine intr[ ]n c`rcium[, nu
intr[ s[ se ]nchine.
Cr`=ma cui ]i place, boi ]n jug
nu face.
Cu b[rbatul b[utor, nu faci
pit[ ]n cuptor.
Cu be\ia vine singur[ s[r[-
cia.
Darul be\iei este cel mai r[u.
De beau la b[utur[, m[ toc-
mesc la c[t[tur[.
De ce beau la b[utur[, de ce
am inim[ bun[.
De fiecare pahar plin, be\ivul
trage c`te-un suspin.
De la p`ine — putere, de la
spirt — durere.
De te potrive=ti paharului, nu
e=ti om.
Fericit este acel ce nu bea, c[ci
din vin f[r[ vin[ iese cap[t de
pricin[.
}i cat[ must[\ile spre fundul
oalei.
}=i ]noat[ gura ]n vin p`n[ d[
dintr-]nsul.
La ap[ cu m[sura, la vin f[r[
m[sur[.
La be\ie omul este pisic[,
maimu\[ =i la urm[ porc.
La cel beat ce-i ]n inim[ e =i
pe limb[.
Mai mul\i se ]neac[ ]n b[utur[
dec`t ]n ap[.
68
M`ndra bea =i chefuie=te,
m`ndrul tace =i pl[te=te.
Nu e be\iv cine bea, ci cel ce
se ]mbat[.
Nu-i be\iv, dar setea ]l omoa-
r[.
Nu-i place b[utura, ca la
c[\elu= untura.
Nu vorbe=te el, ci tescovina.
Omul beat nu =tie ce face.
Omul beat se treze=te, dar
prostul niciodat[.
Omul be\iv la be\ie scoate din
gur[ ceea ce are la trezie.
Omul, c`nd e beat, se crede
]mp[rat.
Omul de-ar fi c`t de bun, vinul
]l face nebun.
Omul la be\ie cade-n nebu-
nie.
Omul la be\ie uit[ de s[r[-
cie.
Omul se ]mbat[ =i de inim[
rea =i de inim[ bun[.
Pe be\iv to\i ]l arat[ cu de-
getul.
Pentru b[utur[ d[ =i calul, =i
tr[sura.
Picioarele nu-l mai \in, =i el
strig[: „Ad[ vin!“
Rachiul nu te ]nt[re=te, dar te
calice=te.
Rug[ciunea be\ivului nu mult
ajunge.
 — Omul —
S-a ]mb[tat c[ciula mea, =i
capul de-abia, de-abia.
S-a jurat pe vin s[ nu mai bea
rachiu.
Salt[, be\ive, =i te vesele=te,
]mbat[-te =i te t[v[le=te.
S[ bea omul vin p`n[ va \ine
leul de ureche, nu p`n[-i va
scoate ciorile ochii.
S[ bei vinul, dar s[ nu te bea.
+-am s[ beau, =-am s[ m[-m-
b[t, =-am s[ spun la lume tot.
+i-a b[ut mintea.
+i-a b[ut =i c[ciula din cap.
Te spune nasul c[-\i place
vinarsul.
Tot cu glaja =i paharul st`m-
peri flac[ra =i jarul.
Trezia pe om ]l ]nt[re=te, iar
be\ia ]l sl[be=te.
|ara moare de t[tari =i el bea
cu l[utari.
Umbl[ noaptea pe drum beat,
ca un c`ine turbat.
Unde intr[ vinul, ru=inea iese
d-acolo.
Vinu-i bun =i dulci=or, dar te
v`r[-n iarn[ gol.
Vinu-i cap[tul min\ii: ]mbat[
=i sfin\ii.
Vinul ai ]ndr[git — casa \i-ai
pr[p[dit.
Vinul dulce r[u te-aduce.
Vinul ]l bei de bun =i el te face
nebun.
69
CUPRINS
Vinul ]nt`i te ]nvesele=te, iar
pe urm[ te nebune=te.
Vinul ]\i iese pe nas.
Vinul, \uica cui ]i place, n-are
cu ce s[ se ]mbrace.
Vin, vinarsul cui ]i place, om
de treab[ nu se face.
LENE, TR~ND{VIE
(tematic[ direct[ =i indi-
rect[)
A aduna surcele unde altul a
t[iat lemne.
A ajuta pe cineva la somn.
A a=tepta s[-i cad[ mere
m[l[ie\e ]n gur[.
A bate apa ]n piu[.
A bate c`inii prin sat.
A bate c`mpii.
A bate drumurile.
A bate l[turile.
A bate \urca.
A c[ra v`nt cu sita.
A c[sca gura.
A fi bun de trimis dup[ moarte.
A fi pierde-var[.
A fi un cioflingar.
A fi v`ntur[-lume.
A ]mbla huciu-marginea.
A ]nnoda coada la c`ini.
A l[sa lucrul balt[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A l[tra la lun[.
Am`narea e ho\ul timpului.
A merge cu pa=i de melc.
A nu da din pas.
A nu face nici o br`nz[.
A nu face nici o ceap[ de-
gerat[.
A nu fi bun de nici o br`nz[.
A nu fi bun de nici o treab[.
A num[ra pietrele.
A o lua h[isa.
A pa=te bobocii.
A pa=te v`ntul.
A scuipa ]n v`nt.
A se culca pe-o ureche.
A se duce la pr[=it f[r[ sa-
p[.
A se l[sa pe-o ureche.
A se l[sa pe t`njal[
A se lua cu luleaua.
A se muta de pe vatr[ pe
cuptor.
A se uita cu un ochi la gaie =i
cu altul la tigaie.
A sta cu burta la soare.
A sta cu m`inile ]n buzunar.
A sta cu m`inile ]ncruci-
=ate.
Asud[ m`nc`nd =i ]nghea\[
lucr`nd.
A =edea ]n coada sapei.
A tot cerne =i a nu mai fr[-
m`nta.
70
A trage chiulul.
A turna s[u ]n carne gras[.
A umbla b[t`nd c`inii.
A umbla brambura.
A umbla creanga.
A umbla cu =oalda.
A umbla de-a nimica.
A umbla de-a zbranca.
A umbla de flori de cuc.
A umbla de florile m[rului.
A umbla de frunza fr[si-
nelului.
A umbla dup[ borta v`ntului.
A umbla dup[ cai verzi.
A umbla gonind v`nturile =i
m[sur`nd c`mpurile.
A umbla handral[u.
A umbla harhageaua.
A umbla ]n bobote.
A umbla ]n dorul lelii.
A umbla ]nt[r`t`nd c`inii prin
mahala.
A umbla lela.
A umbla pe urla\i.
A umbla =apte hotare.
A umbla teleleu T[nase.
A umbla terchea-berchea.
A umbla tralea-valea.
A umbla v`j-margina.
A vorbi de clac[.
Bate laturile.
 — Omul —
C[ile celor ce =ed f[r[ lucru
sunt acoperite cu spini.
C`nd aud de zi de lucru, mi se
]ngreleaz[ trupul.
C`nd cei, n-are, c`nd dai,
n-are.
C`nd ]l cuprinde pe om
lenea, s[r[cia i se suie-n
spate.
Cel ce doarme r[m`ne cu
din\ii la stele.
Cine cerne toat[ ziua nu
m[n`nc[ m[m[lig[.
Cine e ]nt`i la mas[ e pe urm[
la lucru.
Cine-i lene= =i tot doarme,
c`nd ]l ca\i moare de foame.
Cine la tinere\e e lene=, sufer[
la b[tr`ne\e.
Cine se code=te mult, face
pu\in.
Cine vara petrece c`nt`nd,
iarna r[m`ne fl[m`nd.
Cine ziua e lene=, s[ m`ne
fl[m`nd pe noapte.
Cucul c`nt[, iar lene=ul st[ =i
num[r[.
Cu lene=ul nu te pricopse=ti.
Cum se culc[, iar adoarme,
cum se scoal[, iar i-i foame.
Cu omul lene= mori de foa-
me.
Dac[ =ade el degeaba, g`n-
de=te c[ to\i n-au treab[.
71
D-alde terchea-berchea, trei
lei perechea.
De fus sari ]n sus; de furc[ ]\i
faci n[luc[.
De la sob[ p`n’ la foc pentru
lene= e mult loc.
De la u=[ p`n’ la prag, ]napoi
obielele m[ trag.
De lene ochi-=i ]nchide =i
buzele-=i deschide.
De lene= ce este, nici nu poate
m`nca.
De lucru e lenoas[, la joc nu
are soa\[.
Din tr`nd[vie se nasc toate
relele.
Face groap[ sub el.
Hodor, hodor, =i ]n pod ni-
mica.
I-i a lucra ca =i c`inelui a linge
sare.
}i e lene s[ =i vorbeasc[, dar
]nc[ s[ mai =i munceasc[.
}n casa lene=ului totdeauna e
s[rb[toare.
}n casa tr`ndavului e s[r[cie
lucie.
}nconjur[ lucrul =i cearc[
m`ncarea.
}ntreab[ pe lene=, s[ te ]nve\e
minte.
}n ziua lucrului vine boala
trupului.
La casa cu dou[ fete mor
pisicile de sete.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
La c`ntare e vestit[, ]ns[ nu
=ti face pit[.
La cel ce joac[ bine, coasa nu
taie.
La cum[trul l[udat =ede f`nul
ne-adunat.
La hor[ m[ ]ndes, iar de furc[
fug c`t pot.
La joc e ca focu, la lucru ca
butucu.
La leli\a juc[u=[ st[ gunoiul
dup[ u=[.
La o treab[ c`nd se scoal[
parc[ are ou[ ]n poal[.
Lenea doarme =i s[r[cia o
ap[r[ de mu=te.
Lenea e cucoan[ mare care
n-are de m`ncare.
Lenea e ]nceputul r[ut[\ilor.
Lenea e la om ca =i rugina la
fier.
Lenea face pe bogatul a i se
ur] =i pe s[racul ]n nevoie a se
t`r].
Lenea-i ]nceputul s[r[ciei.
Lenea ]ncet p[=e=te, dar s[-
r[cia degrab[ o ajunge.
Lenea pierde vremea.
Lenea scurteaz[ via\a, iar
munca o lunge=te.
Lenea te las[ muritor de
foame.
Lene=a c`nd se scoal[, pare c[
are ou[ ]n poal[.
72
Lene=ii se ]n\eleg ]ntre ei.
Lene=ul are gura-mpiedi-
cat[, dar o tain[ o spune
]ndat[.
Lene=ul cat[ de lucru, dar nu
dore=te s[-l g[seasc[.
Lene=ul, c`nd ]i este lene,
viseaz[ c[ s-a ]n\epat.
Lene=ul e frate cu cer=etorul.
Lene=ul la toate zice c[ nu
poate.
Lene=ul m[n`nc[ pu\ini co-
laci.
Lene=ul nici nu s-a sculat =i iar
trage la pat.
Lene=ul nu =tie dec`t a boli.
Lene=ului i-i greu s[ se apuce
de lucru, c[ci de l[sat se las[
oric`nd.
Lene=ului orice treab[ ]i pare
grea.
Lenosul mult vorbe=te, dar
pu\in lucreaz[.
Lucr[ de-nghea\[ =i m[n`nc[
de-asud[.
Muie\i ]s posmagii?
Multe =tie, multe croie=te =i
nici una nu ispr[ve=te.
N-ai o para chioar[ =i lenea
te omoar[.
Ne ]nva\[ a nu judeca dup[
]nf[\i=are.
Nici nu pune, nici nu ia.
Nu poate ]nchide u=a de
gunoi.
 — Omul —
Nu =tii s[ torci, nici s[ \e=i,
numai la hor[ te-nde=i.
Omul lene= e bou la m`ncare
=i vulpe la treab[.
P`n[ calc[, seac[ balta.
P`n’ se-ncal\[, soarele se-nal\[.
P`n’ se g[te=te, soarele-asfin-
\e=te.
P`n[ soarele se-nal\[, Ioni\[
abia se-ncal\[; de la u=[ p`n’
la pat, obielele toate cad.
Presoar[ gunoiul cu sare, ca
s[ nu se ]mput[.
Pute locul pe unde umbl[.
S`rguin\a \ese p`nza, iar[
lenea pierde vremea.
Se culc[ devreme, ca s[ se
scoale t`rziu.
Somnul pentru lene= e p`inea
cea de toate zilele.
+apte fete, nou[ vedre =i le
arde g`tul de sete.
+ederea-i neaverea, odihna-i
rugina.
+ezi azi, =ezi m`ine, lucrul tot
’napoi r[m`ne.
Toat[ ziua doarme =i noaptea
spune c[-i trudit.
Trage m`\a de coad[.
Tr`nd[via e muma tuturor
r[ut[\ilor.
Tr`ntorul m[n`nc[ miere de-a
gata.
73
CUPRINS
Vara-ntins la umbr[ doarme =i
iarna moare de foame.
V[t[=el de mahala a plecat a
colinda.
Vede arz`nd pe el casa =i i-e
lene ca s[ ias[.
Viermii te m[n`nc[ de viu.
FRIC{, LA+ITATE,
SL{BICIUNE
A avea curaj de curc[ beat[.
A avea curaj de p`sl[.
A avea inim[ de cear[.
A avea inim[ verde.
A da bir cu fugi\ii.
A fi o bab[.
A fi o m[m[lig[.
A fi slab de ]nger.
A fi un fricos =i jum[tate.
A fugi iepure=te.
A-i intra frigul ]n oase.
A-i ]nghe\a m[duva ]n cio-
lane.
A-i tremura balamalele.
A-i \`\`i vinele.
A nu fi bun de nici o br`nz[.
A o lua la papuc.
A pune coada pe spinare.
A purta fric[ de furnic[.
Are har\ag la m[m[lig[
rece.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti — CUPRINS

A se teme (a-i fi fric[) =i de Nu merge la soare de fric[ s[

umbra lui. nu i se topeasc[ nasul.
A-=i lua c[lc`iele de-a ume- O mie de frico=i nu fac c`t un
re. viteaz.
A =terge putina. P`n[ la lupt[ face gur[ =i-a-
poi se teme de-mpu=c[tur[.
A umbla cu frica-n s`n.
Poart[ c[ciul[ degeaba.
C`nd s[ fug[ =i el, s-a terminat
p[m`ntul. S-ar duce ]n p[dure, dar se
teme de =arpe.
Cel fricos ]i ]nfrico=eaz[ =i pe
Se face viteaz, c`nd ]l bat al-
al\ii.
\ii.
Cine mai mult se teme, acela Se teme de toate buruienile.
uit[ u=a deschis[.
Sufl[ =i ]n lapte acru.
Cine se tot teme, nimica nu
Taie m[m[liga-n dou[ de
face. viteaz ce e.
Dup[ b[t[lie (r[zboi), mul\i Toat[ lumea e voinic[ c`nd
viteji se arat[. du=manul fuge.
Frica are ochi mari. Voinic la dan\ =i la r[zboi ]n
Frica mai mare dec`t spai- =an\.
ma. Voinicos, dar cam fricos.
Frica totdeauna aduce pri-
mejdie. GRAB{
Fricosu’ se teme =i de umbra
lui. Cine se gr[be=te, se poticne=te.
Fuga-i ru=inoas[, da-i s[- Graba stric[ treaba.
n[toas[.
La pl[cinte ]nainte =i la r[zboi }ND{R{TNICIE
]napoi.
A fi ]nd[r[tnic ca un cat`r.
La poman[ n[val[, =i la
Omul ]nd[r[tnic =i pizma= ca
r[zboi ]napoi.
racul ]=i m[n`nc[ carnea
La r[zboi coad[ =i la fug[ singur.
fruntea. Omul ]nd[r[tnic toate le face
Leac de fric[ nu-i. pe dos.

74
 — Omul — CUPRINS

}NG~MFARE, FAL{, Fudulia mare m[m[lig[ n-are.

L{UD{RO+ENIE Lauda aduce pagub[.
A avea cea\[ (fum) ]n creieri. Lauda de sine nu miroase a
bine.
A avea fumuri ]n cap.
Lauda nu-i cu bani.
A da bani de ciubot[.
Laud[ mare, =i-n traist[
A fi buricul p[m`ntului.
n-are.
A fi mare br`nz[.
Laud[-m[, gur[, c[ \i-oi da
A fi tare (fudul) de urechi. friptur[.
A-i pl[ti ciubote ro=ii. L[ud[rosul trage adesea ru-
A nu-=i ]nc[pea ]n piele. =ine.
A se ]mbr[ca cu pene de L[ud[rosului ]i pute gura de
p[un. minciuni.
A se ]nfla ]n pene. M`ndrului ]i st[ Dumnezeu
A se ]nfoia ca varza. ]mpotriv[.
A se l[uda cu pielea lupului Nu-i ajungi cu pr[jina la nas.
din p[dure. Omul fudul face toate numai
A-=i ]nfla n[rile. de ochii lumii.
A-=i lua nasul la purtare. S-a ales cu fudulia goal[.
At`t l-au l[udat, p`n[ i-au Umbl[ cu capul pe sus, ca
crescut coarne. spicul cel gol.
A \ine nasul sus.
A umbla cu capul mare. L{COMIE, POFT{ F{R{
A umbla cu ciubote ro=ii. M{SUR{
A umbla cu nasul pe sus.
A avea burt[ de iap[.
Cine pe sine se laud[, acela
mai tare se-njose=te. A dori c`te-n lun[ =i-n stele.
Cine se laud[ c[ nu e minci- A face burta butie =i gura
nos, trebuie crezut pe jum[- p`lnie.
tate. A fi cu un ochi la f[in[ =i cu
Fala mare traist[ n-are. altul la sl[nin[.
Fal[ goal[, traist[ u=oar[. A fi sac f[r[ fund.

75
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A lins p`n[ a pus vasul cu
fundul ]n sus.
A m`nca banii cu lingura.
A m`ncat pit[ din nou[ cup-
toare.
A m`ncat =i mielul, =i pur-
celul, =i pe=tele c[lug[rului, =i
tot mai vrea.
A pune lumea ]n p`ntece.
Are s[ zic[ p`ntecele c-a-nne-
bunit gura.
A scoate dou[ piei de pe o
oaie.
Azi ai m`nca un cal, m`ine
doi.
Buc[\ica mare trece cu ’ne-
care.
Cic[ m[laiul nu-i copt, =i el
]nfulec[ c`t opt.
Cine apuc[ multe, pu\in are.
Cine are m`n[ lung[, pierde
=i ce are-n pung[.
Cine ia o brazd[ lat[, r[m`ne
cu ea nearat[.
Cine ]mbr[\i=az[ multe, pu\ine
gr[m[de=te.
Cine l[come=te, nu se pri-
copse=te.
Cine m[n`nc[ lacom, nu-i
ticne=te.
Cine mu=c[ bucata mare,
singur se-neac[.
D[ cu o m`n[ =i ia cu am`n-
dou[.
76
Dec`t s[ r[m`ie br`nza, mai
bine s[ crape r`nza.
De ce are, de ce mai vrea s[
aib[.
Dob`nda lung[ rupe ciochi-
na.
}l doare ]n burt[ =i m[n`nc[
o turt[.
}l scurm[ paralele ]n pung[.
Lacomii sunt de unde n-are
m[rul coaj[ =i cirea=a s`m-
bure.
Lacomul mai mult pierde =i
lene=ul mai mult alearg[.
Lacomul nici sie, nici altuia
nu e de folos
Lacomul se pl`nge de gur[, c[
n-are m[sur[.
Lacomul, =i s[tul, fl[m`nd
este.
Lacomului, c`t s[-i dai, el nu
zice ba.
L[comia de la aur la gunoi =i
de la diamant p`n[ la sticl[
se ]ntinde.
L[comia este rea =i p[gu-
bitoare boal[.
L[comia pierde omenia.
L[comia sparge sacul.
L[comia stric[ omenia.
M[n`nc[ =i buc[\ica calicu-
lui.
P`ntecele se satur[, dar ochii
niciodat[.
 — Omul —
Poftele omului n-au hotar.
S[ curg[ ca Dun[rea =i tot nu-i
ajunge.
Se ]nchin[ p`ntecelui.
Vrea s[ fie =i cu pui, =i cu ou[,
=i cu g[ina gras[.
LINGU+IRE, VICLENIE,
+IRETENIE, SLUG{RNICIE
A avea c[t[tur[ de vulpe.
A avea suflet pestri\.
A fi cu dou[ fe\e.
A fi ]n doi peri.
A fi taler cu dou[ fe\e.
A fi un linge-blide.
A linge cizmele cuiva.
C[\el de dou[ u=i.
F[\arnicul e ca un c[rbune
acoperit care pe ne=tiute te
arde.
Linge melesteul.
Linge talere.
Lingu=eala dulce mult adu-
ce.
Lingu=itorul adoarme cu g`n-
dul numai la sine.
Lingu=itorul este izvorul min-
ciunilor.
Lingu=itorul ]=i ap[r[ numai
pielea lui.
Lingu=itorul ]\i unge buzele cu
miere =i-\i sf`=ie inima cu
ghearele.
77
CUPRINS
Lingu=itorul numai la ]m-
bog[\irea lui se g`nde=te.
Lingu=itorul nu se prip[=e=te
pe l`ng[ cei s[raci.
Omul viclean se ]mbrac[ c`nd
]n piele de oaie, c`nd ]n piele
de vulpe.
+iret pe =iret cunoa=te.
Viclenie pentru viclenie.
OBR{ZNICIE,
NEOBR{ZARE
A avea obraz de scoar\[.
A fi gros de obraz.
A fi neobr[zat (cu dou[ obra-
ze, cu alt obraz).
A-i cr[pa (plesni) obrazul de
ru=ine.
A se sui ]n capul (cuiva).
E obraznic, nu-i ca porcul.
Musafirul obraznic scoate
gazda din cas[.
Nepoftitul scaun n-are.
Obrazul gros aduce p`ntecelui
folos.
Omul obraznic merge nepoftit
la praznic.
A FI DE RU+INE, DE R~S
A ajunge de r`sul curcilor
(g[inior).
A-i arde (cuiva) obrazul.
A intra ]n p[m`nt de ru=ine.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A pune nasul ]n p[m`nt.
A se da de ru=ine.
A-=i p[ta numele.
A umbla cu dangaua pe frun-
te.
E ru=ine pentru acel ce linge
unde a scuipat.
I-a cr[pat obrazul, dar ru=inea
tot nu i-a pierit.
R`de ciob de oal[ spart[.
Ru=inosul linge osul.
Ru=inosul roade osul.
S{R{CIE SPIRITUAL{
(A DUHULUI)
A fi mic la suflet.
A fi s[rac cu duhul.
SURZENIE, ORBIE
A avea ap[ (bumbac) ]n
urechi.
A avea perdea la ochi.
A face pe surdul.
Dup[ ce c[ e surd, nici
n-aude.
Pe o ureche-i intr[ =i pe alta-i
iese.
Po\i da cu tunul la urechea
surdului.
78
CUPRINS
TR{DARE, V~NZARE
Inima de v`nz[tor e venin
otr[vitor.
UITUCIE
A uita de la m`n[ p`n[ la
gur[.
A uitat ce-a m`ncat asear[.
Nu \ine minte de la gur[ p`n’
la nas.
MINCIUN{, NEADEV{R
A despica firu-n patru.
A dezlega sacul cu minciuni.
A face orz din gr`u.
A fi cusut cu a\[ alb[.
A fi sacul cu minciunile.
A ]nghi\it un ac =i a scos (o s[
scoat[) un fier de plug.
Am[ge=te de usuc[ p[m`n-
tul.
A o coase cu gherghef, s[
mearg[ c[lare pe s`rm[.
A pierdut cinstea ]n ocolul cu
minciuni.
A spune c[ laptele-i negru.
A spune minciuni gogonate.
A t[ia la chiroane.
A umbla cu cioara vopsit[.
A umbla cu gura c[scat[ dup[
minciuni.
 — Omul —
A umbla cu minciuna-n
din\i.
A umbla cu traista cu min-
ciuni.
C`nd se ]nte\esc minciunile, se
apropie na=terea.
C`nd spui minciuna, s[ o crezi
pe jum[tate.
C`nd spui o minciun[, tre-
buie singur pe jum[tate s-o
crezi.
Cel ce ascult[ la minciuni e
ca =i cel ce pa=te v`nt.
Cine a min\it o dat[, nu se mai
crede nici c`nd spune ade-
v[rul.
Cine a min\it o dat[ =i-a
m`ncat credin\a toat[.
Cine ]n=al[ o dat[, ]n=al[ =i a
doua oar[.
Cine min\e=te, lumea de el se
fere=te.
Cine poart[ burluiul cu min-
ciuni, i se sparge odat[-n
drum.
Cine se laud[ c[ nu-i minci-
nos, trebuie crezut pe jum[-
tate.
Cine se-nva\[ mincinos, c`nd
spune adev[rul se boln[ve=te.
Cine spune minciuna, e ca =i
cel care fur[.
Cine spune minciun[, ]nt`i
obrazul ]=i ru=ineaz[, iar mai
pe urm[ sufletul ]=i ucide.
79
Cine umbl[ dup[ minciuni,
nu m[n`nc[ nici gras, nici
dulce.
Cu cartea-n m`n[ =i cu min-
ciuna-n gur[.
Cu minciuna ]\i merge p`n[
la un timp.
Cu minciuna pr`nze=ti, de
cinat nu cinezi.
Cu-o minciun[ boiereasc[ treci
]n \ara ungureasc[.
D[ cu negru peste verde, c[
st[p`nul nu ne vede.
De la adev[r p`n[ la minciun[
e un lat de palm[.
De multe ori din \`n\ar lumea
face arm[sar.
Din gura mincinosului nici
adev[rul nu se crede.
E un mincinos de n-are mar-
gini.
E un v`n[tor c[-\i nimere=te
musca ]n ochiul st`ng.
Face din l`n[ laie, l`n[ alb[.
Face noaptea zi =i ziua noapte.
Frumoas[ poveste, dar mare
minciun[.
}i ]ntrebi de bob =i-\i r[spund
maz[re.
}i merge minciuna ]n pi-
cioare.
}ncheag[ apa ]n f`nt`ni.
Lauda mincinosului, bucuria
nebunului.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Mincinos pe mincinos greu
]n=al[.
Mincinos pe mincinos nu
poate ]n=ela.
Mincinosul c`nd spune, ade-
v[rul se boln[ve=te.
Mincinosul, cu d-a sila, face
musca c`t c[mila.
Mincinosul face ziua noapte =i
noaptea zi.
Mincinosul ]ncornoreaz[ \`n-
\arul =i-l m[re=te c`t m[garul.
Mincinosul ]ncoroneaz[ \`n-
\arul, de \i-l face c`t m[-
garul.
Mincinosul mult pierde.
Mincinosul se cunoa=te pe
fa\[.
Mincinosul se ]mboln[ve=te
dac[ nu spune minciuni.
Minciuna are picioare scur-
te.
Minciuna are =i ea loc pe unde
se trece.
Minciuna are =i ea m[sur[.
Minciuna a umblat c`t a
umblat, p`n[ i s-a ]nfundat.
Minciuna, ca glon\ul, ]n ap[
se afund[.
Minciuna m[gulitoare place
celui r[u.
Minciuna nu te duce la bi-
ne.
Minciuna se afund[ ca plum-
bul.
80
Minciuna se afund[ ca plum-
bul =i iese ca frunza.
Minciuna sparge case de
piatr[, dar alteori pre\uie=te
mai mult ca un adev[r nespus
la locul lui.
Minciuna sparge =i case de
piatr[.
Minciuna uneori ]i bun[.
Minciuna zboar[ ca glon-
tele.
Minciun[ cu coad[.
Minciun[ cu coarne.
Minciunile una pe alta se
ajung.
Minte de se-ncheag[ apa.
Minte ca din carte.
Minte de ]nghea\[ apele.
Minte de se-ncheag[ apa.
Minte de st[ soarele ]n loc.
O minciun[ bine ticluit[ face
mai mult dec`t un adev[r.
O minciun[ mic[ poate da
na=tere la o primejdie mare.
O minciun[ spus[ cere alte
=apte, ca s[ fie acoperit[.
O s[ se m`ntuie el odat[ sacul
cu minciuni.
Pentru o minciun[ se face
moarte de om.
+i minciuna-i vorb[.
+i minciuna prinde loc.
+i-o dezlegat sacul minciu-
nilor.
 — Omul —
Toarn[ la minciuni de merg
cu picioarele.
|ine capra de coarne =i jur[
c[-i =ut[.
Umbl[ cu plosca cu min-
ciuni.
Vede colac =i zice m[lai.
NECHIBZUIN|{,
NEPRICEPERE,
NESOCOTIN|{, NE+TIIN|{
(tematic[ direct[ =i indi-
rect[)
A aduce ap[ dup[ ce s-a stins
focul.
A ajunge slug[ la m[gar.
A aluneca cu mintea.
A apuca cu din\ii.
A bate apa s[ se aleag[ unt.
A b[ga funia navei prin ure-
chea acului.
A c[ra apa cu ciurul.
A c[ra ap[ la f`nt`n[.
A c[ra ap[ la r`u.
A c[ra lemne ]n p[dure.
A c[uta acul ]n carul cu f`n.
A c[uta ou cu toart[.
A c[uta peri ]n palm[.
A c[uta pete-n Soare.
A c[uta potcoave de cai
mor\i.
A c`nta surzilor.
A cere l`n[ de la broasc[.
A cl[di pe nisip.
81
CUPRINS
A culege pere din prun.
A da cal =i a lua m[gar.
A da cu b`ta-n balt[.
A da cu botu-n balt[.
A da cu c[ciula-n c`ini.
A da cu m[ciuca-n balt[.
A da cu oi=tea-n gard.
A da cu roata ]n pod.
A dat burduful de br`nz[ ]n
sama c`inilor.
A face chiroane.
A face din cal m[gar.
A face din teie curmeie.
A face gaur[ ]n ap[.
A face gaur[ ]n cer.
A fi bun s[ ]nc`lceasc[ fu-
ioare.
A fi cu luna-n cap.
A fi un calc[-n str[chini.
A fugit ]n pod s[ nu-i cad[ casa
pe cap.
Ai priceput =i tu c`t a priceput
ciomagu’ lui mo= Neagu.
A-i zbura min\ile pe dealuri.
A ]nc[leca pe la coada calu-
lui.
A ]nv[\at carte p`n[ la glez-
ne.
A ]nv[\at ce au uitat al\ii.
Ajunge din vl[dic[ pop[.
Alearg[ la lauda mare.
A lega calul de coada ciu-
percii.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A lega cartea de gard.
A-l pa=te pe cineva bobocii.
A merge al[turi cu drumul.
A merge cu pu=ca goal[ la
v`nat.
A merge la Bucure=ti pe
Lotru.
A mi=cat orice piatr[, ne=tiind
sub care este pe=te.
A nu avea nici cap, nici coa-
d[.
A nu mai =ti unde-i st[ capul
=i picioarele.
A nu pricepe nici o boab[.
A nu spune nici laie, nici
b[laie.
A nu =ti nici bechi.
A nu vedea mai departe de
lungul nasului.
A o apuca h[isa.
A pleca la v`nat cu pu=ca
goal[.
A plecat c[lare =i se ]ntoarce
cu =aua ]n spinare.
A pofti urd[ de curc[.
A pornit cu coasa s[ taie
v`ntoasa.
A prinde c[sc[uni.
A prinde mu=te.
A prinde pe=te cu cu=ma.
A pune carul ]naintea boilor.
A pune c[p[stru ]n coada
calului.
82
A purta chiua-n spate.
A pus oala cu m[nu=a c[tre
foc.
Ar pu=ca iepurele, dar n-are
cine i-l pres[ra cu sare pe
coad[.
Ar vrea s[ fac[ ceva =i el, dar
nu =tie ]n ce fel.
A s[rit din ap[ ]n ciub[r.
A scoate luna din f`nt`n[.
A scrie cai verzi pe pere\i.
Ascute coasa cu a\a m[-
m[ligii.
A se arunca ]n gura lupului.
A se arunca ]n urma trenului.
A se duce f[r[ pu=c[ la r[z-
boi.
A se juca cu coada ursului.
A se pune ]n buza trenului.
A-=i lua inima ]n din\i.
A t[ia frunze la c`ini.
A tr[i cu capu-n sob[.
A turna gaz ]n foc.
A turna iaurt peste sm`n-
t`n[.
A umbla ca c[scatul din om
]n om.
A umbla cu c`ine surd la
v`nat.
A umbla dup[ icre verzi.
A umbla ]n dodii.
A umbla s[ dezgroape (]nno-
iasc[, ]nvie) mor\ii.
 — Omul —
A v`ntura f[in[.
A vinde castrave\i la gr[di-
nar.
A vinde pe=tele ]n balt[.
Baba b[tr`n[ are =apte vineri
pe s[pt[m`n[.
Baba c[l[toare n-are s[r-
b[toare.
Bate apa s[ ias[ unt.
Bate cr`ngu’ s[ sar[ iepurii.
Bele=te boul p`n[ a nu-l
t[ia.
Bor=ul la foc =i pe=tele ]n iaz.
Car[ ap[-n Dun[re.
Cat[ Nanea iapa, c[lare pe ea.
Caut[ luleaua =i ea e ]n din\i.
Caut[ s[ ]mpleteasc[ l`na pe
sub m[tase.
C`nd de multe te apuci, mai
pe toate le ]ncurci.
C`nd se duce, parc[ vine.
C`nd \i-a spune c[ plou[,
crap[ lumea de sete.
C`te fete se ridic[, nu pot face
o m[m[lig[.
Cel ce ]ncepe multe, nu ispr[-
ve=te nimic.
Cel ce tot alege, pe urm[
culege.
Cine deschide ochii dup[ ce
cump[r[, cumpar[ totdeauna
marf[ proast[.
Cine nu =tie c[rarea, nu =tie
nici drumul.
83
Cine umbl[ pe drum cu g`n-
dul acas[, ]=i pierde c[ciula
]n t`rg.
Cump[r[ =a =i calu-i ]n t`rg.
Cunoa=te la cai breji.
D[ br`nza pe pe=te.
D[ bun[ diminea\a g`=telor.
D[ cu barda ]n lun[.
Dintr-un fus de moar[ face o
coad[ de tesl[.
Duce p[m`nt din vale-n
deal.
Duce soarele ]n cas[ cu obo-
rocul.
Dup[ fete tot alergi =i nasul
nu =tii s[ \i-l =tergi.
Dup[ ploaie, c[ciul[ de oaie.
E gata s[ deie pentru un ban
=i opincile din picioare.
Eu ]l trimit la foc =i el ]mi
aduce busuioc.
F[-m[, mam[, cu noroc
+i m-azv`rle-apoi =i-n foc.
Fr[m`nt[ f[ina cu picioarele
=i lutul cu m`inile.
Fuge la deal cu plinul ca’ n
vale cu de=ertul.
I-a dat Dumnezeu bog[\ie,
numai nu i-a dat minte.
I-au crescut ciuperci ]n urechi.
I se pare dealul vale.
}mpiedic[ la deal =i despiedic[
la vale.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
}ncearc[ marea cu degetul.
}n m`n[ ce-i pic[, sparge tot
=i stric[.
}n ziua de Pa=ti s-a dus s[
v`nz[ fasole.
}=i caut[ umbra lui.
L-a l[udat de l-a pricopsit.
Le crede pe toate l[ptoase.
Loc de cas[ ]n curtea biseri-
cii.
M[soar[ marea cu degetul.
M`nzu-i ]n iap[, dar c[p[s-
tru-i gata.
Mi=c[ toate pietrele.
Mul\i nerozi pasc v`ntul.
N-are dup[ ce bea ap[ =i el se
scobe=te ]n m[sele.
Nesocotitul g[se=te bucurie ]n
a face rele.
Nu =tie a face deosebire ]ntre
oaie =i berbec.
Nu =tie ]nc[ cum se m[n`nc[
m[m[liga.
Nu =tie s[ ]ncurce dou[ paie.
Nu =tie s[ lege dou[ paie.
Nu =tie s[-=i numere dege-
tele.
Nu te pricepi s[ ]mpar\i un pai
la doi boi.
Oala la foc =i iepurele ]n
p[dure.
Omul neslujit e ca lemnul
necioplit.
Pe carte nu prea poate, pe de
rost =tie cam prost.
84
Pentr-un petic de mo=ie se
stric[ un sac de h`rtie.
Pentru un lucru de nimic[
joac[ baba de se stric[.
Pe o ureche ]i intr[ =i pe alta
]i iese.
Pl`nge r`sul de-ast[ var[.
Pune c[p[strul ]n coada ca-
lului.
Pune pu=ca jos =i prinde
iepurele.
Pune straj[ m`\a la lapte.
R`de ca mirele cel surd.
R`de v`r=a de v`r=og.
R`de v`r=a de balt[ =i nu vede
c[-i putreze=te coada ]n-
tr-]nsa.
S-a dus la p[scut cu vi\ei =i a
venit cu bobocei.
Satul arde =i baba se piap-
t[n[.
S[rb[torile le face zile de
lucru =i zilele de lucru s[r-
b[tori.
Seam[n[ bob pe sob[ =i
maz[re sub lai\[.
Seam[n[ castrave\i pe p[-
re\i.
Se culc[ ]n tind[ ca s[-=i
scurteze din cale.
Se duce la f`nt`n[ f[r[ c[l-
dare.
Se duce la vie cu struguri ]n
poal[.
 — Omul —
Stinge focul cu paie.
+ede pe m[gar =i caut[ m[-
garul.
+tie c`t au uitat ceilal\i.
Toarn[ foc peste par[.
Toate pe dos =i nunta mar-
\ea.
Tot alege, p`n ’culege.
To\i sap[, da el duce c`inii la
ap[.
Trage targa pe uscat.
Una spune =i alta face.
Vinde mo=ia =i cump[r[
sanie.
Vinde via pe stafide.
Vr`nd s[-=i fac[ spr`ncenele,
=i-a scos ochii.
Vrea s[ fac[ f`nt`n[ ]n pod.
NEBUNIE, PROSTIE
A ajunge ]n mintea copiilor.
A asculta cu o ureche.
A avea cap de cuc.
A avea cap de fag.
A avea cap de g`sc[.
A avea cap de ]ntors furci.
A avea cap f[r[ hart[.
A avea capul ca dovleacul.
A avea fluturi ]n cap.
A avea fumuri ]n cap.
A avea greieru=i la cap.
85
CUPRINS
A avea minte de cimpoia=.
A avea orbul g[inilor.
A avea p[s[rele.
A c[lca prin str[chini.
A c[ra ap[ cu ciurul.
A c[ra ap[ la pu\.
A c[ra lemne la p[dure.
A cere l`n[ de la broasc[.
A da ]n gropi.
A da ]n gropi ziua ]n amiaza
mare.
A da prin b[\.
A da sabia ]n m`na celui
nebun.
A fi b[l\at.
A fi b[tut cu lopata.
A fi b[tut de brum[.
A fi bou ]nc[l\at.
A fi bun de dus la balamuc.
A fi bun de dus de c[p[stru.
A fi bun de pus ]n c`nep[.
A fi ca apucat.
A fi (cam) ]ntr-o parte.
A fi cam s[rit din gr[un\e.
A fi cam zurliu la minte.
A fi cap de bou.
A fi c[lcat de ciread[.
A fi ciocnit.
A fi de d`rloag[.
A fi f[cut din topor.
A fi gur[-casc[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A fi hop pe-o parte.
A fi ]ntors de la \`\[.
A fi ]ntr-o doag[.
A fi ]ntr-o dung[.
A fi ]ntr-o ureche.
A fi lovit cu leuca.
A fi p[lit din n[scare.
A fi prost ca propca.
A fi s[rit din balamale.
A fi s[rit din \`\`ni.
A fi smucit din botez.
A fi stricat la cap.
A fi T[nase.
A fi tidv[ goal[.
A fi tr[snit.
A fi tulbur la cap.
A fi verde la cap.
A fluiera ]n biseric[.
A-i cre=te cuiva coarne.
A intrat vi\el =i a ie=it de nu-i
]ncap coarnele pe u=[.
A-i lipsi o doag[.
A-i r[s[ri cuiva luna ]n cap.
A ]ncerca vadul cu nebunul.
A-l linge iepurii.
A-l r`de (pe cineva) =i cioa-
rele.
A m`ncat ceapa-ciorii.
A nu avea gr[un\e ]n cap.
A nu fi dat la rindea.
A schimba calul pe m[gar.
86
A se face de basm.
A se face ]ntr-o ureche.
A se face T[nase.
A-=i pierde capul.
A umbla cu capul ]n traist[.
A umbla cu capul ]ntre urechi.
Au pierdut de=tep\ii mintea =i
pro=tii au g[sit-o.
Barb[ mare, minte n-are.
Cap ai, minte ce-\i mai tre-
buie?
Cap de crap, creieri de iepure.
Cap la tine, minte la al\ii.
Cap mare, minte pu\in[.
Capul lui a mai fost la o cioat[
de r[chit[.
C`nd te iei dup[ un prost, mai
mare prost e=ti.
Ce face un prost nu pot desface
zece ]n\elep\i.
Ce folos de noi ve=m`nte, dac[
deloc nu ai minte?
Ce po\i face, dac[ ai bani =i
n-ai minte?
Chiar prostul, t[c`nd, de
]n\elept to\i ]l cred.
Chip frumos la un cap prost.
Cine nu cunoa=te pe prost, e
mai prost dec`t el.
Cine se na=te breaz, breaz
moare.
Cite=te ]n stele =i d[ ]n gropi.
 — Omul —
Copilul r`de =i c`nd nu e de
r`s.
Crede c[ tot ce zboar[ se
m[n`nc[.
Cu alifia nu se lecuie=te
prostia.
Cu omul prost n-o mai sco\i
la cap[t.
Cu omul prost s[ nu ai a face
nici ]n clin, nici ]n m`nec[.
D[ dou[ jum[t[\i pe una
]ntreag[.
D[ foc casei ca s[ arz[ =oa-
recii.
De mare, mare, dar minte
n-are.
De omul prost r`d =i c`inii.
Din nebunia str[in[ te ]nve\i
minte.
Dup[ ce c[ e prost (s[rac, slut)
]l mai cheam[ =i Vlad.
E greu c`nd ajungi s[ cumperi
orz de la g`=te.
E smintit din botez =i lovit cu
capul de cristelni\[.
Fiecare nebun =tie s[ c`=ti-
ge bani, dar nu =tie s[-i
p[streze.
Frunz[ verde solz de pe=te,
apa-n vale nu cotle=te, omul
prost nu-mb[tr`ne=te.
G`nduri multe f[r[ treab[,
dovede=te minte slab[.
Gur[-casc[ — minte proast[.
87
I-a fugit un iepure din cap.
I=licul e mare, dar capul e
mic.
Iu\eala la m`nie cade-n ne-
bunie.
}i curg mucii pe nas =i el zice
c[-i untur[.
}i cu v`nt ]n cap.
}i lipse=te o doag[.
}i m[n`nc[ c`inii din trai-
st[.
}i zboar[ min\ile pe dealuri.
}nalt ca bradul =i prost ca
gardul.
La a=a cap, a=a chiulaf.
La orice ]i sare glasul =i r`de
nebun cu ceasul.
Lovit (b[tut) ]n cap cu leuca.
Mintea de-ar cre=te pe toate
c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii.
Mintea prostului se c`nt[re=te
cu prostia de=teptului.
Minte la nebun, c`t glas la un
pe=te.
N-are obezile toate.
Nebunia din n[scare leac
n-are.
Nebunii tulbur[ apa =i ]n\e-
lep\ii pescuiesc.
Nebunul bate balta =i tot pe el
se strope=te.
Nebunul nu asud[ nici la deal,
nici la vale.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Nebunul nu r`de de ce vede,
ci de ce-=i aduce aminte.
Nebunul nu =tie =apte.
Nebunul se laud[ cu nebunia
lui.
Nebunului nici s[-i faci, nici
s[-\i fac[.
Nerodul fr[m`nt[ f[ina cu
picioarele =i lutul cu m`na.
Nerodul ]nt`i o croie=te, apoi
se g`nde=te.
Nerodul la orice fie pe loc zice
c[ =tie.
Nici bleg, nici om ]ntreg.
Nu e botezat cu toat[ apa.
Nu e nebun cine e nebun, ci e
mai nebun cine se pune cu
nebunul.
Nu-i ajunge o s`mb[t[.
Nu-i nevoie c[-i nalt, bine c[-i
prost.
Numai prostul se sup[r[ de
adev[r.
Numai pro=tii se tem de moar-
te.
Nu vede mai departe dec`t
lungul nasului.
Omul prost bun argat la cas-a
fost.
Omul prost crede tot.
Omul prost nu vede p[durea
din cauza copacilor.
Omul prost se m`nie repede.
Ori gur[, ori v[g[un[, pros-
tului ]i e totuna.
88
Parc[ a m`ncat m[tr[gun[
(m[s[lar).
Parc[ are mintea ]n c[lc`ie.
Parc[ e=ti f[cut la meli\[.
Parc[-i aruncat din furc[.
Pe c`t ]i de prost, pe at`ta-i =i
de fudul.
Pe cel prost bate-l cu toat[
p[durea, c[ tot prost r[m`ne.
Pentr-un bo\ de m[m[lig[,
r`de prostu de se stric[.
Pe proast[ mintea n-o doare;
ea se pl`nge de picioare.
Pe prost nu-l po\i aduce la
adev[r.
Po\i s[ despici lemne pe capul
lui.
Pr[p[de=te un bou pentru un
ou.
Proasta se duce la moar[ =i
se-ntoarce cu gr[un\ele-n
poal[.
Prost cu prost c`nd tr[ie=te
lesne se ]ng[duie=te.
Prostia din n[scare leac nu
mai are.
Prostia e boierie mare.
Prostia =i nerozia se rudesc cu
nebunia.
Prost se na=te, prost cre=te,
prost moare.
Prostu-i prost =i ]n ziua de
Pa=ti.
Prostul c`nd ]l bagi ]n sea-
m[, se ]nal\[ ]n sus de-o
palm[.
 — Omul —
Prostul c`nd s-a f[cut ]m-
p[rat, mai ]nt`i pe tat[-s[u
l-a sp`nzurat.
Prostul cearc[ g`rla-n glum[
=i se-neac[ ]nadins.
Prostul crede pe oricine mai
prost dec`t d`nsul.
Prostul este ca orbul c`nd d[
de p[rete.
Prostul face ce vede =i ce aude
crede.
Prostul intr[ r`z`nd =i iese
pl`ng`nd.
Prostul ]mb[tr`ne=te de grija
altuia.
Prostul ]ncearc[ g`rla ]n
glum[ =i se ]neac[ ]nadins.
Prostul ]nt`i vorbe=te =-apoi se
g`nde=te.
Prostul nici s[-i faci, nici s[-\i
fac[.
Prostul nu r`de de ceea ce
vede, da’ de ce-=i aminte=te.
Prostul prost r[m`ne.
Prostul r`de f[r[ s[ =tie de
ce.
Prostul r`de singur de prostia
lui.
Prostul se bag[-n frunte,
cumintele st[ de-o parte.
Prostul se cunoa=te dup[ r`s
=i mers.
Prostul se cunoa=te dup[ vorb[
=i =iretul dup[ ochi.
Prostul socote=te c[ le =tie pe
toate.
89
CUPRINS
Prostul spune tot ce =tie.
Prostul taie copacul ca s[-i
m[n`nce rodul.
Prostului nu-i st[ bine dac[
nu-i =i fudul.
Pro=tii nu se seam[n[, dar
r[sar singuri.
R`de ca prostul la poman[.
S-a dus la p[scut vi\ei =i s-a
]ntors cu bobocei.
Se face prost =i-i prinde bine.
Se pricepe ca m[garul la
c`ntar.
+arpele se prinde cu m`na
nebunului.
+i-a b[tut un cui ]n cap.
Taie t[ie\ei cu barda.
Tare e de=tept, c`nd tace.
Tontul nu =tie ce-i contul.
To\i pro=tii r[stoarn[ p[-
m`ntul.
Un nebun arunc[ piatra ]n
balt[ =i zece cumin\i n-o pot
scoate.
Zv`rle nucile-n pod cu furca.
RISIP{, IROSEAL{
A arunca banii ]n v`nt.
A fi m`n[ spart[.
A fi sac spart.
A risipi poate, a aduna —
ba.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti — CUPRINS

A c[uta ceart[ cu lum`narea

Averea str`ng[torului trece ]n
m`na cheltuitorului. aprins[.
A c[uta peri ]n palm[.
Banii str`ng[torului intr[ ]n
m`na cheltuitorului. A da (a zv`rli) cu barda-n
lun[.
C`=tig[ opt =i m[n`nc[ zece.
Ce-a str`ns ]ntr-o var[ a A face de mascara (pe ci-
cheltuit ]ntr-o sear[. neva).
A fi (a avea) ma\e-negre.
Cine cheltuie peste ce c`=-
tig[, nare-n cas[ m[m[- A fi bun[ buc[\ic[.
lig[. A fi bun[ poam[.
Cine nu cru\[ paraua, nu cru\[
A fi cu col\ii lungi.
nici galbenul.
A fi cu draci.
Cine nu se ]ndur[ de un cui,
A fi de cei ce pu=c[-n lun[.
pierde =i potcoava.
A fi de r`s p`n[-n pr`nz =i de
Str`nge cu acul =i risipe=te cu
ocar[ p`n[-n sar[.
lopata.
A fi lup ]n piele de oaie.
Ver=i cu pumnul =i aduni
A fi negru la inim[.
(culegi) c`te unul.
A fi poam[ bun[ (rea).
Vinde cu toptanul s[ ia banii
la anul. A intra dracii ]n cineva.
A lua ]n balon (pe cineva).
R{UTATE, UR{, G~LCEAV{, A lua la rost (pe cineva).
ZAVISTE, INVIDIE A m`nca lut =i p[m`nt.
A nu fi prea mers la biseric[.
A arunca cuiva =perl[ ]n
Apuc[ luna cu din\ii.
ochi.
A pune ochiul pe ceva.
A ascunde ac ]n miere.
A scoate cuiva peri albi.
A avea inim[ de c`ine.
A se face foc =i par[.
A avea inim[ de piatr[.
A se mesteca ]n toate, ca sarea
A avea nag`\. ]n bucate.
A avea peri r[i ]n ochi. A se sparge toate str[chinile
A bruftui pe cineva. ]n capul cuiva.
A c[ta cap[t de g`lceav[. A stoarce lapte din piatr[.

90
 — Omul —
A =edea cu buza pe dos.
A-=i ar[ta unghiile.
A-=i da arama pe fa\[.
A-=i face de cap.
A-=i lua piper ]n n[ri.
A-=i pune carul ]n pietre.
A tuna =i fulgera de m`nie.
Bea ap[ clocotit[ =i m[n`nc[
foc.
Ce apuc[ se usuc[.
Ce au c[utat pe la nas le-a
dat.
Cine-i de treab[ cu cei r[i nu
se adun[.
E bun numai c`nd doarme.
Fapta cea rea, c`ndva, se
pedepse=te.
I-a ie=it cu\itul prin sac.
Iute la minte, r[u la fire.
}i crap[ pielea de al dracului
ce-i.
}i ies ghearele prin sac.
}i p`rjol pe unde trece.
}n care c[ma=[ s-a m`niat,
]ntr-aceea s-a desm`nia.
Lucrul r[u piere greu.
Lucru’ r[u nu piere cu una cu
dou[.
M[n`nc[ p[m`ntul.
M`nia de cu sar[ s-o la=i pe
diminea\[.
Ochii zavistnicului v[d =i ceea
ce nu este.
91
Omul la m`nie cade-n ne-
bunie.
Omul r[u se cunoa=te de la o
po=t[.
Omului r[u d[-i =i c[ma=a =i
fugi.
Pe oamenii r[i nu-i iube=te
nimeni.
Pe tot ce pune m`na se usuc[.
Pielea rea =i r[p[noas[ ori o
bate ori o las[.
Pizma este ca (=i) cariul ]n
inima copacului.
R[ul ce =i-l face omul singur,
nimenea altul n-ar putea s[ i-l
fac[.
R[ul ]ntotdeauna ]=i prime=te
pedeapsa.
R[ul nu r[m`ne nepedepsit.
R[ul nu trebuie r[spl[tit cu
r[u.
R[ul se ]nva\[ lesne.
Rupe m`\a-n dou[.
S-a m`niat Neagu pe sat =i trei
zile n-a m`ncat.
Sfada =i g`lceava aduc neno-
rociri.
Te vorbe=te de bine =i d[ cu
barda-n tine!
Ura na=te ur[.
Ura, zavistea =i frica nasc
vicle=ugul.
Zace de inim[ de bun ce este.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti — CUPRINS

Zavistea muma tuturor r[- A gr[i pleav[.

ut[\ilor ]n lumea aceasta A-i cre=te p[r pe limb[.
este.
VORB{RIE, FLEC{REAL{ dar (oboroac[).
A apuca cu gura ]nainte.
A arunca praf ]n ochi.
A asculta la gura cuiva ca la A ]ndruga (spune, t[ia, vorbi)
o carte.
A avea ap[ ]n gur[.
A avea g`dilici la limb[.
A avea gura ]mpu\it[.
A avea gura slobod[.
A avea limba lat[.
A avea m`nc[rici la limb[.
A avea peri pe limb[.
A bate apa-n piu[.
A bate gura de clac[.
A face slova cu piciorul de
furnic[.
A face spume la gur[.
A fi bun de gur[ =i r[u de A spune gogo=i.
lucru.
A fi buruienos la gur[.
A fi cu limba lung[.
A fi gur[ (limb[) de clopot.
A fi gur[-spart[.
A fi r[u de gur[.
A fi scump la vorb[.
A fi talanca t`rgului.
A gr[i cam peste deal.
A-i ie=i limba de-un cot.
A-i face (cuiva) capul calen-
A-i ]nghe\a limba-n gur[.
A-i r[m`ne vorba ]n v`nt.
A-i umbla gura moart[.
verzi =i uscate.
A jurui cerul =i p[m`ntul.
A le spune calde.
A lua piatr[ ]n gur[.
A lucra cu limba.
A o lua razna.
A o \ine mor\i=.
A pr[p[dit cheia de la gur[.
A purta po=ta (=tafeturile).
Are limb[ lung[ =i minte
scurt[.
Ascult[-l, dac[ ai vreme.
A spune bra=oave.
A spune povestea cu coco=ul
ro=u.
A spune pove=ti.
A spune toate din fir ]n p[r.
A spune vorb[ din torb[.
A sta la pove=ti.
A-=i da drumul la gur[.
A t[cea ca pe=tele.
A umbla ]nt[r`t`nd c`inii prin
sat.

92
 — Omul —
A vorbi cai verzi pe pere\i.
A vorbi c`te-n lun[ =i-n
stele.
A vorbi ]n dodii.
A vorbi p`n[ \i s-a str`mba
gura la ceaf[.
A vorbi prin ]ntuneric.
A vorbi tam-nisam.
A vorbit =i nea Ion, c[ =i el e
om.
A vorbi una de la R[s[rit =i
alta de la Apus.
Bate toba la Moldova c[-=i
m[rit[ Stroe fata.
Bolnavul multe zice, doftorul
face ce =tie.
Bun[ ziua, c[ciul[, c[ st[-
p`nul n-are gur[.
Butoiul de=ert sun[ mai tare.
C`nd sfetnicii se iau cu lim-
bu\ia, pr[bu=esc ]mp[r[\ia.
Cel care vorbe=te mult, face
treab[ pu\in[.
Ce mai at`ta vorb[ pentru un
c[u= de t[r`\e.
Cine spune multe, spune mai
pu\in dec`t cel ce tace.
Cine vorbe=te multe, ori =tie
multe ori minte multe.
Cine vorbe=te mult, vorbe=te =i
prostii.
Cu cuv`ntul te m`ng`ie, dar
cu g`ndul te sfredele=te.
93
Cu limbutul e=ti ]n v`nt, cu
mutul ]n morm`nt.
Dac[ limba femeii ar fi mai
scurt[, zilele b[rbatului ar fi
mai lungi.
Dac[ multe gr[ie=ti — flecar
te nume=ti.
De vorb[ bun[ nu te doare
gura.
Din gur[ ]n gur[ are s[
ajung[ p`n[ la urechile lui
vod[.
Din ochi miere, din gur[
fiere.
Din vorb[ ]n vorb[ iese ade-
v[rul.
Din vorb[-n vorb[ ]\i aprinzi
paie-n cap.
Dulce la limb[, amar la
inim[.
Grabnic la auzire, z[bavnic la
gr[ire.
Gr[ie=te gura f[r[ d`nsul.
Gr[ie=te p`n[ ]i ajunge gura
la ureche.
Gura aduce ura.
Gura care singur[ pe sine se
laud[, pute.
Gur[ are de vorbit, dar cap
n-are de tr[it.
Haide\i s[ vorbim degeaba, c[
tot n-avem nici o treab[.
I-i drag a gr[i.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
}i toac[ gura meli\oiul.
}i umbl[ gura f[r[ el.
}n fa\[ te linge, ]n dos te
frige.
}n fa\[ te unge =i ]n dos te
frige.
Latr[ la lun[.
L-au mu=cat albinele de
limb[.
Leag[ tei de curmei =i vorbe
f[r[ temei.
Limba lung[ — treab[ scur-
t[.
Lumea o vede c`t oul =i o face
c`t boul.
Nici somn lung f[r[ visuri,
nici vorb[ mult[ f[r[ min-
ciun[.
Nu-i sco\i vorba nici cu c`r-
ligul.
Numai cu vorba nu se face
ciorba.
Numai gura-i de el.
Nu spun nim[nui, numai ]n
pia\[ =i la moar[.
Nu =tie s[ lege dou[ cuvinte.
Omul care e flecar hodo-
roge=te ca un car.
Parc[-i surd =i mut.
Parc[ se bat calicii la gura
lui.
Pe =leau.
94
CUPRINS
Spune multe =i m[runte.
Tot ]n=ir[ la gogo=i, spun`nd
despre mo=i, str[mo=i.
Una vorbe=te =i alta g`n-
de=te.
Unde auzi vorb[ mult[, acolo-i
spor pu\in, c[ =iretlicul o
]neac[.
Unde-i vorb[ mult[, acolo
ne=tiin\[ cu mult mai mult[.
Vorba de r[u mai lesne se
crede.
Vorba dulce mult aduce.
Vorba goal[ nu umple sa-
cul.
Vorba mult[ nu e f[r[ min-
ciuni.
Vorba mult[ o rubl[ nu face.
Vorba spus[ n-o mai po\i
prinde.
Vorb[ de clac[.
Vorb[ mult[, s[r[cia omu-
lui.
Zice =i el c`nd =i c`nd c`te
un cuv`nt, s[ nu-i fie de
ur`t.
T~LH{RIE, HO|IE
A avea clei la m`n[.
A avea degete lungi.
A avea m`na lung[.
A cump[ra un lucru cu cinci
degete =i o c[t[tur[ rea.
 — Omul —
A fi cu m`na ]n buzunar.
A fi t`lhar cu funia ]n sac.
A se face mort ]n p[pu=oi.
A se face mort ]n p[pu=oi cu
sacul legat la gur[.
A trage la st`nga.
A-\i fura ceva din ochi.
Azi o ceap[, m`ine o iap[,
poim`ine herghelia toat[.
Azi un ou =i m`ine un bou.
Bag[-l ]n cas[ — te fur[, d[-l
afar[ — te ]njur[.
Bani =i t`lharii au, cinste
n-au.
Cei ce fur[, aceia mai tare
jur[.
Cine fur[ azi o ceap[, m`ine
fur[ =i o iap[.
Cine fur[ azi un ac, m`ine fur[
un g`nsac.
Cine fur[ azi un ou, m`ine fur[
(=i) un bou.
Cine fur[ ]=i ia r[splata.
Cine fur[, nu cump[r[, dar
nici cinste nu are.
De c`nd s-a ]nv[\at a fura, i-i
ru=ine a cump[ra.
Din furat — tot s[rac.
Fur[ clo=ca de pe ou[.
Fur[ oul de sub g[in[ =i vi\elul
din vac[.
Fur[ =i jur[.
Fur[ =i se d[ de p[guba=.
95
Ho\ de ho\ se teme.
Ho\ul de la ho\ ]nva\[.
Ho\ul jur[ =i iar fur[.
Ho\ul nu se g`nde=te la
p[cat.
Ho\ul prinde pe p[guba=.
Ho\ul zice c-a glumit c`nd
vede c[ l-a z[rit.
I se cam lipe=te de m`n[.
Lucrul furat nu ]nc[lze=te.
Lui tetea curca nu-i place, dar
nici ]n gard n-o las[.
Noaptea fur[, ziua jur[.
Ori fur[, ori \ine sacul, e tot
lotru.
Ori fur[, ori \ine sacul, tot
ho\ e.
Pentru ho\ul cel mare =i ziua
=i noaptea-s lucr[toare.
Pentru un ban furat pierzi o
mie din cei munci\i.
T`lhar pe t`lhar nu fur[.
T`lharul cel mic se sp`nzur[
=i cel mare scap[.
T`lharul din cas[ nu-l vei p[zi
niciodat[.
T`lharul niciodat[ nu se
procopse=te.
Te fur[ ziua ]n amiaza
mare.
Toate i se prind de m`n[.
Tot ce se fur[ iese la soare.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
ZG~RCENIE
A fi cu br`nza ]n garaf[.
A fi cu ma\ele pestri\e.
A fi dintr-acei ce coc cartoafe
]n cenu=[ ud[.
A fi zg`rie-br`nz[.
A lega paraua cu zece no-
duri.
A m`nca mucul lum`n[rii.
Are nou[ baiere la pung[.
A-=i m`nca negrul de sub
unghie.
Calc[ de dou[ ori ]ntr-o
urm[.
C`nd ]i dai, ]i fat[ iapa, c`nd
]i ceri, ]i moare m`nzul.
Cel ce are avere e mai zg`rcit
ca cel ce n-are.
Cel zg`rcit moare cu p`inea-n
traist[.
Cu br`nza ]n =ip =i cu m[-
m[liga de-mprejur.
E scump la t[r`\e =i ieftin la
f[in[.
Face m[m[lig[ ]n burlui =i o
scoate cu fusul.
}n casa zg`rcitului nici =oare-
cii nu se duc.
}n loc de inim[ zg`rcitul are
o pung[ mare.
}=i m[n`nc[ buc[\ica de sub
d`nsul.
}=i m[n`nc[ de sub t[lpi.
96
CUPRINS
}=i m[n`nc[ de sub unghii.
Mai degrab[ o vac[ stear-
p[ \i-ar da lapte dec`t zg`r-
citul vreun ban.
M[n`nc[ numai vinerea, =i
atunci de post.
Pentru o perj[ alung[ cioara
trei hotare, =i dac[ n-o prinde,
o d[ de sufletu’ taic[-s[u.
Pentru un cui pierzi o pot-
coav[.
Pentru un urcior de zar[ pune
pisica ]n fiar[.
Pune br`nza ]n sticl[ =i ]ntinge
pe dinafar[.
Pune br`nza, laptele ]n stra-
chin[ =i ]ntinge aiurea.
Pune pisica-n fiare c`nd mulge
vaca.
Sacul zg`rcitului gur[ n-are =i
al risipitorului fund n-are.
Scump la t[r`\e =i ieftin la
f[in[.
Scumpii laolalt[ nicic`nd nu
se pot ]n\elege.
Scumpul, ]n vis c`nd chel-
tuie=te, toat[ ziua se t`n-
guie=te.
Scumpul mai mult p[gube=-
te =i lene=ul mai mult alear-
g[.
Scumpul nu e st[p`n pe banii
lui, ci banii ]l st[p`nesc pe
d`nsul.
 — Omul — CUPRINS

Scumpul pentru bani ar lua =i La m`ncare — lup, la lucru

pe fata dracului. — vulpe.
+i-o m`ncat lum`narea cu La toate porc de c`ine, numai
fe=til[ cu tot. la treab[ dobitoc.
Vrea s[ fie =i gr`ul scump =i Lauda minciunosului — bu-
curia nebunului.
f[ina ieftin[.
Obraznicul trage folosul =i
Zg`rcitul are dou[ m`ini: una
fricosul ponosul.
lung[, cu care vrea s[ ia, =i
Ocara cu necinstea ]i totuna.
alta scurt[, cu care ar vrea s[
dea. Prostia are de mam[ fudu-
lia.
Zg`rcitul cump[r[ scump, r[u
R`sul are trei fra\i: pe nebun,
=i prost.
pe nerod =i pe tine ]nsu\i.
Zg`rcitul e totdeauna s[rac. Sup[rarea aduce boli rele.
Zg`rcitul mai mult pr[p[de=- Unde nu-i fric[, ru=inea nu
te =i lene=ul mai mult alear- se-ncurc[.
g[. Viclenia, r[utatea =i nebunia
Zg`rcitul n-are prieteni. surori sunt.
Zg`rcitul numai st`ng[ are,
dreapta ]i e uscat[. CALIT{|I POZITIVE
Zg`rcitul orice apuc[ se +I NEGATIVE
usuc[. (tematic[ mixt[)
Zg`rcitul se bucur[ lu`nd, iar
A avea venin la inim[.
darnicul se m`ng`ie d`nd.
A dat cinstea pe ru=ine.
Zg`rie-br`nz[.
Adun[rile rele stric[ deprin-
derile bune.
CALIT{|I NEGATIVE A fi croit r[u =i cusut bine.
(tematic[ diferit[) A fi cu suflet viteaz =i cu trup
lene=.
Ce mi-e prostul, ce mi-e A fi ho\ul ho\ilor.
nebunul.
A fi ]mbr[cat ca domn =i a nu
De la nebun =i de la beat avea minte de om.
adev[rul e greu de aflat. A-i c[dea cuiva bucuria ]n
Fala =i be\ia aduc s[r[cia. sc`rb[.

97
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A m`nca cinstea cu lingura =i
ru=inea cu pumnii.
A min\i c`te-n lun[ =i ]n
soare.
A pierdut cinstea ]n ocolul cu
minciuni.
A prinde orbul g[inilor.
A se ]nt`lni cu sc`rba-n
drum.
A-=i pierde ru=inea =i obra-
zul.
Barb[ lung[ p`n[-n burt[, =i
minte p`n[-n g`t scurt[.
Bucuria de s`rg se ]ntoarce
]n sc`rb[ =i sc`rba ]n bu-
curie.
Bucuria =i sc`rba sunt dou[
surori care una dup[ alta
alearg[.
Ca femeia biat[, nici o vedere
mai de pl`ns.
Calic =i fudul.
Cap ai, minte ce-\i mai tre-
buie.
Cartea cum o la=i, te las[ =i
ea ]ndat[.
Ce e drept nu-i p[cat.
Ce e frumos la to\i place, dar
nu =tie ]n el ce zace.
Ce folos c[ e=ti frumos, dac[
e=ti c[p[\`nos.
Ce folos de statul t[u, dac[
\i-e n[ravul r[u?
98
Cel ]n\elept ca albina: din
toate alege ce e mai de folos.
Cu cump[na dreapt[, dar ]n
m`na st`ng[.
Cu ochii pe la icoane =i cu
g`ndul la cucoane.
De-ar fi Oltu’ c`t de ad`nc, tot
o s[ trec s[ m[ duc.
De departe — trandafir, de
aproape — bor= cu =tir.
Dobitocului ]i este fric[ de bici,
omului de cuv`nt, iar ]nd[-
r[tnicului nici de una, nici de
alta.
E om frumos, dar n[ravul ]l
stric[.
Face pe prostul, da-i prinde
bine.
Face treab[ c`t o gheab[.
F[\arnicul, ca o s[tan[, te
cump[r[ de poman[ =i te
vinde cu poft[ avan[.
Fericirea =i s[r[cia nu pot sta
]mpreun[.
Frumuse\ea gr[ie=te =i c`nd
tace.
Fudulia e sor[ bun[ cu pros-
tia.
Fudulul are doi tovar[=i:
prostia =i s[r[cia.
Gur[ are de vorbit, dar cap
n-are de tr[it.
Ho\ul ]nva\[ la ho\ie =i be\ivul
la be\ie.
 — Omul —
}n\eleptul adun[ =i prostul
risipe=te.
}=i face de dragoste cu buruine
de ur`t.
Jocul ]i e pl[cut, dar de luc-
ru-i cam uituc.
La Ilie-n pr[v[lie, joac[ =oa-
recii-n c[lc`ie, joac[ =i m[r-
turisesc c[ nici m[lai nu
g[sesc.
La joc foc, la lucru ioc.
La m`ncare lup =i la ]nv[-
\[tur[ butuc.
M[n`nc[ cinstea cu lingura =i
ru=inea cu pumnul.
Minciuna, ho\ia =i dragos-
tea nu se pot ascunde nicio-
dat[.
99
Murd[ria pierde omenia.
Nu-i frumos cine-i frumos, da-i
frumos cine-i dr[cos.
Obraznicu’ m[n`nc[ praz-
nicu’, ru=inosu’ roade osu’.
Omul =mecher nu-i niciodat[
om de=tept.
Silin\a taie p`nza, iar lenea
pierde vremea.
+i ur`tul =ade unora frumos.
Unde-ai v[zut copii buni =i
babe frumoase!
Un nebun arunc[ o piatr[ ]n
ap[ =i zece ]n\elep\i nu o pot
scoate.
Vicleanul f[g[duie=te, nebunul
trage n[dejde.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
ACTIVIT{|ILE OMULUI
MUNC{, MESERII,
}NDELETNICIRI
A aduce =i lapte de cuc.
A ajuns un papugiu, \ip[ ca un
surugiu.
A alerga ]n sus =i-n jos.
A avea condei bun.
A avea de lucru p`n[ ]n g`t.
A avea m`ini de aur.
A avea meserie ]n s`nge.
A avea putere ciob[neasc[.
A c[dea ]n br`nci.
A da din m`ini =i din pi-
cioare.
A fi caimacan la trebi.
A fi cioban f[r[ oi.
A fi de la coarnele plugului.
A fi doctor de ap[ dulce.
A fi foc.
A fi harnic nevoie mare.
A fi n[scut ]n zi de lucru.
A gre=it croitorul =i s-a sp`n-
zurat dulgherul.
A-i arde (cuiva) c[lc`iele de
lucru.
Ai lucrat bine vara, ai =i gr`u
=i secar[.
100
CUPRINS
A ]nv[\a b[rbieria pe capul
altuia.
A luat me=terul il[ul, stric[
bun =i face r[ul.
A lucra c`t patru.
A lucra din noapte ]n noapte.
A lucra ]n sudoarea frun\ii.
A merge treaba strun[.
Am eu me=te=ug s[ ]mbl`nzesc
=i pe dracul.
A munci ca un hamal.
A nu m`nca p`inea degea-
ba.
A nu se prea omor] muncind.
A plecat la munc[ c[lare pe
piu[.
A prinde iepurele.
A pune (pe cineva) la plug.
A pune um[rul la roat[.
A r[sturna dealuri.
A r[sturna mun\i.
Ar[tura bun[ pururea ]\i d[ ]n
gur[.
A scoate (ap[, bani, lapte) din
piatr[ seac[.
A se rupe la ma\e muncind.
A se sc[lda ]n sudoare.
A se scula cu noaptea ]n cap.
 — Activit[\ile omului —
A =edea degeaba e p[cat.
A-=i ]ndoi spinarea.
A-=i pune osu’ la munc[.
A trage la sap[.
A tr[i din bra\ele sale.
Averea cr`=marului ]n fundul
paharului.
Banul muncit nu se pierde.
C`nd omul se sile=te, =i Dumne-
zeu ]l ajut[.
C`rciumarului ]i place be-
\ivul, dar fata dup[ d`nsul
n-o m[rit[.
C`rmaciul bun scap[ din
furtun[.
C`t[ p`nz[ ai lucrat, apusul
soarelui \i-o arat[.
C`te sate a umblat, at`tea
me=te=uguri a ]nv[\at.
Ceasul e bun, p`n[ n-a fost pe
m`na ceasornicarului.
Cel ce la seceri= nu se le-
neve=te, p`inea din gur[ nu-i
lipse=te.
Cel ce lucreaz[ la p[m`nt,
]nal\[ stoguri pe p[m`nt.
Cel ce munce=te, acela tre-
buie s[ guste mai ]nt`i din
munc[.
Cel ce nu lucreaz[ ziua,
fl[m`nze=te noaptea.
Celui cu meserii multe casa-i
este f[r[ curte.
Chiria de=teapt[ pe c[r[u=.
Chiria face pe chirigiu.
101
Cine adun[ la tinere\e, are la
b[tr`ne\e.
Cine alearg[ mult, m[n`nc[
unt.
Cine are o meserie, are o
mo=ie.
Cine are-un me=te=ug, nu trage
ca vita-n jug.
Cine lucr[, are, cine =ede,
rabd[.
Cine lucreaz[ =i tace, mai
mult[ treab[ face.
Cine mai ad`nc ar[, mai mult
car[.
Cine munce=te, hran[ ago-
nise=te.
Cine munce=te la tinere\e, are
la b[tr`ne\e.
Cine munce=te =i ]nva\[, om
de=tept devine-n via\[.
Cine nu lucreaz[ vara, n-are
ce m`nca iarna.
Cine nu munce=te, nu =tie ce-i
odihna.
Cine nu =tie nici o meserie, e
ca ursul ]n vizunie.
Cine nu vrea s[ lucreze vara,
n-are ce m`nca iarna.
Cine se scoal[ mai diminea\[,
se scobe=te ]n din\i, cine t`rziu
— se scarpin[ ]n cap.
Cine =ede, coada-i cade, cine
mi=c[, tot mai pi=c[.
Cine toamna munce=te, iarna
huzure=te.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cine tr[ie=te din munc[, nu
duce lips[.
Cine treap[d[, cap[t[.
Cine vara a lucrat, are totul
de iernat.
Cine voie=te s[ se ]mbog[-
\easc[ din plug trebuie s[-l
poarte de coarne.
Cinste=te munca c`mpului, ca
s[ nu pieri de foame.
Ciobanul bun p[ze=te turma =i
noaptea.
Ciubotarul nu umbl[ cu ]nc[l-
\[minte bun[.
Cizmarul pentru cizme r[s-
punde, iar nu =i pentru n[d-
ragi.
Cizmarul umbl[ cu cizmele
sparte.
Cosa=ul mai mult face cu
cutea, dec`t cu virtutea.
Croitorul bun nu buc[\e=te
materialul.
Croitorul bun nu leap[d[ nici
un petec.
Croitorul umbl[ cu haina
descusut[.
Croitorul umbl[ rupt =i ciubo-
tarul descul\.
Cu dou[ buc[t[rese iese cior-
ba prea s[rat[ (nes[rat[).
Cu h[rnicia se alung[ s[-
r[cia.
Cum e marfa, =i mu=teriul.
102
Cum ]i ciobanul, a=a-i =i
turma.
Cu me=te=ugul nu mori de
foame.
Cu p[curarul c`nd tr[ie=ti,
trebuie s[ te m`nje=ti.
Cu =ederea nu faci averea.
De-ar fi dup[ gura cioba-
nului, toate oile le-ar m`nca
lupul.
De c`=tigi, de p[gube=ti, tot
negustor te nume=ti.
Dec`t zece trebi =i rele, mai
bine una =i bun[.
De mocanul care face multe
m[t[nii fere=te-\i calul.
De muncit nu cade coada
nim[nui.
De=i trude=te, pe v`nt nu-l
]ntrece.
Din buc[\ele cojocarul blan[
mare face.
Dintr-o meserie c`t de mic[,
dac[ nu curge tot pic[.
Doctorul cu o buruian[ cea
mai mare boal[ o scoate
afar[.
Doctorul scurteaz[ boala.
Dou[sprezece meserii — trei-
sprezece s[r[cii.
F[r[ topor nu-i t`mplar, f[r[
lopat[ nu-i gr[dinar.
Femeia harnic[ \ine casa cu
fusul.
 — Activit[\ile omului —
H[rnicia poart[ gospod[ria.
}n casa l[utarului fiecare
joac[.
La omul harnic s[r[cia se uit[
pe fereastr[, dar nu ]ndr[z-
ne=te s[ intre ]n cas[.
La o treab[ c`nd se scoal[,
parc[ are ou[-n poal[.
La treab[ se vede omul ce
poate.
La v`n[tori s[r[cia le roade
opincile.
L[utarul c`nt[ mai bine c`nd
]=i c`nt[ lui.
L[utarul coarde vede, coarde
viseaz[.
Lucru din topor.
Lucrul are r[d[cini amare, dar
fructe dulci.
Lucrul bine ]nceput e pe
jum[tate f[cut.
Lucrul bun nu se face iute.
Lucrul bun nu se ]ntreab[ ]n
c`t timp e f[cut.
Lucrul de azi s[-l faci azi, da’
m`ncarea de azi po\i s-o la=i
pe m`ine.
Lucrul de diminea\[ ]\i face
fa\[.
Lucrul de tov[r[=ie miroase a
s[r[cie.
Lucrul f[cut ]n grab[ nu-i de
nici o treab[.
Lucrul f[cut nu se mai poate
desface.
103
Lucrul la timp d[ruit pre\uie=te
]ndoit.
Lucrul l[sat de azi pe m`ine
a=a r[m`ne.
Lucrul lunge=te via\a, iar lenea
o scurteaz[.
Lucrul merge g[itan (strun[).
Lunea, mar\ea n-am lucrat
mai de c`nd m-am m[ritat.
Lunge=te, Doamne, boala, p`n’
s-a m`ntui lucrul.
Mai bine cu sapa-n m`n[,
dec`t cu m`na-ntins[ la
mil[.
M[rg[ritarul ]l cunoa=te giu-
vaiergiul, nu fierarul.
M`ini multe fac sarcina u=oa-
r[.
Meseria-i br[\ar[ de aur.
Meseria nu cere de m`nca-
re.
Me=terul cel bun umbl[ ca
banul din m`n[ ]n m`n[.
Me=terul e totdeauna cu banul
]n m`n[.
Me=terul r[u niciodat[ nu-=i
g[se=te scule bune.
Me=terul stric[ =i drege de
fric[.
Me=te=ugul e br[\ar[ de aur =i
g`tul p`lnie de argint.
Me=te=ugul vreme cere, nu se-
nva\[ din vedere.
Morarul, c`nd are ap[ la
moar[, bea vin, =i c`nd n-are
ap[, nu bea nici ap[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Munca aduce bog[\ie, iar
lenea — s[r[cie.
Munca arat[ destoinicia omu-
lui, ca focul mirosul t[m`iei.
Munca, c`nd \i-o cau\i bine, e
=i Dumnezeu cu tine.
Munca, cinstea =i economia
sunt izvor de bog[\ie.
Munca e blagoslovit[— c`nd
te \ii de ea, ai pit[.
Munca este mama s[raci-
lor.
Munca ]l ]ncoroneaz[ pe cel
ce o cinste=te.
Munca ]nal\[ pe om.
Munca ne scap[ de trei mari
rele: de ur`t, de fapte rele =i
de neavere.
Munca nu e de ru=ine.
Munca pe om ]l hr[ne=te, iar
lenea ]l p[gube=te.
Munca sfin\e=te locul.
Munca =i cru\area sunt izvoa-
rele bog[\iei.
Munca =i economia izgonesc
s[r[cia.
Munca te ]nt[re=te, iar lenea
te ofile=te.
Munca te ridic[, lenea te
stric[.
Munce=ti ast[zi ca s[ m[n`nci
m`ine.
Muncitor cu gura.
104
N-are s[-mi ieie meseria din
m`n[.
N[dejdea f[r[ munc[ ]i ca
f`nt`na f[r[ ap[.
Negustorul fricos nu face
c`=tig.
Nici o munc[ nu-i mai grea,
ca vara cu coasa rea.
Nici p`ine f[r[ munc[, nici
munc[ f[r[ p`ine.
Nici un lucru nu-i greu, c`nd
]l faci din cheful t[u.
Nici un zugrav mai bun ca
oglinda.
Nimenea nu se na=te me=ter.
Nu e me=ter cel care g[te=te,
ci cel care pune sarea.
Numai cine se fere=te de trud[
nu asud[.
Nu munca, ci necazurile ]l
]mb[tr`nesc pe om.
Olarul pune toarta unde-i
vine.
O meserie pl[te=te c`t o mo=ie
=i g`tul c`t o vie.
Omul care munce=te m[n`nc[
=i gras =i dulci=or.
Omul care munce=te mult are
=i noroc mult.
Omul deprins a face un lucru
bun, nu =tie a lucra prost.
Omul harnic merge la lucru
=i c`nd plou[, =i c`nd spul-
ber[.
 — Activit[\ile omului —
Omul harnic n-are praznic.
Orice fel de meserie nu-i r[u
omul ca s-o =tie.
Orice slujb[ cere cinstea ei.
P`n[ nu tragi r`=ni\a, nu-\i
ungi g`ti\a.
Plugul c`nd taie ad`nc, p[-
m`ntul ]=i deschide s`nul.
Rana dogarului ]n capul
ciocanului.
S-a deocheat munca.
Silin\a \ese p`nza, iar lenea
pierde vremea.
Str`nge omul ca furnica, c`nd
moare, nu ia nimica.
+apte lei suta de raci =i pescarii
tot s[raci.
+tie ciobanul ce ]nseamn[
banul.
+i cel mai bun c[r[u= r[s-
toarn[ carul pe cel mai bun
drum.
Tot ce-mi place, fac cum se
cade; tot ce nu — din m`ini
]mi cade.
Unul adun[, altul risipe=te.
Ur`t me=ter a croit-o, r[u
ciocan a cioc[nit-o.
Vai de turma f[r[ p[stori.
V`n[tor cu punga lung[ =i f[r[
parale ]n pung[.
V`n[torul, dac[ ar =ti unde-i
iepurele, nu l-ar c[uta.
105
CUPRINS
V`n[torul ]=i preg[te=te arma
de cu sear[.
Vizitiul prost bate calul bun.
FENOMENOLOGIE
ARTIFICIAL{
(creat[ prin munc[)
A alege br`nza de z[r.
A arunca banii (]n balt[, pe
fereastr[) ]n v`nt.
A arunca la co=.
A avea multe coarde la arc.
A c[lca din pod.
A c[uta acul ]n carul cu f`n.
Ac de cojoc.
Acesta mi-i plugul.
A cheltui mult =i f[r[ nici o
socoteal[.
Acul este mic, dar scumpe
haine coase.
A da de fundul sacului.
A destupa o alt[ putin[.
A face cuie.
A face din c[ma=[ izmene.
A fi (se face) coad[ de topor.
A fost o dat[ la moar[ =i de
dou[ ori la r`=ni\[.
A-i da oala ]n foc.
A ie=i cuiva p[rul prin c[ciu-
l[.
A-i pune perdea la ochi.
A-i sta cuiva plugul.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A ]ncresta ]n grind[.
A ]ncropi din tei curmei.
A ]ncurca i\ele.
Ajunge un ciomag la un car
de oale.
A lega tei de curmei.
Alta f[cut[ cu dalta.
Alt[ f[in[ se macin[ acum la
moar[.
A luat cheia, dar l[cata a
r[mas.
Aluatul c`t de mic, toat[
fr[m`nt[tura o dospe=te.
Am v[zut mai multe ciocane
fr`nte dec`t nicovale sparte.
A noua spi\[ la roat[.
A nu avea nici ]n clin, nici ]n
m`nec[.
A nu-i sparge cuiva banii
buzunarul.
A nu-i t[ia coasa cuiva.
A pica coasa ]n marmur[.
A prinde m[m[liga coaj[.
A pune potcapu(l) ]n cap.
A pune sub saltea.
A purta portul cuiva.
A r[m`ne (ca) scris pe pe-
rete.
A r[m`ne tablou.
Arde focu-n paie ude.
Are stof[ (bun[).
Arvuna te leag[ =i plata te
scap[.
106
A s[ri p`rleazu(l).
A sc[pat p[l[ria pe ap[.
A se afla ]ntre ciocan =i
nicoval[.
A se da dup[ perdea.
A se ]ntoarce roata.
A se juca cu banii.
A se sim\i (cineva) ]n apele
sale.
A strica banii pe ceva.
A=chia nu cade departe de
trunchi.
A-=i cump[ra cineva a doua
lingur[ la cas[.
A-=i pune sacii ]n car.
A turna ulei ]n foc.
A\a lung[ face noduri.
A umbla cu opinci de fier.
A venit obada cea rea dea-
supra.
Averea e ca o balt[, cum ]i
faci un =[n\ule\, toat[ se
scurge.
A vinde moara pe f[in[.
A vorbi ]ntre patru pere\i.
Bani ai, parale ce-\i mai
trebuie?
Bani che=.
Bani ghea\[.
Banii fac bani.
Banii ]i g[se=ti ]n drum =i tot
trebuie s[-i numeri.
 — Activit[\ile omului —
Banii ]n=al[ ochii.
Banii ]nvie mor\ii.
Banii mei =i ai t[i stau ]n cui.
Banii nu aduc ]nv[\[tur[, dar
]nv[\[tura aduce bani.
Banii nu cer de m`ncare.
Banii nu se culeg de la trunchi
ca surcelele.
Banii pe om ]l ]nva\[ ce s[
fac[-n via\[.
Bani\a nu se umple cu vor-
be.
Banul ascuns ]n p[m`nt nici
cre=te, nici rode=te.
Banul deschide u=ile f[r[
chei.
Banul e o mic[ roat[, ce-
nv`rte=te lumea toat[.
Banul este ochiul dracului.
Banul face omenia, banul face
ru=inea.
Banul ]i cu dou[ fe\e.
Banul ]ntunec[ =i cea mai
ager[ minte.
Banul la ban trage.
Banul muncit nu se pr[p[-
de=te.
Banul n-are miros.
Banul =i pe prieteni ]i face
vr[jma=i.
Bate ap[ ]n piu[ s[ se aleag[
unt.
B[\ul scurt se rupe greu.
107
Blidul gol se ia la b[taie cu
lingura.
Br`nza de capr[ stric[ =i pe
cea de oaie.
Br`nz[ bun[ ]n burduf de
c`ine.
Bun[ cu=m[, dar nu-i nimeni
sub d`nsa.
Bun ciocan te-a cioc[nit, c[
frumos te-a potrivit.
Butea ]\i d[ vinul ce are ]n-
tr-]nsa.
Butoiul cu paharul se de-
=art[.
Butoiul plin nu hodoroge=te.
Buturuga mic[ r[stoarn[
carul mare.
Bu\ile goale mai mult zgomot
fac.
Calea b[tut[ este cea mai
scurt[.
Carboava nu-i carboav[ f[r[
c`teva copeici.
Car cu dou[ pro\apuri.
Carul care sc`r\`ie, acela \ine
mai mult.
Carul gol hodoroge=te.
Carul plin merge ]ncet, cel
de=ert alearg[ =uchiet.
C[ma=a c`t de proast[, aco-
per[ ru=inea.
C[rbunele, ca s[ tr[iasc[, ]n
cenu=[ se-nvele=te.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
C`nd clopotul cel mai mare
se trage, celelalte nu se mai
aud.
C`nd ]\i intr[ paraua ]n m`n[,
leag-o cu zece noduri.
C`nd se ridic[ =aua, se v[d
coastele.
C`=tigul =i paguba — fra\i de
cruce.
Ce e ]n gu=[ — =i dup[ u=[.
Cei mai r[i bani sunt cei
ne]ntrebuin\a\i.
Ce-i scris cu peni\a nu se taie
cu b[rdi\a.
Cheia umblat[ nu rugi-
ne=te.
Cine are piper mult, pune =i
]n m[m[lig[.
Cine bate fierul rece, nimic nu
folose=te.
Cine se amestec[ ]n l[turi, ]l
m[n`nc[ porcii.
Cine va s[ m[n`nce miezul,
trebuie mai ]nt`i s[ sparg[
coaja.
Ciocanul f[r[ g[l[gie nici un
lucru nu s[v`r=e=te.
Coasa rea, cosa=ul r[u, bate-
rea lui Dumnezeu.
C-o pic[tur[ ce cur[ butea se
umple p`n[-n gur[.
Corabia cu doi c`rmaci se
]neac[.
Corabia mare, =i valuri mari
o bat.
108
Cot de-un ort =i a\[ de-un
zlot.
Cu acul le str`nge =i cu lopata
le risipe=te.
Cu bani g[se=ti =i lapte de
pas[re.
Cu ciocanul se face banul.
Cu doba nu prinzi iepuri.
Cui cu cui se scoate.
Cuiul lui Pepelea.
Cu izmenele pe b[\.
Cu o sc`nteie casa nu vei lu-
mina.
Cu resteu la br`u nu se poate
face nimic.
Cutea v`rtoas[ nu se teme de
coas[.
Dac[ e s[ te frigi, apoi s[ te
frigi m[car cu o ciorb[ bun[.
Dac[ se taie hrinca de la p`ine,
]napoi n-o mai lipe=ti.
D-aia nu-mi fierbe mie oala ]n
vatr[.
Dai cu bani\a =i sco\i cu
lingura.
D-ar fi plugul ca grapa, =i
grapa ca ogorul =i ogorul ca
m[m[liga, ar fi =i \iganul
gospodar.
De-a fir-a-p[r.
De c`nd n-am v[zut paraua,
am uitat cum i-i turaua.
Dec`t doi saci de=er\i, mai
bine unul plin.
 — Activit[\ile omului —
De haram a venit, de haram
s-a dus.
De la cinci p`ini miezul =i de
la nou[ coaja.
De securea f[r[ coad[ n-are
fric[ p[durea.
Dezlega-voi sacul, vedea-vei
pe dracul.
Din bun — =i bun =i r[u, ca
dintr-un lemn — =i cruce =i
m[ciuc[.
Din codin[ rea f[in[.
Din doi t[ciuni nu se fac
c[rbuni.
Din lipsa unui cui se desface
c[ru\a.
Din pagub[ nu se poate scoate
dob`nd[.
Dintr-un lemn nu se face
bucium.
Doni\a se umple cu \`r`itul,
fusul cu sf`r`itul.
Dou[ ou[ c`nd se tot cioc-
nesc, unul trebuie s[ se spar-
g[.
Dou[ pietre tari nu macin[
bine.
Drumul bun face carul mai
u=or.
Dup[ arc, =i s[geat[.
Dup[ ce r[stoarn[ carul,
atunci vede drumul cel bun.
Dup[ oal[, =i capac.
Dup[ ploaie vine =i el cu
ipingeaua.
109
Dup[ sac — =i petec.
E lesne a zice pl[cint[, dar ]i
mult p`n[ se face.
Face v`nt carului la vale.
F`n bun din iarb[ proast[ ]i
anevoie a c[p[ta.
Ferestrele au ochi, iar pere\ii
— urechi.
Fiecare p`ine are f[r[miturile
ei.
Fiecare pune bucuros =aua pe
iapa vecinului.
Fiecare sac ]=i g[se=te pe-
tecul.
Fierul ne]ntrebuin\at rugi-
ne=te.
Fierul r[u, de ce-l ba\i, de ce
crap[ mai r[u.
Firele c`nd se ]ncurc[, anevoie
se descurc[.
Focul acoperit arde ]n[bu=it.
Focul ]n p[dure din sc`nteie
mic[ s-aprinde.
Focul scormolit mai mult[
par[ d[.
Fr`nele de aur nu fac calul mai
bun.
Gardul cu poprele cade pe
v`nturi grele.
Gardul r[u ]nva\[ vita vi-
clean[.
Halal de marf[, dar p[cat de
parale.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Hambarul gol nu are =oa-
reci.
H`rbului gol to\i ]i dau cu
piciorul.
H`rtia multe rabd[.
Hora nu \ine tot balul, mai
sunt =i alte jocuri.
}i pare gardu’ p`rleaz[.
}l bag[ sub pat =i-l pune s[
c`nte coco=e=te.
}n co=ul gol nu-=i fac cuib
=oarecii.
}ncotro-i acul, ]ntr-acolo-i =i
a\a.
}n dorul scrobului lingi coada
tig[ii.
}n oala acoperit[ nimene nu
=tie ce fierbe.
}ntre ciocan =i nicoval[.
}ntre doi saci goi alegi p-[l cu
paie.
Lac[tul nu se pune la u=[
pentru ho\i, ci pentru oameni
cinsti\i.
La fa\[ veche nu trebuie
c[ptu=eal[ nou[.
L`na cea bun[ prin spini
r[m`ne.
Lesne-i a face c`rlig, dar s[ ai
ce ag[\a de el.
Lingura mare stric[ gura, dar
drege fa\a.
Lopata gr[m[de=te =i sapa
risipe=te.
110
Lum`narea se aprinde pen-
tru cei ce v[d, nu pentru cei
orbi.
Mai bine s[-\i spargi papucii
dec`t s[-i \ii ]nveli\i.
Mai mare daraua dec`t oca-
ua.
Marfa gat[ bani a=teapt[.
M-a= duce =i-mi st[ calea
cruce.
M[tura veche ajunge la
grajd.
M`n[ apa la moara lui.
Mergi pe c[rare lin[ =i dai
drept ]n tin[.
Nodul u=or se face, dar greu
se desface.
Nu e bun[ coada care a mai
slujit la un topor.
Nu e c`=tig f[r[ pagub[.
Nu e mai grea boal[ dec`t
punga goal[.
Nu e vin f[r[ drojdie.
Nu face pielea c`t dubala.
Nu po\i ascunde sula-n sac.
Nu sun[ banul c`nd e unul
singur ]n pung[.
Oala =i \ucalul tot dintr-un lut
am`ndou[.
O nuc[ singur[ nu sun[ ]n
sac.
Opinci rupte =i zile pierdute.
Osia neuns[ sc`r\`ie.
O\etul tare ]=i sparge singur
vasul.
 — Activit[\ile omului —
Papucii de lac m[n`nc[ p[-
pu=oii din s`iac.
P[durea de coada toporului
moare.
P`n[ nu faci foc, nu iese
fum.
P`n[ nu te love=ti cu capul de
pragul de sus, nu vezi pe cel
de jos.
Pe c[rarea b[tut[ nu cre=te
iarb[.
Pentru bani ]=i vinde sufletul.
Pentru un cui pierzi o pot-
coav[.
Pe unde t[iam lemne, acum
adun[m surcele.
Pilda rea stric[ obiceiurile
cele bune.
Plosca nu se cat[ pe din-
afar[.
Printr-o cr[p[tur[ mic[ str[-
bate apa ]n corabia cea mare.
Punga mic[ tot ]n cea mare
ajunge.
Punga-n care banii nu sun[
nici de petice nu-i bun[.
R`de ciob ( h`rb) de oal[
spart[.
R`de ciocanul de nicoval[.
R`de cofa de c[ldare, da ea
]nt`i se pr[vale.
R`de oala de ceaun, dar
singur[-i neagr[ ]mprejur.
111
Rufele murdare se spal[ acas[.
Sabia de aur taie mai tare
dec`t cea de fier.
Sacul cu dou[ guri nu-l po\i
umple.
Sacul gol nu st[ ]n picioare.
Sacul plin ]n cur`nd se vars[.
Sarea nu e bun[ ]n toate
bucatele.
S-a str`ns funia de par.
Se laud[ oala c[ va sparge
c[ldarea.
Se m[rit[ casa cu via.
Se-nvele=te cu ipingeaua =i se
scarpin[ cu surceaua.
Sita c`t e nou[ st[ ]n cui; la
urm[ umbl[ =i pe sub pat.
Surcica nu sare departe de la
trunchi.
+i-a nimerit coasa gresia.
+i coada securii face r[u
p[durii.
+i la cuptorul mic se face foc
mare.
Toporul f[r[ coad[ nu taie.
Tot cuiul ]=i afl[ gaura lui.
Tot dou[ oale-mi fierb: una
seac[ =i alta goal[.
Tot sacul ]=i g[se=te petecul.
Trei cor[bii ]nc[rcate n-a=-
teapt[ pe una de=art[.
Ulciorul nu merge de multe
ori la ap[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Unde se gr[m[desc banii, vin
=i grijile.
Vasul de=ert mai mult[ g[l[gie
face.
Vasul gol c`nt[ a foame.
Vasul plin se cearc[ des.
Vasului gol to\i ]i dau cu
piciorul.
Voind s[ poarte cercei mai
buni, ]=i pierde urechile.
LOCUIN|A (CASA),
P{R|ILE EI
(tematic[ unitar[ =i mixt[)
Acela strig[, c[ruia ]i arde
casa.
A face bordei cu cineva.
A face cas[ cu cineva.
A fi ca acas[.
A nu face cas[ bun[ cu ci-
neva.
A-=i avea casa sub cu=m[.
A sparge (strica) casa cuiva.
A=a mai vii de-acas[.
A tr[i pe cuptor.
Bordeiul ]i r[u, da-i al meu!
Ca acas[ la tine nu-i nic[ieri
bine.
Ca buna or`nduial[ ]n casa
omului nu-i nimic mai de
folos.
Casa lor este cu u=a prin pod
=i cu ferestrele pe sub pat.
112
CUPRINS
Casa f[r[ conduri, ca o cas[
pustie.
Casa f[r[ perdele, ca femeia
f[r[ spr`ncene.
Casa nem[turat[ oaspe\i
a=teapt[.
Cas[ cu dou[ r`nduri: sus
c`inii, jos st[p`nii.
C`te sate =i bordeie, at`tea
obiceie.
Ce-i afar[ ]i =i ]n c[mar[.
Ce =tie satul, nu =tie b[rba-
tul.
De c`nd lumea =i p[m`ntul,
pe cuptor nu bate v`ntul.
Ferestrele au ochi, iar gardul
=i pere\ii — urechi.
Iarb[ ]n ograd[ — s[r[cie-n
cas[.
}n casa unde e ]n\elegere =i
dragoste, chiar cele ce lipsesc
prisosesc.
}n vatra ta =i cenu=a arde.
La satul ce se vede c[l[uz[ nu
trebuie.
La toat[ casa bate coasa,
numai la mine n-are cine.
Nici acas[ n-am de coas[.
Nimenea nu ]ntreab[ de casa
frumosului, ci de casa vred-
nicului.
Nu mai sc`r\`ie u=a degeaba.
Om cinstit ]n casa goal[.
Pe-afar[ pere\i-s noi, ]n cas[
nu po\i intra de gunoi.
 — Activit[\ile omului —
Primi\i-m[ ]n cas[, p`n[ ce
ve\i g[si dumneavoastr[
alta.
S-au aprins paiele de pe cas[
=i lui nici nu-i pas[.
Uli\a te face f[r[ cas[.
Un bordei s[ ai, numai s[ fie
al t[u.
Unde iese fum, g[se=ti =i
m`ncare, =i foc pentru lulea.
U=a deschis[ pe oricine pri-
me=te.
Vai de casa cu mul\i st[p`ni.
Vai de casa omului, c`nd
dracul ]=i v`r[ coada.
Vai de casa unde cotcod[cesc
g[inile =i coco=ul tace.
Vara toat[ tufa d[ s[la=.
}MBR{C{MINTEA
(tematic[ unitar[ =i mixt[)
A coase petic la petic.
Acul ]mbrac[ casa.
A fi ]mbr[cat ca o p[pu=[.
A fi ]mpodobit[ ca o floare.
A fi manta de vreme rea.
A fi scos din cutie.
A ]mbr[cat c[ma=a dracu-
lui.
A r[mas badea f[r[ suman, c[
l-a dat pe suliman.
A umbla rupt ca croitorul =i
descul\ ca ciubotarul.
113
CUPRINS
C[ma=a b[rbatului e cinstea
femeii.
Cel dezbr[cat e gata s[ deie
zece ierni pe o var[.
Cine hainele =i le p[streaz[,
le are pe jum[tate.
Cine m[n`nc[ s[m`n\a de
c`nep[, ]=i m[n`nc[ c[ma=a.
Cine nu c`rpe=te sp[rtura
mic[, are necaz s[ dreag[
borta mare.
Cine-=i \ine hainele ne-mbr[-
cate, ale lui sunt numai pe
jum[tate.
Cine umbl[ c`rpindu-se, mai
r[u se rupe.
Cu tortul se \ine portul.
Cu ciubotele dintr-o vac[ =i cu
t[lpile din alta.
Cum ai da, ]i tot cu ruptura la
c[lc`i.
Dac[ n-ai papuci, sunt bune
=i opincile.
Despuiatului m[nu=i ]i lipsesc.
Dup[ coaj[ se vede pomul,
dup[ hain[ se cunoa=te omul.
Dup[ ploaie nu mai trebuie
c[ciul[.
E croit r[u =i cusut bine.
Fie-opinca c`t de bun[, ca
ciubota nu mai sun[.
Gata ca o c[ma=[ de soacr[.
Gol de haine, puturos, a=a-i
omul cel lenos.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Goliciunea ]nconjur[, da M`na m`nec[ singur[-=i coase,

foamea d[ de-a dreptul. toporul coad[ singur ]=i face.
Goliciunea te v`r[ ]n cas[, da’ Nu da c[ma=a pentru altu’,
foamea te scoate. ca tu s[ r[m`i ]n pielea
Haina asta str[in[ a ta este? goal[.
Haina deschide u=a, da’ banul Nu dup[ sucman trebuie ju-
vorbe=te. decat omul.
Haina face pe om. Nu face fa\a c`t a\a.
Haina nu face pe medic. Nu face omul c`t haina.
Haina nu face pe om, da omul Nu se caut[ haina, ci cel din
pe hain[. hain[.
Haina s[-\i fie cum e sacul =i Nu te uita ce-i pe cap, da’ ce-i
peticul. ]n cap.
Haina str[in[ nu ]nc[lze=te. Om ur`t cu haine bune ca =i
Haine de Anglie, petice o mie. gr`ul cu t[ciune.
Hainele ]mprumutate nu \in de Pantalonii vechi ]i fac pe cei
cald. noi.
Hainele nu fac pe om mai de Paralele ]l ]nva\[ pe om a
treab[. gr[i, da’ hainele — a merge
Hainele proaspete nu se bo\esc pe drum.
de diminea\[. Pe deasupra spoial[, pe de
Haine scumpe pe spinare bag[ desubt — c[ma=[ nesp[lat[.
omu-n lips[ mare. Pe fa\[ numai a\[; pe dos tei
}i str`mt[ ]n =ale =i larg[ ]n pucios.
poale. Pe unde sco\i c[ma=a?
}mbr[cat pistol. Pune-\i petic dup[ gaur[.
}mbr[cat sub\ire =i tremur[ R`de ruptul de c`rpit, c[ el e
gros. mai potrivit.
Mai bine un suman periat =i Straiul vechi, unde-l dregi,
c`rpit dec`t un beni= zdren- al[turea se rupe.
\uros =i t[v[lit. +i p[ianjenul \ese, dar din
Mai mult a\[ dec`t fa\[. p`nza lui nu se fac haine.
114
 — Activit[\ile omului —
Te-au cam str`ns ]n chingi
bietele opinci.
Toat[ fa\a-i bun[, dac[ c[p-
tu=eala-i c[lduroas[.
Unul taie =i croie=te, =-altul st[
=i potrive=te.
Ve=m`ntul bun face pe om.
Voind s[ te c`rpe=ti, mai r[u
te rupi.
ALIMENTA|IA, MASA
(tematic[ unitar[ =i mixt[)
A bea ceai cu m[m[lig[
rece.
A bea vin de unde c`nt[
broasca.
A boteza vinul.
A c[dea lipc[ pe m`ncare.
A face m[m[liga cu ciomege.
A fi ]n capul bucatelor.
A fi trecut cu paharul.
A-i fi tare soacra.
A ]nghi\i cu noduri.
Am avut noroc cu terciul, c[
m`ncam m[m[liga goal[.
A m`nca ca cu gura altuia.
A m`nca ca un cosa=.
A m`nca c`t =apte.
A m`nca p`inea degeaba.
A m`nca p`ine amar[.
A m`nca p`inea =i sarea
cuiva.
115
CUPRINS
A m`ncat p`ine din mai multe
cuptoare.
A m`nca p`n[ ce te faci
cimpoi.
A m`nca praj.
A m`ncat ru=inea cu m[-
m[lig[.
A m`nca scrob cu polonicul.
Am m`ncat de parc[ m-am
dat pe ghea\[.
A nu avea cu ce s[tura un
=oarece.
A nu duce la ureche.
A nu pune nafur[ ]n gur[.
A pune la inim[.
A pune numai pe un dinte.
Are =i cu\itu(l), =i p`inea ]n
m`n[.
A se c[uta (vinde) ceva ca
p`inea cald[.
A strica m`ncarea degeaba.
A-=i pune gura la cale.
Azima mai coapt[ mai buni
oaspe\i a=teapt[.
Baba b[tr`n[ nu se teme de
p`inea moale.
B[utura cere m`ncare, =i
m`ncarea b[utur[.
Bucatele fur[ bune, dar n-a
=tiut na=a a le pune.
Buc[\ica \ine vi\ica.
Bucur[-te, p`ntece, c[ \i-oi da
pl[cinte.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Bun ]i vinul, nu-i ca apa, nici
friptura nu-i ca ceapa.
Ca dorul de m[m[lig[ nici un
dor nu te stric[.
Carnea de l`ng[ os e cea mai
dulce.
C`nd e br`nz[, nu-i b[r-
b`n\[.
C`nd e=ti poftit la vreo mas[,
pleac[ s[tul de acas[.
C`nd m[n`nci numai fasole,
ai vrea s[ m[n`nci =i cu-
rechi.
C`te ]mbuc[turi, at`tea ]n-
ghi\ituri.
C`\i se spal[, to\i la mas[ vor
s[ =ad[.
Cel cu masa e dator s[ pof-
teasc[, cel str[in s[ nu ]n-
dr[zneasc[.
Cel s[tul de dulce vrea =i amar
c`teodat[.
Cic[ m[laiul nu-i copt =i el
]nfulec[ c`t opt.
Cine are piper mult, pune =i-n
cova=[.
Cine e ]nt`i la mas[ e pe urm[
la lucru.
Cine m[n`nc[ pu\in, m[n`nc[
mai de multe ori.
Cine n-are ce m`nca =tie c`nd
e post.
Cine n-are vara minte, iarna
nu m[n`nc[ pl[cinte.
116
Cine s-a ars cu ciorb[, sufl[ =i
]n iaurt.
Cine se culc[ nem`ncat se
scoal[ f[r[ vreme.
Cine socoate c`te foi intr[ ]n
pl[cint[, niciodat[ nu m[-
n`nc[.
Cine-=i m[n`nc[ s[m`n\a de
c`nep[, r[m`ne gol.
Cine \ine p`inea ]n s`nul
altuia, de multe ori rabd[ de
foame.
Cu m`ncarea nu pr[p[de=ti
c[rarea, dar cu berea-\i pr[-
p[de=ti averea.
Dac[ nu e colac, e bun[ =i
p`inea.
De ai venituri mititele, mai
opre=te din m[sele.
Dec`t bucate stricate, mai bine
ma\e sparte.
De la o vreme numai miezul
p`inii ]\i place.
De pl[cinte gura r`de, de
v[rzare =i mai tare.
De ru=ine a= mai m`nca o
p`ine.
Din pumni str[ini nu te saturi
c`nd bei ap[.
Dou[ m`nc[ri nu stric[, ci nici
una stric[.
Dup[ cum \i-e gura, s[-\i fie
=i ]mbuc[tura.
E pe duc[ =i tot ]mbuc[.
 — Activit[\ile omului —
Eu umblu cu p`inea dup[ el
=i el cu ciomagu’ dup[ mine.
F[ buc[tura c`t \i-e gura.
Friptura bun[ nu se face la
fum.
Halal de ce m[n`nc[, p[cat
de ce poart[.
I-a c[zut lapte (miere) ]n
p[sat.
}i b[iat hr[naciu, p`ntecele
ca co=u’.
}i dai p`ine =i el te blestem[.
}l a=teapt[ cu pl[cinte calde.
}mbuc[ de pare c[ se bat lupii
la gura lui.
}mbuc[tura cea mare se ]n-
ghite cu-necare.
}mbuc[tura mare s-o v`ri ]n
gur[, da’ vorba mare s[ n-o
scapi din gur[.
}\i d[ — m[n`nc[, te bate —
fugi.
La altu-n cas[ nu te-nghesui
la mas[.
La lucru cu priponele, la
m`ncare cu opintele.
La lucru uituc, la m`ncare
numai lup.
La masa gata se adun[ mul\i
mu=terii.
La m[m[liga mare vin multe
haimanale.
La m`ncare ca lupul =i la lucru
ca butucul.
117
La m`ncare leu =i la lucru
bou.
La m`ncare lup, la treab[
vulpe =i la somn butuc.
La m`ncare s[ ai cump[ta-
re =i la b[utur[ s[ fii cu m[-
sur[.
Lapte acru-n c[limar, chiu =i
vai prin buzunar.
Laptele tinerilor e vinul b[tr`-
nilor.
Lesne-i a zice: pl[cint[! da
anevoie se face.
Mai bine dou[ m`nc[ri dec`t
o b[taie.
Mai bine m`ncare pu\in[
dec`t boal[ lung[.
Mai bucuros ar m`nca dec`t
ar sta.
Mai mult[ p`ine m[n`nci cu
miere dec`t cu o\et.
Mal de m[m[lig[ =i p`r[u de
lapte nu s-a v[zut.
Masa nu-i pentru cine se
g[te=te, da’ pentru cine se
nimere=te.
M[m[liga-i st`lpul casei,
p`inea-i cinstea mesei.
M[m[liga nes[rat[ e ca nunta
f[r[ l[utari.
M[n`nc[ br`nz[ cu m[m[lig[
goal[.
M[n`nc[ r[bd[ri pr[jite.
M[n`nci linte, cre=ti la
minte.
M`ncarea de diminea\[ lun-
ge=te via\a.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
M`ncarea de diminea\[ =i
]nsur[toarea de t`n[r nicio-
dat[ nu stric[.
M`ncarea str[in[ ]ntotdeauna
]i mai bun[.
N-are baba nici un bai, are
pit[ =i m[lai.
Nici ou copt s[ nu-i m[-
n`nci.
Nimic nu e mai scump dec`t
p`inea.
Nu bea omul s[ se-mbete, dar
bea s[-=i fac[ prieteni.
Numai cu ap[ =i cu sare nu se
fac v[rzare.
Nu netezi calul cu biciul, da’
neteze=te-l cu ov[sul.
Nu se m[n`nc[ ]n toate zilele
pl[cinte.
Nu stau colacii pe garduri.
Nu =tie ce a m`ncat asear[.
Nu vasul, dar ce pui ]n el
miroase.
Oaspetele nu m[n`nc[ ce
g`nde=te, ci m[n`nc[ ce
g[se=te.
Omul tr[ie=te cu ce bag[ ]n
gur[.
Pahar f[r[ fund la mas[ nu se
pune.
P`inea coapt[ buni oaspe\i
a=teapt[.
P`inea nu vine singur[ la
tine.
118
P`inea te ]nt[re=te, vinul te
]nvesele=te.
P`inea uscat[ satur[ casa.
P`ine cu sare e gata m`n-
care.
P`ine peste p`ine nu stric[.
P`n[ nu m[n`nci usturoi, nu-\i
miroase gura.
Pe c ` t p o a t e , p ` i n e a - = i
scoate.
Pe=te — m[m[liga pr[p[-
de=te.
Pe om m`ncarea ]l \ine.
Pilda-i pl[cinta, da-i mai bun[
]nv`rtita.
Pocalele des ardicate, te fac
f[r[ bucate.
Poftim la mas[ cu m`ncarea
de acas[.
R[u m`ncai, bine m[ s[turai;
nici nu fuse, nici n-ajunse; dac[
mai era tot nu strica.
R[u te hr[ne=ti cu m`ncarea
]n traista altuia.
R`nza mare face pr`nzul
mic.
S-alege urda din z[r.
S-a osp[tat p`n[ a cr[pat.
S[tulul nu crede celui fl[-
m`nd.
Stomacul ca moara, c`nd
n-are ce m[cina, atunci se
stric[.
 — Activit[\ile omului — CUPRINS

+i s[tul, =i cu punga plin[ nu A nu-i fi cuiva boii acas[.

se poate. A se face negru de m`nie.
Tare-ar mai m`nca, dac[ i-ar A-=i ie=i din fire.
da cineva. A-=i ie=i din pepeni.
Tot el la masa altuia =i la masa A-=i ie=i din r[boj.
lui nimenea.
Ciuda te orbe=te.
Tu ]l tragi la mas[ =i el se v`r[
sub mas[. Fierbe s`ngele ]ntr-]nsul.
M`nia ma\e vars[.
Unde m[n`nc[ doi, m[n`nc[
=i al treilea. Nu i-s boii acas[.
Unde-s mas[ =i pahare, acolo Parc[ tot ]i plou[ =i-i ninge.
=i Stan c[lare. FRIC{
Unul m[n`nc[ agurid[ =i
A fi cu frica-n s`n.
altuia i se strepezesc din\ii.
Vai de acela ce are p`ine =i A fi cu ghea\a ]n spinare.
n-are din\i s-o m[n`nce. A i se sui p[rul ]n v`rful
V`ntul alege gunoaiele din capului.
bucate. A r[m`ne ca lovit de tr[s-
net.
Vinul alege pe om.
A r[m`ne lemn (a ]nlemni).
Vinul din bobi\[ merge bine
la guri\[. A se pierde cu firea.
A-=i pierde inima.
Vinul din vi\[ de vie te ]nvie.
Cine mai mult se teme, acela
Vinul e toiagul b[tr`ne\elor =i
nebunia tinere\elor. uit[ u=a deschis[.
C`nd ajunge furca aproape de
Zece feluri de bucate, tot fasole
mestecate. ochi, anevoie mintea s[ \i-o ai
la loc.
De fric[ ]i pare cu=ma pi-
ST{RI sic[.
PSIHO - FIZIOLOGICE
De fric[ nu vede lumea.
Frica-i din rai.
M~NIE, SUP{RARE
Leac de fric[ nu-i.
A avea spr`ncene posomor`te. Nu m[ tem, dar tot mi-i
A nu fi ]n du=i buni. fric[.
119
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
FOAME, SETE
A avea (a fi cu) inima aproape
de gur[.
A da fl[m`ndului scobitoare.
A fi fl[m`nd ca un lup.
A fl[m`nzi dormind.
A-i c`nta (cuiva) =oarecii ]n
p`ntece.
A-i chior[i ma\ele de foame.
Aici =i-a rupt foamea g`tul.
A-i juca mazurca ]n p`ntece.
A i se lipi p`ntecele de
spinare.
A-i sp`nzura inima de foa-
me.
A-i sta soarele drept inim[.
A-l roade (pe cineva) la ini-
m[.
Ar m`nca =i cu ochii.
A se usca de sete ca gaia.
A sta cu din\ii la stele.
C`nd \i-e foame, nu ca\i c[
m[laiul e ]n cuptor.
C`t trece cioara peste gard,
copilul fl[m`nze=te.
Cel fl[m`nd n-are urechi de
ascultat.
Cel fl[m`nd se viseaz[ m`n-
c`nd.
Cu bun[tatea mori de foa-
me.
Cui e fl[m`nd, pita-i e ]n
g`nd.
120
CUPRINS
De foame i se lungesc ure-
chile.
E mare necaz c`nd foamea
nu-\i d[ r[gaz.
Fl[m`nd ca un lup.
Fl[m`ndul codri viseaz[.
Fl[m`ndului =i o bucat[ de
m[m[lig[ rece i se pare
pl[cint[.
Foamea e cel mai bun buc[-
tar.
Foamea e sor[ bun[ cu setea.
Foamea face bucatele bune.
I-a mas =oareci ]n burt[.
Mi-e foame de nu te v[d.
Nasul sfor, iar ma\ul gol.
S-a ]nt`lnit foamea cu setea.
Setosul bea ap[ din orice
lac.
S{N{TATE, BOAL{
A apuca r[corile pe cineva.
A avea brag[ ]n s`nge.
A avea c[ldur[ la cap.
A avea din\i de papur[.
A avea inim[ verde.
A avea m[tr[gun[ ]n creier.
A avea o piatr[ pe inim[.
A dormi butuc.
A dormi ca mielul.
A dormi dus.
A dormi iepure=te.
 — Activit[\ile omului —
A face ochi mari.
A face z]mbre.
A fi b[tut de brum[.
A fi bub[ coapt[.
A fi cu grija-n spate.
A fi cu inima c`rcel.
A fi cu inima de petic[.
A fi cu sufletul ]n palm[.
A fi galben ca ceara.
A fi mai mult mort.
A fi numai o gearb[.
A fi numai osul =i pielea (oase
]n=irate, copt la os, cu oasele
pestri\e).
A fi numai piele =i oase.
A fi parc[ fiert ]n oal[.
A fi rupt ]n co=.
A fi s[n[tos ca un cal.
A fi trecut (a se ]ntrece) cu
dedeochiul.
A-i c`nta cuiva puricele ]n
ureche.
A-i fluiera v`ntul prin oase
cuiva.
A-i intra cuiva boala pe gur[.
A-i luci (cuiva) ochii ca la
m`\[.
A-i s[ri (cuiva) inima din
loc.
A i se duce (cuiva) inima-n
c[lc`i.
121
A i se lua (cuiva) picioarele.
A i se rupe (cuiva) b[ierile
inimii.
A i se t[ia cuiva picioarele.
A-i sf`r=i inima (cuiva).
A-i sl[bi cuiva balamalele.
A-i sta inima ]n loc cuiva.
A-i suna cuiva doagele.
A-i trece (cuiva) ciolan prin
ciolan.
A-i veni (cuiva) inima la loc.
A-i veni (cuiva) le= la inim[.
A ]mpleti coad[ alb[.
A-l apuca damblaua (pe ci-
neva).
A-l apuca (pe cineva) n[b[-
d[icile.
A l[sa cu inima ars[.
A lua (a pune) la inim[.
A lupta cu cei fl[m`nzi.
A nimerit orbul Br[ila.
A nu fi ]n toate apele.
A nu fi ]n toate min\ile.
A nu fi nici de zeama ou[lor.
A nu fi nici viu, nici mort.
A nu-i trece (cuiva) nici prin
vis.
A nu mai avea scuipat ]n
gur[.
A nu se \ine dec`t de un fir de
a\[.
A nu vedea ]naintea ochilor.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A obosi ca un cal.
A r[m`ne cu gura c[scat[.
A r[m`ne cu inima fript[.
A r[m`ne ]ncremenit.
A r[m`ne numai sufletul ]n
cineva.
A r[m`ne numai umbra (cui-
va).
Are =i-ar mai avea, c-a-nc[put
la boal[ grea.
A scormoni o ran[ veche.
A se bate cu g`ndurile.
A se face covrig.
A se face dob[ de pl`ns.
A se lega ca boala de om s[-
rac.
A se umple de suflet.
A sim\i ghea\[ ]n spate.
A-=i mu=ca buzele.
A-=i r[cori inima.
A-=i rupe p[rul din cap.
A-=i uita anii.
A= pl`nge da’ nu pot de r`s.
A trage la aghioase.
A trage un somn la opt sute.
A trece un =arpe rece prin
corp.
A vedea verde ]naintea ochi-
lor.
A veni cu sufletul la gur[.
B[tr`ne\ele nu aduc nim[nui
frumuse\e.
122
B[tr`nii ajung ]n mintea
copiilor.
Boala cunoscut[ e pe jum[tate
vindecat[.
Boala de om se leag[ ca vi\a
de par.
Boala din fire n-are lecuire.
Boala intr[ cu carul =i iese pe
urechea acului.
Boala lui ca s[n[tatea mea.
Boala niciodat[ nu se d[
vinovat[.
Boala nu ]ngra=[ pe om.
Boal[ lung[ — moarte si-
gur[.
Boli de-ar fi, c[ leacuri se
g[sesc destule.
Bolnavii de friguri de var[ —
galbeni ca turta de cear[.
Bolnavul multe zice =i s[-
n[tosul face ce =tie.
Bolnavul nu se ]ntreab[.
Bucura\i-v[ cu cei ce se bucur[
=i pl`nge\i cu cei ce pl`ng.
Capul c`nd te doare, tot trupul
bole=te.
C[scarea cea dint`i cere
c[p[t`i.
C`nd ]mb[tr`ne=ti, nu-\i tre-
buie nimic.
C`rna f[r[ nas moare de
necaz.
Ce folose=te bolnavului patul
de aur?
 — Activit[\ile omului —
Cel bolnav nu e bucuros nici
de pat de aur.
Cel s[n[tos n-are nevoie de
doctor.
Celui bolnav =i mierea i se pare
amar[.
Celui fl[m`nd p`inea-i ]n
g`nd.
Chiorul ]ntre orbi este ]mp[rat
(rege).
Cine doarme ]n asfin\it de
soare, capul ]l doare.
Cine doarme mult, tr[ie=te
pu\in.
Cine-i s[n[tos e destul de
bogat.
Cine se culc[ t`rziu =i doar-
me diminea\a, ]=i scurteaz[
via\a.
Cine se gr[be=te, ostene=te.
Cin’ va m`nca mult[ miere, o
s[ verse =i fiere.
Cu toat[ gem[tura duce lin-
gura la gur[.
Dac[ nu e=ti s[n[tos, nim[nui
nu-i e=ti de folos.
Dec`t s[ r[m`n[-n h`rg[u,
mai bine s[-mi fie r[u.
De o umbr[, de-o n[luc[
frigurile ]l apuc[.
De multe ori necazul ]m-
bat[ mai r[u dec`t orice
b[utur[.
Din sg[ibuli\a (cea) mic[,
bub[ mare se ridic[.
123
Doctoria babelor: nici nu-l
scap[ de boal[, nici nu-l las[
s[ moar[.
Dou[ be\e ]n pantalon —
imita\ie de om.
Durerile mari sunt mute.
E bolnav: dintr-o p`ine numai
cu\itul ]i r[m`ne.
E gras de-i numeri coastele.
E ]ntr-o doag[.
E slab de-l bate v`ntul (d[
v`ntul jos).
Fiecare boal[ ]=i are leacul ei.
Fiecare se leag[ acolo unde-l
doare.
Galben de gras, de-i curge
untura pe nas.
Haina b[tr`nului ]i grea.
I-au obosit papucii.
Iapa fl[m`nd[ ]=i uit[ de
m`nz.
I s-au ]nc[lzit urechile.
}i trage cu oala, ca s[ treac[
boala.
}i \ine sa\ ca calului; trec`nd
drumul iar fl[m`nze=te.
}l doare un deget, dar nu =tie
care.
}n trup s[n[tos, minte vo-
ioas[.
La b[tr`ne\e m[ tem de poale
cre\e.
La b[tr`ne\e mintea se stric[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
La b[tr`ne\e nu se mai prinde
minte.
La b[tr`ne\e se simte cine nu
s-a cru\at la tinere\e.
L-a lovit damblaua.
La lucr[torul r[u toamna
inima pl`nge.
Leac s[ fie, s[ nu fie, plata
babei se =tie.
Leacul ]i c`teodat[ mai r[u
dec`t rana.
Mai tare =i mai vr[jma=[
jiganie dec`t foamea nu este.
M[n`nc[ =i mere p[dure\e.
N[du=ala scoate boala.
Nici o boal[ mai grea ca boala
b[tr`ne\elor.
Nici somn lung f[r[ visuri,
nici vorb[ lung[ f[r[ min-
ciuni.
Nici viu printre vii, nici mort
printre mor\i.
Nu-i boal[ f[r[ leac.
Numai acel de sufer[ =tie ce-i
durerea.
Nu m[ doare nici capul.
Nu te ]ntrece cu dedeochiul.
O boal[ vindec[ pe alta, c`nd
vine una dup[ alta.
Obrinteala r[nii de pe margini
se cunoa=te.
Omul caut[ leac unde simte
c[-l doare.
124
Omul, c`nd ]i s[n[tos, ]=i
caut[ singur boala.
Omul dac[ ]mb[tr`ne=te, f[-i
sicriu de odihnit.
Omul de chinuri =i necazuri
]mb[tr`ne=te.
Omul la m`nie cade-n ne-
bunie.
Orbul c`nd d[ de perete
socote=te c[ s-a ispr[vit lu-
mea.
Orbul cu ]ntrebarea a nimerit
Br[ila.
Orbului degeaba ]i spui c[ s-a
f[cut ziu[.
Parc[ a tras ]n plug.
Parc[ i-au luat p`nza de pe
obraz.
Pe durerea mare alta mai mare
o t[m[duie=te.
Rana c`t de mic[, dac[ nu-
ngrije=ti de ea, cur`nd se face
mai rea.
Rana dac[ se deschide, ane-
voie se ]nchide.
Rana obrintindu-se =i patima
]nvechindu-se, a se vindeca cu
nevoie va fi.
Rana se vindec[, dar semnul
r[m`ne.
Rana veche u=or s`nge-
reaz[.
Sara te culci pl`ng`nd =i
diminea\a te scoli r`z`nd.
S[n[tatea e cea mai bun[
avu\ie.
 — Activit[\ile omului —
S[n[tatea e mai bun[ ca
toate.
S[n[tatea face banii =i banii
s[n[tatea.
S[n[tatea goal[, ca o oal[
goal[.
Sc`rba e boala cea mai greu
de lecuit.
Sc`rba pe om mai tare ]l
]mboln[ve=te dec`t boala.
Slab de-l bate v`ntul.
Somnu-i rupt din moarte.
Somnul dulce nimic n-aduce.
Somnul dulce via\[ ne-adu-
ce.
Somnul e (oglinda) pilda
mor\ii.
Stomacul c`nd chior[ie=te, la
dem`ncare g`nde=te.
Surdul nu aude, dar o (le)
potrive=te.
+i-a uitat anii.
+i-a uitat =i zilele.
Tacu-i leacul!
Tare-i bine =i frumos, c`nd e
omul s[n[tos.
Te g[se=te boala g[lbinarei =i
frigurile pungii.
Toat[ boala are leacul ei.
Tusa =i junghiul ]s surori.
Uit[-te la obraz =i m[-ntreab[
de necaz, uit[-te la fa\[ =i m[-
ntreab[ de via\[...
125
CUPRINS
Umbl[ dup[ somn ca =erpii
dup[ lapte.
Voinic, s[n[tos, numai galben
de v`rtos.
Vorbele nu potolesc foamea.
VIA|A
(tematic[ unitar[ =i mixt[)
A avea nou[ vie\i (suflete).
A avea zile c`te buruiene.
A avea zile cu carul.
A c[lca iarb[ verde.
A fi cu zilele ]n m`n[.
A fi v[zut de Soare.
A se \ine ]ntr-un fir de a\[.
A tr[i ani ]mprumuta\i.
Cine se gr[be=te, pu\in tr[-
ie=te.
Dup[ via\[ — =i m`ndrea\[.
}i st[ via\a ]ntr-un fir de a\[.
Via\a e scump[ ori=icui.
Via\a f[r[ n[dejde ]i ca noap-
tea f[r[ zori.
Via\a-i din buc[\i.
Via\a ]\i petreci, cu n[dejdile
seci.
Via\[ c`rpit[ cu a\[, de toate
zilele ]\i vine grea\[.
Via\[ legat[ cu a\[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
MOARTEA
(tematic[ unitar[ =i mixt[) A-i c`nta cucul ]n spate.
A avea leac numai zama de
h`rle\.
A avea moarte ]ntunecat[.
A avea oase moarte.
A b[ga pe cineva ]n mor-
m`nt.
A bea paharul mor\ii.
A da colac =i lum`nare.
A da gene-n gene.
A da (l[sa) ortu popii.
A da m`na cu moartea.
A da ochii cu moartea.
A da ochii peste cap.
A f[cut larg ]n cas[.
A fi cu un picior ]n groap[ =i par.
cu unul pe mal.
A fi dus cu sania.
A fi dus cu \olul.
A fi dus pe n[s[lii.
A fi ]n gura mor\ii.
A fi ]n m`na mor\ii.
A fi mort de viu.
A fi oale =i ulcioare.
A fi pe duc[.
A fi pe lumea cealalt[.
A fi pe patul de moarte.
A fi uitat de moarte.
A-i c`nta aleluia.
126
CUPRINS
A-i c`nta aghiosul.
A-i c`nta cucul r[u.
A-i c`nta popa.
A-i c[dea steaua.
A-i cunoa=te (cuiva) moar-
tea.
A-i da colac =i lum`nare.
A ie=i cu t[lpile ]nainte.
A-i intra zilele ]n sac.
A-i m`nca cioara colacul.
A-i m`nca coliva (cuiva).
A-i muri cuiva moartea.
A intra ]n anul mor\ii.
A-i pune crucea la cap.
A-i putrezi ciolanele (cuiva).
A i se apropia (cuiva) funia de
A i se curma firul vie\ii.
A i se ]ntuneca steaua.
A i se m`ntui a\a de pe ghem.
A i se n[z[ri sania.
A i se rupe calea-n cruce.
A i se trece becul.
A-i suna ceasul.
A-i suna coliva ]n piept.
A-i suna sc`ndura.
A-i veni doctor dup[ moarte.
A ]nceta din via\[.
A ]nchide ochii.
A ]nchide ochii sub cei patru
co\i de p[m`nt.
 — Activit[\ile omului —
A ]nchina steagul.
A ]ntinde picioarele.
A l[sa ceva cu limb[ de
moarte.
A lep[da potcoavele.
A-l lua dracul pe cineva.
A-l pupa pe cineva h`rca.
A m`nca colacul (cuiva).
A merge cu picioarele ]n sus.
A mo=teni p[m`ntul.
A muri cu zile.
A muri f[r[ lum`nare.
A murit ]nghesuit la poma-
n[.
A murit =i a putrezit foarte de
mult, de s-a f[cut curat p[-
m`nt.
A nu-l mai durea din\ii.
A nu-l mai vedea Soarele.
A nu mai avea zile.
A nu mai bea ap[ rece.
A nu mai vedea Soarele.
A nu se alege nici cenu=a din
cineva.
A pune coasta la p[m`nt =i
fa\a la r[s[rit.
A pune corpul ]n p[m`nt.
A pune m`inile pe piept.
A pune ochii ]n grind[.
A pupa p[m`ntul rece.
A se ag[\a ca moartea de om
s[n[tos.
A se bate cu moartea.
127
A se da de ceasul mor\ii.
A se duce cu c[lc`iele ]na-
inte.
A se duce cu zile ]n mor-
m`nt.
A se duce de veci.
A se duce la zarz[ri.
A se duce pe apa s`mbetei.
A se duce pe ceea lume.
A se duce pe drumul ne]n-
tors.
A se duce s-o vad[ pe bunica.
A se ]nsura cu =ase sc`nduri
de brad.
A se sf`r=i.
A se trece.
A sta cu \[r`na ]n gur[.
A-=i da duhul.
A-=i da rada.
A-=i ]ncheia catastihul.
A-=i juca ultima carte.
A-=i pune cap[t zilelor.
A-=i trage sufletul.
A tr[it =i a vecuit, nu e p[cat
s[ moar[.
A tr[i un trai =i jum[tate.
A trece drumul ]n cealalt[
]mp[r[\ie.
A vedea moartea cu ochii.
A veni cu m`inile pe piept.
Bun om, p[cat c[ mor al\ii
]naintea lui.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Ce apuc[ p[m`ntul, lesne se
uit[.
Cel de se teme de moarte,
alearg[ dup[ ea.
Cine a murit an, an s-a ]n-
gropat.
Cine moare, groapa lui =i-o
astup[.
Cine moare, nu mai vine.
Cine se ]nva\[, moartea ]l
dezva\[.
Co=ciugul acoper[ gre=elile
doctorilor.
Cu limb[ de moarte.
Cu n[dejdea te duci =i-n
groap[.
Cu pl`nsul nu se ]nviaz[
mor\ii.
Dac[ moare nevasta mea, se
duce lumea jum[tate; dac[
mor =i eu, se ispr[ve=te lu-
mea.
D-aci ]nainte ciobu’ =i lu-
m`narea.
De-aici ]nainte sapa =i lo-
pata.
De ar muri omul de c`te ori
se boln[ve=te, n-ar mai fi
oameni pe p[m`nt.
De-ar =ti omul c`nd are s[
moar[, =i-ar s[pa groapa
singur.
De moarte nimeni nu e gata
c`nd sose=te ceasul.
128
De omul viteaz =i moartea face
haz.
Dup[ moarte, poc[in\[.
Dup[ ultima baie, scapi de
toate grijile.
Era s[-l ieie buha.
Fiecare-i dator c-o moarte.
Fiecare moare pentru el.
Gol ai venit, gol te duci, cu
tine d-aici nimic duci.
I-a apus steaua.
I-a c`ntat ve=nica pomenire.
I-a m`ncat sc`ndurile fa\a.
I-a suflat ]n lum`nare.
I-a venit doctorul dup[ moarte.
I-a zis popa cu cadelni\a la
cap.
Ie=i\i, mor\i, din gropi, s[
intr[m noi viii.
I s-a curmat firul vie\ii.
}l caut[ moartea pe acas[ =i
el umbl[ prin vecini (sat).
}=i aprinde lum`nare d-am`n-
dou[ c[p[t`iele.
Lacrimile nu s-ar mai usca,
dac[ mor\ii nu s-ar uita.
La groapa altuia e u=or s[
c`n\i aleluia.
Mai bine s[ mori m`ine, nu
azi.
M`ng`ierea s[racului e moar-
tea.
 — Activit[\ile omului — CUPRINS

Moare calul, ]i r[m`ne =aua, O dat[ moare omul.

moare omul, ]i r[m`ne nu- O moarte are omul.
mele.
Omu-i cu moartea dup[ cap.
Moartea ]i ]mpac[ pe to\i.
Parc[ i-a luat p`nza de pe
Moartea le ]nchide gura la obraz.
to\i.
Parc[ i-a luat umbra.
Moartea nu alege.
P`n[ la moarte sunt toate.
Moartea nu mai are moarte
S-a dus baba cu colacii.
c`t o fi p[m`ntul.
S-a dus ]nainte de a-i bate
Moartea nu spune c`nd vi-
ceasul.
ne.
S-a dus s[-=i vad[ moartea cu
Moartea nu va s[ =tie de averi,
ochii.
de bog[\ie.
Somnul cu moartea fra\i
Moartea nu vine la noi c`nd o
gemeni s-au n[scut.
chem[m.
Somnul peste m[sur[ este
Moartea ocole=te pe cel vi-
fratele mor\ii.
teaz.
+i-a dat mult de poman[.
Moartea totdeauna ]=i caut[
pricin[. +i-a m`ncat norocul ca \iganul
biserica.
Mortul nu se (mai) ]ntoarce de
la groap[. +i-a tr[it traiul, =i-a m`ncat
m[laiul.
Mor\ii cu mor\ii, viii cu viii.
Treci zi, treci noapte, apropie-
Mor\ii nu se vorbesc de r[u.
te moarte.
Nimenea n-o s[ tr[iasc[ lumea
s[ o mo=teneasc[.
VIA|{, MOARTE
Nu fac viii ce zic mor\ii.
(tematic[ mixt[)
Numai c`nd moare omul se
cunoa=te ce-a fost. A muri =i a ]nvia.
Numai de nu i-ar muri mul\i A tr[i un trai =i cu al mor\ii,
]nainte. dou[.
Numai moartea-i f[r[ leac. Azi tare, m`ine mare, poi-
Numai mortul nu-=i mai schim- m`ine pe spinare.
b[ portul. C`t de r[u s[ tr[iasc[ omul,
Numai pro=tii se tem de moarte. tot nu se ]ndur[ s[ moar[.
129
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
C`te-n lume se nasc, mor
toate.
Ce ]nghite p[m`ntul, via\[ nu
mai are.
Ce se na=te, moare.
Cine se teme de moarte, =i-a
pierdut via\a.
Cine vede na=terea, vede =i
moartea.
Dec`t via\[ cu necaz, mai bine
moarte ]ntr-un ceas.
De moarte nu te teme =i de
via\[ nu fii cu grij[.
De moarte =i de nunt[ ni-
meni, niciodat[, nu poate fi
gata.
La ]nsur[toare =i la moarte nu
se poate s[ n-ai parale.
Mai bine moarte cinstit[,
dec`t via\[ pricopsit[.
Mai bine s[ te ]nsori de dou[
ori dec`t s[ mori o dat[.
Moartea unora este via\a
altora.
Moartea voinicului — din
m`na calicului.
Na=terea omului e pentru al\ii;
moartea e a lui.
Nici cu viii, nici cu mor\ii.
Nici n-am la ce muri, nici la
ce tr[i.
Nu-i via\[ f[r[ vin[ =i moarte
f[r[ pricin[.
Nunt[ f[r[ r`s =i moarte f[r[
pl`ns nu se poate.
130
CUPRINS
Nunt[ f[r[ vorbe =i moarte
f[r[ b[nuial[ nu se poate.
Nu se =tie cine moare =i cine
tr[ie=te.
Omul, c`t de b[tr`n s[ fie, tot
nu vrea s[ moar[.
Omul c`t s[-mb[tr`neasc[ tot
cere s[ mai tr[iasc[.
Omul =i din nec[tare moare,
=i zile c`nd are.
Omului mare ]i sun[ clopotul
=i la via\[ =i la moarte.
Vai de moarte f[r[ r`s =i de
nunt[ f[r[ pl`ns!
Via\a-i scurt[, moartea-i
ve=nic[.
Via\a ur[=te, iar moartea
]mpac[.
RELA|II DE RUDENIE
(tematic[ simpl[ =i com-
plex[ etc.)
A c[utat c`t a c[utat, dar
soacr[ bun[ =i-a c[p[tat.
Aduci nora cu scripca =i n-o
po\i scoate nici cu sapa.
A fi (cuiva) =i mam[, =i tat[.
A fi cu=m[ ]n cas[.
A fi dintr-un aluat.
A fi pentru unii mum[ =i pentru
al\ii cium[.
A fi piatr[ de moar[ ]n cas[.
 — Activit[\ile omului —
A fi st`lpul casei.
A fi un suflet ]n dou[ trupuri.
Ai copii, ai griji mii, iar cel ce
nu are cu dorul lor moare.
Ai copii, ai =i necaz.
A intrat nora-n blide.
Ai =tiut a s[ruta, trebuie s[ =tii
=i a leg[na.
A nu cunoa=te neamurile.
A nu-i fi jale nici de ma-
m[-sa.
Argintu’ =ede-n lad[ =i ur`tu’
jos pe vatr[.
Ascult[ ]nv[\[tura tat[lui t[u
=i nu uita pove\ele maicii tale.
A se ]mp[ca ca fra\ii.
A se lua (a fi) fra\i de cruce.
Ast[zi copilul te vinde ]ntr-o
lingur[ de ap[.
A-=i c[uta cal de mire.
A-=i c[uta soacr[.
Azi joac[ na=u(l) la mine,
m`ine la tine.
B[rbat bun =i usturoi dulce nu
se poate.
B[rbatul are ochi s[ vad[,
femeia are ochi s[ fie v[zut[.
B[rbatul duce greul, dar
femeia e temeiul.
B[rbatul m`n[ boii =i ar[,
nevasta doarme-n c[mar[.
B[rbatul poart[ p[l[ria =i
nevasta gospod[ria.
131
B[rbatul s[ aduc[ cu sacul,
muierea s[ scoat[ cu acul.
Binecuv`ntarea p[rin\ilor
]nt[re=te casa fiilor.
Blestemul de mum[, ca ghea-
ra de cium[.
Blestemul de tat[, ca stana de
piatr[.
Blestemul p[rin\ilor e ca
piatra mun\ilor.
Bog[\ia =ede-n lad[ =i toanta
=ede pe vatr[.
Care o fi, tot un b[rb[\el mi-o
fi.
Casa f[r[ femeie ]i pustie pe
din[untru, casa f[r[ b[rbat ]i
pustie pe dinafar[.
Cat[ nevast[ s[-\i plac[ \ie, nu
altora.
C[ma=a copilului arat[ ce
mam[ are.
C`nd eram la mama, =i eu
=tiam s[ cos, c[ mama ]mpun-
gea, =i eu tr[geam cu acul.
C`nd se na=te b[iatul, r`d
pere\ii; c`nd se na=te fata,
pl`ng pere\ii.
C`nd se-nsoar[, nu i-i de
moar[.
C`nd te ]nsori, s[ te ]nsori, iar
nu s[ te m[ri\i.
Ce a f[cut mama =i tata, o s[
fac[ fiul =i fata.
Ce na=te din pisic[, =oareci
m[n`nc[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cinci degete sunt la o m`n[ =i
nu seam[n[ unul cu altul.
Cine are b[tr`n, s[-l v`nd[, =i
cine n-are — s[-l cumpere.
Cine are fete multe, adun[
nebunii de pe drumuri.
Cine are fete multe, se ]nchin[
la oricine.
Cine caut[ nevast[ f[r[ cusur,
ne]nsurat r[m`ne.
Cine nu se ]ndur[ de varg[,
pierde copilul.
Cine se bucur[ la avere, ia f[r[
pl[cere.
Cioarei i se par puii ei de
p[un.
Coco=ul nici mum[, nici sor[
are.
Copiii ]s cinstea p[rin\ilor, iar
p[rin\ii — lauda copiilor.
Copii mici — griji mici, copii
mari — griji mari.
Copilul cu moa=e multe r[-
m`ne cu buricul net[iat.
Copilul nepedepsit ajunge
neprocopsit.
Copilul spune c[-i b[tut, dar
nu spune de ce.
Cre=te puii t[i, c[ de ei ai s[
piei.
Cu bani g[se=ti =i tat[ =i
mam[.
Cui i-e mil[ de copil, nu-l
iube=te.
132
Cu l[uta =i cu toabe adusei ]n
cas[ gloabe.
Cum e tata, a=a-i =i fiul.
Cu neamurile s[ m[n`nci, s[
bei, daraveri s[ n-ai cu ei.
Dac[ badea ar avea cosi\e, i
s-ar zice lele.
Dac[ limba femeii ar fi mai
scurt[, zilele b[rbatului ar fi
mai lungi.
Dac[ moare finul, se pierde
cumetria.
De ar muri socru’, ca s[-i apuc
locu’!
De r[m`neai, ]mi erai ca un
frate, iar de nu, ]mi e=ti ca doi.
Din fata cea hain[ nu mai
faci gospodin[; iar din una
s[r[cu\[ faci bun[ gospo-
dinu\[.
Din p[rin\i se trag =i copii r[i,
=i copii cumin\i.
Ea poate \ese sub pat, c-are
mil[ de b[rbat.
E tat[-s[u ]n picioare.
Eu ]i sunt na=u(l).
Fata care-alege mult, se m[rit[
dup[ mut.
Fata cea mai mare m[rit[ pe
cea mai mic[.
F[-m[, mam[, =i pe mine, s[
m[ fac frumos ca tine.
F[-mi, mam[, o cu=m[ bun[,
s[-\i aduc o nor[ strun[.
 — Activit[\ile omului —
F[r[ b[rbat ]i pustie ograda,
f[r[ femeie — casa.
Fecior de dup[ gard.
Femeia bun[ e b[rbatului
cunun[.
Femeia bun[ e plug de aur la
casa omului.
Femeia care-i cuminte ]i mai
mare dec`t un b[rbat.
Femeia cine-=i love=te, norocul
]=i oropse=te.
Femeia cinstit[ — piatr[
nepre\uit[.
Femeia curat[ te ]ndeamn[ la
via\[.
Femeia ]n\eleapt[ ]=i zide=te
casa.
Femeile nem[ritate, ca bu-
catele nes[rate.
Fericit este b[rbatul care are
o femeie bun[.
Fie ca o naib[, numai bani s[
aib[.
Fiecare na= ]=i are na=ul.
Fiec[ruia i se pare c[ copilul
s[u e mai frumos, de-ar fi c`t
de ur`cios.
Fie un b[\ descojat, tot se
nume=te b[rbat.
Fine, fine, dar porc de c`ine.
Fl[c[ul care se \ine, ia fata
care r[m`ne.
Frate, frate, dar p`n[ unde se
poate.
133
Fratele de cruce, c`nd te vede,
fuge.
Fratele ]\i scoate ochii.
Frumoas[ nor[ dob`ndi=i, dar
se uit[ cam piezi=.
H`rtoapele m[rit[ toantele,
ponoarele m[rit[ chioarele.
Ieri se juca ]ntre fete =-ast[zi
=ade-ntre neveste.
}l trag copiii de poal[.
}l trage vi\a.
}mpreun[ cu apa zv`rle =i
copilul.
}n fa\[ mum[ =i ]n dos ciu-
m[.
}ntre ai mei am fost =i ai mei
nu m-au cunoscut.
}=i cunoa=te mo=ul nepo\ii.
Jup`neasa \ine casa, dar
jup`nul \ine drumul.
L-a b[gat mum[-sa ]n lad[ =i
l-au m`ncat moliile.
La culcare, fat[ mare, las[
nora s[ mai toarc[, s[ fac[
c[me=i de soacr[.
L-a ]mbrobodit femeia.
La unii mum[ =i la al\ii ciu-
m[.
Lelea joac[ p`n[-n noapte, iar
b[rbatu-i e pe moarte.
Lesne a se ]nsura =i greu a se
dessura.
Mai aproape din\ii dec`t
p[rin\ii.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Mai bun este prietenul cel de
aproape, dec`t fratele de
departe.
Mai mul\i ]ntreab[ de mama
dec`t de tata.
Mai mul\i se uit[ la mireas[
dec`t la mire.
Mama bate, mama pup[.
Mama bun[ ]=i ceart[ b[ia-
tul.
Mama, c`nd m-a dat, tot m-a
]nv[\at.
M[riti=ul te leag[ de m`ini =i
de picioare.
M`ng`ie copilul numai c`nd
doarme.
Mi-i ca =i un tat[.
Mireasa vede masa.
Mo=iile m[rit[ mom`ile,
sutele m[rit[ slutele.
Muierea c`nd lipse=te, casa se
risipe=te.
Mul\i alearg[ la nunt[, dar
numai mirele se folose=te.
Mul\imea copiilor — averea
omului.
Muma cea bun[ nu ]ntreab[
pe copii de le este foame.
N-are taica (tetea) c[ \i-ar
da.
Na=ul boteaz[, na=ul cutea-
z[.
Nevasta cu mintea bun[ e
b[rbatului cunun[.
134
Nevasta nu-i un petic, s[-l co=i
=i pe urm[ s[-l desco=i.
Nevast[ mai po\i g[si, dar
mam[ ba.
Nici un p[rinte nu-=i ]neac[
copiii.
Numai tat[ =i mam[ nu po\i
cump[ra pe bani.
Nu pomeni pe tat[l t[u cu
coliva altuia.
Nu s-a ]nsurat cu fata, ci cu
banii.
O dat[ vede na=ul buricul
finului.
Omul cu rude nu piere.
Palma de la neam te ustur[
mai r[u dec`t cea de la str[in.
Parc[ am omor`t pe mama.
P[catele p[rin\ilor — pe-
deapsa pruncilor.
P[rintele cu un copil numai,
ca orbul cu un ochi.
P`inea c`t de proasp[t[, vinul
c`t de vechi =i nevasta c`t de
t`n[r[.
P`n[ nu m-oi vedea cununa-
t[, nu m[ \iu c[ sunt m[ri-
tat[.
Pentru bani ia =i pe fata
dracului.
Podoaba la p[rin\i — copiii
cei mul\i.
Pui de lele.
Puiul cel bun se cunoa=te dup[
creast[.
 — Activit[\ile omului —

R[u e c`nd pl`ng p[rin\ii. +i cioara-=i laud[ puii.

Rubedenie la rubedenie tra- +i fiara cea mai crud[ cinste=-
ge. te neamul s[u.
Ruda la vreme de nevoie se +tiu c[ m[-nsor la var[, dar
cunoa=te. mie-mi trebuie disear[.
S-a s[turat soacra de poam[ Tat[l adun[ paiele ca aurul,
acr[. fiul risipe=te aurul ca paiele.
S[race b[rbate, c[ asear[ Te iube=te soacr[-ta.
muri=i =i nu te mai putui uita.
Tineric[ o luai, de-o sut[
S[rmanul b[rbatul prost, bun cincizeci de ai.
odor la cas[-a fost.
Toat[ a lui nerozie e de la
S[-\i iei nevast[ de cas[, nici
p[rin\i mo=ie.
ur`t[, nici frumoas[.
Toat[ pas[rea ]=i ap[r[
S`ngele ap[ nu se face.
puii.
S`ngele nevinovat cere r[z-
bunare. Toat[ vaca vi\elul ]=i linge.
Se leap[d[ =i de tat[-s[u. Tot cam dup[ neam merg
toate, din ce este nu-l po\i
Se pl`ng cele m[ritate c[ nu
scoate.
au de b[rba\i parte, dar cele
v[duve ce s[ zic[ c`nd la Tot na=u-=i are na=.
inim[ le pi=c[. Tr[iesc ca fra\ii =i se iubesc ca
Se scald[ ]n zestrea muierii. dracii.
Soacr[, soacr[, poam[ acr[! Uit[-te la mum[-sa =i cunoa=te
De te-ai coace, c`t te-ai pe fie-sa.
coace, tot dulce nu te-ai mai Umbla cu m[m[liga-n traist[
face. =i nu-=i g[sea mireas[.
Sor[ de scoar\[. Unde d[ mama, carnea cre=te.
Spune-mi cine-i mam[-sa, ca
Unde nu-i b[rbat ]n cas[, nu e
s[-\i spun cine-i fiic[-sa.
nici p`ine pe mas[.
Sunt rude dup[ iapa cea Un tat[ poate s[ hr[neasc[
alb[. zece fii, dar zece fii nu pot s[
Sunt rude, pentru c[ au uscat hr[neasc[ un tat[.
c[m[=ile la un soare. Vai de nunt[, c`nd lipse=te
+apte fra\i pe un copac. mirele!
135
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti — CUPRINS

Vecine, s-a dus b[rbatu-meu laA fi oastea lui Papuc-Hogea-

moar[; nu =tiu, s[ m[ m[rit Hogegarul.
sau s[-l mai a=tept. A-i trage cuiva ca la Se-
Vezi mama, apoi ia fata. vastopol.
Via =i mo=ia m[rit[ urgia. A ]nc[lecat pe breazu’, ca un
Via\a nec[s[torit[, la b[- Mihai Viteazu’.
tr`ne\e e cea mai ur`t[. A lua un lucru pe r[boj.
Vinde =i pe tat[-s[u. A m`nca pita lui vod[.
Vorbesc soacrei, s[ priceap[ A pune pe vod[ ]n scaun.
nora. A scoate (vinde) la mezat.
Zestrea =ade ]n lad[ =i el cu A se deprinde cu toate ca
sluta ]n vatr[. ogarul turcului cu mere p[-
Zestrea toate le astup[; ea =idure\e.
pe dracu-l pup[. A spune dup[ r[bu=.
Zi c[ nu \i-e mam[. A-=i aprinde paie ]n cap.
A-=i aprinde rogojina ]n cap.
ISTORICE, A-=i pune cenu=[ pe cap.
ISTORICO –SOCIALE
A =terge de pe r[boj.
A da bir cu fugi\ii. At`ta pagub[-n |ara Moldovei!
A da sfar[ ]n \ar[. A tr[i ca Bimba=a-Sava.
A fi Alexandru Macedon. A vedea pe B`cu.
A fi be=leag[. A veni cu brazda ]n cap.
A fi c`rjaliu. A veni cu jalba ]n pro\ap.
A fi de pe vremea lui Ciub[r- Bate toba la Craiova, de
vod[. s-aude ]n Moldova.
A fi Ducipal. Bate v`ntul din Balcani de o
mul\ime de ani.
A fi dup[ legea lui Carage*.
Belu bele=te, Golescu gole=te,
A fi joimir.
Manu jupuie=te*.
A fi Novac.
*
Aluzie la boierii cu acest
*
Aluzie la codul de legi nume care, fiind mari demnitari
instaurat de domnitorul Cara- în timpul lui Caragea-vod[,
gea; prin extinderea sensului, a jefuiau poporul. Prin extensiu-
fi de lege veche, om învechit. ne, satir[ la adresa spoliatorilor.

136
 — Activit[\ile omului —
Binele l-a luat turcu’.
Ca ]n codrul Vl[siei.
Ca ]n \ara lui Papuc.
Ca pe vremea lui L[cust[-
vod[.
Ca pe vremea lui Pazvante.
Ca pe vremea turcului.
Ca =i c`nd au trecut turcii.
C`nd era Cuza, ardea focul =i
spuza.
C`nd tragi clopotele la Hotin,
se-aude la Izmail.
C`t H`ncu =i p[m`ntul!
Cum e turcul, =i pistolul.
Cum ]i arcul, a=a-i =i t[ta-
rul.
De c`nd cu zavera.
De pe vremea lui Ciub[r-
vod[.
De pe vremea lui Papur[-
vod[.
Din gur[ ]n gur[, are s[
ajung[ p`n[ la urechile lui
vod[.
Din vremea lui Han-t[tar.
Doar nu-i \ara-n jac!
Dreptatea a luat-o turcul.
Dreptate turceasc[.
Fuge, de parc[-l m`n[ turcii
din urm[.
Gerul lui Marcoci.
Ho! stai, c[ nu dau turcii.
137
I-a crescut nasul cel t[iat*
}n urma zaverei mul\i viteji se
arat[.
La moara H`ncului.
Nici turc, nici turlac.
Numai Dun[rea =tia c`te \ara
suferea.
Nu mai e timpul turcului.
O iarn[ de-a lui Han-t[tar.
Parc[-i ]n \ara lui Han-t[tar.
Parc[-i ]n \ara lui Papur[-
vod[.
Parc[-i pa=a din Rusciuc.
Sara ghigar, diminea\a sp[-
tar.
Schimbarea domnilor — bu-
curia nebunilor.
Se bat turcii la gura lui.
Se fur[ ca ]n (pe) vremea lui
Caragea**.
Se las[ ]n n[dejde ca turcu(l)
]n sabie.
Se trage de la Ciub[r-vod[, pe
care l-au m`ncat guzganii.
*
Aluzie la obiceiul de a se
cresta conspiratorilor preten-
den\i la domnie nasul. Prin
aceasta ei erau sco=i pentru
totdeauna din competi\ie.
**
Aluzie la boierii cu acest
nume care, fiind mari demnitari
în timpul lui Caragea-vod[,
jefuiau poporul. Prin extensiu-
ne, satir[ la adresa spoliatorilor.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Turcii gonesc iepurele cu
carul.
Turcul, de e turc, =i tot te las[
]nt`i s[ mai m[n`nci =i apoi
te omoar[.
Turcul pl[te=te!
Turcul te bate, turcul te ju-
dec[.
Turcul te taie, turcul te ju-
poaie.
Turcului s[-i dai bani =i s[-i
sco\i ochii.
|ara moare de t[tari, Sdroan-
\a pune l[utari.
|ara piere de t[tari, Stanca
bea cu l[utari.
Vinovatul pl[te=e din\ii (ju-
decata) turcului.
Vod[ da, H`ncu ba.
Vod[ vrea =i H`ncu ba.
PATRIOTICE
Ajut[-\i \ara, precum =i ea te
ajut[.
Bine sau r[u, dar e pe locul
t[u.
Cine caut[ spre str[in, ]n-
str[inat va r[m`ne.
Cine patria nu-=i iube=te,
du=manul ei se nume=te.
E mai bine ]n coliba ta, dec`t
]n palatul altuia.
Fie p`inea c`t de bun[, nu-i
bun[-n \ar[ str[in[.
138
CUPRINS
Fie p`inea c`t de proast[, tot
se cheam[ \ara noastr[.
Locul natal \i-i mam[ dra-
g[.
Mai bine ]n satul t[u cu
m[laiul c`t de r[u.
Mai bine p`inea mai proast[,
s[ se zic[-n \ara noastr[.
Mai bun[ hula din satul t[u,
dec`t lauda din satul str[in.
Pe du=manii \[rii tale s[-i
soco\i ca pe ai t[i.
Prin str[ini s[ fie miere =i
zah[r, c[ tot ]i amar.
JURIDICE
A b[ga la ap[ (pe cineva).
A pune pravil[.
A-=i face lege.
Ca s[ ne bucur[m de libertate,
trebuie s[ =tim s[ ne supunem
legilor.
C`nd ai vreo judecat[, pre-
g[te=te-te de plat[.
C`te bordeie, at`tea obiceie.
Cea mai bun[ judecat[ ]i
]mp[c[ciunea.
Cel ce pl`nge ]naintea ju-
dec[torului ]=i pierde lacri-
mile.
Cerul, p[m`ntul, focul =i apa
n-au judecat[.
Chiar omul cu judecat[ gre-
=e=te c`teodat[.
 — Activit[\ile omului —
Cine fuge de judecat[, dreptate
nu are.
Cine legea nu-=i cinste=te, f[r[
lege se nume=te.
Cine se judec[ adesea, ori
pierde un bou, ori c`=tig[ o
pisic[.
Cine umbl[ dup[ judecat[, s[
nu crezi c[ moare la el acas[.
Cum e \ara, =i obiceiul.
Dac[ n-ai treab[, f[-te mar-
tor.
D[-i cu judecata, nu cu lo-
pata.
De atunci se-nmul\esc lotrii de
c`nd se-nmul\esc =i legile.
Dec`t o judecat[ dreapt[, mai
bine o ]nvoial[ str`mb[.
Din judecat[-n judecat[, a
r[mas f[r[ o postat[.
El judec[, el sp`nzur[.
}nt`i judec[-te pe tine =i apoi
judec[ pe altul.
}\i judec[ pe dracul =i \i-l
scoate =i dator.
Judecata e ca o tr[sur[ cu
dou[ oi=ti — c`nd ]nainte,
c`nd ]napoi o po\i m`na.
Judecata e ]n capul omului.
Judecata-i cu nasul de cear[.
Judecata lui Papuc.
Judecata nu o po\i face cu
lopata.
Judecat[ dup[ spr`ncean[.
139
Judec[torul c`nd ]\i e potriv-
nic, cu cine o s[ te judeci?
Judec[ ]nt`i pe om =i apoi ]l
sp`nzur[.
Judec[-m[ drept =i bate-m[
str`mb.
Judec[torii m[n`nc[ miezul =i
]mpricina\ii coaja nucii.
Judec[torul ca osia carului:
cum o ungi, nu mai sc`r\`ie.
Judec[torul e ca =arpele,
niciodat[ nu umbl[ drept.
Judec[\ile =tii c`nd le por-
ne=ti, dar nu =i c`nd le opre=ti.
Justi\ia e oarb[.
Legea — ca p`nza de p[ianjen:
t[unul o sparge, iar musca se
prinde.
Legea-i lege.
Legile le fac oamenii.
Lesne-i a judeca pe altul.
Lipsa fr`nge legea.
Lupul te p`r[=te, lupul te
judec[.
Mai bun[-i o pace dec`t o sut[
de procese.
Nevoia schimb[ legea.
Nu-i cu barda, ci-i cu jude-
cata.
Nu-i cu lopata, ci cu jude-
cata.
Nu judeca, ca s[ nu fii jude-
cat.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti — CUPRINS

Nu judeca dup[ cuvinte, jude- Dreptatea, cinstea =i cugetul

c[ dup[ fapte. curat sunt cele mai bune
Nu mi-e c[ m-a chior`t cio- calit[\i ale omului.
c`rlia, dar mi-e c[ m-a judecat Dreptatea n-are nevoie de
corbul. laud[.
Nu se judec[ omul de la prima Dreptatea nu moare nicio-
vedere. dat[.
Nu te v`r] ]n judec[\i. Dreptatea pe toate le biruie=te
Obiceiul legii are putere. =i adev[rul dec`t toate mai
Obiceiul sluje=te ca lege. tare este.
O s[ m[ judec p`n[-n p`nzele Dreptatea trebuie s[ \i-o faci
albe. singur.
S[ n-ajungi pe u=a tribu- Mai bine pu\in cu dreptate
nalului. dec`t mult cu str`mb[tate.
S[ =edem str`mb =i s[ ju- Nedreptatea r[stoarn[ sca-
dec[m drept. unele puternicilor.
Uit[-te ]n fa\[ =i judec[-i Omul nedrept se teme de
via\a. to\i.
U=or te-ncurci ]ntr-o judecat[, Pentru dreptate se arunc[ ]n
dar greu scapi de ea. foc.
Rar are numai unul dreptatea
DREPTATE, NEDREPTATE
=i atunci greu =i-o c`=tig[.
A fi om drept la vorb[. Umbl[ pe calea drept[\ii, dac[
Ai dreptate, dar n-ai s-o iei. vrei s[ te nume=ti drept.
Ai dreptate, numai nu \i-o
cau\i. ADEV{R, NEADEV{R
Cel ce iube=te nedreptatea, Adev[ru-i mai luminos dec`t
ur[=te sufletul s[u. soarele.
Cel ce sufer[ pe nedreptate, se Adev[rul a gr[i s[ nu te sfie=ti,
]nt[re=te. m[car c[ de prea pu\ini vei fi
Cine nu are dreptate, acela ascultat.
\ip[ mai tare. Adev[rul c`nd cercetezi, p[r-
Dreptatea a pierit din lume. tinirea s-o ]ndep[rtezi.
140
 — Activit[\ile omului —
Adev[rul de minciun[ se
desparte, c[ nu-i place ]n spate
s-o poarte.
Adev[rul de multe ori doare.
Adev[rul e dulce ca mierea,
iar neadev[rul e amar ca
pelinul.
Adev[rul e frumos ca pri-
m[vara.
Adev[rul e mai bun dec`t orice
jur[m`nt.
Adev[rul e mai scump dec`t
aurul.
Adev[rul este cum te v[d =i
cum m[ vezi.
Adev[rul este iubit de to\i, dar
nu to\i ]l primesc.
Adev[rul e urma drept[\ii.
Adev[rul iese deasupra ca
untdelemnul.
Adev[rul ]n de=ert =i nedovedit
a r[m`ne nu poate.
Adev[rul ]ntr-un cuv`nt, iar
minciuna ]n mii =i sute.
Adev[rul n-are nevoie de
judecat[.
Adev[rul n-are team[ de
judecat[.
Adev[rul nu-l po\i ascunde ]n
sac.
Adev[rul nu-=i schimb[ fa\a
niciodat[.
Adev[rul r[ne=te.
Adev[rul =i dreptatea locuiesc
141
]mpreun[: de dai de unul, dai
=i de cel[lalt.
Adev[rul =i dreptatea nu se
ve=tezesc niciodat[.
Adev[rul =i dreptatea sunt fra\i
de cruce.
Adev[ru-l =tie satul, dar nu-l
=tie ]mp[ratul!
Adev[rul umbl[ cu capu’
spart.
A pune m`na pe inim[.
A scoate adev[rul din piatr[
seac[.
At`tea drumuri a b[tut dup[
adev[r, c[ n-are pe cap at`tea
fire de p[r.
Cel mai drept pe lume este
adev[rul.
Cine ascunde adev[rul, acela
vinde minciuna.
Cu c`t adev[rul e mai amar,
cu at`t e mai dulce.
De la adev[r p`n[ la minciun[
e un lat de palm[.
Din vorb[ ]n vorb[ iese ade-
v[rul.
Iube=te adev[rul, dar iart[
gre=eala.
Lucrul cel mai cinstit este
adev[rul.
Nu c[lca adev[rul ]n picioare,
dac[ vrei s[ ai trecere la
oameni.
S[ nu te pui ]n poar[ cu
adev[rul =i dreptatea.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
FILOZOFICE
A alege din dou[.
A cunoa=te unde te doare
buba.
Adesea, una ad[st[m =i alta
]nt`mpin[m.
A face bort[ ]n ap[.
A face umbr[ p[m`ntului
degeaba.
A fi bun de pus la bub[.
A-i da de fund.
Alb[, neagr[ — asta e!
A nu c[dea nu se poate, dar
cinste ]\i face, c`nd cazi, s[ te
scoli.
Asta nu-i nici cea dint`i, nici
cea din urm[.
Ast[zi e=ti, m`ine nu e=ti.
A-=i vedea visul cu ochii.
A\a, unde-i mai slab[, acolo
se rupe.
A zg`nd[r] focul.
Ba c[-i teac[, ba c[-i pun-
g[.
Ba e alb[, ba e neagr[.
Binele a=teapt[ =i r[u.
Binele cu bine se r[spl[te=te.
Binele se uit[ mai lesne dec`t
r[ul.
Bine peste bine nu stric[.
Calea b[tut[ este cea mai
scurt[.
142
CUPRINS
Carnea f[r[ ciolan nu se
poate.
Ca s[ te aperi de fum deseori
te arunci ]n foc.
C`nd te g[se=te una, te g[sesc
mai multe.
C`te capete, at`tea p[reri.
C`\i oameni, at`tea n[ra-
vuri.
Ce-a fost, a trecut, ce-o mai
fi, o mai veni.
Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a
fost copt s-a scuturat.
Ce-ai spus, s-a dus.
Ce e ]nt`i, nu e pe urm[.
Ce-i prea mult, nu-i s[n[tos.
Chelului scufie de m[rg[ritar
]i trebuie.
Chipul omului e oglinda
sufletului.
Cine nu suie dealul, nu co-
boar[ coastele.
Cu binele se face totul, da cu
de-a sila — nimic.
Cu nimic nu faci nimic.
Cu pe=tele mic prinzi pe cel
mare.
Dac[ nu curge, tot pic[.
Dec`t o sut[ de ani =i r[i, mai
bine zece, da buni.
Dec`t s[ tr[ie=ti murind, mai
bine s[ mori tr[ind.
Dec`t un filozof ofticos, mai
bine un m[gar s[n[tos.
 — Activit[\ile omului —
Dec`t un ]n\elept mort, mai
bine un m[gar viu.
De ce fugi, nu scapi.
De ce te teni, de aceea nu
scapi.
De haram a venit, de haram
s-a dus.
De t[ceai, filozof r[m`neai.
De unde iei, nu pui.
De unde nu-i, de acolo nu se
vars[.
De unde tot iei =i nu pui,
cur`nd se ispr[ve=te.
Dou[ =i cu dou[ fac patru.
Dou[ =i cu trei fac =apte.
Dup[ bine vine r[u.
Dup[ noapte vine ziu[.
Este scar[ de suit, dar este =i
de cobor`t.
Este =i via\[, este =i moarte.
Face albul negru =i negrul
alb.
Ferice de cel ce se mul\ume=te
cu pu\inul ce-l are.
Fiecare gr[unte are f[in[, dar
are =i t[r`\[.
Firea, dec`t deprinderea, mai
veche este.
Foc dup[ foc, r[u dup[ r[u.
}nc[lze=te-te c`t arde focul.
}n cea mai frumoas[ gr[din[
g[se=ti =i buruieni.
}nceputu-i anevoie; urma vine
de la sine.
143
}n dar a venit, ]n dar s-a dus.
La deal greu, la vale r[u.
Las[ s[ fie, bine c[ nu-i.
Las’ c[-i bine, cu toate c[-i
r[u.
La toate urma alege.
La tot r[ul este =i un bine.
La vale lesne aluneci, iar ]n
sus anevoie te urci.
Mai bine ceva dec`t nimic.
Mai bine s[ ]ntreac[ dec`t s[
nu ajung[.
Mintea de-ar cre=te pe toate
c[r[rile, ar pa=te-o =i m[-
garii.
N[dejdea este m`ng`ierea
oamenilor.
Negru pe alb.
Nenorocirea, c`nd vine pe
capul omului, nu vine sin-
gur[, ci mai trage =i altele
dup[ ea.
Nici alb[, nici neagr[.
Nici carnea cu oase, nici
frigarea ars[.
Nici carne f[r[ oase, nici
p[dure f[r[ usc[turi.
Nici c[lare, nici pe jos.
Nici h[isa, nici cial[.
Nici ]n car, nici ]n c[ru\[.
Nici ]n ciur, nici ]n ve=c[.
Nici laie, nici b[laie.
Nici ploaia ]l ud[, nici focul
]l arde.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Nici una, nici alta,
Nu se face cu una cu dou[.
Nimenea nu poate =ti c`t e de
ad`nc[ borta =arpelui.
Nimeni nu =tie ce-i ]n sacul
legat.
Nimeni nu =tie zilele omului.
Nu-i cum trebuie, ]i bun cum
este.
Nu-i deal f[r[ vale.
Nu-i r[u f[r[ bine.
Nu-i sui= f[r[ cobor`=.
Nu-i totdeauna cum se chite=te,
ci-i cum se nimere=te.
Nu sunt vremile sub c`rma
omului, ci bietul om sub
vremi.
Omul are multe valuri ]n
via\[.
Omul azi este, m`ine nu-i.
Omul, c`t are zile, nu se
pierde.
Omul nu tr[ie=te c`t lumea.
Ori la unul, ori la o sut[, tot o
lum`nare lumineaz[.
Pe l`ng[ cele uscate ard =i cele
verzi.
Piatra care nu se mi=c[ prinde
mu=chi.
R[u cu r[u, dar mai r[u f[r[
r[u.
R[ul cu r[u se alung[.
R[ul vine iute, binele ]ncet.
144
R`de bine cine r`de la urm[.
Scrie pe lum`nare pentru
neuitare.
Sub piatra cea mai frumoas[,
scorpia ascuns[ zace.
+ezi str`mb =i gr[ie=te
drept.
+i azi =i m`ine, ]n urm[ nimic[
r[m`ne.
+i r[ul c`teodat[ prinde bine
la ceva.
Te las[ una =i te g[sesc altele
zece.
Toat[ gre=eala are iertarea
ei.
Toate ]=i au leacul.
Toate ]=i au vremea lor.
Tot ce e prea mult nu e s[-
n[tos.
Tot ]nceputul are =i sf`r=it.
Tot vine =i cel ce ]nt`rzie.
Totu-i nou =i totu-i vechi.
|[r`n[ e=ti =i ]n \[r`n[ te vei
]ntoarce.
Una dreapt[ =i zece str`mbe.
Unde a fost, are s[ mai fie.
Unde dai =i unde crap[!
Unde e a\a mai sub\ire, acolo
se rupe.
Unde e calabal`c, e =i bucluc.
Unu-i una, =i dou[-s mai
multe.
Unul trage s[ moar[ =-altul
joac[, se-nsoar[.
 — Activit[\ile omului —
Vorba-i de argint, t[cerea-i de
aur.
Vor veni b[tr`ne\ile s[-l ]ntre-
be unde sunt tinere\ile.
Vremea vremuie=te =i omul
]mb[tr`ne=te.
Zilele omului sunt ca floarea
c`mpului.
APARTENEN|{ ETNIC{,
RELA|II ETNICE
A brodit-o ca \iganul mier-
curea la st`n[.
A c[dea (a =edea) muscal pe
capul cuiva.
A fi cazac.
A fi deprins cu nevoile, ca
\iganul cu sc`nteile.
A fi rom`n nu glum[.
A-i fi mil[ ca \iganului de
pil[.
A m`nca c`t un turc de cei
s[raci.
A nimerit (brodit) ca \iganul
miercurea la st`n[.
A nimerit ca \iganul la ]m-
p[rat.
A o p[\i ca \iganul cu iapa.
A p[\i ca \iganu’ c`nd s-a
culcat ]n tind[ ca s[ scurteze
din cale.
Arapul de n-ar vedea pe tat[l
s[u =i pe mo=u-s[u negru, s-ar
omor].
145
CUPRINS
A se schimba (]n ceva) ca
\iganul ]n cai.
Ca ]n traista \iganului.
C[ bietul rom`n, s[racul,
]nd[r[t tot ca racul.
Crap[ pietrele de frig =i \iganii
]n ilic.
Cum e \iganul, a=a =i cioca-
nul.
De-a valma ca \iganii toamna.
Dumnezeu s[ te fereasc[ de
rom`n ciocoit =i de \igan
boierit.
Dumnezeu s[ te p[zeasc[ de
\iganul turcit =i de mojicul
grecit.
Mintea moldoveanului (rom`-
nului) cea de pe urm[.
Mun\ii no=tri aur poart[,
noi cer=im din poart[-n
poart[.
Mun\ii no=tri cu aur plini =i noi
slugi pe la str[ini.
Nu da obraz lui Ivan, c[ se suie
pe divan.
O dat[ au vrut ovreii s[ plece
la secer[ =i s-a ]nt`mplat s[
fie s`mb[t[.
Parc[ e=ti turc.
Parc[ se bat turcii la gura
lui.
Rom`nul e t[cut, dar e de
temut.
Rom`nul nu piere.
Rom`nul =tie multe-a suferi,
dar nu uit[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Rom`nul tace =i face.
Rom`nului po\i s[-i iei cu
de-a sila, dar s[-i dai nu.
Stai cu \iganul, ]nve\i \i-
g[ne=te, cu turcul turce=te, cu
neam\ul nem\e=te.
Tata rus, mama rus, iar Ivan
moldovan.
— Tat[, am prins un t[tar!
— Las[-l =i vino-ncoace!
Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul,
dar eu barosul meu, c[ e mai
greu.
Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul
=i \iganca nicovala.
Turcul te bate, turcul te ju-
dec[.
Turcului s[-i dai bani =i s[-i
sco\i ochii.
|iganul a cerut =i el la pop[
un sf`nt ca s[-l poat[ pr[z-
nui.
|iganul c`nd a ajuns la mal,
atunci s-a ]necat.
|iganul c`nd s-a v[zut ]m-
p[rat, ]nt`i pe taic[-s[u l-a
sp`nzurat.
|iganul c`nt[ de foame.
|iganul d[ cu ciocanul =i
cap[t[ banul.
|iganul dup[ ce =i-a dat
c[ciula pe ap[ a zis: s[ fie de
sufletul tatii!
146
CUPRINS
|iganul m[n`nc[ c`nd are,
rom`nul c`nd ]i e foame.
Unguru-i l[ud[ros, numai
c[-i fricos.
Urma str[inului s-o arzi cu
nou[ care de lemne.
— Vai, s[race neam\ule, cum
]\i cur[ zdren\ele!
— Las’ s[ cure, c[-s destule.
RELA|II SOCIALE DE
CLAS{
Abia am sc[pat de coas[ =i
ne-a pus la secer[.
Acela-i mare, care-i tare.
Ac =i a\[, c-a venit zapciul ]n
sat!
Adormi duman =i te treze=ti
mare ban.
A fi vit[ de beilic.
A-i lua (cuiva) =i l`na, =i
pielea.
A-i lua cuiva =i lemnul de pe
foc.
Ai r[mas crai pe balt[.
A-i scoate =i bucata din gur[.
A jupui de viu.
A-l m`nca (pe cineva) Ho-
tinul.
A lua cuiva =i cenu=a din
vatr[.
A lua =apte piei de pe cineva.
 — Activit[\ile omului —
A lucra de beilic.
A pune la Gherl[.
A pune pe cineva la gloab[.
Argat vrednic cine are, se
cunoa=te pe m`ncare; c`nd
m[n`nc[, ]i trosnesc f[lcile.
A se primbla ca un ciocoi.
A sp[la cu\itu’ ]n cineva.A
sp[la cu\itu’ ]n cineva.
A-=i bate capul cu ]mp[r[-
\iile.
A =terge de pe r[boj.
A t[ia =i a sp`nzura.
A trage la jug.
A trage pe cineva pe roat[.
A tr[i pe spinarea cuiva.
A umbla ]n opinci de fier.
Averea bogatului m[n`nc[
buc[\ica s[racului.
A vinde la daraban[.
Boala bogatului ]i ca s[n[-
tatea s[racului.
Bogatul a gre=it =i s[racul ]i
cere iert[ciune.
Bogatul cu s[racul nu pot tr[i
laolalt[.
Bogatul ia =i c[ma=a de pe
s[rac.
Bogatul nu crede celui s[-
rac.
Bog[\ia-i gard de nuiele,
s[r[cia-i gard nestricat.
147
Boierii \in fumul de pe urma
s[racului.
Boierul ]i ca dracul: te las[ s[
te pr[p[de=ti, nu-i pas[ de tine
ca de c`ine.
Capul plecat sabia nu-l ia, dar
nici soarele nu vede.
Capul plecat sabia nu-l taie.
C`nd bogatul vorbe=te, lumea
amu\e=te.
C`te slugi ai, at`\ia du=mani
hr[ne=ti.
Ce-i ciocoi — tot ciocoi.
Cei mici muncesc pentru cei
mari =i cei s[raci pentru cei
boga\i.
Cel tare despoaie pe cel slab.
Cine caut[ st[p`n, devine
slug[.
Cine e mare, e =i tare, cine e
mic, tot nimic.
Cine-i slug[, nu-i domn.
Ciocoiul ca c`inele de multe
u=i.
Ciocoiul este ca r[chita, de
ce-l tai, de ce r[sare.
Cu greu se m[n`nc[ pita lui
vod[.
Cum e boierul, =i sluga.
C-un caftan de domn taie cap
de om.
Dec`t catan[-n =irag, mai
bine-n codru pribeag.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Dec`t slug[ de trei lei, mai
bine st[p`n de-un ban.
Dec`t slug[ la ciocoi, mai bine
cioban la oi.
Dec`t slug[ mare, mai bine
st[p`n mic.
Dec`t st[p`n calic, mai bine
slug[ bogat[.
De la vl[dic[ p`n[ la opinc[.
Dreptatea-i cum o fac dom-
nii.
F[g[duin\a domnilor, n[-
dejdea nebunilor.
Ferice de cel ce nu deschide
u=a domnilor.
Glasul norodului este cea mai
mare putere.
Ho\ii nu sunt azi prin p[duri,
sunt prin cancelarii.
I-a pus jugul dup[ cap.
}i ia boii =i-l las[ cu carul ]n
drum.
}i trage pielea de pe el.
}i tunde l`na cu piele cu tot.
}l str`nge ]n chingi.
}n casa bogatului intri lesne,
dar ie=i anevoie.
}n loc de plat[ spatele-\i
arat[.
}n urma dijma=ilor multe
b`rfesc babele.
Jugul c`nd \i l-ai pus de g`t,
trebuie s[ suferi.
148
La domn n-ai ce c[uta cu
m`na goal[.
M[ duc s[-mi caut st[p`n; d[
Doamne s[ nu g[sesc.
Nici din salcie cerc de bute,
nici din ciocoi om de frunte.
Nu e st[p`n f[r[ st[p`n.
Nu pot ]nc[pea dou[ s[bii
]ntr-o teac[ =i nici doi domni
]ntr-o \ar[ s[rac[.
Nu po\i sluji la doi st[p`ni
deodat[.
Nu te ]ncrede ]n ciocoi.
O dat peste calul boierului.
Pe lanul cuconului prime=ti
v`rca bastonului.
Plou[ cu bulbuci — hodin[ la
slugi.
Satul mic ]l ajunge podvoada
des.
S[rac ]i cine munce=te =i
bogat cine jupuie=te.
Schimbarea domnitorilor,
bucuria nebunilor.
Se bat cei mari =i rabd[ cei
mici.
Sluga bun[ nu duce lips[ de
st[p`n.
Sluga nevrednic[ st[p`nii des
]=i schimb[.
Slug[ veche, mascara b[-
tr`n[.
Solului nu i se taie capul.
St[p`n nu po\i ajunge, dar
slug[ totdeauna.
 — Activit[\ile omului —
+i piperu’ e negru, dar m[-
n`nc[ vod[ cu el la mas[.
|ara taie scara.
Un bogat c`nd moare, s[racul
fluier[.
Unde-\i stau picioarele, ]\i va
sta =i capul.
Unul te tunde =i altul te rade.
Vai de cel ce arat[ minte, c`nd
la temni\[ ]l trimite.
Vechilul ca omida, pe ce se
pune tot istove=te.
S{R{CIE
A ajunge de la moar[ la
r`=ni\[.
A ajunge la sap[ de lemn.
A ajunge la resteu de alun.
A apuca s[r[cia de coad[.
A avea casa cucului.
A avea coastele lipite.
A avea doi strujeni ]n trei
c[ru\e.
A cere (umbla) cu talerul.
A da de fundul sacului.
A duce o via\[ de c`ine.
A face un lucru =i a nu c[zni
nu este cu putin\[.
A fi cu pielea =i cu m`inile ]n
buzunar.
A fi cu =erpar de a\[.
A fi cu traista-n b[\.
A fi f[r[ c[p[t`i.
149
CUPRINS
A fi ]mbr[cat ca broasca ]n
p[r.
A fi lulea.
A fi s[rac nu e ru=ine, ci a fi
necinstit.
A fi un ma\e goale.
A-i bate v`ntul ]n pung[.
A-i bate v`ntul ]n traist[.
A-i c`nta cucul ]n pung[.
A ie=i la covrigi.
A ie=i p[rul din c[ciul[.
A-i fi ]ntuneric ]n pung[.
A-i fi punga ofticoas[.
A-i ie=i p[rul prin p[l[rie.
A-i ]nghe\a cenu=a sub foc.
A i se oua (cuiva) g[ina ]n
c[ciul[.
A i se zbate sufletul ]n tind[.
A-l m`nca c`inii sub garduri.
A m`nca ciuperci.
A m`nca om[t fript.
A m`nca r[bd[ri fripte.
A nu avea cu ce chior] o g[-
in[.
A nu avea cu ce-=i stropi
m[seaua.
A nu avea dec`t ciomagul.
A nu avea de ce-l trage c`inii.
A nu avea dup[ ce bea ap[.
A nu avea nici cas[, nici
mas[.
A nu avea nici c[\el, nici
purcel.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A nu avea nici o le\caie.
A nu avea (nici) o para chioar[.
A nu avea nici o para fr`nt[.
A nu avea nici sare de m[-
m[lig[.
A nu avea nici un ban la
suflet.
A nu avea unde s[-=i pun[
capul.
A o duce c`ine-c`ine=te.
A pr[ji urzicile cu zama
m[m[ligii.
A pune din\ii pe poli\[.
A r[m`ne cu a\a m[m[ligii.
A r[m`ne cu traista-n b[\.
A r[m`ne pe drumuri.
Are o potcoav[ =i-i mai trebuie
trei =i calul.
A sufla ]n fundul oalei.
A =edea cu din\ii la stele.
A-=i lua lumea ]n traist[.
A-=i lua traista =i ciubucul.
A t[ia din poale =i a pune la
um[r.
A umbla cu doi bani ]n trei
pungi.
B[gai m`na-n buzunar, doar
cremene =i amnar.
Boala =i s[r[cia nu le po\i
ascunde.
Bogatul se scarpin[ =i s[-
racul crede c[ se caut[ s[-i
dea.
150
Buc[t[reasa s[racului e ne-
vasta.
Casa s[racul o are, tot ca
melcul, ]n spinare.
Ca= m`nc[m s[raca ceap[, =i
bem vin s[raca ap[.
C`nd g`nde=ti s[ tr[ie=ti bine,
atuncea e vai de tine.
C`nd m[lai are, n-are sare,
c`nd sare are, m[lai n-are.
C`nd n-are cu ce s[racul,
r[bdarea ]i este leacul.
C`nd se ]nsoar[ s[racul,
noaptea-i mai mititic[.
C`t ]i pe mine, at`ta-i =i-
acas[, fereasc[ Dumnezeu de
foc!
C`\i peri ]n palm[, at`ta blag[
]n casa lui.
Ce folos de cu=m[ lung[, dac[
nu-s parale-n pung[?
Cinci c`=tig, =apte m[n`nc, ce
r[m`ne bag ]n pung[.
Coada lung[, sapa lat[, =i cu
haina rupt[-n spate.
Copilul s[rman unde g[se=te
m[n`nc[.
C-un finic, tot calic.
Cu o f`=ie, tot n-avem mo=ie.
Cu un rac tot s[rac, c-un chitic
tot calic.
Dac[ e=ti s[rac, ai m`ini =i
picioare s[ munce=ti.
Dac[ n-ai, din umeri dai.
 — Activit[\ile omului —
Dec`t ar fi omul calic, mai
bine s[ n-aib[ nimic.
De coate goale =i de ma\e
fl[m`nde nime nu se vait[.
De s[rac ce e, nici cenu=[ ]n
vatr[ n-are.
De s[rac ce-i, nici unghii n-are
s[ se scarpine.
De s[r[cie nu-mi pas[, c[ =ede
sub pat acas[; a ouat =-acum
cloce=te.
Din casa lui n-o s[ mai ias[
popa cu f[r`mituri ]n barb[.
Din doi s[raci s-a f[cut o
pereche de calici.
Dup[ ce e s[rac, mai e =i cu
nasul pe sus.
E cu casa ]n spinare ca mel-
cul.
E de neam mare, dar crescut
]n s[r[cie.
E negur[ ]n pung[.
F[ hat`r calicului c[-i duci
traista.
Fericirea =i s[r[cia nu pot sta
]mpreun[.
Geaba binele cu sacul dup[ ce
a murit s[racul.
Gospodar cu moara ]n tind[.
Haine noi, de joi p`n[ apoi.
}i bate v`ntul ]n traist[.
}i c`nt[ greierul ]n sob[.
}i sufl[ v`ntul cenu=a.
151
}n casa lui s[ ]nv`rte=ti o
m`\[ de coad[, n-are de ce
s-apuca.
}n casa s[racului nu se nasc
=oarecii.
}nc[l\at cu ghetele de la bo-
tez.
La cel nevoia= st[ bruma p`n’
la Ispas.
La cel s[rac nici luleaua nu
arde.
La cel s[rac nu se \ine banul.
La cel s[rac =i c`inii parc[ bat
mai tare.
La cel s[rac =i m`\a-i chioa-
r[.
La cel s[rac =i noaptea-i
mic[.
Lacrimile s[racilor nici soa-
rele, nici v`ntul nu le poate
usca.
La omul s[rac nici boii nu
trag.
La omul s[rac toate nevoile
trag.
La r[u s[rmanul alearg[ cu
po=ta, iar la bine merge cu
carul.
La u=a s[racului nu vine nici
un c`ine.
L[ca=ul s[racului foc =i via\a
par[ de foc este.
Mai bine s[rac curat dec`t
negustor ]ncurcat.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Mai bine s[rac =i curat.
M[ uitai ]n fundul pungii,
v[zui a\a m[m[ligii.
N-are cu ce s[tura un =oa-
rece.
N-are nici o le\caie chioar[.
N-are pe sine n[dragi =i ]=i
cump[r[ desagi.
N[pasta cade tot pe omul
s[rac.
Nici cerul cerc de bute, nici
mojicul om de frunte.
Nu este s[rac acela ce nu are
bani, dar acel ce nu are minte.
Numai cu vitele se scoate
s[r[cia din cas[.
Oi albe n-are nici una, dar
negre mai pu\ine.
Omul nevoia= se ]neac[ pe
uscat.
Omul s[rac atunci face pa=-
tele, c`nd ]mbrac[ c[ma=[
nou[.
Omului s[rac nici boii la jug
nu-i trag, nici lemnele ]n foc
nu-i ard.
Oropsi\ilor nu le arde de
glume.
P`ine, ap[, ceap[, sare —
patru feluri de m`ncare.
P`ine =i sare — toat[ m`n-
carea.
Pe cel s[rac nici somnul nu-l
prinde de g`nduri =i de voie
proast[.
152
Peste cel s[rac toate n[pastele
dau.
S-a dus de la moar[ la r`=-
ni\[.
S-a suit s[r[cia pe coada
cociorvei.
S[ fii c`t de s[rac numai s[ ai
bani mul\i.
S[rac la s[rac alearg[.
S[rac lipit p[m`ntului.
S[rac nu-i acel care munce=te,
da cel care risipe=te.
S[racul c`nd cap[t[, atunci
m[n`nc[.
S[racul, c`t de s[rac, dac-a
prins un com[nac, scoate
coarne ca de drac.
S[racul cu g`ndul se ]m-
bog[\e=te.
S[racul cump[r[ mai scump.
S[racul dob`ndit se mira ce
l-a g[sit.
S[racul n-are nici hain[, nici
la inim[ vro tain[.
S[racul n-are soare, nici zile
de s[rb[toare, numai zile
lucr[toare.
S[racul niciodat[ nu m[n`nc[
s[ se sature.
S[racul nu se teme de t`lhari.
S[racului nu-i trebuie pung[.
S[r[cia afl[ me=te=uguri.
S[r[cia c`nd \i-e-n vatr[ e ca
o stan[ de piatr[.
 — Activit[\ile omului —
S[r[cia este de nou[zeci =i
nou[ de feluri.
S[r[cia intr[ pe u=[ =i dra-
gostea iese pe fereastr[.
S[r[cia ]nva\[ pe om.
S[r[cia ]nva\[ pe om ca s[ fie
econom.
S[r[cia nu-i ru=ine.
S[r[cia nu-\i iese din cas[ nici
p`n[ te ]mbraci.
S[r[cia st[ ]n co=ni\a pes-
carului =i ]n tolba v`n[torului.
S[r[cia unde s-a-ncuibat,
anevoie de sc[pat.
— S[r[cie, ce-ai cu mine?
— M-am avut cu tat-t[u bine
+i nu m[-ndur nici de tine!
S[r[cie cu ciucuri.
S[r[cie lucie.
S[rmanul f[r[ n[dejde ca o
candel[ f[r[ untdelemn.
Sub p[l[rie toat[ gospo-
d[ria.
Suspinul s[racilor nu r[m`ne
]n de=ert, m[car c`t de t`rziu.
+i f[in[ =-aluat, tot ]mpru-
mutat.
+i s[tul =i cu punga plin[ nu
se poate.
Toat[ vara „h[is“ =i „cea“, da-n
chimir nici o para.
Toat[ vara la ogor =i iarna cu
t[g`r\a la obor.
Tot calabal`cul, traista =i
ciubucul.
153
CUPRINS
Traista goal[ te omoar[.
Tr[iesc bine, dar nec[jesc
r[u.
Tr[ie=te ca paraua ]n punga
s[racului.
|[ran de la \ar[ cu limba
amar[.
|[ranu-i ca r[chita, unde-l pui
]i prie=te.
Unde e s[r[cie, e =i sfad[.
Via\a s[racului ]i legat[ cu
a\[.
Vorba de om s[rac nimeni n-o
ascult[, fie c`t de scump[.
BOG{|IE
A avea ce pune pe mas[.
A avea =i lapte de pas[re.
A fi ca floarea ]ntre urzici.
A fi chiabur cu trei c[m[=i.
A fi crescut ]n divan de puf.
A fi cu s[u la inim[.
A fi dob[ de bani.
A fi fecior de bani gata.
A fi gros la pung[.
A fi plin de bani, ca r`pa de
bolovani.
A fi putred de bogat.
A m[sura banii cu dimerlia.
A m`nca aur cu lingura.
A m`nca banii cu lingura.
A r`ni banii cu lopata.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A se culca pe bani. De la masa bogatului te scoli

A sl[bit „s[racul“, c[ nu-l fl[m`nd.
]ncape c[ma=a. De la masa boiereasc[ scapi
Averea bogatului — m`inile cu fuga pe fereastr[.
satului. E u=or a fi bogat, dar greu a fi
Averea-i ca o balt[: cum ]i fericit.
faci un =[n\ule\, se scurge Fecior de bani gata.
toat[. Fere=te-te de boierii noi =i de
Averea-i c`ine u=ernic: azi e fetele b[tr`ne.
la mine, m`ine — la tine. Gre=eala bogatului o astup[
Bogatul are inim[ de c`ine. punga, da’ gre=eala doctorului
Bogatul c`t tr[ie=te, niciodat[ o astup[ p[m`ntul.
nu se mul\ume=te. La cel bogat merge =i dracul
Bogatului i se arat[ multe cu colaci.
rude. Lacom la bog[\ie =i s[rac la
Boga\ii stau la mas[ numai cu minte.
lingu=itorii Nu d[ bogatul, ci d[ vinova-
Bog[\ia a\`\[ poftele ho\ilor. tul.
Bog[\ia stric[ pe om. Numai lapte de pas[re ]i
lipse=te.
Bog[\ia stric[ pe omul slab.
Omul cel bogat e mai l[u-
Bog[\ia trece dealu’ =i eu
dat.
r[m`n cu amaru’.
Ori ploaia s[-=i verse apa ]n
Bog[\iile trec, dar faptele bune
mare, ori s[-i dai bogatului
r[m`n.
m`ncare.
Boieria =i prostia cu mare
Prin gardul bogatului nu bate
cheltuial[ se \in.
nici v`ntul.
Cel bogat doarme =i noaptea Punga boiereasc[ n-are
cu banii-n pat. fund.
Celui bogat =i dracul ]i leag[n[ Tr[ie=te de nu-=i ]ncape ]n
copiii. piele.
Cine a avut, o s[ mai aib[.
154
 — Activit[\ile omului —
S{R{CIE, BOG{|IE
(melanj)
Arde lum`narea s[racului ca
s[ scotoceasc[ banii boga-
tului.
Are cal, n-are livad[; are
livad[, n-are cal.
A sc[pa deasupra nevoii.
Averea bogatului m[n`nc[
buc[\ica s[racului.
Averea-i gard de nuiele, s[-
r[cia-i zid de piatr[.
Azi are, satur[ zece, m`ine
fl[m`nd petrece.
Azi cu bani, m`ine f[r[ bani.
Bete=ugul bogatului e ca
s[n[tatea s[racului.
Bogatul gre=e=te =i s[racul cere
iertare.
Bogatul ia cu d`nsul ]n p[-
m`nt toat[ s[r[cia sufletului
s[u.
Bogatul m[n`nc[ c`nd voie=te
=i s[racul c`nd g[se=te.
Bogatul nu crede nevoile
s[racului.
Bogatul nu crede niciodat[
celui s[rac, nici s[tulul celui
fl[m`nd.
Bogatul se pl`nge mai r[u
dec`t s[racul.
Bogatul tr[ie=te cu averea,
s[racul cu n[dejdea.
Boieria-i cu bani, s[r[cia-i pe
degeaba.
155
CUPRINS
Boierii se bat, da’ penele sar
de pe cei s[raci.
Boierul c`t de s[rac, tot ]=i
odihne=te bucatele dup[ mas[.
Boierul p[ze=te pe \[ran s[ nu
]mbog[\easc[ =i s[ nu mai
]nmul\easc[ de la o vac[ =i
doi boi.
C`nd e sare, nu e f[in[, c`nd
e f[in[, nu e sare, =i c`nd le
]mpreun[ pe toate, iese apa ]n
vatra focului.
Cel bogat face cum vrea, cel
s[rac — cum poate.
Cel ]nc[l\at cu papuci nu-l
cunoa=te pe cel cu opinci.
Cine schimb[ st[p`nii, slug[
]mb[tr`ne=te.
Dac[ \[ranii nu i-ar hr[ni,
boierii ar m`nca bani.
Dec`t bogat =i bolnav mai bine
s[rac =i s[n[tos.
Dec`t la boier dup[ c`=tig,
mai bine cu ma\ul c`rlig.
De la bogat s[ n-ai s[ iei,
s[racului s[ n-ai s[ dai.
Fudulia intr[-n cas[, s[r[cia-i
dup[ u=[.
Greu e s[ te \ii cu cei mari,
r[u e =i cu mojicii s[ fii.
Greu ]i e s[racului a tr[i =i
bogatului a muri.
}i s[rac, dar tr[ie=te bine.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
La cel bogat =i dracul car[, iar
la cel s[rac nici boii nu ar[.
Lacom la bog[\ie =i s[rac la
minte.
Mai bine s[rac =i curat, dec`t
bogat =i p[tat.
Mai bine s[r[ci cu fruntea
]n[l\at[, dec`t bog[\ia cu
]njosire c`=tigat[.
Mai bine s[ tr[ie=ti ]n s[-
r[cie, dec`t s[ fii bogat din
ho\ie.
Mai bine \[ran ]n picioare
dec`t boier ]n genunchi.
Mai bine un \[ran viu, dec`t
un ]mp[rat mort.
Mai mult[ fericire e ]n bor-
deiul s[racului dec`t ]n pala-
tul bogatului.
Necazul nu-i numai de un
fel.
Nevoia fr`nge fierul.
Nevoia intr[ =i prin urechea
acului.
Nevoia te duce =i pe unde nu
\i-e voia.
Nevoile alungate pe o poart[
se ]ntorc ]nzecite prin alte
por\i.
Nu pl[te=te bogatul, ci s[ra-
cul.
156
P`n[ ce grasul scade, cel slab
detot cade.
P`n[ vine cheful bogatului, ]i
iese sufletul s[racului.
Pielea boierului nu se ]ntinde
pe gard ca a s[racului.
R[ze= c-un sac de h`rtie =-un
petic de mo=ie.
S[racul num[r[ averea bo-
gatului.
S[racul sap[ =i munce=te,
boierul bea =i chefuie=te.
S[racul \ine vaca, da boierul
o mulge.
S[r[cia este zid de piatr[ =i
bog[\ia gard de nuiele.
S[r[cia stric[ domnia.
+i nenorocirea ]i c`teodat[
bun[.
|[ranu-i g`t de g[in[, iar
boierul picior.
|[ranul pa=te vaca =i aren-
da=ul o mulge.
Un bogat c`nd moare, s[racul
fluier[.
Unde st[p`nul e tare, =i \[ra-
nul e fudul.
Un st[p`n avut c`nd are, la
mai mul\i d[ de m`ncare.
Vai de boierul ce se roag[
mojicului.
 — Filozofie, religie —
FILOZOFIE, RELIGIE
CREDIN|E, SUPERSTI|II
A c[lcat ]n loc r[u.
A-i fi cuiva bobii num[ra\i.
A se scula cu piciorul st`ng.
A trage bobii.
Corbul niciodat[ nu aduce
veste bun[.
De ce te temi, de aceea nu
scapi.
NOROCUL, PARTEA,
SOARTA +. A.
(nediferen\iate)
A avea mai mult noroc dec`t
minte.
A avea noroc c`t[ frunz[ =i
iarb[.
A avea noroc c`t p[r ]n palm[.
A avea noroc cu carul.
A da norocul peste cineva.
A da peste noroc.
A dat m`na cu (a prins)
norocul.
A dormit, dar norocul nu i-a
dormit.
A fi om cu norocu-n spate.
157
CUPRINS
A fi plin de noroc ca broasca
de p[r.
A-i ar[ta (cuiva) valea no-
rocului.
A-i c[dea br`nza ]n barb[.
A-i c`nta cucul din st`nga.
A-i c`nta cucul ]n cas[.
A-i c`nta cucul ]n fa\[.
A-i curge norocul g`rl[.
A-i dormi norocul.
A-i fi norocul ple=cat.
A-i fi norocul t[rcat.
A-i ie=i norocul ]n cale.
A-i merge ca din ap[.
A-i merge norocul ca piatra la
deal.
A-i merge plugul bine.
A-i nimeri norocul ]n palm[.
A-i r`de cuiva norocul.
A-i sta norocul.
A ]ntoarce roata norocului.
A-l ajunge norocul.
A-l p[li norocul.
Am avut noroc cu terciul c[
m`ncam m[m[liga goal[.
A m`nca norocul cu lingura.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A nu-i r[m`ne cuiva pe=tele pe
uscat.
A pus piciorul ]n pragul
soartei.
A se ]ntoarce roata norocu-
lui.
A se na=te ]n c[ma=[.
A se na=te ]n zodia ra\elor.
A se na=te ]n zodia porcului.
A se \ine norocul de cineva ca
pulberea dup[ c`ine.
A sta c[lare pe noroc.
A=a i-a fost partea =i noro-
cul.
A=a i-a fost zodia.
A-=i arunca norocul ]n g`rl[.
A-=i m`nca norocul.
A vorbi ]ntr-un ceas bun.
Cat[ norocul ]naintea mre-
jei.
C`nd ai bani, ai =i noroc.
C`nd ]i merge omului, ]i
merge ]n toate.
C`nd norocu-=i schimb[ pa-
sul, n-aduce anul c`t aduce
ceasul.
C`nd s-au dat noroacele, eu
eram cu vacile.
C`nd sunt zile =i noroc, scapi
din ap[ =i din foc.
Ce-a da t`rgul =i norocul =i
lelea cu iarmarocul.
Cine noroc are, pune-n piatr[
=i r[sare.
158
Cine are noroc, seam[n[ =i
pietre =i cre=te, da cine n-are
noroc — nici busuioc nu
r[sare.
Cine-i cu noroc, e =i cu
minte.
Cine n-are noroc — s[-l
caute.
Cine =ede, ]=i leag[ norocul.
Cui i se croie=te r[u, r[u ]i
merge.
Cum \i-i partea =i norocul, a=a
\i-i pe lume locul.
Dac-ai =ti unde-ai c[dea,
m[car paie \i-ai a=terne.
Dac[ are omul noroc, m[car
s[ samene =i c[rbuni =i tot se
face.
Dac[ n-ai noroc =i parte,
degeaba te scoli de noapte.
Dac[ nu-i cap, nu-i noroc.
Dac[ nu-\i merge de dimi-
nea\[, s[ =tii c[ nu-\i merge
ziua ]ntreag[.
Dec`t un car de minte, mai
bine un dram de noroc.
F[-m[, mam[, cu noroc =i
m-azv`rle apoi =i-n foc.
Fiecare cu norocul lui tr[-
ie=te.
Fuge de noroc ca dracul de
t[m`ie.
Fugi de noroc, da’ el dup[ tine.
I-a b[tut ceasul norocului.
 — Filozofie, religie —
I-a ie=it iepurele ]nainte.
}l \ine norocul de p[r.
La casa cu noroc fierbe oala
f[r[ foc.
Mintea e bun[ dac[ e sor[ =i
cu norocul.
Munca omului noroc ]i aduce.
N-a pierdut nimenea norocul,
s[-l g[sesc eu.
Nenorocul se \ine de om ca
umbra.
Nici nu =tii unde te a=teapt[
norocul.
Nici nu-\i trebuie s[ fii frumos,
c`nd e=ti norocos.
Norocu-i ca o scar[: unul
c`nd se suie, altul se co-
boar[.
Norocu-i dup[ cum =i-l face
omul.
Norocul ajut[ pe cei ]ndr[z-
ne\i.
Norocul calc[ ]n urma min-
\ii.
Norocul e nimic, ]n\elepciunea
e totul.
Norocul e schimb[tor: c`nd nu
=tii s[-l \ii, el te las[.
Norocul ]i orb.
Norocul ]nt`i r`de, apoi
pl`nge.
Norocul nu fuge dup[ om, ci
omul dup[ noroc.
159
Norocul nu ]mparte cu obo-
rocul, ci unora vars[, iar
altora nici pic[.
Norocul nu st[ ]n drum.
Norocul ocole=te locul,
unde-i sfad[ =i batjocur[.
Norocul prostului.
Nu cu ghiocul se face noro-
cul.
Numai degeaba te iei la tr`nt[
cu p`rdalnica soart[.
Numai de noroc s[ nu te
pl`ngi.
Nu sta, c[-\i st[ norocul.
Nu va sc[pa omul de ce e ursit
s[ p[\easc[.
Om frumos f[r[ ponos nu se
poate.
Omul c`t tr[ie=te de noroc se
pl`nge.
Plin de noroc ca oaia de
curnu\i.
Prost s[ fii, noroc s[ ai.
Prostului nici norocul nu-i
ajut[.
Se va ]ntoarce ea, roata
norocului.
+ede, da norocul ]i cre=te.
+i-a m`ncat norocul fript..
Unde intr[ cearta-n cas[, de
acolo norocul ias[.
Unde-i tot la loc, este =i no-
roc.
Vai de omul f[r[ noroc.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

P{CATUL Parc[ e=ti de pe vremea lui

A-l ]mpinge p[catul.
A-l trage p[catul.
Ce-i drept, nu-i p[cat.
}l pa=te p[catul.
P[catele-s pe oameni, nu pe
butuci.
P[catul intr[ r`z`nd =i iese
pl`ng`nd.
P[catul m[rturisit este pe
jum[tate iertat.
P[catul vechi aduce ru=ine
nou[.
Noe.
+i-a pierdut credin\a ca =i Eva
raiul.
S{RB{TORI RELIGIOASE
(cre=tine, musul-
mane =.a.)
A face ramazan.
A fi n[scut ]n ziua de Pa=ti.
A trage un bairam.
Cr[ciunul s[tul, Pa=tele fudul.
S[rb[torile ]nvrednicesc pu-
torile.

MITOLOGIE PRECRE+TIN{ DUMNEZEU

A fi baba Dochia. A dat Dumnezeu boale, dar a

dat =i leacuri.
Baba Dochia ]=i scutur[ co-
joacele. A fi (sta) dup[ spatele lui
Dumnezeu.
Parc[ e Muma-P[durii.
Ai ]nceput s[ te ui\i numai la
Zoril[ p`n[ se scoal[, se duceDumnezeu ca g[ina c`nd bea
zama din oal[. ap[.
A i se p[rea (cuiva) c[ l-a
MITOLOGIE EBRAICO- apucat pe Dumnezeu de pi-
CRE+TIN{ cioare.
A nu avea nici sf`nt, nici
A face comorile lui Iov. Dumnezeu.
A fi Iuda. A nu fi de nici un Doamne
ajut[.
A fi luat de rusalii.
A se lua cu luleaua lui Dumne-
A-l tot m`na de la Ana la zeu.
Caiafa. A se lua de piept cu Dumne-
A tr[i ca ]n s`nul lui Avram. zeu.

160
 — Filozofie, religie —
A=a-i c`nd n-are Dumnezeu
st[p`n.
A vorbit ]ntr-un ceas r[u c[ l-a
l[sat Dumnezeu.
Berzei oarbe ]i face Dumnezeu
cuib.
C`nd d[ Dumnezeu, d[, iar
c`nd ia, apoi ]\i ia =i cenu=a
din vatr[.
C`nd Dumnezeu nu-i acas[,
sfin\ii ]=i fac de cap.
C`nd ]i d[ Dumnezeu, nici
dracul n-are ce-i face.
C`nd te-a sc[pa Dumnezeu,
dracu’ te =i apuc[.
C`nd te bate Dumnezeu, nu te
mai poate milui nimeni.
Ce-i drept, =i lui Dumnezeu ]i
place.
Cine e bun, place =i lui Dum-
nezeu.
Cine ]ncepe cu Dumnezeu, cu
Dumnezeu sf`r=e=te.
Cine n-are belea, Dumnezeu
s[-i dea.
Cine-ntr-alt[ lege sare, nici un
Dumnezeu nu are.
Cine nu ]=i va binele, s[ nu
i-l dea Domnul.
Cu g`ndul la Dumnezeu =i cu
m`na prin s`nul meu.
Dac[ Dumnezeu ar fi dat
porcului coarne, r[sturna
p[m`ntul.
D[ Doamne cui ai mai dat,
161
c[ de-i da cui n-ai mai dat,
s-o mira ce l-o aflat.
D[-mi, Doamne, puterea t`n[-
rului =i mintea b[tr`nului.
De c`nd urzea Dumnezeu
p[m`ntu’.
De nu =tii ca Christos, bat`r
ca Sf`ntul Petru!
De unde nu-i, nici Dumnezeu
nu are ce lua.
De unde nu-i, nici Dumnezeu
nu cere.
Dumnezeu a=a ]mparte: la
unul — prea mult, la altul —
nimic.
Dumnezeu d[, dar nu aduce
acas[.
Dumnezeu d[, Dumnezeu ia.
Dumnezeu d[ omului, dar ]n
traist[ nu-i bag[.
Dumnezeu d[ tot la cel ce are
mai mult.
Dumnezeu giuruie=te =i ne-
bunu’ trage n[dejde.
Dumnezeu nu bate cu cio-
magul.
Dumnezeu nu r[m`ne la nimeni
dator.
Dumnezeu nu r[spl[te=te ca
du=manul, ci gone=te cu anul.
Dumnezeu s[ te p[zeasc[ de
\iganul turcit =i de mojicul
grecit.
Dumnezeu te fere=te p`n[ te
nimere=te.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Fiecare pentru sine, Dumnezeu
pentru to\i.
I-a pus Dumnezeu m`na ]n
cap.
Iart[-l, Doamne, c[ nu =tie ce
face.
Iuda pentru treizeci de argin\i
a v`ndut pe Hristos.
}i ar[\i pe Dumnezeu =i zice
c[ e dracu’.
Mai bine roag[-te la Dumne-
zeu dec`t la sfin\i.
Mare e Dumnezeu, dar me=ter
e =i dracul.
M[rul cel cre\esc e dumne-
zeiesc.
N-a apucat s[-i ias[ sufletul
=i-i d[ cu „Dumnezeu s[-l
ierte“.
Nimene n-a dat zapis cu
Dumnezeu c`t o s[ tr[iasc[.
Nu-i cum g`nde=te omul, ci
cum vrea Domnul.
Numai la Dumnezeu e drep-
tate.
Nu-mi da, Doamne, c`t pot
r[bda.
Nu toate maicile sunt surorile
lui Hristos.
Om al lui Dumnezeu cu coarne.
Omu’ lui Dumnezeu cu firea
(g`ndul, n[ravul) dracului.
P`n[ ajungi la Dumnezeu, te
m[n`nc[ sfin\ii.
162
P`n[ la Hristos iese pielea lui
Bedros.
P`n’ s-ajungi la Dumnezeu,
mii de sfin\i ]n drumul t[u, to\i
cu m`na-ntins[ ceu.
Roag[-te lui Dumnezeu =i
munce=te tot mereu.
S`ngele Domnului stric[ min-
tea omului.
+i-a uitat Dumnezeu de el,
numai dracu-l mai \ine ]n
slav[.
+i c`inii m[n`nc[ din f[r`-
m`turile ce cad de la masa
Domnului.
+tie Dumnezeu al cui e sacul
cu f[in[ =i podul cu sl[nin[.
+tie numai Dumnezeu =i
vaca.
Unde Dumnezeu nu se po-
mene=te.
Unde este pace =i lui Dumnezeu
]i place.
Unde nu este st[p`n, nu este
nici Dumnezeu.
Un Dumnezeu d[ =i zece
iau.
SFIN|I
A fi sf`ntul zilei.
A fi Toma necredinciosul.
A-i c`nta Isaia d[n\uie=te.
A nu =ti la ce sf`nt s[ se
]nchine.
 — Filozofie, religie —
A se ]nchina la toate icoa-
nele.
Cine este sf`nt, pe a=ternut
moale nu doarme.
Cine se duce s[ se roage
sf`ntului, s[-i duc[ lum`nare
=i t[m`ie.
Cum e sf`ntul, a=a-i =i t[m`ia.
De sf`nt, sf`nt s[ fii, dar de
fric[ tot s[ =tii.
Fiecare sf`nt trage cu m`na
c[tre el.
Fiecare sf`nt vrea o lum`-
nare.
La Dr[g[=ani =i sfin\ii sunt cu
nasurile ro=ii.
Mai =tie sf`ntul =i de fric[.
Nici un proroc nu se cinste=te
]n patria sa.
Nu foarfecele bune fac croiala
dreapt[, =i nu te ruga sf`ntului
care nu te ascult[.
Nu te ]nchina p`n[ a nu =ti
cine-i sf`ntul.
Nu te ruga de sf`ntul care nu-\i
ajut[.
Nu to\i sfin\i-s deopotriv[.
Parc[-i b[tut de to\i sfin\ii.
Pe fa\[ sfin\i, pe ascuns draci
cumpli\i.
+i sf`ntul ca s[-\i ajute trebuie
s[-i aprinzi candel[.
+i Sf`ntul Petru v[muie=te cu
aur la por\ile raiului.
163
Tot ]n via Fotii bate piatra.
Voie=te s[ dezbrace un sf`nt =i
s[ ]mbrace pe altul.
}NGERI
Din ]nger curat se face drac
]ntunecat.
}nger de balt[ cu suli\a de
papur[.
RAI, IAD
A fi cu sufletul ]n rai.
A tr[i ca ]n iad.
Cu chei de aur =i de argint se
deschid por\ile raiului.
Cu vrajba =i cu urgia raiul n-o
s[ dob`nde=ti.
Dar din dar se face raiul.
}n zadar numai cu postul raiul
vei n[d[jdui.
Multe p`n[ la rai, dar p`-
n[-n iad e numai un gard
=-[la-i tot spart.
Nici la rai nu-i bine singur.
Raiul dup[ via\a rea.
S-a dus la rai cu cerga-n cap.
CELE SFINTE
(tematic[ mixt[)
A avea fa\a scris[ ]n icoane.
A bea ap[ ne]nceput[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A c[dea cerul pe cineva.
A-i da cu c[delni\a pe la nas.
A-i lua mirul.
A-i pune cruce.
A lua cuiva mirul.
A m`nca joia post =i vinerea
carne.
A pune pirostiile ]n (pe) cap.
Aude clopotul, dar nu =tie de
unde.
A umbla chiraleisa.
C`nd se trage clopotul cel
mare, cele mici nu se mai aud.
Clopotul numai atunci sun[,
c`nd ]l tragi.
Cu dreapta pe Vanghelie jur[
=i cu st`nga fur[.
D[ din m`ini, =i ceru-\i va
ajuta.
De aude toaca ]n cer.
Dreptul e du=m[nit de to\i
p[c[to=ii.
Gre=eala are =i iertare.
Iart[ pe to\i, numai pe tine nu.
Iertarea e r[zbunarea cea mai
bun[.
La ce-i bun[ poc[in\a dup[
moarte?
O venit vremea de-apoi, ]n-
c[rcat[ cu nevoi.
Rabd[, sufle\ele, =i la bune =i
la rele.
R[bdarea-i m`ntuire.
164
Toat[ gre=eala are iertarea ei.
Trupul, sluga sufletului.
Unde e pomana aia.
Unde vezi m[t[nii multe,
departe s[ nu te mu=te.
DRACUL (DIAVOLUL)
(tematic[ nediferen\iat[)
A arde dracului t[m`ie.
A avea pe dracu-n pung[.
A avea spiridu=.
A c[uta pe dracul.
A da de dracul.
A da m`na (a fi ]nsurat) cu
dracul.
A dezlegat sacul =i a v[zut pe
dracul.
A dormi ca dracul pe ciulini.
A face pe dracul ghem.
A face pe dracul ]n patru.
A fi comoara dracului.
A fi dracu(l) gol.
A fi jucat la nunta dracului.
A fi talpa iadului.
A fugi ca dracul de t[m`ie.
A-i v`r] pe dracu’ ]n c[ma=[
(]n s`n).
Am sc[pat de dracul =i am dat
peste tat[-s[u.
A se uita la cineva ca dracul
la pop[.
 — Filozofie, religie —
A sparge cojocul dracului.
A trage pe dracul de coad[.
A tr[i ca dracul cu popa.
Aurul este ochiul dracului.
A v`ndut pe dracul =i a cum-
p[rat pe m[-sa.
A vrut s[ fug[ de Stana =i a
dat peste Satana.
Baba e calul dracului.
Baba e talpa iadului.
Caut[ pe dracu’ =i nu-l g[-
se=te.
C`nd geme mortul =i dracul
moare de necaz.
C`nd \i se pune dracul pe
\undr[, trebuie au s-o tai, au
s[ i-o la=i.
C`ndu-i s[ te ia dracul, te ia
=i din biseric[, ca pe Ma-
cehala.
Ce-=i face omul singur, nici
dracu’ nu-i desface.
Cine caut[ pe dracu’, ]ntot-
deauna ]l g[se=te.
Cine nu caut[ pe dracul, ]l
g[se=te, darmite cine ]l caut[?
Cine pune cu dracul ]n plug,
scoate boii f[r[ coarne.
Cine se joac[ cu dracu’, d[ =i
peste tat-s[u.
Cu dracul n-o po\i duce-n
cap[t.
Cum ]i dracu’, a=a-i =i tat[-
s[u.
165
Dec`t s[rac, mai bine drac.
De la dracul t[m`ie nu
sco\i.
Drac mort n-a v[zut nimenea
(vreodat[).
Drac pe drac nu se trag de
cap.
Dracul c`nd a ]mb[tr`nit,
atunci s-a c[lug[rit.
Dracul c`nd n-are de lucru, ]=i
aprinde luleaua.
Dracul c`nd n-are de lucru, ]=i
c`nt[re=te coada.
Dracul ]=i \ine capul ]n poalele
m[sii =i cu coada r[stoarn[
carele.
Dracul nu e a=a de negru cum
]l zugr[vesc oamenii.
Dracul nu face biserici nici
pu\uri pe la r[sp`ntii.
Dracul numai oaie nu se poate
face.
Dracul =ade =i ]n v`rful
acului.
Dracul toate ar vrea s[ fie,
numai ucenic nu.
Dracului la cr`=m[-i place, c[
la biseric[ n-are ce face.
Dracului nu-i pas[ dac[ faci
una sau mai multe cruci.
Dracu’ st[ ]n deal =i pr[vale
carul ]n vale.
Dracu-=i bate joc de om la
b[tr`ne\e.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Dracu’ zace ]n inima pros-
tului.
E bine s[ fii st`ngaci ca s[
]mpu=ti pe dracu’.
F[ina dracului se preface toat[
]n t[r`\e.
F[-te frate =i cu dracul, p`n[
treci podul.
F[-\i cruce mare, c[ e dracu’
b[tr`n.
Fuge ca dracul de sc[ld[toare.
Fuge ca dracul de t[m`ie.
Fuge de dracu’ =i d[ peste
satana.
I-a dat dracul cu coada pe la
nas.
Ia pe dracu-n bra\e p`n[ treci
g`rla.
I-a pierdut dracul m[sura.
Iese dracu’ dintr-o bort[ c-un
papuc =i c-o ciubot[.
}l fur[ Aghiu\[.
}n balta lini=tit[ tr[ie=te
dracul.
}n inima omului t[cut st[
dracul ascuns.
}n inima smeritului =ede
dracul grece=te.
}n tacul zace dracul.
}nve\i pe dracu’ s[ dea cu
pu=ca.
La dracu ‘n praznic.
L-a luat Aghiu\[.
166
M[n`nc[ sfin\i =i fat[ (scuip[)
draci.
Mic ca acul =i r[u ca dracul.
N-a rupt dracul degeaba
opincile p`n[ i-a adunat.
Nepotul e salba dracului.
Nu-i a=a de negru dracul, cum
]l fac babele.
Nu-i dracul drac, ca str[inul
]n conac.
Nu po\i fi =i cu dracul ]n
buzunar =i cu sufletul ]n rai.
Nu se fur[ t[m`ie de la
dracu’.
Nu te b[ga-n c`rd cu dracul.
Omul c`nd suspin[, =i dracului
i-e mil[.
Parc[ a arat dracul cu ei.
Parc[ i-a ]njugat dracul.
Parc[-i naiba pe uscat.
Parc[-i scap[r[ dracu-n
f[lci.
Pe dracu’ a c[utat, pe dracu’
l-a g[sit.
Pe dracu du-l la cruce ori
nu-l duce, om de pace nu-l vei
face.
Pe dracu’ nici s[-l vezi, nici s[
te vad[.
R`de dracul de porumbrele
negre =i nu se vede pe el.
R`de om de om =i dracul r`de
de to\i.
Sai =i ]n spatele dracului p`n[
vei trece g`rla.
 — Filozofie, religie —
S-a sp`nzurat ca dracu-n
c`nep[.
Scoate, drace, ce-ai furat c[
te bat sp`nzurat, cu m[ciuca
tot ]n cap.
S-o suit dracu’ pe cas[.
+ede ca dracul pe comoar[.
+ede dracul ]n balt[ =i r`de de
altul.
+i-a b[gat dracul coada ]ntre
ei.
+i-a g[sit dracu’ capacu’.
+i-a pus dracul coada pe el.
+i-a rupt dracul opincile.
+i dracul pare frumos c`nd e
t`n[r.
Tr[ie=te ca dracu-n ap[ mic[.
Tr[ie=te ca dracu’ n spini.
Trebuie s[ dai c`teodat[ o
lum`nare =i dracului.
|i-e mil[ de dracul =i el scoate
coarne.
Ucig[-l-toaca.
Unde baba face, dracul nu
desface.
Unde-i mai mare sfada, aco-
lo-=i v`r[ dracul coada.
Unde =i-a ]n\[rcat dracul
copiii.
Unul trage la dracu’ =i altul la
tat[-s[u.
Ziua se arat[ sf`nt[ =i noap-
tea \ine pe dracul ]n bra\e.
167
BISERICA,
CELE BISERICE+TI
A avea burt[ de pop[.
A avea meteahna popii.
A c[dea (a fi) popa’ n belea.
A c[uta pop[ \ig[nesc.
A c`nta ca un pop[ aghez-
muit.
A da (a fi purtat, a-l purta) cu
capul pe la icoane.
A da cu crucea peste cineva.
A fi botezat cu zeam[ de
varz[.
A fi botezat de-un pop[
beat.
A fi cruce de biseric[.
A fi fl[m`nd ca un pop[.
A fi fra\i de cruce.
A fugit de popa =i a dat peste
dracul.
A i se duce vestea ca de pop[
tuns.
A-i zice popii „m[i“.
A juca ca popa ]n porumbrei.
A m`nca ca un pop[.
A nu fi prea mers la biseric[.
A-=i pune capul s[n[tos sub
Evanghelie.
A umbla ca fuiorul popii.
A umbla cu crucea-n s`n =i cu
dracu(l) ]n inim[.
Burt[ de pop[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Ca paraua-n punga popii.
C`inele uneori intr[ ]n bi-
seric[, dar nici biserica nu se
spurc[, nici c`inele nu se
sfin\e=te.
C`nd popii n-au de lucru,
boteaz[ vi\ei.
C`nd va Domnul vine =i dracul
cu colaci.
C`nt[ dracu’ ]n casa popii.
C`te un colac, c`te un pitac,
popa umple un sac.
Cele sfinte nu se spurc[.
Ce mi-e popa Stan, ce mi-e
Stan popa.
Cine altarului sluje=te, din al-
tar m[n`nc[.
Cine boteaz[, cuteaz[.
Cine caut[ iepuri ]n biseric[,
se ]ntoarce f[r[ v`nat acas[.
Cum nu-s eu pop[.
Cotoiul s-a c[lug[rit =i s-a ju-
rat c[ nu mai m[n`nc[ =oa-
reci.
Cre=tin cu crucea-n s`n =i cu
dracul de-a spinare.
Cu crucea-n m`n[ =i cu piatra
]n s`n.
Cu dreapta-=i face cruce, iar
cu st`nga se \ine de m`n[ cu
dracul.
Cu Dumnezeu pe buz[ =i cu
dracu’ pe inim[.
Cu g`ndul la Maica Dom-
nului =i cu m`na ]n traista
omului.
168
Cu popa =i cu \iganii tot-
deauna s[ tr[ie=ti bine.
Cu trupul ]n biseric[ =i cu
g`ndul la dracu(l).
Dasc[lul ]i cu ochii la Dumne-
zeu =i cu m`na ]n punga
omului.
D[-\i, pop[, pintenii =i bate
iapa cu c[lc`iele.
De pop[ nu scapi nici mort.
De pupat, de s[rutat, popa nu
ne d[ p[cat.
Desagii popii sunt totdeauna
plini.
Dracul nu face biserici.
Dumnezeu face casa, dracu’
aduce musafirii.
El pop[, el preuteas[.
Era s[-i c`nte popa, dar a s[rit
groapa.
Eu nu-s prea dus la biseric[.
E u=or cu foalele plin a predica
de post.
Fere=te-te de pop[ sp`n =i f[r[
nevast[.
Fiecare caut[ s[ aib[ icoan[
la care s[ se ]nchine.
Fiecare voie=te a avea biserica
lui.
G`tul popii, litr[ dreapt[.
Gustul dasc[lului nu-i ca al
preutesei.
Hat`rul popii hotar n-are.
Hopa, hopa, joac[ popa, u-iu-
iu =i dasc[lu’.
 — Filozofie, religie —
Ia de pe vii =i de pe mor\i.
I-a ie=it popa ]n cale.
}n burta unui pop[ s-a g[sit =i
un fier de plug.
}nchin[-te la Dumnezeu, dar
nu te strica nici cu dracul.
}n gur[ cu Dumnezeu =i ]n
inim[ cu dracul.
}s lungi poalele vl[dichii.
Lucrul dracului ]n casa popii
(a n[na=ului).
Mai bine eu cu pandurul =i el
cu popa, dec`t eu cu popa =i
el cu pandurul la cap.
M[n`nc[ c`t un pop[ ]n
s[rb[tori.
M`ine vom vedea cine-i pop[
=i cine-i porc.
Nici toate ale doftorului, nici
toate ale duhovnicului.
Nimenea nu e u=[ (lemn) de
biseric[.
Nimeni nu-i cheie de bise-
ric[.
Nu i-a ]n[lbit barba de c[r[rile
bisericii.
Nu-i nici u=[ de biseric[, nici
lemn de icoan[.
Numai pop[ n-am fost.
Numai popa poate umbla cu
c[delni\a.
Nu m-a m`ncat calea bise-
ricii.
Nu te face pop[ ]n biseric[
str[in[.
169
Nu te juca cu n[ravu(l) popii.
Nu tot ce poart[ ras[ =i
camilafc[ e c[lug[r.
Omul cu credin\[ dreapt[
scap[ din r[zboi.
Omului s[rac i se stinge
lum`narea ]n biseric[.
Pe calea bisericii mi-am
sclintit piciorul.
Pe dinapoi bun de pop[ se
crede, pe dinainte m[gar se
vede.
Pe dracu’ la cruce nu-l po\i
duce.
Pentru o bab[ surd[ popa nu
toac[ de dou[ ori.
Popa are m`n[ de luat nu de
dat.
Popa bat =i Ivan nici gustat.
Popa c`nd sluje=te ]n altar, tot
nu uit[ de buzunar.
Popa c`nd t[m`ie=te, la banii
t[i g`nde=te.
Popa-i c`nt[ aleluia =i el
trage cu ochiul la femeia
altuia.
Popa legat nu face bucluc.
Popa m[n`nc[ la dou[ po-
meni =i tot fl[m`nd este.
Popa m[n`nc[ =i de pe viu =i
de pe mort.
Popa ni-i bosumflat c[ n-are
slujb[ ]n sat.
Popa p`n[ =i-n pridvor cat[ s[
aib[ izvor.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Popa pl`nge c`nd nu are mor\i
de ]ngropat.
Popa se duce la biseric[,
pun`nd piedici la fete.
Popa spovede=te =i oi\ele
z[p[ce=te.
Prost pop[ l-a mai botezat.
Rasa nu te face c[lug[r.
R`de dracul de porumbe
negre, =i pe d`nsul nu se
vede.
Ruga p[c[tosului n-ajunge la
cer.
S-a c[lug[rit de mult mo-
tanul.
Sacul popii ]i f[r[ fund.
S[ crezi ]n Dumnezeu, dar nici
pe dracul s[ nu-l ui\i.
S[ te fereasc[ Dumnezeu de
fat[ de pop[ =i de mo=ie l`ng[
cale.
S[tul ca =oarecele ]n biseric[.
Seam[n[ cu tat-so, numai
potcapul ]i lipse=te.
Se bucur[ ca popa la clo-
pot.
Se ]nchin[ la icoane =i cu
ochii la cucoane.
Se scarpin[ dracul ]n deal =i
tr[sne=te p[duchele ]n vale.
Sus, p[rinte, c[ se ud[ Evan-
ghelia!
+i-a g[sit icoan[ s[ se ]n-
chine.
+tie bine un vl[dic[ pe cine ia
de chic[.
170
+tie vl[dica pe cine pope=te.
T[icu\a face la biserici =i
nenea le surp[.
Tipicul se ]nva\[ c[lc`nd des
pragul bisericii.
Trebuie dus pe la biseric[.
|[ranul pa=te vaca =i popa o
mulge.
Uite popa, nu e popa.
Unde a dus mutul iapa,
surdul roata =i c[lug[rul
baba.
Unde sunt popi mul\i, moare
pruncul nebotezat.
Unuia ]i place popa =i altuia
preoteasa.
Unul merge la biseric[, altul
nu merge la cr`=m[.
V[zut-ai vreun drac pop[?
Zv`rli cu b[\ul ]ntr-un c`ine
=i love=ti un pop[.
CELE UMANE }N TAN-
GEN|{ CU CREDIN|A
(jurispruden\[, lege
dogmatic[)
Acel cu pricin[ =ede ]n odihn[
=i cel f[r[ vin[, pl`nge =i
suspin[.
A fi cusut cu a\[ alb[.
A fi drept ca lumina cea
dreapt[.
A jura cu traista ]n cap.
A nu se pune de pricin[.
A pune degetul.
 — Filozofie, religie —
A r[spunde cu capul.
A scoate pe cineva basma
curat[.
A str`nge ]n chingi pe ci-
neva.
A=a-i obiceiul p[m`ntului.
A trage (cuiva) butucul.
A vorbit adev[rat =-a venit cu
capul spart.
Ce-i al t[u e pus de-o parte.
Cei ce fur[, aceia mai tare
jur[.
Ce-i drept, nu-i minciun[.
Ce-i drept, nu-i p[cat.
Celui f[r[ de lege, cel f[r[ de
suflet ]i vine de hac.
Cine a face ca mine, ca mine
s[ p[\easc[.
Cine cuteaz[ s[ spun[ ade-
v[rul, poate lesne umbla b[tut
ca m[rul.
Cine e cheza=, e =i p[tima=.
Cine jur[, lesne minte.
Cine mo=tene=te, pl[te=te.
Cine nu ]n\elege de cuv`nt, nu
]n\elege nici de ciomag.
Dac[ n-ai treab[, f[-te mar-
tor.
De n-ar fi ho\i, n-ar trebui
temni\[.
}nmul\indu-se p[catul, se
na=te pedeapsa.
171
La unul f[r[ suflet trebuie unul
f[r[-de-lege, =i la unul f[r[
lege trebuie unul f[r[ suflet.
Limba drept[\ii este de ar-
gint.
Mai bine pu\in cu dreptate,
dec`t mult cu str`mb[tate.
Minciuna umbl[-n lume, iar
dreptatea st[ la un loc.
Nu-i fapt[ f[r[ r[splat[.
Nu-i vinovat cine m[n`nc[
=apte pite, ci cel ce le d[.
Obiceiul ]nvechit nu-i u=or de
lecuit.
Orice pravil[ cu deosebirea ei.
Os`nda nu iart[, nici trece pe
om.
P[catul ]=i caut[ vinovatul.
P`n[ o fi s[ ias[ dreptul, ]mi
plesne=te mie pieptul.
Pedeapsa la cel nebun, ca
doftoria la cel bolnav.
Pe roat[ de aur se ]nv`rte
legea.
Pricinile mici g`lcevi mari
pornesc.
R[ul nu r[m`ne nepedepsit.
+i minciuna e vorb[, dar
vremea descoper[ adev[rul.
Tot p[catul ]=i cat[ vinovatul.
Vinovatul mai mare gur[
face.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
RELA|II, SITUA|II
A aduce (a ajunge, a r[m`ne)
la sap[ de lemn.
A aduce cuiva =i lapte de
cuc.
A aduce p`ine de la iepuri.
A aduce pe cineva cu nasul la
teic[.
A ajunge cu\itul la os.
A ajunge de batjocura lumii.
A ajunge de clac[.
A ajunge de poveste ]n \ar[.
A ajunge de r`sul curcilor
(g[inilor, lumii).
A ajunge din cal m[gar.
A ajunge ]n mintea copiilor.
A ajunge la aman.
A ajunge la u=a str[inilor.
A ajunge obial[.
A ajunge p`n[ la (]n) p`nzele
albe.
A ajunge pe cineva cu t`rgul.
A ajunge slug[ la d`rloag[.
A ajuns la lulele.
A ajuns la mucuri de \ig[ri.
A ajuns treaba (vremea) s[ nu
se mai ]ncread[ omul nici ]n
c[ma=a lui.
172
A albit (]n\[rcat) =i pe dracu’.
A alege una din dou[.
A alerga (a a=tepta) cu limba
scoas[.
A alerga ]ntr-un picior.
A alerga la colaci.
A alerga (veni) tot ]ntr-un
suflet.
A ales p`n[ a cules.
A aluneca al[turea cu dru-
mul.
A aprinde f[clia cuiva.
A apuca cap de funie.
A apuca cu m`na de sabia
goal[.
A apuca foc cu gura.
A apuca h[isa.
A ar[ta c[lc`iele.
A ar[ta cu degetul pe cineva.
A ar[ta (cuiva) u=a.
A arde (pe cineva) la fica\i.
A arunca (azv`rli) banii pe
fereastr[.
A arunca bani ]n v`nt.
 — Rela\ii, situa\ii —
A arunca cu piatra-n =atr[
A arunca cu pietrele ]n ci-
neva.
A arunca cu scalda =i copilul.
A arunca din\ii ]n pod.
A arunca piatra ]n gr[din[
str[in[.
A arunca sare-n ochi.
A arunca umbr[ asupra cui-
va.
A asculta la fereastra altuia.
A asuda =ez`nd.
A a=tepta mur[-n gur[.
A a=tepta pe cineva cu colaci
calzi.
A a=tepta s[-i pice mur[-n
gur[.
A at`rna (cuiva) ceva de
coad[.
A atinge ambi\ia (cuiva).
A atinge (pe cineva) cu cu-
v`ntul.
A atinge (pe cineva) unde-l
doare.
A auzi cu urechea altuia.
A avea ac de cojocul cuiva.
A avea (a fi cu) m`inile legate.
A avea b[s[u.
A avea b[taie de cap.
A avea ceva pe suflet.
A avea de ceva nevoie ca de
v`ntul care bate.
A avea de furc[ cu cineva.
173
A avea gur[ mare.
A avea inim[ de piatr[.
A avea ]n m`n[ =i p`inea =i
cu\itul.
A avea m`na lung[.
A avea m`n[ u=oar[.
A avea mila cucului.
A avea multe pe spinarea sa.
A avea nas.
A avea n[dejde ]n cineva ca ]n
=apte boi.
A avea n[dejde ]n cineva ca
]ntr-un cui de tei.
A avea nou[ b[ieri la pung[.
A avea obraz de cioric.
A avea ochi r[i.
A avea o coast[ de drac.
A avea o limb[ de un cot.
A avea o piatr[ pe inim[.
A avea p`inea =i cu\itul ]n
m`n[.
A avea (pe cineva) la cheremul
s[u.
A avea pe cineva la inim[.
A avea poxie* pe cineva.
A avea proptele.
A avea s[u la r[runchi.
A avea spete.
A avea =apte vineri ]ntr-o
s[pt[m`n[.
A avea un cui la inim[.
*
Necaz, ciud[
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A avea (un) ochi la spate (la
ceaf[).
A bate capul cuiva.
A bate din picior.
A bate ]n retragere.
A bate m[r.
A bate m`na.
A bate obrazul (cuiva).
A bate palma.
A bate pragurile.
A bate toba.
A bate (toca) la papuc.
A bate vat[ ]n urechi.
A b[ga (cuiva) frica-n oase.
A b[ga fiori ]n oase.
A b[ga ]n buzunar (pe ci-
neva).
A b[ga ]n draci (pe cineva).
A b[ga ]n r[cori (pe cineva).
A b[ga ]n sac (pe cineva).
A b[ga ]n v[tal[ (pe cineva).
A b[ga (pe cineva) cu zile ]n
p[m`nt.
A b[ga pe cineva de p[r ]n
r[u.
A b[ga (pe cineva) ]n boale.
A b[ga pe cineva ]n p[p[dii.
A b[ga pe cineva ]n sperie\i.
A b[ga (pe cineva) ]n vitez[.
A b[ga pe cineva sub covat[.
A b[ga sula ]n coast[.
A boi pe cineva.
174
A (cam) b[gat-o pe m`nec[.
A c[dea (a pica) cerul pe
cineva.
A c[dea (a prinde, a se prinde)
]n capcan[.
A c[dea cu inima pe cineva.
A c[dea cu tronc la inim[.
A c[dea ]n capcan[.
A c[dea ]n gura cuiva.
A c[dea ]n m`na cuiva.
A c[dea la picioarele cuiva.
A c[l[tori ]n rele ape.
A c[lca pe b[t[turi (pe ci-
neva).
A c[lca pe bec.
A c[lca pe cineva ]n pi-
cioare.
A c[lca pe coad[.
A c[lca pe col\ul i=licului.
A c[lca pe j[ratic.
A c[lca str`mb.
A c[ptu=i pe cineva.
A c[ta cu coada ochiului.
A c[ta s[ g[seasc[ urme pe
mare.
A c[uta ceart[ cu lum`narea.
A c[uta clenci ]n pepene.
A c[uta cuiva ]n barb[.
A c[uta cu lum`narea
Ziua ]n amiaza mare.
A c[uta ]n cinste cuiva.
A c[uta ]n coarnele cuiva.
 — Rela\ii, situa\ii —

A c[uta nod ]n papur[ =i pe- A cunoa=te (pe cineva) de ur`t

te-n soare. =i de frumos.
A c[uta potcoave de cai A da (a se da) de gol.
mor\i. A da (a se da) pe brazd[.
A c[uta s[ ]mbete lumea cu A da bani pe miere.
ap[ rece. A da buzna.
A c[uta s[m`n\[ de vorb[. A da ca ]n popu=oi.
A c[uta sfada cu lum`narea. A da c[r\ile pe fa\[.
A c[uta ziua de ieri. A da chiorii (chior`=) unii
A c[zut cu nasul ]n terci. peste al\ii.
A c`=tiga borta covrigului. A da chi=ca la to\i.
A c`=tiga m`necile de la A da cinstea pe ru=ine.
jiletc[. A da colb ]n ochi.
Acela ce n-are mil[ de dobi- A da cu (a pune) gheara peste
toc nici de om n-are deloc. cineva.
Acel oaspete este mai scump, A da cu barda-n lun[.
care =tie c`nd s[ plece. A da cu fa\a ]n glod.
A cere c`t dracul pe tat[-s[u. A da (cuiva) cu genunchiul.
A cere luna. A da (cuiva) bob`rnace.
A cerut traista s[ goleasc[ A da (cuiva) de \`\`n[.
desagii.
A da cuiva fr`u liber.
A chior] pe cineva.
A da cuiva ]n obraz.
Aci se duce, aci se-ntoarce. A da cuiva nas.
Aci te bucur[, aci te scutur[. A da cuiva peste nas.
A coace pe cineva la inim[. A da cuiva =i pe nas =i pe
A cobor] milit[ria din pod. gur[.
A col[ci pe cineva. A da cuiva un ciolan de ros.
A crede dup[ r[boj. A da cu m`na ]n foc.
A cui e iapa, e =i m`nzul. A da cu m`na prin =perl[.
A cunoa=te (pe cineva) ca pe A da cu ochii ]n foc.
un cal breaz. A da cu oi=tea ]n gard.
175
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A da cu o m`n[ =i a opri cu
cealalt[.
A da cu \[rn[ ]n ochii cuiva.
A da de (a se certa, a sta, a
\ine) furc[.
A da de bucluc.
A da de g`t pe cineva.
A da de miere.
A da de nod.
A da de prad[.
A da de sminteal[.
A da din coad[.
A da din col\ ]n col\.
A da din groap[ ]n groap[.
A da din sit[ prin d`rmoi.
A da h[\urile ]n alte m`ini.
A da inima din cineva.
A da ]n gropi.
A da ]n obraz cuiva.
A da ]n surle.
A da m`na cu cineva.
A da o m`n[ de ajutor (cui-
va).
A da o rait[ pe la cineva.
A da p`nz[ pe fuioare.
A da (pe cineva) la brazd[.
A da (pe cineva) prin ciur =i
prin d`rmoi.
A da peste calul v[tafului.
A da peste cineva cu nasul.
A da peste nas (cuiva).
176
A da =i buc[\ica de la gur[.
A dat urechile la ima=.
A da un lucru pe fa\[.
A dejuga la rea moar[.
A deschide urechile ]n patru.
A descoase pe cineva.
Adeseori ]n dosul unei vorbe
dulci se ascunde o inim[
otr[vit[.
Adev[rul este cum te v[d =i
cum m[ vezi.
Adev[rul umbl[ cu capu(l)
spart.
A dezlega calul de la gard.
Adio =i-un praz verde!
A dogor] obrazul cuiva.
A dormi (ca un) bu=tean.
A dormi sub stre=in[.
A drege busuiocul (cuiva).
A duce (a pip[i) vorba cu
bra\ul.
A duce de m`n[ pe cineva.
A duce (p[stra, p[zi, purta,
\ine) cuiva s`mbetele.
A duce pe cineva de nas.
A duce pe urm[ (pe cineva).
A duce vergile cuiva.
Adun[ unde n-a risipit.
A face (a deschide) ochi-n
patru (roat[).
A face (a intra ]n) t`rgul altuia.
A face (a sta pe) cuie.
 — Rela\ii, situa\ii —
A face cuiva chica m[ciuc[
(topor).
A face cuiva o of`=tanie.
A face (cuiva) s`nge r[u.
A face (cuiva) zile amare.
A face (cuiva) zile fripte.
A face de lingur[ (pe cine-
va).
A face de petrecanie cuiva.
A face gaur[ ]n cer.
A face g`t.
A face gura c`t toate zilele.
A face haz de necaz.
A face hostrop[\ cu cineva.
A face lea=c[ pe cineva.
A face marafeturi.
A face ochi.
A face ochi dulci.
A face o spolocanie (cuiva).
A face pe cineva albie de c`ine
(de porci).
A face pe cineva cu ou =i cu
o\et.
A face (pe cineva) cu sare =i
cu piper.
A face (pe cineva) de d`r-
val[.
A face (pe cineva) de nimica.
A face (pe cineva) de ru=ine.
A face pe cineva de trei pa-
rale.
A face pe cineva om.
177
A face (pe cineva) s[ moar[
de r`s.
A face pe cineva s[ te cu-
noasc[.
A face pe dracu’ ]n patru.
A face picioare.
A face piftie pe cineva.
A face saftea.
A face sat cu cineva.
A face s`mbrie cu cineva.
A face scar[ la cer.
A face st`nga-mprejur.
A face z`mbre.
A faptelor rele ]ncep[tur[ spre
r[u sf`r=it pleac[.
A f[cut el poc! cu m[ciuca,
dar =i eu fli=! cu biciu=ca.
A f[g[dui c`te-n lun[ =i-n
soare.
A f[g[dui ce nu curge pe
ap[.
A f[g[dui marea cu sarea.
A f[g[dui marea cu sarea =i
Oltul cu totul.
A f[g[dui mun\i de aur.
A fi a cincea roat[ la c[ru\[.
A fi afumat.
A fi (ajunge) la cu\ite.
A fi alfa =i omega.
A fi ar[tat cu degetul.
A fi (a se \ine) de br`u cu
cineva.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A fi boboc.
A fi bra\ul drept al cuiva.
A fi bun de ald[ma=.
A fi bun de gur[.
A fi bun de pus la bub[ (ra-
n[).
A fi bun de pus la plug.
A fi bun de t[iat m[lig[.
A fi cal de b[taie.
A fi cal de olac.
A fi cap sec.
A fi carne =i unghie cu cine-
va.
A fi ca un pui de bogda-
proste.
A fi c`ine ]n dou[ labe.
A fi cheia =i l[cata cuiva.
A fi cheia tuturor.
A fi coad[ de c`ine.
A fi coad[ de topor.
A fi codi\a cuiva.
A fi col\i=.
A fi crescut ]n bumbac.
A fi crescut ]n buruienile
dracului.
A fi cu bor=ul la foc =i cu pe=tele
]n iaz.
A fi cu bra\ele deschise.
A fi cu cu\itul la br`u.
A fi cu dou[ fe\e.
A fi cu draci.
178
A fi cu ghea\a-n s`n.
A fi cu gura dulce.
A fi cu gura mare.
A fi cu inima deschis[.
A fi cu inima ]mp[cat[.
A fi cuiva ca =i un tat[.
A fi cu m`inile legate.
A fi cu musca pe c[ciul[.
A fi cu ochii ]n patru.
A fi cu o falc[-n cer =i cu una
]n p[m`nt.
A fi cu spuza-n buz[.
A fi cu stea ]n frunte.
A fi cu toane.
A fi cu \`fna-n nas.
A fi cu zilele ]n m`n[.
A fi dat ]ntr-un obraz s[ crape
cel[lalt.
A fi de (a tr[i cu) chiu =i vai.
A fi de foc =i de cri\[.
A fi de haram.
A fi de o baie.
A fi de o zeam[.
A fi din opinc[.
A fi doctorul cuiva.
A fi dulce la cuv`nt.
A fi dus la moar[ =i la r`=-
ni\[.
A fierbe (pe cineva) f[r[
ap[.
A fi fata banului, sora c[-
pitanului.
 — Rela\ii, situa\ii —
A fi f[cu\i to\i pe un calup.
A fi f[r[ propteli la vorb[.
A fi f[r[ suflet.
A fi frate cu cucul.
A fi gata s[ pui ]n s`n pe
cineva.
A fi gros ]n ceaf[.
A fi gura satului.
A fi hurducat.
A fi ]mbr[cat domne=te =i a
tremura Doamne-p[ze=te.
A fi ]mbrobodit.
A fi ]mflat cu \ava.
A fi ]n capul mesei.
A fi ]nc[ cu ca=ul la gur[.
A fi ]n du=i buni.
A fi ]n fruntea cozii.
A fi ]n pielea cuiva.
A fi ]n r`nd cu cineva.
A fi ]nv[\at cu greutatea
jugului.
A fi ]nvelit ca ceapa.
A fi la cheremul cuiva.
A fi la grai cu dr[ganele.
A fi lins.
A fi lung de m`n[.
A fi mai breaz dec`t altul.
A fi mare cu cei mici =i mic cu
cei mari.
A fi mare =i tare.
A fi m[m[ligar.
179
A fi m`na dreapt[ (a cuiva).
A fi negustor de piei de clo=-
c[.
A fi oltean cu gura plin[ de
m[sele.
A fi om cu r`nza tare.
A fi om de m`na a doua.
A fi om de treab[.
A fi (om) de zah[r.
A fi p[pu=a cuiva.
A fi p`ine =i ca=.
A fi pe dric.
A fi pe =apte drumuri.
A fi plin de jinti\[.
A fi poam[ bun[.
A fi poam[ rea.
A fi po=ta satului.
A fi prea din cale-afar[.
A fi prieten de toart[ (cuiva).
A fi prieten la cataram[ cu
cineva.
A fi prins ]n capcan[.
A fi propteaua gardului.
A fi r`sul r`surilor.
A fi sc[ldat ]n lapte dulce.
A fi scos din min\i.
A fi scos din p`rtie.
A fi scump la vorb[.
A fi sigur de sine.
A fi slab (tare) ]n br[cinar.
A fi slug[ la m[gar.
A fi spin ]n ochi cuiva.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A fi Stan-P[\itul.
A fi str`ns cu u=a.
A fi tare de ]nger.
A fi t[ciune acoperit.
A fi t`r`ie-br`u.
A fi topor de oase.
A fi tot o p[nur[.
A fi trecut prin ciur =i prin
d`rmoi.
A fi trecut prin foc =i ap[.
A fi trei de o para.
A fi trup =i suflet cu cineva.
A fi un bou =i o belea.
A fi un las[-m[-s[-te-las.
A fi un om =i jum[tate.
A fi un pap[-lapte.
A fi vai de steaua cuiva.
A fi vechi ]n grad.
A forfeca pe cineva.
A fost dup[ u=[, c`nd i-au
m[surat pantalona=ii.
A fost st`lpul casei =i acum a
ajuns poprea.
A freca ridichea cuiva.
A fugi ca de cium[.
A fugit cu coada ]ntre pi-
cioare.
A g[sit sat f[r[ c`ini (=i) se
plimb[ f[r[ ciomag.
A gr[i cu o jum[tate de gur[.
180
A-i ar[ta (cuiva) lungul na-
sului.
A-i at`rna lingura de g`t.
A-i bate (cuiva) un cui ]nro=it
]n inim[.
A-i c[dea (cuiva) bucuria-n
sc`rb[.
A-i c[dea (cuiva) cineva tronc
la inim[.
A-i c[dea (cuiva) podul ]n cap
de ru=ine.
A-i c[uta cuiva cinstea.
A-i c[uta (cuiva) ]n obraz.
A-i c`nta (a-i bate) ]n strun[.
A-i cr[pa (cuiva) obrazul de
ru=ine.
A-i curge Oltu’ n gur[.
A-i da cu ardei pe la nas.
A-i da (cuiva) pinteni.
A-i da (cuiva) un perdaf.
A-i da cu u=a ]n nas.
A-i da de cheltuial[.
A-i da papucii.
A-i da pinteni.
A-i da sufletului de toate.
Ai dat spuza =i ai luat ce-
nu=a.
Ai dat un cazan mare =i ai luat
o c[ldare.
A-i da un cu\it ascu\it ]n
inim[.
Ai de grij[ s[ nu-\i moar[
mul\i ]nainte!
 — Rela\ii, situa\ii —
A-i desfunda (a-i roade, a-i
toca) urechea (pentru ceva).
Aide\i s[ vorbim degeaba, c[
tot n-avem nici o treab[.
Ai dreptate, numai nu te ca-
u\i.
A ierta e u=or, a uita e greu.
A ie=i basma curat[.
A ie=i cu bra\ul ]n m`n[.
A ie=i cu vorba ]naintea cuiva.
A ie=i din hor[.
A ie=i din r[bu= afar[.
A ie=i la liman.
A-i face capul calendar.
A-i face c[\ei pe inim[.
A-i face cuiva bucata.
A-i face (cuiva) capul obo-
roac[.
A-i face (cuiva) o baie bun[.
A-i face (cuiva) o nunt[.
A-i face (cuiva) una bun[.
A-i face cu ulcica.
A-i face de petrecanie.
A-i face de ur`t.
A-i face zile fripte.
Ai f[cut pozna, nu te da ]n
l[turi.
A-i fi cuiva b`ja de ceva.
A-i fi cuiva prieten de c[ciul[.
A-i fi drag ca ochii din cap.
A-i fi drag ca c`inelui a linge
sare.
A-i fi negru ]naintea ochilor.
181
A-i ie=i ]nainte cu p`ine =i cu
sare.
A-i intra cuiva noaptea-n cap.
A-i intra prietenia ]n cap.
Ai intrat ]n hor[, trebuie s[
joci.
A-i ]ntoarce (cuiva) vorba.
A-i juca (a face) festa.
A-i l[comi (a-i lic[ri, a-i
sclipi) ochii (dup[ ceva).
A-i lua (cuiva) apa c`nepa.
A-i lua cuiva apa de la moar[.
A-i lua (cuiva) boii de di-
nainte.
A-i lua cuiva lemnul de pe
foc.
A-i lua (cuiva) musca de pe
nas.
A-i lua cuiva v[zduhul de la
gur[.
A-i lua p`inea de la gur[.
A-i lua =i c[ma=a.
A-i lua vorba de la gur[.
A-i m`nca cuiva c`inii din
traist[.
A-i merge colbu(l).
A-i merge (cuiva) din plin.
A-i merge drept la inim[.
A-i merge fulgii.
A-i muia oasele.
Ai, n-ai, trebuie s[ dai.
A intra (a se b[ga) pe sub
pielea cuiva.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A intra ]n c`rcot[ cu cineva.
A intra ]n gura lumii.
A-i pl[ti poli\a.
A-i pune belciug la nas.
A-i pune capac.
A-i pune c[lu=ul ]n gur[.
A-i pune cruce.
A-i pune (cuiva) o pup[z[ ]n
obraz.
A-i pune (cuiva) s`rm[ ]n
bot.
A-i pune (cuiva) suli\a (sula)
]n coaste.
A-i pune (cuiva) unghia ]n
g`t.
A-i pune (cuiva) un ghimpe la
inim[.
A-i pune g`nd r[u.
A-i pune juv[\ul ]n g`t.
A-i pune picioarele peste
cap.
A-i pune =treangu(l) ]n g`t.
A-i rupe nasul.
Ai s[rit din par ]n par =i-ai dat
peste nas cotar.
A-i sc[pa iepurele din m`n[.
A-i sc[p[ra c[lc`iele (cuiva)
dup[ cineva.
A-i scoate (cuiva) buc[\ica din
gur[.
A-i scutura cojocul.
A i se aprinde c[lc`iele (cui-
va).
A i se face (cuiva) inima c`t
un purice.
182
A i se ]ncurca cuiva c[r[rile.
A i se ]ncurca (cuiva) i\ele.
A i se muia cuiva gura.
A i se n[luci.
A i se n[z[ri (cuiva) ceva.
A i se ridica (cuiva) o piatr[
de pe inim[.
A i se scurta potecile.
A i se sl[bi b[l[m[lile.
A i se topi scuipatu’ ]n gur[.
A i se uita (cuiva) r[bojul.
A i se umplea cuiva r[bd[ul.
A i se umplea sacul.
Ai spus „da“, nu zi „ba“.
A-i sta cuiva ca un ghimpe ]n
coaste.
A-i sta cuiva ca un gunoi ]n
ochi.
A-i sta ]n drum.
A-i sta ]n g`t cuiva.
A-i sta pe limb[.
A-i strica cuiva inima.
A-i suci (cuiva) capul.
A-i sufla cuiva ceva sub nas.
A-i =ti voia =i nevoia.
A-i t[ia coasa cuiva.
A-i t[ia (cuiva) nasul.
A-i trage (cuiva) o c[lc[tur[.
A-i trage un ibri=in pe la nas.
A-i trebui (cuiva) ca mie
dr`mba.
A-i trece (cuiva) de ap[ rece.
A-i turna le=ie pe inim[.
A-i turti fesul.
 — Rela\ii, situa\ii —
A iubi (pe cineva) ca pe un
]nger.
A-i umbla prin gur[.
Ai umblat c`t ai umblat, dar
acum \i s-a-nfundat.
A-i veni (cuiva) acru de ci-
neva.
A-i veni (cuiva) ap[ la moa-
r[.
A-i veni cuiva de hac.
A-i veni s[ sar[ ]n Olt.
A-i zburda cuiva ov[zul.
A ]mb[ta cu apa rece.
A ]mboldi (pe cineva).
A ]nc[leca pe nevoie.
A ]nc[l\a bine pe cineva.
A ]nchide (cuiva) u=a ]n nas.
A ]nchina steagul.
A ]ncurca i\ele.
A ]ncurca zilele (cuiva).
A ]nghi\i amarul.
A ]nghi\i g[lu=ca.
A ]nghi\i hapul.
A ]nghi\i la noduri seci.
A ]nghi\i =i cu ochii.
A ]nota ]n miere.
A ]nota ]n s[u.
A ]nt`lni pe cineva cu p`ine =i
sare.
A ]ntinde (pe cineva) ca pe
cureaua cea scurt[.
A ]ntoarce cojocul pe dos.
183
A ]ntoarce ochii pe dos.
A ]ntoarce placa (foaia) pe
cealalt[ parte.
A ]ntoarce spatele cuiva.
A ]ntoarce =urubul cuiva.
A ]n\[rcat B[laia.
A ]nv[\at ce au uitat al\ii.
A juca c[r\i mari.
A juca (pe cineva) pe degete.
Ajunge de la moar[ la r`=-
ni\[.
Ajunge din cal m[gar =i cat`r
din arm[sar.
Ajut`nd pe al\ii, te aju\i pe
sine.
A-l aduce (pe cineva) cu hal-
ca.
A-l ajunge (pe cineva) c[lare
pe pr[jin[.
A-l ajunge pe cineva cu\itul la
os.
A-l amesteca cu p[m`ntul.
A-l avea ]n buzunar.
A l[sa buza.
A l[sa de la tine.
A l[sa ]n plata Domnului.
A l[sa la alegerea cuiva.
A l[sa la boal[.
A l[sa pasul ]n jos.
A l[sa pe cineva buzat.
A l[sa (pe cineva) cu inima
ars[.
A l[sa (pe cineva) sub mas[.
A l[sa toate balt[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A-l bate de tocmeal[ (pe
datorie).
A-l b[ga (pe cineva) ]n fri-
guri.
Alb la cap =i pestri\ la ma\e.
A-l da din brazd[ afar[
A-l durea inima dup[ cineva.
A lega cap[t de vorb[.
A lega cobz[ pe cineva.
A lega gura p`nzei.
A lega la gard.
A lega negustoria de gard.
A lega tei de curmei.
A le pune pe toate la inim[.
A le=ina de r`s.
A-l face chis[li\[.
A-l face pastram[.
A-l face pe cineva una cu
p[m`ntul.
A-l face pe dracul ]n patru.
A-l face s[ nu aib[ ce lua de
jos.
A-l face talme=-balme=.
A-l face t[r`\e de porci.
A-l fura pe cineva Aghiu\[.
A lins miere de pe degete p`n[
ce =i le-a m`ncat.
A lipsit de acas[ nou[ ani =i
s-a ]ntors cu doi bani.
A-l ]neca pe cineva ]ntr-o
lingur[ de ap[.
A-l l[tra =i c`inii (pe cineva).
184
A-l lovi unde-l doare.
A-l lua ]n pinteni.
A-l lua pe cineva ca din oal[.
A-l lua (pe cineva) de be-
regat[.
A-l lua pe „nu =tiu“ ]n bra\e.
A-l mai str`nge din c[p[stru.
A-l m[sura cu scutur[tura.
A-l m`nca barba pe cineva.
A-l m`nca pe cineva t[lpile de
duc[.
A lovi (pe cineva) unde-l
doare.
A-l ponegri pe l`ng[ cineva.
A-l prinde cu m`\a-n sac.
A-l prinde cu oca mic[.
A-l pune cu botul pe labe.
A-l r`de (pe cineva) =i c`inii.
A-l scoate (pe cineva) apa la
mal.
A-l str`nge de g`t (pe cineva).
A-l t[ia (pe cineva) la ra-
mazan.
A-l trage pe cineva c`inii pe
drumuri.
A-l trage pe sfoar[.
Altuia ]i d[ pova\[, dar pe sine
nu se-nva\[.
Altul s[ te laude, nu gura ta.
A lua ap[ ]n gur[.
A lua cu bombonica.
A lua cuiva apele.
 — Rela\ii, situa\ii —
A lua cuiva pielea de viu.
A lua cuiva =i cenu=a din
vatr[.
A lua cu japca.
A lua cu pr[jina din urm[.
A lua foc cu gura.
A lua foc cu m`na altuia.
A lua g`tul cuiva.
A lua ]n unghii pe cineva.
A lua la dep[nat (pe cineva).
A lua la ochi (pe cineva).
A lua o piatr[-n gur[.
A lua (pe cineva) cu nepus ]n
mas[.
A lua pe cineva cu resteul.
A lua pe cineva cu vorba
dulce.
A lua (pe cineva) cu z[h[re-
lul.
A lua pe cineva cu zburlita.
A lua (pe cineva) ]n b[=c[lie.
A lua (pe cineva) ]n c[ru\[.
A lua (pe cineva) ]n coarne.
A lua (pe cineva) ]n pr[jin[.
A lua (pe cineva) ]n r[sp[r.
A lua (pe cineva) la dep[nat.
A lua (pe cineva) la rapan-
ghel.
A lua (pe cineva) la trei pa-
rale.
A lua (pe cineva) la trei-
p[ze=te.
185
A lua pe cineva la vale.
A lua (pe cineva) peste pi-
cior.
A lua (pe cineva) peste um[r.
A lua (pe cineva) pe sus.
A lua (pe cineva) primprejur.
A luat-o de diminea\[, s[ nu-l
]ntreac[ al\ii.
A lua u=a-n spate.
A-l umple de bogdaproste.
Am ajuns ce n-am g`ndit =i m[
mir ce n-am g[sit.
A m[sura vorba cu ]mbl[-
ciul.
A m[turat casa cu el.
A m`na (pe cineva) ca pe
vite.
A m`na pe cineva din m`ine
]n m`ine.
A m`nca (cuiva) zilele.
A m`nca dintr-un blid cu
cineva.
A m`nca dintr-un taler cu
cineva.
A m`nca drele.
A m`nca foc.
A m`nca fript pe cineva.
A m`nca p`ine =i sare cu
cineva.
A m`nca p`ine udat[ cu
lacrimi.
A m`nca (pe cineva) de viu.
A m`nca pielea pe cineva.
A m`nca v`nt.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A m`ng`ia cu ghimpi.
A merge din unt ]n unt.
A merge ]n fruntea cozii.
A mirosi a p`rlit.
A muri cu zile.
A muri de ciud[.
A muri de ru=ine.
A muri ]nghesuit la poman[.
A nu avea nas.
A nu avea nas la bor=.
A nu avea nici ]n clin nici ]n
m`nec[.
A nu avea nici un chichirez.
A nu avea ochi s[ vad[ pe
cineva.
A nu avea pe cineva la sto-
mac.
A nu c[uta cuiva de ce-i e
cojocul.
A nu cur[\i de coaj[ pe ci-
neva.
A nu face br`nz[ (cu cineva).
A nu face nici o para chioa-
r[.
A nu fi nici zeama ou[lor.
A nu g[si cap[t de vorb[.
A nu ie=i din cuv`ntul cuiva.
A nu-i fi (cuiva) boii acas[.
A nu-i fi moale.
A nu-i pune (cuiva) degetul ]n
gur[.
A nu-i =ti de nume.
186
A nu umple bor= cu cineva.
A nu-l ajunge capul =i mintea
s[ fac[ ceva.
A nu-l ajunge punga pe ci-
neva.
A nu l[sa pe cineva s[-\i sufle
]n bor=.
A nu-l cur[\i pe cineva de
coaj[.
A nu-l duce de nas u=or pe
cineva.
A nu linge unde e scuipat.
A nu-l trage pe cineva inima
la ceva.
A nu-l \ine cureaua pe cine-
va.
A nu nimeri u=a.
A nu sc[pa bine de una =i a da
peste alta.
A nu se da b[tut.
A nu se da cu una cu dou[.
A nu se da poftit.
A nu se ]mpu\ina la inim[.
A nu se ]nghi\i unul pe altul.
A nu se potrivi la vorb[.
A nu se pune ]n poar[.
A nu se sp[la (cineva) nici cu
Prutul.
A nu-=i c[lca spusele ]n pi-
cioare.
A nu-=i da chica ]n m`na
cuiva.
A nu-=i da cu parul ]n cap de
r[ul cuiva.
 — Rela\ii, situa\ii —
A nu-=i ]nc[pea ]n piele.
A nu-=i pune c[p[strul ]n m`na
cuiva.
A nu-=i vedea capul de...
A nu =ti nici cu spatele.
A nu trage la cump[n[.
A nu tr[i cu mintea altuia.
A nu trece pe dinaintea cuiva.
A nu vorbi pleav[.
A nu zice nici c`rc.
A nu zice nici c`r, nici m`r.
A nu zice nici p`s.
A o b[ga (o lua) pe m`nec[.
A o c`rpi bine.
A o duce de azi pe m`ine.
A o face de oaie.
A o face fiart[.
A o face lat[.
A o face pe chelbosul.
A o face pe grozavul.
A o ]nfunda.
A o l[sa moart[ ]n p[pu=oi.
A o lua de-a dreptul prin p[-
pu=oaie.
A o lua la picior.
A o lua la s[n[toasa.
A op[ri cu ap[ rece.
A (o) pune de m[m[lig[.
A o sfecli.
A o \ine pe-a lui.
A pica pe cineva cu lum`na-
rea.
187
A piept[na pe cineva.
A pierde drumul =i c[rarea.
A pierde (pe cineva) din
ochi.
A pl[ti gloaba.
A pl[ti la s`ntu-a=teapt[.
A pl[ti m[m[liga.
A pl[ti oalele sparte de al\ii.
A plecat c[lare =i vine cu
=aua-n spinare.
A plecat la biseric[ =i a
nimerit la c`rcium[.
A plefturi (pe cineva).
A potcovi bine pe cineva.
A pr[p[di o copeic[ =i a g[si
o carboav[.
A primi cu bra\ele deschise.
A prinde cineva la cheag.
A prinde cu arcanul.
A prinde cu ra\a-n traist[.
A prinde la aripi.
A prinde la minte.
A prinde la s[u.
A prinde pe cineva cu oca
(ocaua) mic[.
A prinde r[d[cin[.
A prinde =arpele cu m`na
altuia (nebunului).
A privi nu ]nseamn[ a vedea.
A pune ban la ban.
A pune be\e ]n roate.
A pune botul pe labe.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A pune c[ciula pe-o spr`n-
cean[.
A pune c[p[stru(l) ]n coada
calului.
A pune coada pe spinare.
A pune coarne cuiva.
A pune (cuiva) belciug la
nas.
A pune (cuiva) capacul.
A pune cuiva flori dup[ urechi.
A pune (cuiva) sare pe coa-
d[.
A pune (cuiva) venin la ini-
m[.
A pune funia-n coarne.
A pune g`tul pentru cineva.
A pune ]n picioare pe cineva.
A pune la punct (pe cineva).
A pune m`na ]n foc.
A pune m`n[ de la m`n[.
A pune-n cof[ pe cineva.
A pune obrazul pentru cine-
va.
A pune (pe cineva) cu botul pe
labe.
A pune pe cineva cu picioarele
]n papuc.
A pune pe cineva ]n p`ine.
A pune (pe cineva) ]n traist[.
A pune pe cineva la cale.
A pune (pe cineva) la ham.
A pune pe cineva la punct.
188
A pune (pe cineva) pe roate.
A pune pe to\i ]ntr-o ciorb[.
A pune picioru(l) ]n prag.
A pune sare pe ran[.
A pune \ara la cale.
A pune ulei pe foc.
A pune um[rul la ceva.
A pune unghia ]n g`t cuiva.
A purta c[ciula pe-o ureche.
A purta cuiva de grij[.
A purta cuiva s`mbetele.
A purta cu vorba.
A purta hat`rul.
A purta lumea pe degete.
A purta pe cineva cu vorba.
A rade barba (cuiva).
A rade pe cineva.
A rade =i a drege pe cineva.
A r[bdat, p`n[ s-a s[turat.
A r[mas din gol cu pielea.
A r[m`ne cu buza umflat[.
A r[m`ne de c[ru\[.
A r[m`ne gol-chistol.
A r[m`ne ]n drum.
A r[m`ne la ciuperci.
A r[m`ne pe jos.
A r[m`ne tablou.
A r[scoli cerul =i p[m`ntul.
A r[spl[ti poli\ele.
A r`de (z`mbi) pe sub mus-
ta\[.
 — Rela\ii, situa\ii —
Arde casa, dar arde =i a
vecinului.
Arde-m[, frige-m[, pe c[r-
bune pune-m[.
Are Chira socoteal[.
Are o gur[ c`t o =ur[.
Are patru boi =i o sut[ de
nevoi.
Are r`nz[ domneasc[.
Are s[-mi deie foc la ar[tur[.
A ridica capul.
A ridica pe cineva ]n slava
cerului.
A ridica perdeaua.
A roade capul cuiva.
A roade (cuiva) urechile.
A rupe calul de la poarta
cuiva.
A rupe cuiul.
A rupe cuiva m`necile la
hain[.
A rupe m`\a ]n dou[.
Arvuna te leag[ =i plata te
scap[.
A s[ri din piele.
A s[ri peste cal.
A s[ri peste garduri.
A s[rit din lac ]n pu\.
A s[ri \and[ra cuiva.
A sc[pa cu obrazul curat.
A sc[pa cu zile.
A sc[pa din gura lupului.
189
A sc[pa ieftin.
A sc[pa (a i se duce) c[ciula
pe ap[.
A sc[pa un lucru printre
degete.
A schimba c[ciula cu c`rpa
femeii.
A schimba muzica.
A scoate (afar[) din \`\`ni.
A scoate castanele din foc cu
m`na altuia.
A scoate c[rbunele cu m`na
altuia.
A scoate coarne.
A scoate (cuiva) b[rz[unii din
cap.
A scoate (cuiva) peri albi.
A scoate din piatr[-seac[.
A scoate dracii din cineva.
A scoate la hat.
A scoate ochii (cuiva).
A scoate panglici pe nas.
A scoate pe cineva de sub
p[m`nt.
A scoate pe cineva din b[-
l[m[li.
A scoate (pe cineva) din
brazd[.
A scoate pe cineva din noroi.
A scoate pe cineva din pe-
peni.
A scoate pe cineva din r[b-
d[ri.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A scoate pe cineva din r[boj.
A scoate (pe cineva) din s[-
rite.
A scoate (pe cineva) din \`-
\`ni.
A scoate sufletul din om.
A scoate vorbe din traist[.
A scurta (cuiva) ghearele.
A scurta (]nchide, t[ia) c[-
r[rile cuiva.
A scurta pe cineva de bani.
A scutura puricii cuiva.
A se amesteca ]n ciorba cui-
va.
A se arunca ]n bra\ele cui-
va.
A se arunca ]n foc pentru
cineva.
A se ascunde dup[ deget.
A se avea de bine cu cineva.
A se bate ca orbii.
A se bate cu palma peste
gur[.
A se b[ga sub pielea (cuiva).
A se c[ciuli.
A se certa cu cineva la cu\ite.
A se crede buricul p[m`n-
tului.
A se crede cobor`t cu h`rzobul
din cer.
A se culca o dat[ cu g[inile.
A se culca pe-o ureche.
A se da b[tut.
190
A se da cu capul de to\i pe-
re\ii.
A se da de gol.
A se da dup[ cum bate v`n-
tul.
A se da dup[ v`nt.
A se da ]n v`nt dup[ ceva.
A se deprinde cu hamul.
A se duce de r`p[.
A se duce ]n lumea alb[.
A se duce ]nv`rtindu-se.
A se duce unde =i-a sc[pat
dracul opincile.
A se face (a se pune) luntre =i
punte.
A se face de basme.
A se face de r`s.
A se face Dun[re de m`nie.
A se face ghem.
A se face ]n patru.
A se face leu-paraleu.
A se face mort ]n p[pu=oi cu
sacul plin.
A se face om neom.
A se face prost.
A se face mare =i tare.
A se ]nc[rca de bogdaproste.
A se ]ngloda ]n datorii.
A se ]njuga cu cineva.
A se ]ntinde pecingenea.
A se ]ntoarce cu coada ]ntre
picioare.
A se ]ntrece cu =aga.
 — Rela\ii, situa\ii —
A se juca (cu cineva) ca m`\a
cu =oarecele.
A se juca (cu cineva) de-a ochii
lega\i.
A se l[sa mai moale.
A se l[sa p[guba= de ceva.
A se l[sa pe t`njal[.
A se lega de cineva ca orbul
de gard.
A se lua de m`ini cu cineva.
A se lua ]n col\i cu cineva.
A se lua la har\[ cu cineva.
A sem[na v`nt =i a culege
furtun[.
A se pr[p[di cu tot cu piele.
A se prinde ]n la\.
A se prinde ]n undi\[.
A se pune cruci= =i curmezi=.
A se pune cu \ara.
A se pune ]n buza tunului.
A se pune ]n cap =i ]n pi-
cioare.
A se pune ]n gur[ cu cineva.
A se pune ]n lungi= =i curme-
zi=.
A se pune pe capul cuiva.
A se r[sufla cuiva.
A se ridica pe um[rul cuiva.
A se ridica (rena=te) din
cenu=[.
A se s[tura de cineva ca de
hrean.
A se sc[lda ]n dou[ ape.
191
A se sf[di furc[.
A se sf[di pe pielea lupului din
p[dure.
A se sim\i (cineva) cu musca
pe c[ciul[.
A se sim\i ]n al =aptelea cer.
A se sim\i ]n largul s[u.
A se sparge oalele ]n capul
cuiva.
A se sp[la (cineva) pe bot (de
ceva).
A se sp[la de cineva.
A se str`nge funia la par.
A se t[ia cuiva m`inile =i
picioarele.
A se t[v[li de r`s.
A se \ine b[\.
A se \ine ca r`ia (de cineva).
A se \ine ca scaiul (de cine-
va).
A se \ine de capul cuiva.
A se \ine de poalele cuiva.
A se \ine din urma (cuiva) ca
ni=te c[\ei.
A se \ine gaie (de cineva).
A se \ine ]ntr-un fir (]ntr-o
a\[).
A se \ine la br`u cu cineva.
A se \ine lan\.
A se \ine lipc[ (de cineva).
A se \ine mare.
A se \ine plug de cineva.
A se \ine scai de...
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A se \ine =i cu din\ii de ceva.
A se uita cu ochii pe dos.
A se uita dup[ gura cuiva.
A se uita ]n gura cuiva.
A se uita (la cineva) ca la
soare.
A se v`r] ]n sufletul omului.
A sim\i ]ncotro bate v`ntul.
A sorbi cu ochii pe cineva.
A sorbi dintr-o lingur[ de
ap[.
A sp[la funia.
A sp`nzura cuiva lingurile la
br`u.
A spune (cuiva) verde ]n
ochi.
A spune ]n t`rg =i la moar[.
A spune lumii c[ mortul \i-e
dator, nu ai f[cut nici un spor.
A sta ca pe ghimpi (cuie,
ace).
A sta ciocan pe capul (cui-
va).
A sta cu din\ii la stele.
A sta cu m`inile subsuori.
A sta cu toporul (barda) la
br`u.
A sta de parc[ ai fi un musa-
fir.
A sta ]n cump[n[.
Asta nu e de nasul vostru
(t[u).
A sta pe capul cuiva.
192
A sta smirna.
A sta sub c[ciul[.
A str`nge b[erile pungii.
A str`nge cureaua.
A str`nge fr`ul (cuiva).
A str`nge la perete (pe ci-
neva).
A str`nge pe cineva cu u=a.
A str`nge pe cineva ]n ba-
lamale.
A str`nge pe cineva ]n cle=te.
A str`nge =urubul.
A strica bor=ul cu cineva.
A strica br`nza (cu cineva).
A strica cum[tria.
A suci cuiva capul.
A sufla (cuiva) ]n bor=.
A =edea cu nasul umflat.
A =edea ]n dou[ luntri.
A =edea la berdeag.
A-=i afla na=ul.
A-=i afla omul.
A-=i ar[ta arama pe fa\[.
A-=i ar[ta c[lc`iele.
A-=i ar[ta col\ii.
A-=i ar[ta din\ii.
A-=i ar[ta unghiile.
A-=i astupa gura.
A-=i bate capul cu ]mp[r[-
\iile.
A-=i b[ga capu-n la\.
 — Rela\ii, situa\ii —
A-=i c[lca cuv`ntul.
A-=i c[lca pe inim[.
A-=i c[uta cal de mire.
A-=i c[uta de drum.
A-=i c`nta singur c`ntecul.
A-=i cunoa=te lungul nasului.
A-=i da arama pe fa\[.
A-=i da barba pe m`na cuiva.
A-=i da ifose (aere).
A-=i da peste om.
A-=i da =i c[ma=a de pe sine.
A-=i dezlega limba.
A-=i face de cap.
A-=i face de ur`t.
A-=i face drum ]n via\[.
A-=i face inim[.
A-=i face mil[ =i poman[.
A-=i face partea leului.
A-=i face s`nge r[u.
A-=i face ur[ capului.
A-=i face voie bun[.
A-=i fi singur sie =i opinc[ =i
vl[dic[.
A-=i fr`nge g`tul.
A-=i g[si ar\agul (cu cineva).
A-=i g[si beleaua cu cineva.
A-=i g[si cu cineva p`r\agul.
A-=i g[si n[na=ul.
A-=i g[si st[p`nul.
A-=i ie=i din piele.
A-=i ie=i din r[bd[ri.
193
A-=i ]ntoarce cojocul (pe dos).
A-=i linge buzele.
A-=i lua ale trei fuioare =i
lumea ]n cap.
A-=i lua catrafu\ele.
A-=i lua c[lc`iele de-a umere.
A-=i lua inima ]n din\i.
A-=i lua lumea ]n cap.
A-=i lua lumea ]n traist[.
A-=i lua nasul la purtare.
A-=i lua papucii.
A-=i lua p[catu-n cas[.
A-=i lua plata.
A-=i lua rindeaua.
A-=i lua t[lp[=i\a.
A-=i lua traista =i ciubucul.
A-=i m`nca lefteria.
A-=i m`nca unghiile.
A-=i mu=ca m`inile.
A-=i p[stra (g[si, deschide,
l[sa) o porti\[ (de sc[pare).
A-=i pierde cump[tul =i umble-
tul.
A-=i pl[ti datoria.
A-=i pleca urechea.
A-=i pune b[s[ul.
A-=i pune boii ]n c`rd cu
cineva.
A-=i pune boii ]n plug cu
cineva.
A-=i pune c[ciula pe-o ureche.
A-=i pune ceru’ n cap.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A-=i pune fr`u limbii.
A-=i pune g`tul la mijloc.
A-=i pune m`inile ]n cap.
A-=i pune mintea cu...
A-=i pune obrazul pentru
cineva.
A-=i pune pofta-n cui.
A-=i pune singur cahla.
A-=i sc[rpina limba.
A-=i schimba c[ciula.
A-=i schimba c[r[rile.
A-=i scoate capu’ din m`na
cuiva.
A-=i scoate ochii pentru ci-
neva.
A-=i sp[la obrazul.
A-=i t[ia creanga de sub
picioare.
A-=i teme cojocul.
A-=i toarce pe limb[.
A-=i v[rsa ciuda pe toat[
lumea.
A-=i v[rsa veninul asupra
(cuiva).
A =oldi ceva.
A= pl`nge, dar nu pot de r`s.
A= spune un vis, dar nu pot de
r`s.
A =terge pasul (cuiva).
A =terge putina.
A =ti buba cuiva.
A =ti c`t c`nt[re=te (cineva).
194
A =ti c`te parale face (cine-
va).
A =ti numai de b[\.
A =ti (pe cineva) ce poam[
este.
A =ti unde se leag[ =i unde se
dezleag[.
A =ti (vedea) ]n ce ap[ se
scald[.
A= veni desear[ la voi, dar
mi-e ru=ine de c`ini.
A t[cea chitic.
A t[ia cu biciul ]n carne vie.
A t[ia cu fer[str[ul.
A t[ia frunz[ la c`ini.
A t[ia ]n carne vie.
A t[ia cuiva nasul.
A t[m`ia pe cineva.
A te l[sa mai mititel.
A toca pe v[trai.
A trage calupul cuiva.
A trage clopotele.
A trage cuiva butucul.
A trage (cuiva) cu ibri=in pe
la nas.
A trage (cuiva) de la obraz.
A trage (cuiva) limba din
gur[.
A trage (cuiva) m`\a pe spi-
nare.
A trage (cuiva) o s[puneal[.
A trage cu piciorul pe la
cineva.
 — Rela\ii, situa\ii —
A trage cu urechea.
A trage de m`nec[ pe ci-
neva.
A trage o refenea (cuiva).
A trage p[catul cuiva.
A trage pe cineva de limb[.
A trage (pe cineva) pe sfoar[.
A trage sforile.
A tr[i ca m`\a cu =oarecele.
A tr[i din seul s[u.
A tr[i pe cuptor.
A tr[i pe picior larg.
A tr[i pe socoteala altuia.
A tr`nti cuv`ntul.
A tr`nti u=a de perete.
A trece g`rla.
A trece prin foc =i sabie.
A trecut baba cu colacii.
A tremura pentru un ban.
A trimite pe cineva dup[ icre
verzi.
Atunci po\i zice c[ nici un
vr[jma= nu mai ai, c`nd nimic
nu mai ai.
A turna ap[ la moara cuiva.
A turna cu cofa.
A \ine (bate) tot marginile.
A \ine din scurt (pe cineva).
A \ine hangul cuiva.
A \ine isonul.
A \ine ]n palme.
195
A \ine leul de urechi.
A \ine lupul de urechi.
A \ine (pe cineva) ]n h[\uri.
A \ine pe cineva sub aripa sa.
A \ine (pe cineva) sub papuc.
A \ine piept cuiva.
A \ine (purta) pe cineva ]n (pe)
bra\e.
A \ine una =i bun[.
A uita de la m`n[ p`n‘ la gur[.
A umbla cu fof`rlica.
A umbla cu iscoade.
A umbla cu momele.
A umbla cu plosca.
A umbla cu =oalda.
A umbla din m`n[ ]n m`n[.
A umbla f[r[ (nici un) c[-
p[t`i.
A umbla (merge) ]n dorul
lelii.
A umbla pe =apte c[r[ri.
A umblat dup[ r[gaz =i a dat
peste necaz.
A umblat =i ]n c[ru\[ =i ]n
telegu\[.
A v[rat la Umbr[re=ti =i acum
ierneaz[ la Gole=ei.
A v[rsa lacrimi de crocodil.
A v[zut pe dracul.
A v`r] (b[ga) ]n boal[ (boale,
toate bolile) pe cineva.
A vedea pe coada m[turii.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
A vedea stele verzi.
A veni bob-sositor.
A veni luna lui traist[-n b[\.
Averea cr`=marului — ]n
fundul paharului.
A vinde ap[ la sacagiu.
A vinde gogo=i cuiva.
A vinde pielea ursului din
p[dure.
A vorbi al[turea cu drumul.
A vorbi cu gura altuia.
A vorbi cu limba de scoar\[.
A vorbi ca din carte.
A vorbi pere\ilor (cu pere-
\ii).
A vorbi vrute =i nevrute.
Azi mie, m`ine \ie.
Baba a c[zut din pod =i tot s-a
hodinit la jum[tate.
Baba b[tr`n[ nu se teme de
vorba groas[.
Baba c[l[toate n-are s[r-
b[toare.
Bac=i=ul s[ fie c`t de mic, c[-l
vrea domn =i calic.
Bag[-l ]n cas[, te fur[,
D[-l afar[, te ]njur[.
Banii str`ng[torului intr[ ]n
m`na cheltuitorului.
Bate fierul c`t e cald.
Bate toba la urechea surdu-
lui.
Bate toba surdului, d[ oglinda
orbului.
196
Bat-o vina de gur[ c[ n-o po\i
]nconjura.
B[rbatu’ zice-n fluier, muierea
pl`nge de foame.
B[t[u= nu-s, c[ to\i m[ bat.
B[tr`ne\ile nu vin singure, ci
cu multe nevoi.
B[tr`nu-=i aminte=te, t`n[rul
tr[ie=te.
Beleaua lui Costache o trage
Iordache.
Bine faci, bine g[se=ti; r[u
faci, r[u g[se=ti.
Bog[\ia trece dealu(l), =i tu
(da’ eu) r[m`i cu amaru(l).
Bolnav de moarte =i m`nc[ de
toate.
Buc[\ica din m`na str[in[
pare mai mare.
Bucurie goal[, traist[ u=oa-
r[.
Bun[tatea stofei nu st[ ]n
]nfloritur[, ci ]n \es[tur[.
Care ascult[ la u=[, ]=i aude
defaima.
Care-i din vi\[ =i din s[-
m`n\[, =tie ce-i c`inia =i
omenia.
Care ]ncepe bine, sf`r=e=te
frumos.
Carele ]nsu=i face, face c`t
trei.
Casa-i goal[, ca o oal[, de
n-are de ce se prinde m`\a.
 — Rela\ii, situa\ii —
Ca s[ scurteze din cale, de cu
sar[ a plecat =i ]n tind[ s-a
culcat.
Ca s[ te po\i sc[rpina bine,
trebuie s[ ai de cine.
Caut[ ce n-a pierdut =i g[se=te
ce n-a vrut.
Caut[ luleaua, =i e cu ea ]n
gur[.
Caut[ nod ]n m[m[lig[.
Caut[ unde n-a pierdut.
Caut una =i dau peste alta.
C[ doar nu piere lumea.
C[-i laie, c[-i b[laie, ba una,
ba alta.
C[in\a din urm[ s[ nu fie mai
mare dec`t cea dint`i.
C[in\[ t`rzie-i de prisos.
C[l[torie spr`ncenat[!
C[l[torului ]i =ade bine cu
drumul, ca =i calului cu fr`ul.
C[l[torului ]i =ade (st[) bine
cu drumul.
C[lug[rul =i cer=etorul sunt
totuna.
C[ma=a-i mai aproape de
piele.
C[p[stru are, ]i mai trebuie
cal.
C[scatul dint`i cere c[p[t`i.
C[t[tura dulce la dragoste
aduce.
C`nd ai bani, ai =i du=mani.
197
C`nd ai nevoie, ]ndr[zne=ti
f[r[ a mai a=tepta s[ fii poftit.
C`nd ai zor,
Nu pune m`na pe topor;
Nici pe cu\it,
C`nd e=ti am[r`t.
C`nd ajunge prostul la m[-
rire,
}n\eleptul — la pieire.
C`nd are toate adunate, atunci
la to\i este frate.
C`nd ar fi numai un cer=etor,
to\i cu zahar l-ar hr[ni.
C`nd ba\i pe cocona=, ori
bate-l cum se cade, ori nu te
mai ]ncurca.
C`nd casa ta are sete, nu v[rsa
ap[ pe drumuri.
C`nd cei de jos gre=esc, este
n[dejde de t[m[duire.
C`nd dintr-un r[u vrei s[ treci
]n alt r[u, r[m`i mai bine cu
cel dint`i, cu care te-ai de-
prins.
C`nd doi se bat (se ceart[), al
treilea c`=tig[.
C`nd e=ti cu el, ca =i cum ai fi
singur.
C`nd e=ti poftit la o mas[,
pleac[ s[tul de acas[.
C`nd eu cump[r, nimeni nu
vinde, c`nd eu v`nd, nimeni
nu cump[r[.
C`nd ]i b[t[lia mai mare, ]=i
ia picioarele-n spinare.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
C`nd ]i dai, ]i fat[ iapa, c`nd
]i ceri, ]i moare m`nzul.
C`nd ]i vorbi, pune-\i trei
l[c[\i: la inim[, la g`t =i la
gur[.
C`nd ]mi merge bine, to\i ]s
cu mine, c`nd ]mi merge r[u,
r[m`n numai eu.
C`nd ]nghea\[ balta, se duce
=i el s[ prind[ pe=te.
C`nd malai are, sare n-are,
c`nd are sare =i malai, n-are
legum[.
C`nd m-am s[turat de bor=
cu sfecl[, ]mi aduce purcel
fript.
C`nd mi-i sete s[-mi dai ap[,
iar nu fierea dup[ ce-mi
crap[.
C`nd mi-oi (\i-i) vedea cea-
fa.
C`nd n-ai frumos, pupi =i
mucos.
C`nd n-are plugarul, nici
n[dr[garul.
C`nd nenorocirea doarme,
fere=te-te s-o de=tep\i.
C`nd nimeni nu va vorbi de
tine, mai bine s[ te ]neci.
C`nd norodul te ur[=te, cinstea
=i puterea ta ]ndat[ se sf`r-
=e=te.
C`nd nu ajung multe la toate,
cum o dai — tot rupt[-n
coate.
198
C`nd nu este socotin\[, soco-
teala merge r[u.
C`nd nu-i prietenie, spor ]n
lucru n-o s[ fie.
C`nd nu putem face ce voim,
trebuie s[ voim ce putem.
C`nd nu te g`nde=ti, atunci te
tr`nte=ti.
C`nd o fi la mijloc banii, nu
se mai ]ntreab[ anii.
C`nd pici ]n m`na calicului,
te sp`nzur[.
C`nd plou[, spal[ str[chinile,
=i c`nd bate v`ntul, m[tur[
casa.
C`nd puterea se sf`r=e=te,
inima la ce sluje=te?
C`nd se ceart[ ]ntre ei ]m-
p[ra\ii, mor solda\ii.
C`nd =ezi ]ntre ]n\elep\i, s[
ascul\i mai mult dec`t s[
vorbe=ti.
C`nd te-a ]n=elat cineva
odat[, e de vin[ el; c`nd te-a
]n=elat a doua, e=ti de vin[
singur.
C`nd te arde c[rbunele, ]l
arunci =i ]n barba lui tat-t[u.
C`nd treci \ara orbilor, ]nchide
=i tu un ochi.
C`nd \i-e br`nza mai proas-
p[t[, n-ai sm`nt`n[.
C`nd vede omul nevoia, vor-
be=te ce nu-i e voia.
 — Rela\ii, situa\ii —
C`t de str`mb vrei s[ =ezi, dar
vorba dreapt[ s-o a=ezi.
C`te belele,
C`te bube rele,
Toate-n capul babei mele.
C`te capete, at`tea p[reri.
C`t e mo=ul de b[tr`n, tot
dore=te m[r din s`n.
C`t tai r[zorul altuia, at`ta
taie altul pe al t[u.
C`t \ine nunta, slugile sunt
scutite de b[taie.
C`\i cu n[dr[gi, to\i ]i sunt
dragi.
Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a
fost dulce s-a m`ncat.
Ce-ai m`ncat?
De ne-ai uitat?
Ce-ai b[ut
De ne-ai ur`t?
Ce-am avut =i ce-am pierdut?!
Ce dai s[racilor, \ie-\i dai.
Ceea ce nu voie=ti ca s[ afle
du=manul, s[ nu spui prie-
tenului.
Cei buni nu sunt buni, dac[
las[ pe cei r[i s[ fac[ r[u.
Cei ce se potrivesc, lesne
se-mprietenesc.
Ce-i frumos la to\i le place, dar
nu =tii ]n el ce zace.
Cei mari de cei mici picioa-
rele =i le =terg.
199
Ce-i pas[ surdului de ce
vorbe=te altul.
Cei tineri gr[iesc ceea ce fac,
cei b[tr`ni ceea ce au f[cut,
iar cei nebuni ceea ce vor s[
fac[.
Cel ce are r`nduial[, cru\[
mult[ osteneal[.
Cel ce d[ mil[, nu s[r[ce=te.
Cel ce doarme, r[m`ne cu
din\ii la stele.
Cel ce ]ncepe multe, nu ispr[-
ve=te nimic.
Cel ce pr[p[de=te drumul, ]i
bucuros =i de c[rare.
Cel ce r`vne=te la mil[, moare
fl[m`nd.
Cel ce se g`nde=te numai la
sine, r[m`ne singur.
Cel ce se uit[ la v`nt, nu va
sem[na, cel ce caut[ la nori,
nu va secera.
Cel ce umbl[ pe drum cu
g`ndul acas[, ]=i pierde c[-
ciula ]n t`rg.
Cele mai tari ]nnod[tori mai
lesne se rup.
Cele mici le-ai lep[dat,
Cele mari ai c[utat,
Acum ]noat[ ca un c`ine,
Ca s[ po\i sc[pa mai bine.
Cele rele s[ le scrii pe apa ce
curge, iar facerea de bine ]n
piatr[ s[ o sapi.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cel mai greu lucru din lume e
s[ dai socoteal[ unui om
prost.
Cel mai mare minte n-are, cel
mai mic e mai voinic.
Cel mai u=or lucru e s[ dai
sfaturi.
Cel ne]ndr[zne\ pierde multe
bunuri.
Celor ce duc mai mult dorul,
le pare mai dulce odorul.
Cel pe jos cu cel c[lare,
anevoie se ]nvoiesc.
Cel voinic =i pe sub p[m`nt
r[zbate.
Ce mi-e drag fuge de mine =i
ur`tul calea-mi \ine.
Ce-oi p[\i, cu nimeni n-oi
]mp[r\i.
Ce strici orzul pe g`=te, c`nd
e iarba la genunchi?
Cine a aflat un prieten ade-
v[rat, acela comoar[-n via\[
a c`=tigat.
Cine-ajunge mare, nu te-ntrea-
b[ ce te doare.
Cine alearg[ dup[ pomeni, nu
se vede s[tul niciodat[.
Cine alege prea mult, ia ce e
mai r[u.
Cine alege, r[u culege.
Cine a m`ncat papara, =tie:
dulce-i ori amar[.
Cine a pierdut ru=inea, s-o
g[seasc[ el?
200
Cine are cozi multe, anevoie
se t`r[=te.
Cine are minte mult[, tace
=i-ascult[.
Cine are str[in, are ]n cas[
spin.
Cine are tovar[= nerod, ajun-
ge ]n pod.
Cine arvone=te, acela pl[-
te=te.
Cine a =tiut s[ tr[iasc[ cu r[u,
tr[ie=te =i cu bine.
Cine bate la poarta altuia,
o s[ bat[ =i altul la poarta
lui.
Cine bea ap[ din pumni
str[ini, nu se satur[ nicio-
dat[.
Cine bea pe datorie, se ]mbat[
]ndoit.
Cine blast[m[ pe al\ii, urgii
asupra lui cheam[.
Cine caut[ ceart[, g[se=te
b[taie.
Cine caut[, o g[se=te.
Cine caut[ prieteni f[r[ cusur,
f[r[ prieteni r[m`ne.
Cine cere, nu moare, dar nici
cinstire nu are.
Cine cere, nu piere, dar nici
nume bun n-are.
Cine cerne toat[ ziua, nu
m[n`nc[ m[m[lig[.
 — Rela\ii, situa\ii —
Cine cuteaz[ s[ spun[ ade-
v[rul, poate lesne umbla b[tut
ca m[rul.
Cine d[ cu o m`n[, ia cu
am`ndou[.
Cine d[ din m`ini, nu se
]neac[.
Cine defaim[ pe altul ]n fa\a
ta, are s[ te defaime =i pe tine
]n fa\a altuia.
Cine de glum[ nu =tie, acela
nu-i om de omenie.
Cine de oameni nu se ru-
=ineaz[, nici de Dumnezeu nu
se ]nfrico=az[.
Cine deschide ochii dup[ ce
cump[r[, cump[r[ totdeauna
marf[ proast[.
Cine doarme pe p[m`nt,
n-are fric[ s[ caz[ c`nd se
]ntoarce.
Cine dore=te mult, pierde =i pe
cel pu\in.
Cine face,
Lui ]=i face,
Cine d[,
Lui ]=i d[.
Cine face tot la rele, el nu
scap[ de belele.
Cine fuge de la moar[, se
]ntoarce f[r[ m[lai.
Cine gre=e=te, p[time=te.
Cine ia ]n r`s pe altul, singur
se face de r`s.
201
Cine ia pe datorie, pl[te=te de
dou[ ori.
Cine ]mparte, parte-=i face.
Cine ]ntreab[, nu gre=e=te.
Cine ]=i pierde vremea numai
]n jocuri =i petreceri, nu are
cu ce s[ se ]mbrace.
Cine merge pe al[turea cu
drumul, cade jos.
Cine minte, =i fur[.
Cine mo=tene=te, pl[te=te.
Cine mult te-mbr[\i=az[, nu
=tie s[ te str`ng[.
Cine n-a gustat amarul, nu =tie
ce e zaharul.
Cine n-o ]ndurat suferin\e, nu
se ]ndur[ de al\ii.
Cine nu adun[ pentru sine,
adun[ pentru al\ii.
Cine nu deschide ochii, des-
chide punga.
Cine nu poate r[bda, nu
m[n`nc[ poam[ coapt[.
Cine nu se mul\ume=te de
pu\in, de mult niciodat[.
Cine nu se satur[ m`nc`nd, nu
se satur[ ling`nd.
Cine nu =tie de vorb[, nu
]n\elege nici de ciomag.
Cine nu te =tie, te vinde, iar
cine te =tie, te cump[r[.
Cine piatr[ rostogole=te, pe el
se love=te.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cine pl`nge pentru toat[
lumea, orbe=te.
Cine poate — oase roade, cine
nu — nici carne moale.
Cine r`de la urm[, r`de mai
bine.
Cine sap[ groap[ altuia, cade
singur ]ntr-]nsa.
Cine sare peste garduri, cade
adesea ]n pari.
Cine scarpin[ r`ia altuia,
r[scole=te pe a lui.
Cine seam[n[ cu lacrimi,
culege cu bucurie.
Cine seam[n[ v`nt, culege
furtun[.
Cine se aseam[n[, se adun[.
Cine se ]ndestuleaz[ cu pu\i-
nul, se face vrednic de mult.
Cine se porne=te cu graba,
se-nt`lne=te cu z[bava.
Cine se =tie cu musca pe
c[ciul[, se ap[r[.
Cine singur ]=i g[te=te, cu mare
poft[ pr`nze=te.
Cine spal[ capul m[garului,
]n zadar pierde osteneala =i
s[punul.
Cine =ade pe dou[ scaune, cade
r[u, c`nd cade.
Cine-=i calc[ jur[m`ntul, nu-l
prime=te nici p[m`ntul.
Cine-=i p[ze=te limba, ]=i cru\[
capul.
202
Cine tr[ie=te n[d[jduind,
moare jinduind.
Cine \ine doi pepeni ]ntr-o
m`n[, r[m`ne f[r[ nici unul.
Cine \ine p`inea ]n traista
altuia, nu m[n`nc[ c`nd i-i
foame.
Cine umbl[ dup[ doi iepuri,
nu prinde nici unul.
Cine umbl[ dup[ pl[cere, s[
s-a=tepte =i la durere.
Cine umbl[ pe toate dru-
murile, nu ajunge nic[ieri.
Cine vine prea t`rziu la mas[,
acela roade oasele.
Cine vorbe=te, seam[n[, cine
ascult[, culege.
Copiii cresc u=or ]n ograda
vecinului.
Copilul de cu vreme mustrat,
ajunge b[rbat =i d[ =i altora
sfat.
Copilul p`n[ nu pl`nge, \`\[
nu suge.
Cre=te de parc[ ar avea ap[
la r[d[cin[.
Cu adev[rul ]n gur[, nimeni
]\i d[ ]n gur[, d-aceea trebuie
=i c`te-o minciun[.
Cu c`inii c`nd stai de vorb[,
trebuie ca ei s[ latri.
Cu c`t mai multe auzi, cu at`t
mai multe ]nve\i.
Cu ce m[sur[ dai, cu aceea
iei.
 — Rela\ii, situa\ii —
Cu ce-mi ]nchin[, cu aceea-i
]nchin.
Cu chiorii, chior[=ti, cu g`n-
gavii, g`ng[ve=ti.
Cui ]i dai pe datorie, nu-l mai
vezi ca s[ vie.
Cui nu ai s[-i dai ajutor, nu-i
da nici sfat.
Cui =i-a pr[p[dit cinstea, d[-i
colac =i lum`nare.
Cui voi pl[cea, s[ m[ ia, cui
nu, s[ m[ lase.
Cu lingura ]\i d[ miere =i cu
coada ]\i scoate ochii.
Cu m[nu=i pe m`n[ nu torci
m[tase.
— Cum[tre, f[-mi bine cu
toporul.
— |i-a= face da’ nu-i acas[.
— Iat[-l dup[ u=[.
Cu m`na str[in[ numai foc s[
iei.
Cum e bun[ ziua, a=a e =i
mul\[mita.
Cum ]i c`nt[, a=a joac[.
Cum ]l dai, tot ]n picioare
pic[.
Cum ]l ]ntorci, a=a st[.
Cum ]l mai rabd[ p[m`ntul.
Cum ]nnozi, a=a deznozi.
Cum ]\i vei a=terne, a=a vei
dormi.
Cum ]\i vei g[ti, a=a vei
pr`nzi.
203
Cum s-a c`=tigat, a=a s-a
m`ncat.
Cum \i-i spusul, a=a-i =i r[s-
punsul.
Cu n[dejdea din sat, tot cu
capul spart.
Cu o m`n[ te m`ng`ie, da’ cu
alta te zg`riie.
Cu t[cerea ]i rupi pielea.
Cu un ochi la sl[nin[
=i cu altul la f[in[.
Cu un ochi r`de =i cu altul
pl`nge.
Cu vasul gol nu pofti oas-
pe\i.
Cuv`ntul bun unge, =i cel r[u
]mpunge.
Cuv`ntul ]nt`i s[-l ciople=ti,
apoi s[-l ar[\i.
Cuv`ntul dulce la-ntristare
leac aduce.
Dac[ a luat dracu’ vaca, poate
lua =i vi\elul.
Dac[ este, este,
Nu mai da la to\i de veste.
Dac[ faci azi un bine, m`ine
de la altu-\i vine.
Dac[ fata nu =tie a juca, zice
c[ l[utarii nu =tiu a c`nta.
Dac[ ]i dai mult nas, \i se urc[
]n cap.
Dac[ lumea nu-l laud[, se
laud[ singur.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Dac[ n-ai putere, nu ]nt[r`ta
g`lceava.
Dac[ nu ai du=mani, ]m-
prumut[ bani.
Dac[ nu dai omului ap[, nu-i
da nici m`ncare.
Dac[ =ade el degeaba, g`n-
de=te c[ to\i n-au treab[.
Dac[ te ]n\elegi dint`i, nu te
cer\i pe urm[.
Dac[ te la=i moale, te bag[ ]n
foale.
Dac[ to\i ar fi c[rturari, cine
s[ mai fie v[cari?
Dac[ vrei bine, nu face altuia
r[u.
Dac[ vrei s[ nu te cread[,
spune adev[rul.
Dac[ vrei s[ p[strezi taina,
strig-o surdului.
Dai cu m`na =i alergi cu
picioarele.
Dai un deget =i-\i ia m`na
toat[.
Darul dat la vreme, e dar
]ndoit.
Datoria e plin[ de griji.
Datoria m[n`nc[ cu omul din
blid.
Datoria veche, comoar[ ne-
sf`r=it[.
Datoria veche nu putreze=te.
Dator nu-s, c[ nu-mi d[ ni-
meni pe datorie.
204
D[ celui ce-\i cere, dar nu
f[g[dui.
D[ cu o m`n[, ca s[ ieie cu
dou[.
D[, Doamne, tot s[rb[tori =i
numai o zi de lucru =i atunci
s[ fie nunt[.
D[-i s[ bea, c[ n-o m`ncat.
D[-i =i c[ma=a =i fugi.
D[ ]n mine =i-l doare pe el.
D[-mi o lulea de tutun =i-\i
laud calul de bun.
D[-mi o pace, s[-\i dau
dou[.
D[-te, Zgribulea, ]n dosul
meu, c[ eu cr[p de frig mai
r[u.
De-ai =ti unde ai s[ pici, \i-ai
a=terne paie.
De ai turme mari de oi, ai =i
turme de nevoi.
Deal cu deal se ]nt`lne=te,
dar[mite om cu om.
De-ar =ti omul ce-ar p[\i,
dinainte s-ar p[zi.
De-at`ta fal[, st[ pe cuptor
goal[.
De b[tr`n nu r`de, pentru c[
b[tr`n ai s[ fii.
De cap =i-a f[cut, de cap i-a
fost.
De c[ldur[ ]i trec genunchii la
gur[.
Dec`t ai fi vorbit, mai bine
te-ai fi g`ndit.
 — Rela\ii, situa\ii —
Dec`t doi “\i-oi da”, mai bine
un “na”.
Dec`t ]ncercelat[, m[rgelat[
=i fl[m`nd[, mai bine ciul[ =i
s[tul[.
Dec`t ]n \ar[ str[in[, cu pit[
=i cu sl[nin[, mai bine ]n satul
t[u, cu m[laiu’ c`t de r[u.
Dec`t orb =i c[lare, mai bine
=chiop =i pe jos.
Dec`t s[ ]ntingi cu ur`tu-n unt
=i s[ te ui\i la p[m`nt, mai bine
s[-ntingi ]n sare =i s[ te ui\i la
soare.
Dec`t s[ munce=ti degeaba,
mai bine s[ =ezi degeaba.
Dec`t s[ pl[te=ti pagube, mai
bine s[ nu le faci.
Dec`t s[ pl`ng eu, mai bine
s[ pl`ng[ ei.
Dec`t s[-\i dau, s[ ne sf[-
dim, mai bine prieteni s[
fim.
De ce ai, de ce ai mai avea.
De cine nu ]nva\[, relele
s-aga\[.
De cu var[, pentru iarn[, de
cojoc s[ te-ngrije=ti.
De deasupra te ninge =i de
desupt te frige.
De departe calul ]\i bate, da’
de-aproape ochii ]\i scoate.
De dorul bogatului, luai fata
dracului.
De drag ce-mi e, l-a= b[ga de
p[r ]n s`n.
205
De drag ce-mi e=ti, te-a= v`r]
]n s`n, dar nu ]ncapi de
urechi.
De fa\[ te linge, de dos te
frige.
De ho\ii din cas[ nu te po\i
feri.
De la cine nu te a=tep\i, acela
te vinde.
De la ho\ niciodat[ s[ nu
furi.
De la m`n[ p`n’ la gur[,
pierde-mbuc[tura.
De la mine pu\in, de la Dum-
nezeu mai mult.
De la o vreme numai miezul
de p`ine-i place.
De la un datornic r[u nu vei
lua nimic dec`t la poarta
raiului.
De la un datornic r`u =-un sac
de paie este bun.
De la zis[ p`n’ la fapt[, tot
mai este o bucat[.
De multe ]n lume am dat =i
tot nu m-am ]nv[\at.
De n-ar fi ho\ii, n-ar fi nici
pu=c[rii.
De nebun =i de muierea rea
fiecare ]n\elept fuge.
De necaz m[n`nci =i pl[-
cinte.
De oaspe\i se bucur[ de dou[
ori: c`nd vin =i c`nd se duc.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
De om bun =i de vreme bun[
nu te mai saturi.
De om ro= =i de cal b[lan s[
te fere=ti ca de satan.
Deprinderea din tinere\e r[-
m`ne =i la b[tr`ne\e.
Deprinderea se face fire.
De ru=ine a= m`nca o p`ine.
De s[r[cie nu scap[, n-are
dup[ ce bea ap[.
De unu’ mi-i mil[, de altu’ mi-i
sil[.
Din coarnele \apului
Pun poman[ b[rbatului;
Iar din carnea cea mai
mult[
O s[-mi trag mie o nunt[.
Din gura omului bun vorba de
r[u nu iese niciodat[.
Din ]ncurc[tur[, ]n ]mpleti-
cire.
Din omul bun, bun lucru iese.
Din petic c[ptu=al[, mare
gre=al[.
Dintr-o vorb[ ]\i aprinzi paie
]n cap.
Doar[ nu-i \ara ]n sabie.
Doar n-am m`ncat ciuperci.
Doar n-am omor`t oameni la
drum.
Dor mi-e de tine, dar de mine
mi se rupe inima.
Dorul de cine se leag[, nu-l
las[ cu mintea-ntreag[.
206
Dou[ cu\ite t[ioase nu pot sta
]ntr-o teac[.
Dup[ adev[r a umblat =i de
minciun[ a dat.
Dup[ care a= merge nu m[
cere, care vine nu-i de mine.
Dup[ ce e carnea gras[, mai
pune =i seu.
Dup[ ce fr`ngi carul, mul\i se
g[sesc s[-\i arate drumul.
Dup[ ce-l bate grindina, ]l mai
bate =i pr[jina.
Dup[ ce nici n-are de cercei
urechi, umbl[ s[-=i cumpere
dou[ perechi.
Dup[ ce r[stoarn[ carul, vede
calea cea bun[.
Dup[ ce-\i deger[ urechea,
degeaba mai pui c[ciula.
Dup[ r[zboi se vede capul
viteazului =i urma fricosului.
Du=manului care se duce,
f[-i pod.
Du=manul cel mai r[u cu
p`ine \i-l c`=tigi
Du-te cu sacul, c`nd ]\i f[-
g[duie purcelul.
Du-te unde a dus surdul roata
=i mutul iapa.
Ea ]=i c`nt[, ea ]=i desc`n-
t[.
E bun de sp`nzurat de o crac[
uscat[, c[-i p[cat s[ strici una
verde pentru el.
 — Rela\ii, situa\ii —
El de boal[ p[time=te =i p-al\ii
de leac sf[tuie=te
El m[n`nc[ un purcel =-altuia
d[ un puricel.
E mai bine s[ te culci ne-
m`ncat, dec`t s[ te scoli
]ndatorat.
E mai u=or a zice “ba”, dec`t
toat[ ziua “na”.
E nevoie
La coada oii;
Dar la a \apului
+i mai a dracului.
Era vai de mine, acum e vai
de noi.
Este la largul lui =i la str`m-
tul altuia.
Eu nu-s coada lemnelor, c[-s
fruntea surcelelor.
Eu str[lucesc ]n cas[ =i ale
mele h`rburi pe mas[.
E u=or a r`de de pe uscat de
cel ce e ]n v`rtej.
Face hat`rul bogatului =i
m[n`nc[ pomana s[racului.
Face poman[ f[r[ voia lui.
Face =i el umbr[ p[m`ntu-
lui.
Face voie de nevoie =i haz de
necaz.
Faci omului bine =i el se ia cu
m[ciuca dup[ tine.
F[ bine =i-l arunc[-n balt[, c[
nici nu =tii cum iese la iveal[.
207
F[ cum faci, c[ bine faci.
F[g[duiala dat[ e datorie
curat[.
F[ =ag[ cu cel nebun, c[ el sare
cu toporul la b[taie.
F[-te frate cu dracu’ p`n[ treci
puntea.
F[-te tu a m[ trage =i eu oi
merge pl`ng`nd.
Fecior la topor, feti\[ la
furculi\[.
Femeia vede chiar unde b[r-
batul abia z[re=te.
Fereasc[ Dumnezeu de fuga
=chiopului =i de b[taia orbului.
Fere=te-m[, Doamne, de ho\ii
din cas[, c[ de cei de-afar[ m[
feresc singur.
Fere=te-m[, Doamne, de prie-
teni, c[ de du=mani m[ feresc
eu.
Fiecare m[tur[ ]nt`i ]naintea
por\ii lui.
Fiecare pentru sine croitor de
p`ine.
Fiecare pune bucuros =aua pe
iapa vecinului.
Fiecare se \ine mai cuminte
dec`t altul.
Fiecare trage foc la oala lui.
Fie cum zici, s[ nu fie cum =tiu
eu.
Fl[m`nzilor nu le trebuie
poftire mult[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Foamea =i s[r[cia stric[
omenia.
Focul cu apa nu se ]mpri-
etenesc.
Frate, frate, dar br`nza-i
(pita-i) cu bani.
Frica p[ze=te bost[n[ria (p[-
durea, via).
Frunz[ verde lobod[, gura
lumii-e slobod[.
Fuga-i (e) ru=inoas[, dar ]i (e)
s[n[toas[.
Fuge de-i scap[r[ c[lc`iele.
Fuge de-i sf`r`ie c[lc`iele.
Fuge de scap[r[ pietrele.
Fuge de-=i scoate ochii.
Fuge de un r[u =i d[ peste
altul.
Fugi de cei r[i, ca s[ nu te faci
ca ei.
Fur[ bine, ascunde r[u — pic[
vina-n capu’ meu; fur[ r[u,
ascunde bine — pic[ vina-n
cap la mine.
Fur[ ou[le de sub clo=c[.
G`nd ]n g`nd cu cel fl[-
m`nd.
Geaba faci vecinului bine cu
ce ai furat de la al\ii.
Geaba vii, geaba te duci,
geaba m[m[liga strici =i mai
rupi ni=te papuci.
Geme nebolind =i caut[ ne-
pierz`nd.
208
Giuvaierul bun ]=i cunoa=te
diamantul.
Glumele nevinovate
sunt ca sarea ]n bucate.
Gr[itorul de r[u =i pe mor\i ]i
judec[.
Gura p[c[tosului adev[r gr[-
ie=te.
Gura satului e ca poarta
v`ntului.
Hai la deal ca la vale, c[-\i
ajut eu pe spinare.
Hai, Lic[, =-om gr[i nimic[!
Hai, minte, =i te-om vinde, =-oi
lua parale multe.
Haina str[inului nu ]nc[l-
ze=te.
Hainele nu-l fac pe om mai de
treab[.
Ho\ de ho\ se teme.
Ho\ia merge m`n[-n m`n[ cu
domnia.
Ho\ pe ho\ anevoie ]n=al[.
Ho\ pe ho\ cunoa=te.
Ho\ul de la ho\ ]nva\[.
Ho\ul de la ho\ nu fur[.
Ho\ul e cu un p[cat =i p[-
guba=ul cu zece.
Ho\ul nedovedit e negustor
cinstit.
Ho\ul numai cu un p[cat, iar
p[guba=ul cu dou[.
I-a c[zut la inim[ tronc, ca
clo=ca pe ou[ clonc.
 — Rela\ii, situa\ii —
I-a dat bor=ul ]n foc.
I-a dat p[durea toporului
coad[.
Ia dintr-un buzunar =i bag[ ]n
altul.
Ia dintr-un s`n =i bag[ ]n
altul.
I-a ie=it bun[tatea pe fa\[.
I-a intrat barba ]n gur[.
Ia-l de pe mine c[-l omor.
Ia (le) de unde nu-i(s).
I-a (mi-a) trecut f[ina prin
traist[.
Ia pe unul de picioare =i
love=te pe cel[lalt ]n cap.
I-a picat r`sul ]n picioare.
I-a pus botni\a ]n nas.
I-a pus ghimpe la stomac.
I-a pus sare ]n sc[ld[toare.
Iarna-i grea, om[tul mare, vai
de omul care n-are.
Iart[-i pe to\i, numai pe tine
nu.
Ia seama sub nas, nu te uita
sub picioare.
Ia-te bine cu nerodul p`n[
treci podul.
I-a venit apa la moar[.
Iei c`te unul =i dai cu pum-
nul.
Inima-mi crap[ de foc =i lui ]i
arde de joc.
209
Intr[ ]n doi ca ]n doisprezece
=i nu-l poate scoate nici
dou[zeci =i patru.
I s-a umplut paharul.
I s-a ur`t cu binele.
I se prinde vorba ca nuca de
perete.
I se vede p[rul prin c[ciul[.
Iube=te pe aproapele t[u ca pe
tine ]nsu\i.
Iubirea peste m[sur[ aduce ]n
urm[ ur[.
}i bun de presurat cu sare =i
de pus la p[strare.
}i dai cu bani\a =i-\i d[ cu
ciurul.
}i dai un ort =i-\i ia un cot.
}i dai voie ]n cas[ =i el se suie
pe mas[.
}i dedei bun[ diminea\a =i-mi
g[sii beleaua.
}i f[g[duie=te marea cu
sarea =i-i d[ ce nu curge pe
ap[.
}i greu p`n[ se porne=te, c[
pe urm[ =i mai greu se
opre=te.
}i m[n`nc[ c`inii din traist[.
}i merge vestea =i povestea.
}i place vorba dulce mai mult
dec`t adev[rul amar.
}i prieten cu tine =i cu du=-
manul de m`n[ vine.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
}i st[-n ochi ca spinul
+i-i iese-nainte cu plinul.
}i trage cu oala, ca s[-i treac[
boala.
}i url[ c`inii ]n cas[.
}i vedea datoria, c`nd \i-a
cre=te p[r ]n palm[.
}l bag[ sub pat =i-l pune s[
c`nte coco=e=te.
}l trimi\i dup[ surcele — el
aduce floricele.
}mbl[ ca vulpea cu coada ]n
toate p[r\ile.
}mbr[\i=area f[r[ s[rutare nici
un dar nu are.
}mpr[=tie bra=oave =i-adun[
potcoave.
}mprumutul se d[ cu v`rf =i
]ndesat.
}nainte de a porunci, ]nva\[ a
te supune.
}n[l\area f[r[ sc[dere, ca sui=
f[r[ scobor`=, nicicum nu se
g`se=te.
}n casa l[utarului fiecare
joac[.
}n cel mai bun gr`u g[se=ti =i
c`te un fir de neghin[.
}ncepi c-o minciun[ =i trebuie
s[ spui o mie pe lun[.
}nchide ochii, ca s[ nu-l vad[
nimeni.
210
}n hat`rul dumneavoastr[,
iaca, m-arunc pe fereastr[.
}n loc de dob`nd[ se pome-
ne=te cu os`nd[.
}n loc de plat[ spatele-\i
arat[.
}nnegrind pe altu(l), nu te
albe=ti pe tine.
}n nevoie e scump sfatul bun.
}n ochi cu gura te unge, =i-n
dos cu ac te ]mpunge.
}n sacul legat, nu =tii ce-i
b[gat.
}n tacu’ zace dracu’.
}nt`i ascult[ =i pe urm[
vorbe=te.
}ntinde-te c`t \i-e pielea.
}ntinde-te c`t \i-i plapuma.
}ntrebarea vin[ n-are.
}ntre dou[
Nu te plou[;
L`ng[ una
Totdeauna.
}ntr-o teac[ nu ]ncap dou[
s[bii.
}ntr-un sat de oameni nu te po\i
ascunde.
}ntru zadar s[rut[rile, c`nd
nu-i dai de m`ncare.
}n unire st[ t[ria.
}n urma focului mul\i dasc[li
se arat[.
}n vremea r[zboiului e mai
scump fierul dec`t aurul.
 — Rela\ii, situa\ii —
}nzadar faci co=arul dup[ ce
a m`ncat lupul oile.
}n ziua de azi c`t ]i apuca cu
m`na, at`ta e al t[u.
}=i aminte=te de tine c`nd nu
i-i bine.
}\i d[ cu lingura, =i-\i scoate
cu furculi\a.
}\i d[ o m[slin[ =i-\i cere un
butoi de untdelemn.
}\i slujesc ca un c`ine, dar voi
s[ m[n`nc ca tine.
Joac[ ursu’ la cum[tru’, vezi
s[ nu vie =i la noi.
Joci cu tichia chelului, ajungi
=i tu ]n felul lui.
L-a apucat hachi\ele.
La casa aprins[ =i vecinul
vr[jma= alearg[ s[ o sting[.
La chip frumos, la inim[
g[unos.
La cuptorul cald pu\ine lemne
trebuiesc.
L-a f[cut de n-avea ce lua de
jos.
L-a f[cut de nu nimerea u=a.
La intrat lesne p[=i, dar nu =tiu
cum va ie=i.
L-a ]nc`ntat cu migdale amare.
La ]nceputul st`nii se m[n`nc[
c`inii, la spartul st`nii se bat
st[p`nii.
L-a l[udat, de i-a pus coarne.
L-a luat gura pe dinainte.
211
La masa nebunilor s-adun[ cei
cu minte.
La m[tura din u=[ nu se bag[
nimeni.
La moar[ cine se duce, se
umple de f[in[.
La nevoie se cunoa=te prietenul
=i la boal[ nevasta.
La noi am m`ncat =i la voi
m-am s[turat.
La o fapt[ bun[ mul\i voinici
s-adun[.
La o m`n[ de ]nv[\[tur[ se
cere un car de purtare bun[.
La omul harnic s[r[cia se uit[
pe fereastr[, dar nu ]ndr[z-
ne=te s[ intre.
La ora= =ed c`inii cu colaci
(covrigi) ]n coad[.
La pl[cinte ]nainte, la r[zboi
]napoi.
La r[zboi ]napoi =i la poam[
d[ n[val[.
La r[zboi se vede fa\a voi-
nicului =i spatele fricosului.
L-ar vinde, dac[ l-ar cump[ra
cineva.
Las[ a=a c[-i bine a=a; c-a
mai fost a=a =i tot a fost a
dracului.
Las[-l s[-=i joace calul.
Las[ lumea s[ vorbeasc[,
numai puica s[-mi tr[iasc[.
Las[-m[, l[sa-te-oi; stai, pit[,
m`nca-te-oi.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Las[-m[ s[ te las.
L-a sp[lat cu zah[r la gur[.
Las’ s[ zic[ cum[tra, bine c[
nu-i adev[rat.
La st[p`nul scump, sluga-i
hoa\[.
La stup de miere, roi de
mu=te.
L-a= l[sa, dar nu m[ las[.
La to\i nu le po\i intra ]n
voie.
L-a tr[snit ca din senin.
La unii nevoie, iar la al\ii
bun[voie.
L`ng[ femeia ]n cojoc, te-nc[l-
ze=ti ca l`ng[ foc.
Le-a dat toate pe una =i nici
(m[car) aceea nu e bun[.
Leag[ paraua cu zece no-
duri.
Leag[ sacul p`n[ e plin.
Leg`nd r[nile altora, ]\i vei
alina =i ale tale dureri.
Lelea cu =or\ de m[tas[ ]i
bun[ de preoteas[, p[cat c[
nu =tie a coas[.
Lucr[torul m[n`nc[ de unde
lucreaz[.
Lucrul =i cump[tul ]nchid
medicului u=a.
Lumea crap[, da’ m`ndra se
piapt[n[.
Lumea piere de belea, lelea
pune s[ se la.
212
Lumea piere, du=m[nia nu.
Lumea s[ te laude, c`inii las[
s[ te latre.
Lunge=te, Doamne, boala, p`n’
s-a coace poama.
Lupta o\ele=te pe cel slab.
Mai bine ast[zi un ou, dec`t
la anul un bou.
Mai bine b[tut de un mintios,
dec`t l[udat de un prost.
Mai bine cu ]n\eleptul a purta
povara, dec`t cu nebunul a
bea vin la mas[.
Mai bine cu muta dec`t cu
limbuta.
Mai bine cu un ]n\elept s[ cari
pietre la cas[, dec`t cu un
prost s[ =ezi la mas[.
Mai bine cu un ]n\elept s[
duci o piatr[ de moar[ la g`t,
dec`t cu un nebun s[ pleci la
drum.
Mai bine cu un om zdrav[n la
pagub[, dec`t cu un nebun la
c`=tig.
Mai bine cu vorba dec`t cu
resteul.
Mai bine fata cinstit[ dec`t
zestre gr[madit[.
Mai bine ]n bordeiul meu,
dec`t ]n palatul t[u.
Mai bine ]n\elept ]ntre cei
mor\i, dec`t prost ]ntre cei vii.
 — Rela\ii, situa\ii —
Mai bine la ]nceput s[ ne
tocmim, dec`t ]n urm[ s[ ne
g`lcevim.
Mai bine o dat[: ba! dec`t ]n
toat[ ziua: na!
Mai bine o dat[: na! dec`t tot:
stai c[ \i-oi da!
Mai bine pizma=, dec`t p[-
tima=.
Mai bine prigonire la hold[,
dec`t g`lceav[ la arie.
Mai bine s[ fii du=man des-
chis, dec`t prieten f[\arnic.
Mai bine s[-i sco\i omului un
ochi, dec`t s[-i strici cheful.
Mai bine s[ ]ntingi ]n sare =i
s[ te ui\i ]n soare, dec`t s[
]ntingi ]n unt, =i s[ cau\i ]n
p[m`nt.
Mai bine s[ mergi pe jos dec`t
s[ r[m`i pe jos.
Mai bine s[-mi fie r[u, dec`t
s[ r[m`ie ]n h`rg[u.
Mai bine s[ mori de foame
dec`t s[ iei p`inea s[racului.
Mai bine s[rac =i curat, dec`t
negustor ]ncurcat.
Mai bine s[ te pizmuiasc[
cineva, dec`t s[ te pl`ng[.
Mai bine un vr[jma= ]n\elept,
dec`t un prieten nerod.
Mai bine: vai de noi! dec`t:
vai de mine!
Mai bine varz[ acr[ cu ]n-
voial[, dec`t zah[r dulce cu
c`rteal[.
213
Mai lesne s[ ciople=ti pomul
dec`t omul.
Mai mare peste mai mici
=i staroste=te pe calici.
Mai r[ru\, mai dr[gu\.
Mai stai, plecare-ai, c-acum
veni=i, duce-te-ai.
Mai u=or a gre=i, mai greu a
ierta.
Mai u=or e s[ opre=ti v`ntul
dec`t gura satului.
M-am ]nv[\at cu traiul r[u =i
tr[iesc bine.
Manta de vreme rea.
Mare-i puterea boului, dar =i
un copil ]i pune funia-n coar-
ne.
Mare s[ fii, dar de fric[ tot s[
=tii.
M-ar r`de =i ciorile (=i c`inii,
=i curcile) de pe gard.
M[ bucurai de marele t[u =i
fu vai de capul meu.
M[ duc pe lume s[-mi caut
nume.
M[ duc s[ m[ ]nec unde-i lacul
mai sec.
— M[i chiorule, vezi tu acul
]n v`rful =urii?
— Acu-l v[d, dar[ =ura ba.
M[n`nc[ de la tine =i sluje=te
la mine.
M[n`nc[ dintr-un blid cu to\ii
=i se p`ndesc ca ho\ii.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
M[tura cea nou[ ]n cui se
at`rn[.
M[tura nou[ m[tur[ bine.
M[ture fiecare la u=a lui.
M`na altuia nu te scarpin[
cum ]\i place.
M`na risipitorului ca un ciur
plin de g[uri.
M`ndria vine ]naintea c[de-
rii.
Merge contra apei.
Mi-am b[tut capul cum s[
cap[t, bat[-=i =i el capul cum
a scoate de la mine.
Mi-a veni =i mie apa la
moar[.
Mic, dar voinic, nu mare =i de
nimic.
Mic de trup, dar tare de v`n[.
Mic =i mare ]ntr-un cazan
fierbem.
Mie-mi arde casa =i el ]=i
p`rle=te b`ta.
Mi-i drag omul cel frumos =i
c[lare =i pe jos.
Mi-i drag omul voinic, dar s[
aib[ =i minte.
Mii =i sute de voinici nu pot
dezbr[ca pe cel gol =i despuiat.
Mil[ de sil[ =i dor de zor nu
se poate.
Mil[ mi-e de tine, dar de mine
mi se rupe inima.
Minciuna ca nourul ]ntunec[
214
adev[rul, iar buna ]n\elegere
ca soarele ]l descop[r[.
Minciuna m[gulitioare pla-
ce.
Minciunile ]mp[ratului
sunt adev[rurile s[racului.
Minte de b[tr`n, putere de
t`n[r =i ]ndr[zneal[ de nebun
la r[zboi se cere.
Moar[ stricat[.
Mo=iile m[rit[ urgiile =i oile
]nsoar[ nevoile.
Muierea c`nd lipe=te, casa se
risipe=te.
Muierea cu ochi frumo=i pe
to\i ]i face voio=i.
Mult[ lume-i nec[jit[, dar mai
mult[ p[gubit[.
Multe-am tras =i nu m-am
ras, nici de asta nu m-oi
tunde.
Mult tr[ie=ti, multe auzi; mult
umbli, multe vezi.
Mul\[mita sac[ nim[nui nu-i
drag[.
Mul\i chema\i, pu\ini ale=i.
Mul\i ]ncep, dar pu\ini sf`r-
=esc.
Mul\imea de boale, la dohtor
p`ine moale.
Mul\i nu sunt ceea ce par a
fi.
Musafirul numai p`n[ la trei
zile se \ine, pe urm[ se pune
la lucru.
 — Rela\ii, situa\ii —
N-ai v[zut din porc stup =i din
cioar[ cuc.
N-a lucrat nimic =i mai st[ un
pic.
N-are de ce lega frica.
N-are de ce s[ i se prind[
ochiul (ochii).
N-are dup[ ce bea ap[.
N-are urechi =i umbl[ s[-=i
cumpere cercei.
Na-\i-o bun[, c[ \i-am dres-o.
Na-\i-o bun[, c[ \i-am fr`nt-o.
N[pasta nu cade pe butuci.
Nebunii dau mese =i ]n\elep\ii
m[n`nc[.
Nebunii tulbur[ apa =i ]n-
\elep\ii pescuiesc.
Nebunul bate balta =i tot pe el
se strope=te.
Nebunul n-asud[ nici la deal
=i nici la vale.
Nedreptatea r[stoarn[ sca-
unele puternicilor.
Negustorul are trei m`ini: una
de dat, dou[ de luat.
Negustorul fricos nici nu
c`=tig[, nici nu p[gube=te.
Negustorul vinde cu cotul =i
ho\ul fur[ cu totul.
Nemul\umitul tr[ie=te neno-
rocit.
Nemul\umitului i se ia darul.
Nenorocirea, c`nd vine pe
215
capul omului, nu vine singur[,
ci mai trage =i altele dup[ ea.
Nerodul =i cu nebunul am`n-
doi sunt fra\i ca unul.
Nevoia=ul cade ]n nunt[ c`nd
este lumea mai mult[.
Nevoia=ul la toate zice c[ nu
poate.
Nevoia te aduce (=i) pe unde
nu \i-e voia.
Nevoie s[ fie, c[ bani se
g[sesc.
Nici c`ine, nici ogar.
Nici de vod[ nu-i pas[.
Nici ]n car, nici ]n c[ru\[.
Nici ]n clin, nici ]n m`nec[.
Nici ]n ruptul capului.
Nici la lucru, nici la vorb[.
Nici n-ai cu cine tr[i, nici cu
cine muri.
Nici n-am r`s c`nd a\i venit,
nici n-oi pl`nge c`nd v[-\i
duce.
Nici nu-i ninge, nici nu-i
plou[.
Nici nu-l scoal[ dup[ (din)
boal[, nici nu-l las[ ca s[
moar[.
Nici nu-mi pas[ de N[stase, de
Nichita — nici at`ta.
Nici Oltul nu-l satur[.
Nici p[dure f[r[ vreascuri, nici
om f[r[ cusur.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Nici toate a doftorului, nici
toate a duhovnicului.
Nici v`nt rece nu m[ ajunge.
Nimeni nu fuge de bine.
Nimeni nu-\i pune sare ]n
m[m[lig[.
Nimica nu-i f[r[ osteneal[.
Noi n-avem p`ine =i c`inii
umbl[ cu colaci ]n coad[.
Noi r`dem de unul, de doi, dar
patruzeci r`d de noi.
Nu alerga dup[ tr[sura care
nu te a=teapt[.
Nu cau\i =i o g[se=ti.
Nu c[ta ce am fost, vezi ce
sunt.
Nu c[ta ce vezi cu ochii, cat[
ce-\i spun eu.
Nu cerca butea — numai ce-i
]n bute.
Nu da cinstea pe ru=ine.
Nu da orbului br`nci, c[ci
cade el singur.
Nu da pova\[ celui ce nu \i-o
cere, c[ci nu te-ascult[.
Nu dorm to\i c`\i au ochii
]nchi=i.
Nu e b[nuial[ unde e toc-
meal[.
Nu e dup[ cum vrea omul, ci
dup[ cum poate.
Nu e frumos cine se \ine, ci-i
frumos cui ]i st[ bine.
Nu e fum f[r[ foc, nici prost
f[r[ noroc.
216
Nu e ]nv[\at cel ce cite=te c[r\i,
ci cel ce =tie ce cite=te.
Nu e mai grea boal[ dec`t
punga goal[.
Nu e mai orb dec`t cel ce nu
vrea s[ vad[.
Nu e me=te=ug a g[ti m`ncare,
ci e me=te=ug a o potrivi de
sare.
Nu e nimic mai scump dec`t
s[n[tatea.
Nu e omul niciodat[ b[tr`n
c`nd e vorba de ]nv[\[tur[.
Nu e poman[ ]n toate s`m-
betele.
Nu face\i ce fac eu, ci face\i
ce zic eu.
Nu face un ban.
Nu gre=e=te numai acela care
nu face nimic.
Nu i-a venit r`ndul la moar[.
Nu ]n mult st[ bunul, ci ]n bun
st[ multul.
Nu-l ajunge nici umbra lui.
Nu-l ajunge nici v`nt rece.
Nu-l ajungi nici cu arm[sarul,
nici cu ogarul.
Nu-l doare ]n c[ciul[.
Nu-l duci nici cu caru(l) cu
boi.
Nu-l nimere=ti nici cu cald, nici
cu rece.
Nu-l po\i prinde nici de cap,
nici de coad[.
 — Rela\ii, situa\ii —
Nu m[ plec d-a= =ti c[ m-a=
t`r] cu inima pe p[m`nt.
Nu m[ tem de d`nsul, m[ tem
de limba lui.
Nu-mi place pentru c[-i fru-
mos, ci-i frumos pentru c[-mi
place.
Nunt[ f[r[ l[utari =i ceart[
f[r[ b[taie nu au haz.
Nu pier caii c`nd vor c`inii,
nici slugile c`nd vor st[p`nii.
Nu pofti ce nu-i al t[u, c[ \i se
ia =i ce-i al t[u.
Nu se ]n\elege nici ]n cer, nici
]n p[m`nt.
Nu se prinde carnea pe el.
Nu =tie =apte.
Nu-\i par[ m[riti=ul papur[.
Nu-\i place, ia-\i valea.
Oaspetele bun =tie c`nd s[
plece.
Oaspetele nechemat n-are
scaun.
Oaspetele nepoftit este bun de
p[lmuit.
Obraz de scoar\[.
Obrazul gros aduce p`ntecului
folos.
Obrazul sub\ire cu mare
cheltuial[ se \ine.
Ochi au =i nu v[d, urechi au
=i nu aud.
Ochii au v[zut, ochii s[ sar[.
217
Ochii ]n\eleptului v[d mai
departe.
Ochii s[racului sunt ]n m`na
bogatului.
Ochii se ]nveselesc =i inima
rabd[-n sec.
Ochii v[d, inima cere, dar e
r[u c`nd n-ai putere.
Ochii zavistnicului v[d =i cele
ce nu sunt.
O d[ de coad[ c`nd \i-e lumea
mai drag[.
Om mare f[r[ vr[jma=i nu
este.
Omul c`nd i-i bine, caut[ „vai
de mine“.
Omul de nevoie se suie =i ]n
patul altuia =i m[n`nc[ pl[-
cinte calde.
Omul ]n casa lui e slug[.
Omul nec[jit se cunoa=te pe
p[=it.
Omul nemul\umit fuge de bine
=i d[ peste m[r[cine.
Omul nu face ]ntotdeauna ceea
ce vrea.
Omul r[u e ca un c[rbune,
dac[ nu te arde, te ]nnegre=te.
Omul =ugub[\ are loc la
mas[.
Omului de mult bine ]i vine a
zburda.
Omului la sc`rb[ dr[gaic[ ]i
lipse=te.
Opincile s[ se rup[, st[p`nul
s[ tr[iasc[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Orbu’ duce pe orb =i am`ndoi
cad ]n p`r[u.
Orbul cu ochi nu-i p[cat s[-l
]n=eli.
Orbul de noapte nu se grije=te
=i udul de ploaie nu se teme.
Orbul ]=i caut[ acul ]n aria cu
paie =i surdul ]l pov[\uie=te
unde sun[.
Orbul la vedere r`vne=te.
Orbul pe orb pov[\uind cad
am`ndoi ]n morm`nt.
Orbului degeaba-i spui c[ s-a
f[cut ziu[.
Ordinul nu se discut[, se
execut[.
Oric`t de mare ar fi averea,
]ncetul cu ]ncetul se duce.
Orice faci e ]mprumut — =i
ce-i r[u =i ce-i pl[cut.
Orice fa\[ nu e =i frumoas[ =i
orice om smerit nu e sf`nt.
Ori Stan, ori c[pitan.
Ori taci sau zi ceva mai bun
dec`t t[cerea.
O s[-i ias[ toate pe nas.
O s[-\i car la nunt[ ap[ cu
ciurul.
O singur[ vorb[ e deajuns
celui ce va s[ te ]n\eleag[.
O vorb[ bun[ stinge focul
mai cur`nd dec`t o bute de
ap[.
218
O vorb[ rea r[ne=te mai mult
dec`t o sabie ascu\it[.
O vrea =i frumoas[ =i m[-
noas[, =i devreme acas[.
O zi treap[dul =i un ceas
praznicul.
Palma primit[ de la un prieten
e mai grea dec`t cea de la
du=man.
Paraua e mic[, dar loc mare
prinde.
Patru ochi v[d mai bine dec`t
doi.
Paza bun[ trece primejdia
rea.
P[cal[ judec[ pe T`ndal[.
P[catul vechi aduce os`nd[
nou[.
P[guba=ul pl[te=te =i gloaba.
P[m`nt f[r[ viermi nic[ieri
nu g[se=ti.
P[ze=te-te de cel ce n-are ce
s[ mai piard[.
P[ze=te-te singur, dac[ vrei
ca =i Dumnezeu s[ te p[-
zeasc[.
Pe arap, c`t de mult ]l vei
sp[la, tot negru va r[m`ne.
Pe brum[ descul\ =i pe rou[
]nc[l\at.
Pe cel care nu-l cost[, nu-l
doare.
Pe cine l-a mu=cat c`inele, se
teme =i de l[tr[tur[.
 — Rela\ii, situa\ii —
Pe cine nu-l la=i s[ moar[,
acela te omoar[.
Pe cine nu-l la=i s[ moar[, nu
te las[ s[ tr[ie=ti.
Pe cine prime=ti ]n cas[, te
scoate din cas[.
Pe ciobanu’ f[r[ c`ine lupii-l
las[ f[r[ p`ine.
Pe ciocoi ]l cuno=ti de pe fapt[,
pe m[gar de pe urechi.
Pe dinafara horii mul\i dasc[li
se g[sesc.
Pe dracul a c[utat, pe dracul
l-a aflat.
Pe m[gar la nunt[ c`nd ]l
pofte=te, acolo ori lemne, ori
ap[ lipse=te.
Pe mul\i ]i ]ngroap[ m`nia.
Pe naiba nu-l c[uta cu lumi-
n[, c[-l afli =i la ]ntuneric.
Pe nevoia= =i lene= cu o funie
s[-i legi =i p-am`ndoi s[-i
]neci.
Pentru g[ina de m`ine oul de
ast[zi se las[.
Pentru o bab[ surd[, popa nu
toac[ de dou[ ori.
Pentru o fapt[ bun[ nu a=tepta
r[splat[.
Pentru o para ]=i pune =trean-
gul de g`t.
Pentru o vorb[ de nimic[ joac[
baba de se stric[.
Pentru st[p`n =i pe c`ine
m`ng`i.
219
Pentru =oric a pierdut sl[-
nina.
Pentru un purice nu pui cer-
ga-n foc, nici nu-\i la=i casa =i
fugi.
Pe om ]l leag[ cuv`ntul mai
mult dec`t p[m`ntul.
Pe omul cu ochi verzi nicio-
dat[ s[ nu-l crezi.
Pe omul r[u nici dracu’ nu-l
vrea.
Pe omul r[u umbli s[-l ]m-
bl`nze=ti =i mai r[u ]l ]ndr[-
ce=ti.
Pe sub m`nec[.
Pe =apte drumuri.
Pe una o \ine de coarne =i pe
alta o mulge.
Pe unde nu-l cau\i, pe acolo ]l
g[se=ti.
Piatra ce-o arunci ]n capul
altora va c[dea ]n capul t[u.
Pietrei rotunde din v`rful
dealului pu\in[ urnire ]i
trebuie.
Pilda cea rea o dau oamenii
mari.
Pildele rele stric[ n[ravurile
bune.
Pl[cerea d[ prin piele.
Pl[cerea scurt[, c[in\[ lun-
g[.
Pl`nge p[m`ntul sub el.
Pl`nge pl`nsul lui P[cal[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Plecai s[ m[ tocmesc, dare-ar
Dumnezeu s[ nu g[sesc.
Plete lungi =i minte scurt[,
judecat[ mai m[runt[.
Poftim la mas[ cu ce \i-ai adus
de-acas[.
Poveste bun[ de adormit copiii
de \`\[.
Praznicu-i plin de babe =i
toate se pl`ng c[-s slabe.
Prieten adev[rat este acela
care te sf[tuie=te spre bine, iar
nu aceea care ]\i laud[ nebu-
niile.
Prietenia nu se m[rturise=te,
se simte.
Prietenii nu se cump[r[.
Prietenii se \in cu cheltuial[.
Prieteni la cataram[.
Prieteni noi s[-\i faci, dar
d-ai b[tr`ni s[ nu te la=i.
Prietenul adev[rat ]ntotdea-
una la fapte bune te ]ndeamn[.
Prietenul bun e traista cu
p`ine =i punga cu bani.
Prietenul la vreme de nevoie
se cunoa=te.
Prietenul vechi ]i ca vinul: cu
c`t se ]nveche=te, cu at`t e mai
bun.
Prieten vechi, c`ine vechi.
Priete=ugul f[r[ dragoste, ca
p`inea f[r[ sare.
Primi\i-m[ ]n cas[ p`n[ v[
ve\i g[si dumneavoastr[ alta.
220
Prinde chelul =i ia-i p[rul.
Prinde orbul, scoate-i ochii.
Prin unire cresc lucrurile
mici, =i prin vrajb[ pier =i cele
mici.
Prostul se cunoa=te dup[ vorb[
=i =iretul dup[ ochi.
Pune-\i fr`u la gur[ =i lac[t la
inim[.
Pune-\i pofta ]n cui.
Pu\ini sunt care nu au viermi
la inim[.
Pu\in =i des face mult.
Rabd[ c`t e=ti slab.
Rabd[ parc[ e de fier =i-i
crap[ ochii de ger.
Rana de cu\it se vindec[
lesne, da cea de la inim[
niciodat[.
Rara ]nt`lnire e mai cu iu-
bire.
R[p[no=ii nu se scarpin[ dec`t
]ntre d`n=ii.
R[spunsul bl`nd ]nl[tur[
m`nia.
R[t[cirea din urm[ e mai rea
ca cea dint`i.
R[u cu r[u, dar mai r[u f[r[
r[u.
R[u cu r[u se vindec[.
R[u cu r[u =i bun cu bun se
]nso\esc.
R[u de vei sem[na, mai r[u
vei secera.
 — Rela\ii, situa\ii —
R[u faci, r[u g[se=ti..
R[zbunarea-i arma toroma-
cului.
R`de bine cine r`de la urm[.
R`de om de om =i dracu’ de
to\i.
R`de r`sul de r`s.
R`de surdul de =chiop, =i
am`ndoi nu au noroc.
R`de =i leag[, pl`nge =i
dezleag[.
R`de Tanda de Manda.
R`sul e frate cu pl`nsul.
R`sul r`de \ara =i mascaraua
mahalaua.
R`sul se primbl[ cu pl`nsul.
Ridic[-\i n[me\ul dinaintea
u=ii tale =i nu ]ngriji de bruma
ce cade pe casa vecinului t[u.
Rogojina nu te ]nvele=te.
S-a ales =i el primar, a umplut
satul de amar.
S-a b[gat p`ndar la cimitir.
Sac f[r[ fund.
Sacul gol nu st[ ]n picioare.
Sacul plin cur`nd se vars[.
Sacul spart nu se mai umple.
S-a dus oaie =i s-a ]ntors porc
s[lbatec.
S-a dus omul la colac =i-a
c[p[tat un ciomag.
S-a dus =i el la st`n[ =i a ajuns
vinerea.
221
S-a face la voi, vom avea =i
noi.
S-a g[sit P[cal[ cu T`ndal[.
Sai =i alearg[ dac[-\i vine,
numai bag[ seama bine.
S-a ]nsurat Curgolea cu fata
S[r[ciei =i i-a cununat Ucig[-l
toaca.
S-a ]nt`lnit ]n drum P[cal[ cu
frate-s[u nea T`ndal[.
S-a ]nv[\at dezbr[cat =i i-e
ru=ine-mbr[cat.
S-a jurat pe vin s[ nu mai bea
rachiu.
Sara te culci pl`ng`nd =i
diminea\a te scoli r`z`nd.
S-a trecut iarba de coas[ =i
leli\a de frumoas[.
S-au adunat boierii ciotc[.
S[ cumperi vecinii ]nt`i =i apoi
casa.
S[ facem ce-om face =i pe
urm[ iar om m`nca.
S[ fugi de omul ]nsemnat ca
de dracu’.
S[ mor cu cheful meu, iar nu
cu gustul lor.
S[ munce=ti =i noaptea c[ nu
faci str[inul frate.
S[ n-am parte de oale spar-
te.
S[n[tos tun.
S[raca p[\it[, mult e pri-
ceput[.
S[rac tare ]nc[-i r[u; gazd[
mare ]nc[-i greu.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
S[ te duci p`n’ ]i da de berze
p`ine f[c`nd.
S[ te fere=ti de omul c[ruia
toate-i plac.
S[-\i par[ r[u c`nd f[ptuie=ti,
nu c`nd te poc[ie=ti.
S[ vorbim, s[ n-adormim.
S`nge cu s`nge nu se spal[.
S`ngele v[rsat c[rbune arz[tor
=i foc p`rjolitor se face.
Sc`rbit e calicul c`nd bate
v`ntul ]n traist[.
Scoal[ tu, s[ =ed eu.
Se amestec[ unde nu-i fierbe
oala.
Se ceart[ pentru umbra m[-
garului.
Se d[ pe (la) brazd[.
Se duce de r`p[.
Se ]nc[lze=te la fa\[, iar
spatele ]i ]nghea\[.
Se ]neac[ cu banii ]n gur[.
Se ]nt`mpl[ s[ caz[ ]n curs[
=i acela care se p[ze=te de
ea.
Sem[n[m ]n c`mp =i cum-
p[r[m din t`rg.
Se m[n`nc[ ca c`inii printre
gard.
Se num[r[ de neam mare, dar
cinste de c`t`r n-are.
Se pl`nge c[ n-are din\i
=-apoi roade la coji\i.
Se pl`nge =i cel de are, se
pl`nge =i cel de n-are.
222
Se tot ]nal\[ p`n[ d[ cu capul
de grind[.
Se \ine de cuv`nt, ca iarba de
p[m`nt.
Se vaiet[ de noroc =i n-are
de-at`ta bog[\ie loc.
Se vede c[ are vecini r[i, de
se laud[ singur.
Se vindec[ cu zam[ de clo-
pot.
Sfada grabnic[ aprinde foc =i
vrajba grabnic[ vars[ s`nge.
Sf[tuie=te-te cu cel mic =i cu
cel mare =i pe urm[ hot[-
r[=te-te tu ]nsu\i.
Sluga vrednic[ p[cat s[ fie
st[p`n.
Slugile dup[ st[p`n ca umbra
dup[ pom.
Socoteala deas[ e fr[\ie alea-
s[.
Socoteala la t`rg =i vulpea la
cr`ng.
Socotelile vechi ]ntre\in du=-
m[nia.
Spal[-mi cojocul, dar nu mi-l
uda.
Spre bine c`nd apuci, a=a
trebuie s-o duci.
Spune-mi cu cine te ]nso\e=ti,
ca s[-\i spun cine e=ti.
Spune unde te duci, ca s[-\i
spun de unde ai s[ vii.
St[ ca ou-n cui.
 — Rela\ii, situa\ii —
St[ satu-n gura lui.
St[ sup[rat parc[ toat[ lumea
]i este datoare.
Str[inul totdeauna te love=te
=i te chinuie=te.
Str`mbii m[n`nc[ \ara.
Str`mbii m[n`nc[ \ara, c[
drep\ii nu mai apuc[.
Sub p[dure vede, da’ sub nas
nu vede.
Sufl[ ]n ciorba ta, c[ de a
mea oi avea eu grij[ s[ nu m[
frig.
Surdul caut[ la buze, prostul
la laud[.
Surdul n-aude, dar le po-
trive=te.
Surdul se folose=te de urechile
altuia.
Surdului degeaba ]i c`n\i de
jale.
+ade ]ntr-o sut[ de cojoace =i
tot nu zice c[ nu-i este frig.
+apte pe unul nu-l a=teapt[.
+chiopul =i orbul la un loc trec
r`pa.
+ede cu nasul umflat.
+ede cu ochii-n podele =-a=-
teapt[ s[-i cad[ stele.
+ezi, c[ \i se r[ce=te locul.
+i-a ie=it din brazd[.
+i-a petrecut calendarul.
+i-a pierdut cump[tul ca calul
umbletul.
223
+i-a pus c[ciula pe-o ureche
=i s-a dus ]n sat la fete.
+i b[tut[, =i cu vi\eaua pier-
dut[.
+i cel bun =i cel r[u dintr-o
mum[ am`ndoi, ca oala =i
\ucalul dintr-un aluat.
+i cu porcul gras ]n b[t[tur[
=i cu porumbi ]n p[tul.
+i din f[in[ parte, =i din t[r`\e
merinde.
+i g[ina oarb[ nimere=te c`te
un gr[unte.
+i nesp[la\ii se-nc[lzesc la
soba alb[.
+i-n m[m[lig[ caut[ spini.
+i r[bdarea are margini.
+i s[rac =i nesupus, umbl[ cu
nasul pe sus.
Taie m[m[liga-n dou[ de
viteaz ce e.
Taie =i sp`nzur[.
Tainele voastre ]n urechile
noastre.
Tanda,
Manda,
trei lei bucata.
T[cerea nu sparge capul.
T[g`r\a a-mprumutat =i sac
nou acum cere.
T`rgove\ul nu =tie ce-i p[-
dure\ul.
T`rgul se face cu bani =i nunta
cu l[utari.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Te-am prins ca cioc`rlanu’ n
la\.
Te las[ unul de slab =i te ia
altul de gras.
Te-mbat[ cu vinul =i te am[-
r[=te cu pelinul.
Teme-te mai mult de pizma
rudei, dec`t de a str[inului.
Te miri ce m[n`nc[ =i te miri
ce mai las[.
Te p[ze=ti p`n[ te nimere=ti.
Te po\i opri c`nd te sui, dar
anevoie c`nd te cobori.
Te pup[-n bot =i-\i ia din pung[
tot.
Terchea-berchea, trei lei pe-
rechea, ciubote ro=ii.
Te tocme=te du=m[ne=te =i
pl[te=te omene=te.
Te vinde f[r[ bani.
Tic[itul, procopsitul, unde se
duce nu-i mai ajunge.
Tinerii ]naintea b[tr`nilor s[
aib[ ochi nu gur[.
Toat[ ziua ]l por\i ]n bra\e =i
seara tot pe el ]l dor pi-
cioarele.
Toat[ ziua \op =i trop, sara
nu-i ce da la porc.
Toate se fac =i se desfac prin
gura satului.
Tocmai c`nd s-a repezit, =i
lumea s-a ispr[vit.
Tocmeala n-are sup[rare.
224
Tot bog[ta=ul mintios =i t`-
n[rul frumos.
Tot cel ce se ]nal\[ se sme-
re=te.
Totdeauna desf[tarea are
sor[ ]ntristarea.
Totdeauna te poticne=ti c`nd
mergi ]nainte =i te ui\i ]na-
poi.
Tot grasul e frumos =i tot
slabul tic[los.
Tot obrazul ]=i are necazul.
Tot omul are un dar =i un
amar =i unde prisose=te darul,
nu se mai bag[ ]n seam[
amarul.
Tot p[catu’ ]=i caut[ vino-
vatu’.
Tot p[guba=ul pl[te=te oala
spart[.
Tot p[\itu-i priceput.
Totuna-i, ori cu capul de
piatr[, ori cu piatra de cap.
Tot unul =i unul.
Tot vine =i cel ce ]nt`rzie.
To\i de la orb =i de la s[rac =i
s[racul de la nimeni.
To\i la coas[, dar el la mas[.
To\i sap[, da el duce c`inii la
ap[.
Tovar[= numai la c`=tig, la
pagub[ pune c`rlig.
Tov[r[=ia cu cei r[i =i vicleni
este totdeauna p[gubitoare.
 — Rela\ii, situa\ii —

Tov[r[=ia e bun[ numai la Umbli cu graba, te ]nt`lne=ti

punga ta. cu z[bava.
Trage m`\a de coad[. Una vorbim =i ba=ca ne ]n-
Trage targa pe uscat. \elegem.
Traiul cu v[traiul, cina cu Un bou =i o belea.
pr[jina. Un bun c-un r[u, a=a a l[sat
Tras de p[r. Dumnezeu.
Trebuie s[ m[n`nci un car de Unde aurul vorbe=te, toat[
sare cu cineva ca s[-l po\i lumea amu\e=te.
cunoa=te.
Unde e gust, nu ]ncape ceart[.
Trece-l cu vederea, p`n[-i
crap[ fierea. Unde e marf[, trebuie s[ fie =i
pagub[.
Trei lucruri te scot din cas[
afar[: ploaia, fumul =i femeia Unde e mult c`=tig, e =i mult[
rea. pagub[.
Trei zile \on\ovai, iar de acolo Unde e s[r[cie, e =i ceart[.
chiu =i vai. Unde este fric[, nu ]ncape
Tu mare, eu mare, cine-o s[ dragoste.
ne trag[ cizmele?
Unde este puterea, acolo-i =i
Uit[-te la obraz =i m[-ntreab[ dreptatea.
de necaz; uit[-te la fa\[ =i
m[-ntreab[ de via\[. Unde e una, se str`ng mai
multe.
Uli\a lung[ te face f[r[
pung[. Unde e vorb[ mult[, acolo e
treaba scurt[.
Umbl[ ca paraua din m`n[ ]n
m`n[. Unde-i bine
Umbl[ cu capu-n traist[. Nu-i de mine;
Unde-i r[u
Umbl[ cu nasul pe la dra-
Hop =i eu.
cul.
Umbl[ gur[-casc[, pierde- Unde-i dragoste, e =i cear-
var[. t[.
Umbl[ ]nt[r`t`nd c`inii prin Unde-i dragoste pu\in[, lesne-i
mahala. a g[si pricin[.
Umbl[ pe drum cu alai =i ]n Unde-i mai bine, acolo se
cas[ n-are m[lai. ]nv`rte=te lumea cu tine.
225
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Unde-i unul, nu-i putere,
unde-s mul\i, puterea cre=te.
Unde-i vorb[, nu-i m`nie.
Unde-l ba\i =i unde-l doare
(ustur[).
Unde m[n`nc[ doi, m[n`nc[
=i al treilea.
Unde m`nia cu puterea
se-mpreun[, acolo tr[snetul
mai tare sun[.
Unde nu-i b[rbat ]n cas[, nici
m[m[liga pe mas[.
Unde nu po\i prinde, m`na
nu-\i ]ntinde.
Unde nu te m`nc[, nu te
sc[rpina.
Unde-o doare =i unde-o lea-
g[!
Unde omul a pus m`na, a pus
=i Dumnezeu mila.
Unde s-a dus mia, se duce =i
suta.
Unde sunt multe pravile, acolo
e =i mult[ nedreptate.
Unde tun[, r[sun[.
Unii cu ura =i al\ii cu ud[-
tura.
Unii dumic[ =i al\ii m[-
n`nc[.
Unii gust[ din l[m`ie =-altora
li se strepezesc din\ii.
Unii sunt ferici\i mai devreme,
al\ii mai t`rziu, iar al\ii
niciodat[.
Unii trec =i-mb[tr`nesc, al\ii
cresc =i ]nfloresc.
226
Unii vorbesc ce =tiu =i unii =tiu
ce vorbesc.
Un necaz abia ]l treci, =i vin
]n locul lui zece.
Un necaz na=te pe cel[lalt.
Un nume bun e ca o mo=ie.
Un prieten face mai mult dec`t
o pung[ cu galbeni.
Un r[u niciodat[ nu vine
singur.
Un singur du=man e destul s[
d[r`me ce au luat o mie de
prieteni.
Uns pe p[r =i uscat la ma\e.
Unu, ca nici unu, doi, ca
dou[zeci.
Unu-i mare, altu-i tare.
Unui om f[r[ de lege ]i trebuie
unul f[r[ suflet.
Unul bea =i altul se ]mbat[.
Unul casc[ gura =i altul
]nghite.
Unul croie=te =i altul c`r-
pe=te.
Unul duce ponoasele =i altul
trage foloasele.
Unul ]\i d[ =i zece ]\i iau.
Unul nu g[se=te pod pe ap[,
altul nu g[se=te ap[ de b[ut.
Unul pl[te=te nou[sprezece
=-[lalt dou[zeci f[r[ unu.
Unul spore=te la glum[ =-altul
te-njur[ de mum[.
Unul taie =i croie=te, altul st[
=i potrive=te.
 — Rela\ii, situa\ii —
Unul te las[ de ostenit, altul
te ia de odihnit.
Unul te tunde =i altul te rade.
Unul \ine fr`nghia =i altul
m[n`nc[ friptura.
Unul umbl[ =i str[bate =i pe
altul fericirea-l bate.
Unu mare, altu tare.
Unu trece, altu vine, ce folos
s[ n-ai cu cine.
Urmele r[ului sunt ne=terse.
U=or e a da din a altuia.
U=or e de c`=tigat, greu e de
p[strat.
Vai de cel ce se de=teapt[ c`nd
temni\a ]l a=teapt[.
Vai de cel ce strig[ la urechea
celui surd.
Vai de ho\ul care-i s[rac =i de
s[racul care-i ho\.
Vai de oaia ce nu-=i poate duce
l`na.
Vai de om c`nd n-are a lui,
c[ci c`nd cat[, atunce nu-i.
Vai de omul cel ur`t, nici la
moar[ n-are r`nd.
Vai de \ara ce-o pun copiii la
cale.
Vai de \ara f[r[ domn =i de
casa f[r[ st[p`n.
Vars[ foc =i par[.
V`ntur[-\ar[.
Vecin bun ai nimerit, mare
bine-ai dob`ndit.
227
Vede c[ nu-i mai ]ncape =i
toarn[ p`n[ s[ crape.
Vede totul ]n negru.
Veni-\i-ar numele.
Veni\i pe la noi =i-\i pupa un
l[c[toi.
Ver=i cu pumnul =i aduni
(culegi) c`te unul.
Vezi-m[ cu un ochi, ca s[ te
v[d cu doi.
Vina apuc[ pr[jina.
Vin[ pe la cinci, c[ la patru
m[ duc eu.
Vino-ncoace, =ezi bini=or, dar
nu-mi da pace.
Vino c`t te roag[, c[ci pe
urm[ ]\i d[ cu piciorul.
Vinovatul mai mare gur[
face.
Voinic t`n[r =i cal b[tr`n r[u
se ]nvoiesc la drum.
Voinicul mi=elului ]i caut[
urma, mi=elul voinicului ]i
caut[ capul.
Vorba b[tr`neasc[ mul\i bani
pre\uie=te.
Vorba bun[ mult adun[.
Vorba bun[
Pu\in r[sun[;
Vorba rea
O duce vestea.
Vorba ce zboar[ odat[ nu se
mai ]ntoarce.
Vorba de azi nu se potrive=te
cu cea de m`ine.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Vorba de r[u mai lesne se Vrednicia omului se cunoa=te

crede. dup[ port.
Vorba de r[u se duce peste Vrei nu vrei, bea Grigore
nou[ \[ri =i nou[ m[ri. agheasm[.
Vorba dreapt[ laud[ n-a=teapt[. Zace de lingoare =i nimica nu-l
Vorba dulce mult aduce. doare.
Vorba lung[, s[r[cie-n pun- Zecile
g[. M[rit[ secile;
Vorba mult[, s[r[cia omu- Sutele
lui. M[rit[ slutele;
Miile
Vorba nou[ merge ca glon-
M[rit[ urgiile.
tele.
Zestrea femeiei nu se pierde
Vorba rea merge din gur[-n
gur[ ca fulgerul. nici ]n ap[.
Vorb[ din topor. Zg`rcitul nici el nu m[n`nc[,
nici pe altul nu va s[ vaz[
Vorb[ s[ fie c[ t`rg se face. m`nc`nd.
Vorb[ s[ fie =i nimica s[
Zic[, p`n[ i s-a duce gura la
r[m`ie.
ureche.
Vorbele cele dulci deschid u=a
Zice alb =i face negru.
cea de fier.
Zile fripte.
Vorbele cele ferite ]n pia\[ sunt
auzite. Zis =i f[cut.
Vorbe=te satul, nu vorbe=te Ziua fuge de bivoli =i noaptea
capul. apuc[ pe dracu’ de coarne.
Vorbe=te vorba-ng`nat[, parc[ Ziua fuge de bivoli =i noaptea-i
e gura legat[. trece Dun[rea.
Vorbi =i nea Ion, c[ =i el e Ziua m[n`nc[ colaci =i noap-
om. tea umbl[ dup[ draci.
Vr[jm[=ia acoperit[ mai mult
r[u aduce. POSIBILE, IMPOSIBILE,
Vr`nd s[-=i fac[ spr`ncenele, PROBABILE, IMPROBABILE
=i-a scos ochii.
Vrea s[ fie =i gr`ul scump, =i A altoi ceapa.
f[ina ieftin[. A auzi c`inii-n cer.
228
 — Rela\ii, situa\ii —
A cere stele fripte din cer =i
smochine rupte din pomii
Rusalimului.
A fi c[lcat de ciread[.
A fi un suflet ]n dou[ trupuri.
A fost la nunta c`inilor.
A ]ntoarce dealurile.
A m`nca =i din barb[ a nu
mi=ca nu se poate.
A scos luna din f`nt`n[.
A secat p`r[ul cu lingura.
Broasca s-a m`niat pe balt[.
C`nd s-or tunde aricii pe
cas[.
Ce-i pe inim[, aceea-i =i pe
limb[.
Dec`t s[ mai tr[ie=ti, mai bine
s[ nu mori niciodat[.
E r[u c`nd nu e bine, e bine
c`nd nu e r[u.
Face gunoi =i se pl`nge de
cur[\enie.
Fereasc[ Dumnezeu s[-i creas-
c[ porcului coarne!
Mal de m[m[lig[ =i p`r[u de
lapte nu s-a v[zut.
O fi, n-o fi, dar s-o nimeri.
Parc[ l-au zmuls rusaliile.
S-a stricat drumul ]n mijlocul
c[ru\ii.
Trei lucruri nu se pot pe lumea
asta — scar[ la cer, punte
peste mare =i m[duv[ ]n fier.
229
POVE|E, SFATURI,
}NDEMNURI +. A.
Adun[ cu firu’, ca s[ ai cu
gr[mada.
Adun[ de unde ai sem[nat.
Adun[ (str`nge) la tinere\e, ca
s[ ai la b[tr`ne\e.
Ai ]nceput s[ crapi lemnul,
despic[-l.
Ap[ limpede p`n[ nu-i ve-
dea, pe cea tulbure n-o
lep[da.
Aprinde lum`narea ]nainte de
a se face noapte.
Ar[tura bun[ ]\i d[ p`ine-n
gur[.
Arunc[ binele t[u ]n dreapta
=i ]n st`nga =i la nevoie ai s[-l
g[se=ti.
Ascult[ cu urechile, vezi cu
ochii, dar taci cu gura.
Ascult[ pe cei care =tiu mai
multe dec`t tine.
Ascunde-\i ciomagul de c`ini,
c[ mai r[u te mu=c[.
Bate samarul s[ priceap[
m[garul.
Bate =aua s[ priceap[ iapa.
Bate =i \i se va deschide, cere
=i \i se va da.
Calul de dar nu se caut[ la
din\i.
Calul hr[ne=te-l cu sacul =i
m`n[-l ca pe dracul.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Ca s[ stingi un foc trebuie s[
te arunci ]n el.
Casc[ ochii la tocmeal[, iar
nu dup[ ce te-n=al[.
Caut[ =i vei g[si.
C`nd a c`ntat cioc`rlia — s[
fie plugul ]n brazd[.
C`nd arde casa vecinului, ud-o
cu ap[ =i pe a ta.
C`nd bei ap[, g`nde=te-te la
izvor.
C`nd latr[ un c`ine b[tr`n, s[
ie=i afar[.
C`nd nu po\i face ce vrei,
trebuie s[ faci ce po\i.
C`nd pleci la drum, ia-o mai
cu domolul.
C`nd se culege, atunci se
alege.
C`nd ver=i bor=ul, nu v[rsa =i
hu=tele, c[ poate-\i mai tre-
buie.
Ceea ce nu voie=ti ca s[ afle
du=manul, s[ nu-i spui prie-
tenului.
Cel mai cuminte b[rbat de la
altul trebuie s[ cear[ sfat.
Ce nu po\i, nu ridica.
Ce nu =tii, nu vorbi.
Cheltuie=te, dar vezi ce mai
r[m`ne.
Cine are b[tr`n, s[-l v`nd[, =i
cine n-are, s[-l cumpere.
Cine n-are cal, s[ urce pe jos
la deal.
230
Cine-ncalec[ m[garul, s[-i
sufere =i n[ravul.
Cine se teme de brum[, s[ nu
s[deasc[ vie.
Cine se teme de lup, s[ nu se
duc[ cioban.
Cinste=te pe al\ii, dac[ vrei s[
te cinsteasc[ pe tine.
Cinste=te pe b[tr`ni, c[ =i tu
ai s[ fii b[tr`n.
Coasa rea trebuie b[tut[ de
=ase ori pe zi.
Copilul trebuie p[zit =i b[tr`-
nul respectat.
Cu cei mai mari dec`t tine s[
nu fii ]ndr[zne\ la vorbe =i
nesocotit la r[spunsuri.
Cu ce =tii sf[tuie=te, cu ce po\i
ajut[.
Cu funia altuia nu te l[sa ]n
pu\.
Cu funia du=manului nu-\i da
drumul ]n f`nt`n[.
Cuibul t[u s[ \i-l p[ze=ti, dac[
nu vrei s[ r[ce=ti.
Cui ]i este fric[ de vr[bii, s[
nu semene m[lai.
Culc[-te ]n pod, c[ nu umbl[
vacile.
Cu m`na du=manului numai
foc s[ iei.
Cump[r[ la timp =i vei avea
la nevoie.
Cump[r[ =a dup[ cal.
 — Rela\ii, situa\ii —
Dac[ este, este, nu mai da la
to\i de veste.
Dac[ nu =tii ce-i apa, nu te sui
]n luntre.
Dac[ nu =tii drumul, ]ntreab[
de al\ii.
Dac[ nu te doare capul, nu \i-l
lega.
Dac[ vrei s[ nu-\i rupi opin-
cile, umbl[ descul\.
D[-i cu cinstea, s[ piar[
ru=inea.
D[, \igane, cu ciocanu’, dac[
vrei s[ cape\i banu’.
De ai venituri mititele, mai
opre=te din m[sele.
De ascultat, ascult[, dar
mintea ta s-o ai.
Dec`t s[ te c[ie=ti pe urm[,
mai bine s[-\i par[ r[u la
]nceput.
De g[se=ti, nu te bucura, iar
de pierzi, nu te ]ntrista.
De-i p[\i ceva, numai tu s[ =tii
unde te str`nge ciubota.
De la v`rf se-ncepe stogul.
Descurc[ ]ndoiala =i vei cu-
noa=te adev[rul.
De te vom pofti la mas[, nu te
trage sub mas[.
Din dar ai luat, ]n dar s[ dai.
Din dou[ rele alege pe cel mai
mic.
Drumul b[tut s[ nu-l la=i
niciodat[.
231
Dup[ carul care nu te a=-
teapt[, nu alerga.
Dup[ ce au furat caii, ]nzadar
]ncui grajdul.
Dup[ coaj[ nu te lua, c[ de
miez amar vei da!
(E) mai bine s[ ]ntrebi de
dou[ ori, dec`t s[ gre=e=ti o
dat[.
F[ ]mprumuturi =i te g[te=te
de sup[r[ri.
Fere=te-te de b[tr`na fat[
mare, ca de-o vac[ ]mpun-
g[toare.
Fere=te-te de c`ine mut =i de
om t[cut.
Fere=te-te de fapte de ru=ine.
Fere=te-te de gura lumii.
Fere=te-te de lupi ]mbr[ca\i ]n
piele de oaie.
Fere=te-te de prietenul gura-
liv.
Fere=te-te de r[u =i f[ bine.
Fii bun, ca s[ tr[ie=ti mult.
Fii cuminte
Ca-nainte;
Nu fi prost
Precum ai fost.
Fii dup[ cum te arat[ chipul.
Fii, inim[, r[bd[toare, ca
p[m`ntul sub picioare.
Fii ]n\elept ca =arpele, mun-
citor ca albina =i dornic ca
turturica.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Glumele s[-\i fie cump[tate,
]ntocmai ca sarea ]n bucate.
Graba stric[ treaba.
Gr[be=te-te ]ncet.
}ncalec[ calul, ca s[-i afli
n[ravul.
}nc[lze=te-te c`t arde focul.
}ncet vei merge, departe vei
ajunge.
}ndoaie nuiaua p`n[ se poa-
te.
}n fa\a b[tr`nilor s[ ai
urechi de auzit, nu gur[ de
vorbit.
}noat[ cu n[dejde, s[ po\i
ajunge la mal.
}nsoar[ c`nd vrei, m[rit[
c`nd po\i.
}nsoar[-te p`n[ nu-\i trece
vremea.
}nt`i ascult[ =i pe urm[
vorbe=te.
}nt`i g`nde=te, apoi por-
ne=te.
}ntreab[ de p[tima=, nu ]n-
treba de druma=.
La m`ncare s[ ai cump[tare
=i la b[utur[ — m[sur[.
Las[ boul ]n voia lui, dac[ vrei
s[ mergi departe.
Las[ lumea s[ cam treac[, s[
vedem ce-o s[ s-aleag[.
Las[ m`nia de sear[ pe di-
minea\[.
232
La st[p`n nu te b[ga f[r[
tocmeal[, c[ ie=i f[r[ soco-
teal[.
Leag[ punga cu o sut[ de
noduri.
Leag[ sacul p`n[-i rotund, nu
c`nd ]i dai de fund.
Lucrul de ast[zi nu-l l[sa pe
m`ine.
Mai bine f[ azi tot =i m`ine te
hodine=te.
Mai bine l`na s-o dai, dec`t
oaia s-o pierzi.
Mai bine mai t`rziu dec`t
niciodat[.
Mai bine s[ ceri, dec`t s[
furi.
Mai bine s[ ]ntreac[ dec`t s[
nu ajung[.
Mai bine s[-\i petreci vremea
singur, dec`t ]n adunare rea.
Mai bine te ]ntoarce dec`t s[
r[t[ce=ti.
Mai ]ncet cu gura =i mai iute
din m`ini.
Mai ]nt`i s[ vedem =i apoi s[
ne l[ud[m.
Mai ]nt`i vezi-\i de tine.
M[soar[ de zece ori =i o dat[
taie.
Nici un lucru s[ nu crezi, cu
ochii p`n[ nu vezi.
Nu am[gi calul cu sacul
de=ert.
 — Rela\ii, situa\ii —
Nu arunca cu piatra ]n c`inele
care te latr[.
Nu ascunde m`\a ]n sac, c[ i
se v[d unghiile.
Nu a=tepta mil[ =i omenie de
la du=man.
Nu bate unde nu \i se deschide.
Nu bea p`n[ te vei ]mb[ta, c[
pe urm[ te vei v[ieta.
Nu c[lca =arpele pe coad[,
dac[ nu vrei s[ te mu=te.
Nu c[ta la c`ine, uit[-te la
st[p`n.
Nu c[ta pe dracul, c[-l g[se=ti
pe tat-s[u.
Nu cerca marea cu degetul,
nici apa fiart[ cu b[\ul.
Nu cerca vadul cu nebunul.
Nu cheltui mai mult dec`t
c`=tigi.
Nu cheltui tot ce ai, m`ine nu
=tii de ce dai.
Nu cump[ra ce nu-\i trebuie,
c[ pe urm[ ai s[ vinzi ce-\i
trebuie.
Nu da ap[ la vadul du=-
manului.
Nu da p`ine c`inilor altuia, c[
te latr[ ai t[i.
Nu da pova\[ celui ce nu \i-o
cere, c[ci nu te ascult[.
Nu dispre\ui pe nici un inamic,
fie oric`t de mic.
Nu face r[u, c[ te va ajunge.
233
Nu fi foc de diminea\[, c[ te
p`rle=te p`n[ la amiaz[.
Nu-i da binelui cu piciorul, c[
pe urm[-i duci dorul.
Nu ]mprumuta pe cel ce voie=ti
s[-l aibi prieten.
Nu ]nchide lupul ]n st`n[.
Nu ]ncurca urda cu z[rul.
Nu ]nt[r`ta c`inii ]n sat, dac[
vrei s[ ie=i nemu=cat.
Nu pune leului degetul ]n
gur[.
Nu r`de de capr[, c[ poate
veni vremea s-o mulgi.
Nu rupe floarea, dac[ vrei s[
vezi rodul ei.
Nu s[pa groap[ altuia, c[
singur cazi ]n ea.
Nu scoate gunoiul din cas[.
Nu scuipa ]n f`nt`n[, c[ vei
bea ap[ din ea.
Nu spune tot ce =tii, nu crede
tot ce auzi.
Nu sta ca un nemernic, dac[
te sim\i vrednic.
Nu te amesteca ]n t[r`\e, c[
te m[n`nc[ porcii.
Nu te da r[pus la nevoie.
Nu te face din bun s[n[tos
bolnav.
Nu te face mort ]n secar[ cu
picioarele afar[.
Nu te hr[ni numai cu n[dejde
=i f[g[duin\[.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Nu te ]mprieteni cu cei care
c`rtesc prietenii.
Nu te ]ncrede celor t[cu\i.
Nu te ]ncrede ]n tot c`inele
care d[ din coad[.
Nu te l[uda singur, las[ s[ te
laude satul.
Nu te lua dup[ gura lumii, c[
]i da ]n gropi.
Nu tr[i cu mintea altuia.
Nu trece g`rla, dac[ nu-i vezi
fundul.
Nu tulbura f`nt`na care \i-a
potolit setea.
Nu-\i b[ga capul c`nd doi
c`ini se m[n`nc[.
Nu-\i cheltui c`=tigul ]nainte
de a-l avea ]n m`n[.
Nu uita ziua de m`ine, ca s[
nu duci dorul de p`ine.
Nu umbla cu \`fna ]n nas.
Nu umbla din u=[ ]n u=[, c[
nu te mai pricopse=ti.
Nu vinde pe=tele neprins.
Nu vinde pielea vulpii din
p[dure.
Nu zi: hop! p`n[ n-ai s[rit.
O mie s[ auzi =i una numai s[
crezi.
Omul cuminte nu se cat[ dup[
ve=minte.
Omul nu trebuie s[ se po-
triveasc[ inimii.
234
Patul s[ fie cald, m`ncarea
poate s[ fie rece.
Paza bun[ trece primejdia
rea.
P[streaz[ lucrul c`t e nou.
P`n[ a nu intra, socote=te cum
ai s[ ie=i.
Pe m[gar s[-l ]ncarci dup[ a
lui putere, dac[ nu vrei s[ te
]ncarci tu ]n locul lui.
Pe orice b[tr`n s[-l cinste=ti
ca pe un p[rinte.
Pe to\i s[-i ascul\i, dar din
mintea ta s[ nu ie=i.
Prinde ho\ul c`nd ]\i vine, c[
te prinde el pe tine.
Prive=te sub nas, apoi mai
departe.
Pune la loc de unde iei.
Pune-\i fr`u la gur[ =i lac[t la
inim[.
Rabd[ un ceas =i-i tr[i un an.
S[ bei, dar s[ nu-\i bei min-
\ile.
S[ fii bun p`n[ unde se poate.
S[ fii totdeauna la mijloc de
mas[ =i la col\ de \ar[.
S[ n-o ]ntinzi prea mult, c[ se
rupe.
S[ nu fii u=or la limb[ =i greu
la fapt[.
S[ nu la=i drumul mare pentru
c[rare.
S[ nu-l ]ntrebi pe cel b[tr`n,
da’ pe cel umblat.
 — Rela\ii, situa\ii —

S[ nu te faci viteaz la apa Tinerii ]naintea b[tr`nilor s[

mare. aib[ ochi iar[ nu gur[.
S[ nu te sperii de noroc, c[ Tunde oaia, dar nu-i lua =i
norocu-i pus pe foc. pielea.
S[rut[ m`na pe care n-o po\i Ud[ ]nt`i gr[dina ta =i, de-\i
mu=ca. mai r[m`ne ap[, ud[ =i pe a
S[ te fereasc[ Dumnezeu de vecinului.
judecata femeiasc[ =i de b[taia Urmeaz[ celui ]n\elept =i te du
prostului. dup[ cel drept.
S[ te fere=ti de boierul nou =i Voie=te =i vei putea.
de cer=etorul vechi. Vremea plugului c`nd vine, s[
S[ te fere=ti de omul cu fa\a nu te g[seasc[ ]n pat.
de prieten =i cu inima de Ziua caut[-\i de lucru, iar
du=man. noaptea de somn.
S[ te ]ntinzi c`t po\i s[ cup-
rinzi. CONCLUZII, SENTIN|E
Sc`rba de sear[ s-o la=i pe A avea ap[ la moar[.
diminea\[. Acela doarme mai bine, care
Scoal[-te mai diminea\[ =i nu sim\e=te t[ria patului.
culc[-te mai t`rziu. Acela tr[ie=te mult, care
Scute=te sacul c`t ]i rotund, nu tr[ie=te bine.
dup[ ce ai dat de fund. Adesea la casa cu =apte femei
Seam[n[ p[pu=oi =i ai s[ b[rba\ii umbl[ cu bernevecii
culegi sl[nin[. rup\i.
Sf[tuie=te-te cu cel mic =i cel Adev[rul este ur`t de vr[j-
mare =i pe urm[ hot[r[=te-te ma=i.
singur. A fi cu stem[ (stea) ]n frunte.
Str`nge bani albi pentru zile A fi ]n p`ine.
negre. A fi un cuco= de f[cut bor=.
T`rgul de diminea\[ s[-l A fi un lemn de ars ]n foc.
str`ngi ]n bra\e. A i se trece cuiva iarba de
Teme-te de cel ce se teme de coas[.
tine. A-i veni cuiva berbecii.
235
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Alt[ f[in[ se macin[ la moar[.
A m[rita o fat[ este a arde o
dat[.
Am`narea nu-i pierzare.
Amenin\area f[r[ putere e
de=art[.
Are f[in[, n-are sl[nin[, are
sare, n-are lum`nare.
Asemenea cu asemenea se
folose=te.
Asta-i alt[ m`ncare de pe=-
te.
Averea nu e scris[ nim[nui ]n
frunte.
Baba b[tr`n[ nu se sperie de
furc[.
Baba b[tr`n[ nu se teme de
p`ine moale.
Bate v`ntul, curge untul.
B[tr`ne\ele tac.
Binele de diminea\[ se uit[
peste zi.
Bog[\ia nu vine la nimeni pe
ap[.
Bog[\iile trec, dar faptele bune
r[m`n.
Brezaia c`t de mult se va g[ti,
tot brezaie r[m`ne.
Buc[\ica ]ngra=[ vi\ica.
Bun[ marf[, p[cat de pa-
rale.
Bun, bun, dar nu-i chiar bine!
Care se scoal[ mai diminea\[,
]=i =terge gura.
236
Ca unealt[ lucrezi, unealt[
r[m`i.
Cau\i binele cu sacul =i nu-l
g[se=ti nici cu acul.
C`nd de multe te apuci, mai
pe toate le ]ncurci.
C`nd e=ti ]n luciul m[rii =i
tun[, anevoie o s[ scapi de
furtun[.
C`nd ]i t`n[r, omul tot de-
=ert[ciuni pofte=te.
C`nd te ba\i cu cineva ]n noroi,
ori te tr`nte=te, ori ]l tr`nte=ti,
tot te murd[re=ti.
C`nd vei avea ]n pung[ banul,
el ]\i face planul.
C`t avem, nu p[str[m, dar
c`nd pierdem, pl`ngem.
C`t e (de c`nd) lumea =i
p[m`ntul, pe cuptor nu bate
v`ntul.
Ce-a fost, a trecut.
Ce-i ]n m`n[, nu-i minciun[.
Ce-i scris cu peni\a, nu tai cu
b[rdi\a.
Cel ce are r`nduial[, cru\[
mult[ osteneal[.
Cel ce nu lucreaz[ ziua,
fl[m`nze=te noaptea.
Cel ce pierde drumul, e bu-
curos =i de c[rare.
Cel cu minciuna se simte
totdeauna cu musca pe c[-
ciul[.
 — Rela\ii, situa\ii —
Cel cu zile are leac.
Cel s[n[tos n-are nevoie de
doctor.
Celui cu economie suta ]i este
o mie.
Cerul senin de tr[snet nu se
teme.
Cine alearg[ mult, m[n`nc[
unt.
Cine are mintea-ntreag[, ]n
sfada altora nu se bag[.
Cine are patru boi, n-are grij[,
nici nevoi.
Cine a=teapt[ mur[-n gur[, nu
ajunge ziu[ bun[.
Cine a =tiut s[ tr[iasc[ cu r[ul,
tr[ie=te =i cu binele.
Cine ce caut[, aia afl[.
Cine cheltuie=te peste ceea ce
c`=tig[, n-are-n cas[ m[-
m[lig[.
Cine d[ cu-amnaru-n cremene,
d[ c`teodat[ =i-n degete.
Cine este vara la ogor, iarna
este la obor.
Cine face gustare cu ]mbel-
=ugare, pr`nze=te cu s[r[cia =i
cineaz[ cu ru=inea.
Cine ]ncepe bine, sf`r=e=te
frumos.
Cine n[d[jduie=te f[r[ smin-
teal[, ajunge om.
Cine nu cru\[ c`nd are, va
r[bda la lips[ mare.
237
Cine nu deschide ochii, des-
chide punga.
Cine nu e dator, e destul de
bogat.
Cine nu e mul\umit de pu\in,
nici de mult n-are parte.
Cine nu p[streaz[, nu are.
Cine nu =tie s[ munceasc[, nu
=tie nici s[ agoniseasc[.
Cine poate face bine =i nu face,
p[c[tuie=te.
Cine sare multe trepte deodat[,
i se fr`nge piciorul.
Cine s-atinge de m[r[cini,
nev[t[mat nu scap[.
Cine scoate sabia, de sabie va
pieri.
Cine seam[n[ cu lacrimi,
culege cu bucurie.
Cine se ]nc[lze=te la soare,
nu-i pas[ de lun[.
Cine =ede cu m`inile-n s`n,
]nzadar n[d[jduie=te.
Cine =tie a c`=tiga, =tie =i a
p[stra.
Cine tace ]n mijlocul g[l[giei,
acela-i om ]n\elept.
Cine tr[ie=te numai n[d[j-
duind, moare jinduind.
Cine umbl[ cu fier, se umple
de rugin[.
Cine umbl[ cu g`ndul acas[,
]=i pierde c[ciula ]n t`rg.
Cine umbl[ cu gura c[scat[,
]i intr[ mu=tele.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Cine umbl[ la Cr[ciun ]n
c[ma=[, la Pa=ti umbl[ cu
cojoc.
Cine vara n-are minte, iarna
nu gust[ pl[cinte.
Cine vara petrece c`nt`nd,
iarna r[m`ne fl[m`nd.
Copilul cu dou[ moa=e r[-
m`ne cu buricul net[iat.
Corbul ]nzadar se spal[, c[
negrea\a nu =i-o pierde.
Cu bobi\a se umple cofi\a.
Cu bun[tatea mori de foame.
Cu c`t mai ad`nc intri ]n
p[dure, cu at`ta de mai multe
lemne dai.
Cu „doar“ =i „poate“ nimic nu
se poate.
Cui dai pit[ =i sare, te m[-
n`nc[ mai tare.
Cum a fost s[dit, a=a a r[s[-
rit.
Cu m[nu=i pe m`n[ nu torci
m[tase.
Cu m`inile ]n buzunar nu se
ispr[ve=te treaba.
Cu n[dejdea din sat r[m`i cu
capul spart.
Cu n[dejdea =i via\a-i mai
u=oar[.
Cu prietenul de n[dejde nu te
pr[p[de=ti.
Cuv`ntul omului b[tr`n are
greutate.
238
Cu vinul =i cu somnul uit[
grijile omul.
Cu vorbe dulci mai mult[
p`ine m[n`nci.
Dac[ umbli cu m`na pe mie-
re, trebuie s[-\i lingi degetele.
Dai cu m`na =i alergi cu
picioarele.
Darea trece (umple, vede)
marea.
De apuci s[ croie=ti r[u, r[u
va merge tot mereu.
De atunci e r[u ]n lume, de
c`nd a ajuns coada cap.
De colac te saturi, dar de
p`ine niciodat[.
De la g`nd =i p`n[ la fapt[ e
departe.
De necaz =i de belea nu mai
scap[ nimenea.
Deprinderea-i a doua natur[.
Deprinderea u=ureaz[ po-
vara.
De unde n-a r[s[rit, n-ai ce
culege =i n-ai ce t[ia.
Diminea\a poart[ aur ]n
gur[.
Din ap[ uscat nu ie=i.
Din cenu=[ alb[ nu se face
turt[.
Din inim[ rea r[u g`nd pur-
cede.
Din vorb[ ]n vorb[ iese ade-
v[rul.
 — Rela\ii, situa\ii —
Dou[ cu\ite t[ioase nu pot sta
]ntr-o teac[.
Dou[ s[bii ]ntr-o teac[ nu
]ncap.
Drumul cel mai scurt — pe
unde-i de al\ii rupt.
Dup[ poft[, =i r[bdare.
E lesne a zice pl[cint[, dar e
mult p`n[ se face.
E mult de la m`n[ p`n’ la
gur[, dar de azi p`n[ m`ine.
E r[u c`nd te ajunge s[r[cia
]n haine domne=ti.
Faci numai bine =i tot uneori
\i se r[spl[te=te cu r[u.
Fapta bun[ este pentru om
cunun[.
Fapta bun[ nu cere laud[.
Fapta bun[ nu moare nicio-
dat[.
F[r[ leac numai moartea la
muritori este.
Felul cum dai face mai mult
dec`t ceea ce dai.
Fiecare are c`te o nevoie, altul
c`te nou[.
Fierul ne]ntrebuin\at rugi-
ne=te.
G[ina b[tr`n[ face zama
bun[.
Gre=eala unei clipe stric[
bucuria zilelor de apoi.
Ieftin iei, ieftin por\i.
239
}i bun un cap, dar dou[ ]s mai
bune.
}n casa m[turat[ dormi cu
pl[cere.
}nceputu-i anevoie; urma vine
de la sine.
}ncercarea vin[ n-are.
}n trup s[n[tos — minte
s[n[toas[.
}ntunericul ]i cel mai mare
vr[jma=.
}n\elept e acela ce =tie a \ine
piept nevoilor.
La vreme de lips[ =i unealta
rea-i bun[.
Lucrul bine ]nceput e pe
jum[tate f[cut.
Mai bine cu sapa ]n m`n[,
dec`t cu m`na ]ntins[ la mil[.
Mai bine o pace str`mb[,
dec`t o judecat[ dreapt[.
Mai bine un \[ran viu, dec`t
un ]mp[rat mort.
M[rg[ritarul st[ ]n fundul
m[rii =i mort[ciunea plute=te
pe d-asupra apei.
M[sura astup[ gura.
M`nia ]mb[tr`ne=te, r`sul
]ntinere=te.
Moarte f[r[ b[nuial[ =i nunt[
f[r[ vorbe nu este.
Mul\i v[d, pu\ini pricep.
N[pasta cade =i pe cei drep\i.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —
Necazurile sunt pentru oa-
meni =i oamenii pentru neca-
zuri.
Nevoia e mama n[scociri-
lor.
Nevoie de-ar fi, c[ g[sim de
toate.
Nici un lucru nu r[m`ne
ner[spl[tit.
Nimeni nu fuge de bine.
Nimeni nu poate sluji la doi
domni.
Nu da ciomag cui nu-i e=ti
drag, nici sabia ]n m`na
vr[jma=ului.
Nu-i cu putin\[ s[ v`ri g[ina
]n oul din care a ie=it.
Nu-i greu s[ te sui ]n sus, ]i
greu s[ te \ii acolo.
Nu lupul cel ]mpu=cat a m`n-
cat toate oile.
Numai miere zic`nd, gura nu
se ]ndulce=te.
Numai un pic nu-i bine =i
iar[-i r[u.
Nu to\i cu urechile mari sunt
din vi\[ de m[gar.
Nu-\i este puterea c`t ]\i este
vrerea.
Oala ]mprumutat[ nu o vezi
curat[ niciodat[.
Obiceiurile cele nou[ fac
risipa \[rilor =i pieirea dom-
nilor.
O gre=eal[ =i de la Bagdad te
]ntoarce ]napoi.
240
Omul de sc`rb[ nu moare, dar
nici multe zile n-are.
Omul ]i mai tare ca fierul, c[
din fier po\i rupe, dar din om
ba.
Omul se deprinde cu locul.
Orice cu b[taie de cap se
agonise=te.
Orice rar se vede, mai dulce \i
se pare.
Paraua para c`=tig[.
Pasul p[ze=te nasul.
P`n[ n-ai v[zut greul, nu
cuno=ti binele.
P`n[ nu faci foc, nu iese
fum.
P`n[ nu iei =aua de pe cal, nu-i
vezi rana-n spate.
P`n[ nu m[n`nci cu omul o
bani\[ de sare, nu-l cuno=ti.
Pe c[rarea b[tut[ nu cre=te
iarb[.
Pe craca uscat[ nu c`nt[
privighetoarea.
Pe durerea mare alta mai mare
o t[m[duie=te.
Pe l`ng[ dou[ surcele arde
=i-un cr`ng de nuiele.
Plou[, ninge, drumul nu =e-
de.
Priete=ugul ]ntre pu\ini mai
mult[ vreme \ine.
Printr-o cr[p[tur[ mic[
r[zbate apa ]n corabia mare.
Rana de cu\it se vindec[
lesne, dar cea de la inim[ —
niciodat[.
 — Rela\ii, situa\ii —
R[ul vine iute, binele ]ncet.
Ro\ile se gonesc una pe alta =i
nu se ajung niciodat[.
Sabia vr[jma=ului e lung[.
Sacul din care tot iei =i nu mai
pui, se gole=te.
Scorpia cu limba dulce te linge
=i cu coada te ]mpunge.
Sfatul dup[ fapt[ e manta
dup[ ploaie.
Sf`r=itul laud[ ]nceputul.
+i ]n colib[ se nasc oameni
mari.
+i marea are fund.
+i om[tul e bun la vremea
lui.
+i piatra prinde mu=chi, dac[
=ede mult ]ntr-un loc.
+i r[ul c`teodat[ prinde bine
la ceva.
241
+i stafida e uscat[, dar dul-
cea\a ei nu =i-o pierde
Tot copacul ce va s[ fie bun
de c`rlig de timpuriu ]ncepe a
se str`mba.
Una-\i spune firea =i alta
g`ndirea.
Un ceas la vreme face c`t un
an.
Unde \i-e g`ndul, acolo \i-e =i
capul.
Unde \i-i inima, acolo \i-e =i
g`ndul.
Unele a=tept[m =i altele ne
vin.
Vase de lut =i copii nicic`nd
nu-s mul\i la cas[.
Ve=mintele luate cu ]mprumut
nu \in de cald.
Viteazului ]i vezi capul =i
lene=ului urma.
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE
£...¤ Limba noastr[ nu e nou[, ci din contra veche =i
sta\ionar[.
Ea e pe deplin format[ în toate p[r\ile ei... Pe de alt[
parte, veche fiind, ea e =i bogat[ pentru cel ce o cunoa=te, nu
în cuvinte, dar în locu\iuni.
Bog[\ia unei limbi nu const[ în num[rul de cuvinte.
Adev[rata bog[\ie consist[ totdeauna în locu\iuni, în acele
tiparuri neschimbate care se formeaz[ în curs de mii de ani
=i dau fiec[rei limbi o fizionomie proprie... C[ci la urma
urmelor e indiferent care sunt apuc[turile de care se sluje=te
o limb[, numai s[ poat[ deosebi din fir în p[r gândire de
gândire. Un singur cuvânt al[turat cu altul are alt în\eles
£...¤ Aceast[ parte netraductibil[ a unei limbi (locu\iunea)
formeaz[ adev[rata ei zestre de la mo=i-str[mo=i, pe când
partea traductibil[ este comun[ gândirii omene=ti în genere.
£...¤
Mihai EMINESCU, Despre limba c[rturarilor români din
Ardeal, în M. Eminescu, Opere, vol. VI. Edi\ie îngrijit[ de
Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucure=ti, 1963,
p. 623—624.

Cum se nasc proverbele?

Zicem c[ ele sunt create de popor, dar poporul e un nume
al mul\imii =i mul\imea nu poate crea nici proverbe, nici
versuri, nici basme. Pe toate le creeaz[ un singur om, din
popor, iar poporul le r[spânde=te. Iat[ cum se nasc proverbele:
a) Din experien\a de toate zilele. Din experien\a c[ un
om, care a pornit repede pe drum =i mergând pân[ la un loc,
a obosit, pe când altul, care a pornit mai încet, n-a obosit =i
a ajuns la \int[ înaintea celui ce a plecat repede, poporul a
scos înv[\[tura:
Mergi încet =i ajungi departe.

242
 — Referin\e istorico-literare —

Experien\a e mama proverbului. Fiecare om are ocaziunea

s[ pat[; p[\ania lui =i-o exprim[ într-o form[ oarecare, =i de
aici înainte p[\ania îi serve=te ca înv[\[tur[, s[ se fereasc[
de cazurile analoage. Înv[\[tura lui =i-o ridic[ deci la rangul
unui adev[r experimentat. Iar dac[ vin p[\anii analoage ale
altora, adev[rul acesta se generalizeaz[. Zicem ca exemplu:
un \[ran s-a încrezut în rudele sale, în afaceri b[ne=ti, iar ele
l-au tras pe sfoar[. El atunci din p[\ania sa a scos înv[\[tura:
Cu rudele s[ bei =i s[ m[nânci, dar daraveri s[ n-ai. El =i-a
spus p[\ania sa în lume, deodat[ cu înv[\[tura ce-a scos-o
din ea. Dac[, dup[ aceea, au p[\it =i al\ii tot a=a, ace=tia
repeteaz[ vorba celui ce-a p[\it întâi =i zic: Bine a zis X c[ cu
rudele s[ bei =i s[ m[nânci etc. În cazul acesta înv[\[tura
devine proverb =i e introdus cu vorbele: În legea celui sau
vorba [luia, adic[ a primului care a dat înv[\[turii o form[
mai plastic[.
Aceea=i înv[\[tur[ scoas[ dintr-o p[\anie poate fi redat[
de mai mul\i p[\i\i, în mai multe feluri. Cea care e mai plastic
spus[, mai precis biruie=te pe celelalte =i, generalizându-se
cu totul, pentru toate cazurile analoage, devine proverb. F[r[
îndoial[, la început când se na=te proverbul — ele se pot
na=te zilnic — se pomene=te mai totdeauna numele aceluia
care a dat înv[\[turii forma cea mai plastic[ =i mai iubit[ de
mul\ime. A=a se zice: Nu da bani cu împrumut, c[ci vorba lui
Toader podarul: dac[ dai, n-ai. Acest Toader a fost acela
care l-a exprimat mai întâi, în forma dai, n-ai, înv[\[tura
scoas[ din p[\ania sa. Cu timpul sau cu locul, dispare din
amintire numele propriu, dispare =i amintirea c[ unul Toader
podarul a zis întâi aceste vorbe, =i atunci genera\iile viitoare
— sau locuitorii satelor vecine care nu cunosc =i nu în\eleg
ce caut[ Toader în proverb — îi repeteaz[ vorbele, devenite
proverbiale, în chipul acesta: Nu dai bani, c[ci vorba [luia:
Dai, n-ai. Cu timpul nu mai =tie nimeni cine a zis întâi cutare
vorb[, dar vorba a r[mas, a fost cu încetul primit[ de întreg
poporul, a devenit proverb.
Mai bine se observ[ acest lucru la na=terea zic[torilor.
Dup[ cum numirea multor lucruri în via\[ a r[mas
proverbial[, dup[ numele aceluia ce le-a inventat, d. e: p[l[rii
à la Rembrandt, fiindc[ el în tablouri d[ damelor aceast[
p[l[rie, a purta barba à la Napoleon III etc., frizur[ à la
Maria Antoinetta etc. =i dup[ cum un nume propriu devine

243
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

apelativ, d. e. o Panama, o Mecca, un Ierusalim, un Mefisto

etc. tot a=a o vorb[ cu spirit a unuia, o întors[tur[ e fraz[
fericit[. Unul o fi zis întâi: d-aia n-are ursul coad[, =i ceilal\i
au g[sit c[ vorba e plastic[, voind s[ ar[\i în mod ridicol
nepotrivirea între cauz[ =i efect. Zicem: o minciun[ cu coarne,
o minciun[ cât toate zilele, unul a venit cu gândul s[ fac[ o
compara\iune nou[ =i a zis: Minciun[ cât turnul Col\ii. Vorba
a pl[cut, ea a r[mas =i azi, când turnul Col\ii nu mai exist[.
Într-o mahala în Bucure=ti era o v[duv[ a unui boier Manta,
=i curtea i s-a ruinat; trec[torii, ca s[ se apere de câini, rupeau
din gard. În urm[ gardul a disp[rut. Atunci unui glume\ i-a
venit în gând s[ parafrazeze zic[toarea a da de unde nu-i cu
a da din gardul Mântulesei =i vorba fiind plastic[ a r[mas.
Foarte multe localit[\i, râuri, mun\i etc. î=i au numele
dup[ vreun lucru oarecare, devenit proverbial. În Bucure=ti
e locul la Episcopie =i nu în\elegi de ce, c[ci nu e nici o
episcopie acolo. Dar a fost. Episcopia a disp[rut, numele a
r[mas. Un munte numit Trec[toarea t[tarilor, ori Vârful cu
dor, ori Cruce de piatr[, ori Pietrele arse sunt numiri
proverbiale. Stradele prin ora=e tot a=a (strada Doamnei,
Foi=orului, a Zaverei etc.). Acestea intr[ în domeniul
tradi\iilor =i al legendelor.
Un exemplu nou: Caragiale într-o comedie are un tip de
be\iv care întreab[ mereu: Da noi cu cine vot[m? Vorba a
ajuns proverbial[, pân[ acum, bineîn\eles, numai în literatur[.
De câte ori unul e z[p[cit =i nu =tie ce face, se zice despre el:
Vorba lui Caragiale, noi cu cine vot[m? Exemplul arat[ =i
altceva: numele Caragiale fiind necunoscut ori neîn\eles e
înlocuit cu alta: vorba [luia: noi cu cine vot[m?
b) Istoria. În\elegem fapte istorice, bine =tiute, vorbe istorice
ale unor personagii cunoscute. De la Alexandru L[pu=neanu
avem vorba: Pro=ti, dar mul\i. Zic[tori care ar fi având origine
istoric[: Vod[ da =i Hâncul ba, a lua lumea în cap ca Vod[-n
lobod[ etc. Vestite vorbe proverbiale au neamurile, în comun,
ca Veni, vidi, vici a lui Cezar, cunoa=te-te pe tine însu\i, a lui
Socrate, Galileene, ai biruit, a lui lulian Apostatul, E pour si
muove, a lui Galilei, Iube=te pe aproapele t[u ca pe tine însu\i,
a lui Christos, S[ fie lumin[, a lui Zebaot spuse de Moise,
Statul sunt eu, a lui Louis XIV. Din geografie: a se face Dun[re,
a f[g[dui Oltul cu totul =i marea cu sarea, cât e Prutul =i
p[mântul, cât o fi Ardealul.

244
 — Referin\e istorico-literare —

c) Ridicolul. C[utarea unei însu=iri reale a oamenilor din-

tr-alte p[r\i ale \[rii, zeflemisirea obiceiurilor provinciale.
De ex.: gur[ de Târgovi=te, a spune bra=oave, oltean cu 24 de
m[sele, la Dumnezeu =i în |ara Româneasc[ toate sunt cu
putin\[.
Batjocorirea neamurilor vecine: Cal verde =i sârb cuminte,
a vorbi sârbe=te, a fi \igan, drept ca neam\ul. Numele ciorii
— al \iganului, capr[ — al grecului etc.
d) Observa\iile naturii. A=a sunt observa\iile asupra
obiceiurilor animalelor, aplicate la un om: a tr[i ca câinele
cu pisica. +i r`ma, când o calci, se întoarce s[ te mu=te. G[ina
bea ap[ =i se uit[ la Dumnezeu. Pe=tele de la cap se împute.
Cioara trage la cioar[. A-=i spurca casa ca pup[za cuibul. A
sta cât cioara-n par. Caprei îi cade coada de râie =i tot în sus
o \ine. Pân[ nu-ncaleci calul nu-i cuno=ti n[ravul. Ariciul cu
me=te=ug se prinde =i vrabia cu mei. A umbla ca o curc[ beat[.
Dar =i alte observa\ii ale lucrurilor din natur[: Ziua bun[
se cunoa=te de diminea\[ etc. Apa trece, pietrele r[mân. Câinii
latr[ =i luna trece.
e) Snoava, fabula, tradi\ia, legenda. Aici avem acele
proverbe mai ales care au o poveste a vorbei =i sunt de cele
mai multe ori înv[\[turi scoase dintr-un fapt întâmplat. A=a:
|iganul ajuns împ[rat, întâi pe tat[-s[u l-a spânzurat. Anton
Pann în colec\ia lui a adunat =i versificat o mul\ime de-acestea.
A tunat când i-a adunat. A venit la spartul târgului. Aici toate
acelea au nume proprii: A dat ca Eremia cu oi=tea în gard.
Bea, Grigore, aghiazm[, D[ nas lui Ivan c[ se suie pe divan.
Dup[ ce e prost, îl cheam[ =i Vlad. Tronc Marico!
E de observat c[ precum snoavele (adic[ întâmpl[rile)
vesele, care au r[mas de pomeneal[, pot da na=tere la
proverb, tot a=a se poate întâmpla dimpotriv[, ca un proverb
s[ fie motivul unei snoave alc[tuite anume.
f) Literatura, mai ales „Biblia“. Am dat exemplul noi cu
cine vot[m, a lui Caragiale. Alecsandri a dat literaturii
zic[toarea: Cuiul lui Pepelea din farsa sa Arvinte =i Pepelea.
Vorbe din literatur[ r[mase proverbiale: Viitor de aur
România are a lui Bolintineanu; Românul are =apte vie\i
(Alecsandri), De=teapt[-te, române (Mure=anul), Unde-s doi
puterea cre=te (Alecsandri).
Din Biblie: Ca-n sânul lui Avram. Apelativul Iud[. A vinde
ceva pe un blid de linte (din povestea lui Esau). Ca în\eleptul

245
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Solomon. Ca Pilat în „Crez“. S-a lep[dat ca Petru de Christos.

A purta pe cineva de la Ana la Caiafa. +i-a sp[lat mâinile ca
Pilat. Ce \ie nu-\i place altuia nu-i face. Inel de aur în râtul
porcului.
g) Spiritul. În\elegem toate acele vorbe care au ajuns
proverbiale numai pentru spiritul lor =i au fost spuse de un
om spiritual, ca simple sc[p[r[ri intelectuale, f[r[ ca ele s[
fie bazate pe experien\[ ori observa\ii ale naturii, ori pe un
adev[r. De ex. Bate =eaua s[ priceap[ iapa. Poate c[ un hazliu
a facut într-adev[r a=a, =i-o fi pus =eaua jos =i a b[tut-o,
chipul ca s[ în\eleag[ calul c[ are s-o pa\[. A trage pe dracul
de coad[. Nu-i ajungi cu pr[jina la nas. +i-a luat nasul la
purtare. Culc[-te pe urechea aia. Pân[ la Dumnezeu te m[nânc[
sfin\ii. M[nânc[ sfin\i =i scuip[ draci. A prins prepeli\a de
coad[. Îi sfârâie c[lcâiele. Scump la t[râ\e, ieftin la f[in[.
Nu atât fondul, cât forma lor e cauza c[ proverbele sunt
ce sunt =i c[ tr[iesc. Poporului îi place forma lor, =i numai
prin form[ pot ele s[ se întip[reasc[ în mintea mul\imii.
Proverbele au o form[ stereotip[, cristalizat[. Nimeni n-o
poate schimba, tocmai pentru c[ poporul atâta a sucit =i a
r[sucit la o form[ pân[ a redus-o la cea mai simpl[ =i mai
plastic[ expansiune. De aceea proverbele sunt tipuri de
sintactic[ popular[. Ca s[ dea proverbului fel de fel de
mijloace artistice.
1. O scurtime neobicinuit[. Urma alege. Dac[ dai, n-ai. Ai
carte, ai parte. Cine face lui î=i face. Azi mie, mâine \ie. Stai
strâmb =i judec[ drept. Greu la deal =i r[u la vale. +i-a g[sit
sacul peticul. Toate merg dup[ neam.
2. Rima. Mai bine azi un ou decât mâine un bou. Nu e sui=
f[r[ coborâ=. Bun[ \ar[ rea tocmeal[. Cu un rac tot s[rac.
Ori Stan ori c[pitan. Sutele m[rit[ slutele. Din \ân\ar arm[sar.
N[ravul din fire n-are lecuire. Câte bordeie atâtea obiceie.
Marea cu sarea. Gura duce ura. Capul face, capul trage.
3. Spiritul =i gluma. |iganul la mal se-neac[. Prinde orbul,
scoate-i ochii. Nu strica orzul pe gâ=te. Ca nuca-n perete. Du-l
la nunt[, s[-\i zic[ =i la anul. Trage n[dejde ca spânul de
barb[. Frate ca frate, brânza pe bani. Femeia a îmb[trânit
pe dracul. Se uit[ ca dracul la pop[. Brânza bun[ în burduf
de câine. Pe uli\[ Chiri\[ =i acas[ chiseli\[.
4. Tropi =i figuri, fraze eliptice, fraze enigmatice,
paradoxale, contrastul. Na-\i-o frânt[ c[ \i-am dres-o. Soarele

246
 — Referin\e istorico-literare —

s[-mi fie bun, luna s-o m[nânce vârcolacii. Bun e Dumnezeu,

me=ter e dracul. F[ bine =i a=teapt[ r[u. Bani albi pentru zile
negre. La a=a cap, a=a c[ciul[. Unde nu-i cap, vai de picioare.
Cine d[ lui î=i d[.
Formele gramaticale stereotipe ale proverbelor sunt cam
acestea:
a) Nici-nici. Nici drac s[ vezi, nici cruce s[ nu-\i faci. Nici
carne cu oase, nici frigare ars[. Nici în car, nici în telegu\[.
Nici s[-l vezi, nici s[-l visezi.
b) Mai bine. Mai bine s[rac =i cinstit. Mai bine azi un ou
etc. Mai bine la col\ de \ar[ =i la mijloc de mas[. Mai bine o
zi =oim decât o var[ cioar[. Mai bine cu un voinic la pagub[
decât cu un nevoia= la câ=tig.
c) Cum-a=a. Cum e turcul, a=a e pistolul. Cum e sfântul,
a=a e t[mâia. Cum e domnul, a=a e sluga. Cum î\i a=terni,
a=a vei dormi. Cum î\i cânt[, a=a =i joci. Cum e \iganul, a=a-
i ciocanul. Cum \i-e bun[ ziua, a=a \i-e mul\umita.
d) Cine. Cine d[, lui î=i d[. Cine mânec[ nu întunec[.
Cine-ntreab[ nu gre=e=te. Cine are b[trân s[-l vând[ =i cine
n-are s[-l cumpere. Cine nu-n\elege de vorb[ nu-n\elege de
ciomag. Cine tace mai mult[ treab[ face...
George CO+BUC, Na=terea proverbelor, în vol. George
Co=buc, Elementele literaturii poporale, Antologie,
prefa\[ =i note de I. Filipciuc, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1986, p. 267—274.

În folclorul românesc, proverbele au început s[ fie

înregistrate înc[ într-o epoc[ veche =i anume în c[r\i populare
scrise, în cronici, în manuscrise diverse. Când, de pild[, în
Albinu=a (tradus[ în române=te la sfâr=itul sec. al XVI-lea)
întâlnim: „Albina \ine în gur[ mierea =i în coad[ fierea“,
aceasta nu-i decât o form[ a unui proverb cu multe variante
la diferite popoare. Notat de Pann în Povestea vorbii: ,,În fa\[
miere =i în dos fiere“, proverbul are =i varianta: „În gur[
(fa\[) miere, în inim[ fiere“ pentru a caracteriza pe cei
perver=i, în fran\uze=te corespunzând: „Langue de miel et coeur
de fiel“, apoi „Volto di mèle, cor di fiele“ (it.) „Boca de mel,
maos de fel“ (portughez[); „Honig im Munde, Galle im
Herzen“ (germ.); „A honey tongue, a heart of gall“ (eng.).
Cum se explic[ aceast[ r[spândire a proverbului, vom vedea

247
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

mai pe urm[. Deocamdat[, constat[m circula\ia lui larg[ =i

înregistrarea într-un text românesc vechi (al[turi de alte
proverbe).
Interesant din punctul acesta de vedere este romanul
popular Archirie =i Anadan, care în original con\ine un =ir
întreg de proverbe, ce trebuiau transpuse în traducere, uneori
prin corespondente locale. Versiunile române=ti vechi con\in
un num[r de proverbe de larg[ circula\ie. De exemplu, ms.
rom. 1155 din Biblioteca Academiei Rom`ne, copiat în anul
1784, consemneaz[ proverbe, cu drum lung ulterior în
paremiografia româneasc[: „S[ nu sapi groapa altuia c[ vei
c[dea într-însa“ (f. 96 r): „Cuvântul (ie=it) nu-l mai po\i ajunge
nici cu calu’, nici cu ogariu’“ (f. 96 v)1; „Minciuna se afund[
ca plumbul în fundul apei, iar apoi iese ca frunza în fa\a
apei“ (f. 96 v)2; „Sacul s[-l cru\i de la gur[, dicât de la fund“
(f. 97, v), ceea ce corespunde cu „Leag[ sacul pân[ e rotund,
nu când îi dai de fund“.
În sec. al XVIII-lea s-au înregistrat proverbe nu numai în
contexte, unde se cereau introduse, ci s-au f[cut =i liste speciale
de proverbe =i maxime, în diferite manuscrise miscelanee.
Astfel din ms. rom. 2218 al Bibliotecii Academiei Rom`ne,
not[m: „Ce poate face oala c[tre c[ldare: ea va izbi =i iar ea
se va zdrobi“ (f. 227 r) cu explica\ia în text a culeg[torului
c[ a=a e =i situa\ia omului s[rac fa\[ de cel bogat: se revolt[
înzadar. Proverbe con\in de asemenea alte manuscrise din
sec. al XVIII-lea =i de la începutul sec. al XIX-lea3.
În secolul al XIX-lea, interesul pentru proverb a crescut. Un
mare merit, ca valorificator al proverbului, îl are Anton Pann =i
meritul acesta de paremiograf nu a fost îndeajuns de remarcat.
A. Pann a folosit din plin tezaurul popular. De pild[, în Istoria
în\eleptului Archir (1847) el nu s-a rezumat la proverbele
originalului, ci a introdus masiv proverbe autentic populare

1
A. Pann, Povestea vorbii, ed. N. Cartojan, Craiova, 1943, p. 132:
„Cuv`ntul e ca v`ntul: nu-l po\i ajunge nici cu arm[sarul, nici cu
ogarul“.
2
Ibidem, p. 137. Vezi =i A. Pann, Istoria prea ]n\eleptului Arhir, ]n
Pagini alese, ed. I. Fisher, Bucure;ti, 1953, vol. I, p. 31: „Minciuna ca
plumbul ]n ap[ se afund[, iar ]n urm[ iese ca frunza pe und[“.
3
Vezi ]nc[ manuscrisele din Bibl. Acad. Rom`ne, 3698 =i 1281:
„Copacul g[unos arat[ la ramuri (s[n[tos)“ etc.

248
 — Referin\e istorico-literare —

române=ti. Traducerile din sec. al XVIII-lea ale acestei c[r\i au

un mic num[r de proverbe, fa\[ de ceea ce a introdus Pann.
Dintre culegeri merit[ s[ fie amintit[ cea a lui Iordache
Golescu (1768—1848), r[mas[ în manuscris: Pilde, pov[\uiri
=i cuvinte adev[rate 1 . O culegere a dat I. C. Hin\escu:
Proverbele românilor, Sibiu, 1877, VIII ¢ 21O ¢ V p. Apoi P.
Ispirescu a cules un num[r de proverbe =i le-a publicat sub
titlul Zic[tori populare în „Revista pentru istorie, arheologie
=i filologie“, I (1882), p. 224—235; 450—460; III (1884), p.
144—163; V (1885), p. 153—165; 377—384. Interesant[ este
culegerea pe care o public[ E. B. Mawr: Proverbele românilor,
Bucure=ti—Londra, 1882, care pe lâng[ originalul românesc
d[ =i corespondente în englez[. Notând înc[ lucrarea lui Filip
Laz[r, Mângâierea s[teanului. Proverbe, anecdote =i istorii,
Craiova, 1888, care denot[ lips[ de metod[ =i în care autorul
a cules din c[r\i =i „a prelucrat“ proverbe pentru s[teni, trebuie
s[ preciz[m c[ o culegere de baz[ a dat numai Iuliu A. Zanne
în Proverbele românilor, 10 volume, Bucure=ti, 1895—1903.
Autorul a trecut în culegere variante române =i str[ine, cu
trimiteri =tiin\ifice, în special la variantele române=ti. Ulterior
s-au publicat noi culegeri de Christea N. |apu2, N. P[sculescu3,
I. - A. Candrea 4, Teodorescu-Kirileanu 5 etc. Între studiile
paremiologice G. Dem. Teodorescu se situeaz[ pe primul plan
cu lucrarea sa: Cercet[ri asupra proverbelor române, cum
trebuiesc culese =i publicate, Bucure=ti, 1877, 107 p. G. Dem.
Teodorescu pune =i discut[ întâia oar[ problema culegerii =i
public[rii =tiin\ifice a proverbelor, comb[tând atitudinea de
„prelucrare“ =i „=lefuire“, care domina înc[ în folclor. Autorul
vorbe=te de necesitatea indicelui alfabetic, a glosarului de
expresii rare, a comentariilor etc. Iuliu Zanne mai târziu a
\inut seam[ de aceste indica\ii.

1
Din aceste proverbe a extras mai t`rziu Iuliu Zanne pentru
culegerea sa.
2
Chr. N. |apu, Proverbe din Oltenia, ]n Gr. Tocilescu, Materialuri
folclorice, T. I., Bucure=ti, 1900, p. 707—726.
3
N. P[sculescu, Literatur[ popular[ româneasc[, Bucure=ti, 1910,
p. 106—112.
4
I.- A. Candrea, Dic\ionar de proverbe =i zic[tori. Bucure=ti, 1912.
5
S. Teodorescu-Kirileanu, Proverbe agricole, înv[\[turi pentru
plugari, Bucure=ti, 1923, p. 106.

249
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cu tot interesul manifestat în vremea aceasta pentru

proverbe în \ara noastr[, totu=i studiile în sine paremiolo-
gice au r[mas la o treapt[ joas[, de=i materialul oferea
posibilit[\i de considera\ii diverse de con\inut, de limb[,
valoare artistic[ etc.
Când zicem stilistic[ zicem limb[ =i proverbele sunt, în
fond, mijloace stilistice populare de exprimare a gândurilor
=i judec[\ilor. Ele sunt, am putea spune, „prefabricate“ plastice
pe care poporul le are la îndemân[ =i le folose=te la momentul
=i locul potrivit în limbajul s[u. Nici un proverb =i nici o
zic[toare nu se aud izolat (ceea ce nu s-a observat), ci numai
într-un context, c[ruia îi dau precizie =i mai ales culoare.
Chiar când cineva roste=te un singur proverb, el se leag[ de o
convorbire sau de un context tacit. Faptul c[ proverbele au
fost culese izolat nu înseamn[ c[ în practic[ ele se spun izolat,
ci exact ca =i cuvintele din dic\ionare sunt elemente constitutive
din graiul popular. Dar pe când cuvintele sunt elemente
constitutive de limb[, proverbele sunt elemente constitutive
de art[ literar[. Judec[\ile =i ideile, pe care ele le exprim[,
se pot exprima =i în limbajul obi=nuit. Dac[ omul din popor
(=i în ultim[ instan\[ orice om) folose=te proverbul, face lucrul
acesta pentru c[ simte c[ exprim[ mai bine =i mai frumos,
ceea ce are de gând s[ comunice celui sau celor care îl
ascult[. În felul acesta, spre deosebire, de pild[, de ghicitori
care au existen\[ proprie, independent[ de un context precis,
proverbele sunt instrumente de limb[, formul[ri expe-
rimentate îndelung în leg[tur[ cu traiul =i limbajul uman.
Lucrul acesta nu a fost pân[ acum scos în eviden\[ de
cercet[tori.
Ion Constantin CHI|IMIA. Paremiologia, ]n: „Studii =i
cercet[ri de istorie literar[ =i folclor“. An. IX (1960), nr. 3,
p. 472—474; 479—480.

Bog[\ia de con\inut a proverbelor =i zic[torilor rezult[ nu

numai din num[rul mare de crea\ii de acest gen existente în
popor, ci =i din bog[\ia de sensuri pe care o poate avea unul
=i acela=i proverb. Cu cât ideea exprimat[ de proverb este
mai general[, cu atât semnifica\iile lui practice sunt mai
numeroase =i mai variate, lucru care se întâmpl[ mai ales cu
acele proverbe care pornesc de la observa\ii concrete =i le

250
 — Referin\e istorico-literare —

dep[=esc, precum: „Buturuga mic[ r[stoarn[ carul mare“.

Ignorând total sensul lui concret, acest proverb poate fi în\eles
=i dezvoltat ca un concept filosofic, poate fi aplicat ca un sfat
practic în leg[tur[ cu o anumit[ situa\ie etc. Toate aceste
sensuri se subordoneaz[ îns[ unei idei generale (raportul între
mic =i mare), =i pot fi aplicate pozitiv (aprobator) sau negativ
(reprobator) la cele mai variate domenii de via\[.
În unele proverbe accentul cade pe aprecierea filosofic[
a problemelor fundamentale ale vie\ii (via\[ =i moarte,
dragoste =i ur[, bine =i r[u, legi care guverneaz[ lumea,
fericire =i suferin\[, soart[, om, munc[ etc.), tr[dând
tendin\a c[tre o cunoa=tere a esen\elor, efortul de a-l pune
pe om de acord cu toate datele existen\ei =i a dezv[lui ceea
ce e frumos, în[l\[tor, în aceast[ existen\[. Moartea, de
exemplu, privit[ ca o lege a firii: „Câte-n lume nasc, mor
toate“, este în\eleas[ materialist, f[r[ implic[rile unei vie\i
viitoare.
„Ce înghite p[mântul via\[ nu mai are“ =i acceptat[ ca o
inevitabilitate: „Fiecare-i dator cu o moarte“ de care nu
trebuie s[ se team[ nimeni: „Numai pro=tii se tem de
moarte“, dar în fa\a c[reia durerea e legitim[: „Lacr[mile
nu s-ar mai usca, dac[ mor\ii nu s-ar uita“. Alte proverbe
con\in definiri =i sfaturi practice în leg[tur[ cu omul fizic =i
psihic, în raport cu el însu=i, cu natura =i cu societatea. Ele
vorbesc despre calit[\i =i cultivarea lor: „Decât un car de
frumuse\e, mai bine un dram de minte“, despre defecte =i
combaterea lor: „Minciuna e scurt[ de picioare“, despre
sentimente =i m[sura lor: „Tân[r lâng[ tân[r[, ca paiele
lâng[ foc“, despre rela\iile etice =i sociale dintre oameni:
„Tot omul e dator s[ \in[ o dat[ satul de vorb[“, despre
familie, despre munc[ =i, în general, despre ce este în
leg[tur[ cu via\a =i activitatea omului în societate. Un num[r
foarte mare de proverbe, dep[=ind sfatul sau simpla
apreciere, exprim[ direct atitudinea de revolt[ a poporului
fa\[ de nedreptatea social[. Ele vorbesc despre egalitatea
oamenilor: „Din acela=i aluat sunt f[cu\i to\i oamenii“;
„Soarele ne înc[lze=te pe to\i“, =i condamn[ absurditatea
inegalit[\ii, generatoare de mizerie =i suferin\[. În asemenea
proverbe poporul înfiereaz[ parazitismul: „Unde sunt bucate
=i pâine, sunt =i =oareci“, exploatarea: „Abia sc[par[m de
coas[ =i ne puse la secer[“; „Boii ar[ =i caii m[nânc[“, via\a

251
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

de huzur a bogatului în opozi\ie cu mizeria s[racului: „Unii

oameni muncesc pân[ mor =i al\ii beau cu capul gol“,
dezumanizarea provocat[ de avere: „Bog[\ia stric[ pe om“;
„Câinele când e mai s[tul, turb[“ =i — privind cu ur[ pe
boga\i =i cârd[=ia dintre ei: „Lupii nu se m[nânc[ între
dân=ii“; „câine pe câine nu mu=c[“ — ajunge la îndemnuri
f[\i=e de lupt[ împotriva lor: „R[bdarea are =i ea marginile
ei“; „+i scânteia mic[ poate face p[l[laia mare“; „Unde
scuip[ un sat se face un lac“. Nici fe\ele biserice=ti, în special
preo\imea satelor, nu scap[ de ascu\ita ironie popular[:
„Popa are mân[ de luat, nu de dat“; „Fecior de pop[, om
cinstit nu e“, pentru c[, în general, în proverbe s-a încet[\enit
o atitudine antireligioas[: „Cine crede în cruce, ca crucea
se usuc[“.
Concep\ia de via\[ exprimat[ în proverbe =i zic[tori nu
este unitar[, ci bogat[ în contradic\ii care reflect[, în spe\[,
evolu\ia istoric[ a mentalit[\ii populare =i str[duin\a de a
surprinde realitatea în toat[ diversitatea manifest[rilor ei
contradictorii. Dac[ soarta este privit[ uneori ca o fatalitate:
„Ce \i-e scris, în frunte \i-e pus“, adeseori este exprimat[ =i
ideea c[ omul î=i poate conduce singur via\a: „Cum î\i vei
a=terne, a=a vei dormi“; „Norocul e cum =i-l face omul“,
bazându-se pe încrederea pe care omul trebuie s-o aib[ în
propriile lui for\e =i determinând astfel o atitudine activ[
fa\[ de via\[: „Sârguin\a e muma norocului“; „Norocul calc[
în urma min\ii“. Atitudinea fa\[ de înv[\[tur[ este în general
profund[ =i plin[ de în\elegere: „Omului cu înv[\[tur[/Îi curge
miere din gur[“, dar poate fi =i naiv[: „Unde e înv[\[tur[
mult[ e =i nebunie mult[“ sau limitat[: „N-am înv[\at carte
=i tot am mâncat s[rat“.
În general, fenomenele negative sunt mai frecvente în
con\inutul proverbelor decât cele pozitive, pentru c[ din r[u
po\i înv[\a mai mult decât din bine: „Pân[ nu p[\e=ti, nu te
cumin\e=ti“, proverbele reprezentând în esen\[ o atitudine fa\[
de aspectele negative ale vie\ii, fa\[ de ideea de r[u. Aceast[
caracteristic[ este determinat[ de îns[=i func\ia educativ[ a
proverbelor, frumuse\ea moral[ fiind reliefat[ =i direct, dar
mai ales prin combaterea viciului =i urâ\eniei de caracter.
Foarte adesea îns[ fenomenul negativ apare în opozi\ie cu
reversul s[u pozitiv, antiteza simplificând ideea, precizând-o
=i asigurându-i o for\[ de convingere sporit[: „În\eleptul adun[

252
 — Referin\e istorico-literare —

=i prostul risipe=te“. Alteori, la acela=i rezultat se ajunge prin

împerecherea =i cararterizarea paralel[ a dou[ defecte:
„Lene=ul mai mult alearg[, scumpul mai mult p[gube=te“.
Valeriu CIOBANU, Pavel RUX{NDOIU, Marin BUGA.
Proverbele =i zic[torile, ]n Istoria literaturii române. Vol. I.
Folclorul. Literatura român[ în perioada feudal[ (1400—
1780). Bucure=ti, 1964, p. 196—197.

Proverbele =i zic[torile sunt specii separate ale folclorului

„gnomic“, din care fac parte =i astfel de crea\ii poetice cum
sunt formulele-ur[ri, impreca\iile, formulele de bine\e,
binecuv`nt[rile, calambururile, jocurile de cuvinte, formulele
meteorologice =. a.1 Ele se disting de celelalte formule gnomice
prin caracterul lor aforistic =i didactic. Anume dup[ aceste
particularit[\i ale proverbelor =i zic[torilor unii cercet[tori
din trecut le plaseaz[ la „genul aforistic“ al crea\iei populare
(B. P. Hasdeu) sau la „folclorul etic“ (B. Istru) ca fiind adev[ruri
general aprobate de to\i vorbitorii limbii noastre de-a lungul
secolelor. Proverbele plac =i surprind prin gândurile profunde,
observa\iile subtile asupra naturii =i vie\ii umane sub toate
aspectele ei, prin exteriorizarea plastic[ a ideilor. Spre
deosebire de alte crea\ii ale folclorului, ele sunt mai
accesibile, le poate lesne relua din uzul cotidian oral oricine.
Debitarea nu presupune prezen\a unor condi\ii speciale. Pentru
a le folosi nu avem nevoie de o dispozi\ie sufleteasc[ propice
(ca atunci când se interpreteaz[ o doin[, o balad[, o strig[tur[,
un bocet), nici de integrarea ]n cadrul unui ritual sau datini
(ca ]n cazul colindelor, plugu=oarelor, conoc[riilor), nici de
vreo recuzit[ special[ (ca ]n piesele de teatru popular), nici
de un anturaj anumit (ca la practicarea desc`ntecelor,
farmecelor, vr[jilor). Ele sunt integrate organic ]n actul de
comunicare verbal[ sau epistolar[ ]ntre oameni. Principala
particularitate a proverbelor =i zic[torilor o constituie
laconismul formal ]mbinat cu un con\inut de idei profund. B.

1
Aceste specii folclorice au atras prea pu\in, iar unele chiar
deloc, aten\ia cercet[torilor. Folcloristica noastr[ se afl[ ]n prezent la
stadiul consemn[rii lor pe teren =i al acumul[rii de texte. Nu ]ncape
]noial[ c[ valorificarea lor sistematic[ =i integral[ va proiecta lumini
noi asupra structurii =i tematicii folclorului nostru.

253
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

P. Hasdeu le numea „filosofie a vie\ii“1, „tezaur de filosofie =i

satir[ poporan[“ 2 . M. Eminescu se referea la marea lor
vechime =i la specificul lor na\ional. El le privea ca pe ni=te
„tiparuri neschimbate, care se formeaz[ ]n curs de mii de ani
=i dau fiec[rei limbi fizionomia ei proprie“3. }nalte aprecieri
ale paremiilor rom`ne afl[m la V. Alecsandri, C. Negruzzi,
G. Asachi, la B. Istru, G. Meniuc, N. Dabija =. a.
Termenul specie „gnomic[“ vizeaz[ numai aspectul exterior
al proverbelor =i zic[torilor. Referitor la fondul de idei, la
tematica =i nomenclatura tipurilor folosirea lui nu este
]ndrept[\it[. Nimeni nu este ]n stare s[ stabileasc[ cu precizie
num[rul total al paremiilor unui popor. Totu=i materialele
de arhiv[ =i colec\iile publicate p`n[ ]n prezent ne permit s[
afirm[m c[ fondul nostru paremic con\ine circa 7000 de tipuri
=i c[ nu toate circul[ cu aceea=i intensitate. Bagajul individual
de proverbe =i zic[tori difer[ de la om la om =i este ]n direct[
dependen\[ de receptivitatea fiec[ruia la limbajul aforistic
figurat =i la crea\ia folcloric[ ]n genere.
Proverbele =i zic[torile au o serie de particularit[\i comune.
+i unele, =i altele sunt expresii scurte, uneori figurate, u=or
de memorizat, au aproape aceea=i func\ie ]n uzul lor. Cu
toate acestea exist[ =i unele deosebiri esen\iale, care ne fac
s[ le privim ca specii de sine st[t[toare.
Proverbele (din lat. proverbium) sunt crea\ii de dimensiuni
reduse, izvor`te din experien\a de via\[ a maselor, recreeaz[
]n mod concis, sub forma unor expresii finite din punct de
vedere gramatical =i logic, constat[ri, aprecieri, pove\e, sfaturi
cu valoare general recunoscut[. Ele circul[ at`t oral, c`t =i
]n scris. Din punct de vedere func\ional au menirea s[
plasticizeze g`ndul expus. }n majoritatea cazurilor sunt crea\ii
orale. O parte dintre ele au fost create (de savan\i, scriitori,
oameni de cultur[ =. a.). Cele mai multe proverbe au sens
direct =i figurat. De exemplu: „Apa trece, pietrele r[m`n“,
„Unde dai =i unde crap[!“, „Pas[rea pe limba ei piere“, „Limba
oase n-are“, „Nu-i p[dure f[r[ usc[turi“ =. a. Sunt, ]ns[, =i
unele, care au numai sens nominal: „S[ nu te apuce iarna
1
Hasdeu B.P., Studii de folclor, Cluj-Napoca, 1979, p. 28.
2
Ibidem. p. 36.
3
Eminescu M. Opere, vol. VI, Literatura popular[. Bucure=ti,
1963, p. 16.

254
 — Referin\e istorico-literare —

f[r[ p`nz[ =i f[r[ br`nz[“, „Om[tul oprit iarna aduce snopi

vara“, „Ce \ie nu-\i place, altuia nu-i face“ =. a.
Zic[torile (din „a zice“) sunt expresii figurate, f[r[ sens
finit =i presupun folosirea lor ]n anumite contexte, care le
limpezesc sensul. Ele au menirea a conferi enun\ului oral sau
scris un surplus de expresivitate =i plasticitate. Una este s[
spui c[ cineva n-a izbutit s[ fac[ ceva =i alta e s[ zici c[ „a
nimerit cu oi=tea ]n gard“. Iar pentru a sublinia c[ cineva
st[ruie ]ntr-un lucru f[r[ rost, ce spune cu ironie c[ „duce
lemne ]n p[dure“ sau „car[ ap[ la f`nt`n[“.
At`t pentru proverbe, c`t =i pentru zic[tori a fost adoptat
termenul grecesc paremie — „cugetare din scriptur[ sau din
epistolele apostolilor“. }n vorbirea curent[ nu se face distinc\ie
]ntre cele dou[ specii paremice, spun`ndu-li-se: vorbe din
b[tr`ni, zicale, ziceri, vorbe de duh, vorbe ]n\elepete, povestea
celuia, vorbe vechi, cuvinte adev[rate =. a. Dintre ace=ti termeni
sinonimi numai „cuvinte din b[tr`ni“, „vorbe b[tr`ne=ti“ nu
sunt totdeauna adecva\i, deoarece procesul de creare a
proverbelor n-a ]ncetat. +i apoi se =tie c[ printre creatori de
proverbe sunt =i persoane, c[rora deloc nu li se potrive=te
calificativul „b[tr`n“ sau „tata-mare“.
Prin caracterul lor oral, prin forma specific[, prin
vechimea considerabil[ a celor mai multe dintre ele =i prin
aria ]ntins[ de circula\ie, proverbele =i zic[torile se deosebesc
de crea\iile aforistice individuale, cunoscute sub denumirile
de aforisme, maxime, sentin\e, adagii, slogane, apologuri,
pilde, velerisme, cuvinte ]naripate =. a.
Proverbele =i zic[torile constituie obiectul de cercetare al
=tiin\ei, numite paremiologie. Dar aceasta nu ]nseamn[ c[
ele nu pot fi aduse =i ]n centrul aten\iei unor cercet[tori din
alte domenii: filosofi, istorici, lingvi=ti, biologi, meteorologi
=. a. m. d. Mai mult ca at`t, unele =tiin\e noi, cum ar fi
frazeologia, care nu =i-au determinat ]n definitiv obiectul de
cercetare, „pretind“ s[ includ[ ]n nomenclatura textelor ce
au a le studia =i paremiile.
Principalul =i cel mai ]nsemnat izvor al proverbelor =i
zic[torilor este via\a, care s-a reflectat ]n fondul lor prin
prisma experien\ei maselor populare ]n procesul de cunoa=tere
a realit[\ii. Din cele mai str[vechi timpuri, oamenii au fost
curio=i fa\[ de ceea ce se afl[ =i se ]nt`mpl[ ]n jurul lor. }n
consecin\[, au ap[rut unele formul[ri lapidare, care

255
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

exprimau adev[ruri simple, nu aveau =i sensuri figurate,

metaforice.
Proverbele =i zic[torile fac parte din folclorul literar,
nec`ntat =i nedeclamat, nelegat de ceremonii =i ritualuri. Ele
sunt str`ns legate de comunicarea verbal[ cotidian[, c`t =i
de comunicarea ]n scris. Toate aceste fapte au determinat
constituirea unui sistem poetic specific al lor.
Spre deosebire de zic[tori, care nu formeaz[ propozi\ii,
ci sunt ni=te expresii, pentru care pot fi g[site sinonime ]n
fondul lexical al limbii (de ex.: „A nimeri cu oi=tea ]n gard“
— „a da gre=“; „A-=i ar[ta arama“ — „a se demasca“ etc.),
proverbele au din punct de vedere compozi\ional forma unor
propozi\ii simple („Moartea ocole=te pe cel viteaz“), compuse
(„Nu judeca omul dup[ cuvinte, judec[-l dup[ fapte“),
enun\iative („Nimeni nu se na=te me=ter“), interogative („Ai
v[zut bab[ frumoas[ =i copil cuminte?“) sau exclamative
(„Unde dai =i unde crap[!“). Caracteristic[ limbii proverbelor
este folosirea verbelor la modul imperativ, determinat[ de
tendin\a de a pov[\ui, ]nv[\a pe al\ii, ferindu-i de pericolul
de a gre=i („Nu zi «hop» p`n[ nu-i s[ri!“, „Nu-\i b[ga nasul,
unde nu-\i fierbe oala!“).
Sunt frecvent folosite antiteza („Ori laie, ori b[laie“, „Tu-i
spui una, el \ie — alta“, „Vorb[ lung[ — treab[ scurt[“);
paralelismul („C`nd ]i dai, ]i fat[ vaca; c`nd ]i ceri, ]i moare
vi\elul“), paralelismul ]n oglind[ („Nu tr[im ca s[ m`nc[m,
ci m`nc[m ca s[ tr[im“, „Ori cu capul de piatr[, ori cu piatra
de cap“). O mare parte dintre proverbele rom`ne=ti sunt
bimembre. Aceast[ compozi\ie contribuie la sporirea for\ei
de evocare a lor („Vrabia m[lai viseaz[ =i calicul praznicul“,
„Oricine poate s[ c`=tige, dar nu oricine poate s[ p[streze“).
Dar ]n vorbire =i ]n scris deseori ]nt`lnim proverbe
neterminate, neduse p`n[ la cap[t, ]n form[ eliptic[: „Na-\i-
o bun[!“ ]n loc de „Na-\i-o bun[, c[ \i-am fr`nt-o!“ sau „Laud[-
m[, gur[!“ pentru „Laud[-m[, gur[, c[ \i-oi da friptur[“ etc.
Procedeul este folosit pentru o exprimare mai laconic[ =i
rapid[, sau pentru omiterea unor cuvinte indecente din corpul
proverbului. Proverbele =i zic[torile se prezint[ ]n unele cazuri
=i ]n calitate de depozitare de lexic arhaic, dialectal, argotic
=i de jargon. }nt`lnim numai ]n canavaua lor cuvinte vechi
ca: aghios, bairam, colaf, dimerlie, joimir, zapciu, caimacan,
cherem, sau dialectisme ca: rada, bechi, bas[u, dangau[,

256
 — Referin\e istorico-literare —

zbranc[, =oald[ =. a. Deseori ]n paremii sunt incluse diferite

antroponime. Uneori se procedeaz[ ]n a=a fel, pentru a ob\ine
o ]nviorare a ritmului expresiei sau de dragul rimei. („Ori
Stan, ori c[pitan“, „Cum ]i Tanda, a=a-i =i Manda“). Alteori
zicala p[streaz[ numele individului, care „s-au f[cut de
poveste“, p[\ania c[ruia a devenit proverbial[: („A nimerit
ca Ieremia cu oi=tea-n gard“, „Lumea moare de t[tari, Stanca
bea cu l[utari“) sau nume din mitologia popular[, din basme
=i snoave („A venit mo= Ene pe la gene“, „L-a furat Aghiu\[“,
„A fi ur`t ca Muma P[durii“, „A se ]n\elege ca P[cal[ cu
T`ndal[“).
Lexicul proverbelor =i zic[torilor este foarte bogat, bazat
pe cel al limbii vorbite. Sintaxa lor este determinat[ de
necesitatea exprim[rii laconice =i precise, caracteristic[
comunic[rii verbale. Pe l`ng[ sensuri directe ele trezesc
diferite asocia\ii, imagini =i chipuri metaforice. Efectul acesta
se ob\ine prin folosirea unei serii de tropi: personific[rii („Se
m[rit[ casa cu via“, „}i zboar[ min\ile pe dealuri“),
compara\iei („A iubi ca sarea ]n ochi“, „Femeia cinstit[ e
soarele casei“), metaforei („A fi un bou =i o belea“, „Pas[rea
pe limba ei piere“), hiperbolei („A face din \`n\ar arm[sar“).
Deseori este folosit[ ca procedeu de realizare artistic[ ironia
(„A fi rugumat de vac[“ — cu hainele bo\ite; „}l tragi la mas[,
=i el se bag[ sub mas[“; „}i obraznic, nu-i ca porcul“; „A =edea
ca un \ap logodit“; „A c[uta ou cu toart[“).
Efim JUNGHIETU. Proverbele =i zic[torile. — Crea\ia
popular[. Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia,
Transnistria =i Bucovina. Chi=in[u, „+tiin\a“, 1991,
p. 377—379; 391—392.

Cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin, Ion

Neculce =. a. au atrac\ie spre proverbele =i zicalele populare,
socotindu-le ]n mod tacit formule ]n\elepte de apreciere —
deseori ironic[ — a faptelor omene=ti. D. Cantemir, ]ns[, nu
numai c[-i ]ntrece pe to\i cu num[rul proverbelor, dar este
aproape primul care se intereseaz[ intens de proverbe,
cimilituri =i alte crea\ii similare populare ]n scopuri v[dit
literare. Iat[ o serie de proverbe =i zicale din Istoria Ieroglific[,
unele din ele extrem de pitore=ti: „cu m`na altuia =erpele din
bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotriva j[ratecului

257
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

m-ai f[cut“ (I, p. 58); „din pricinile mici mari g`lcevee se

scornesc =i \in\ariul se face arm[sariu“ (I, p. 66); „din limb[-i
fericire =i din gur[-i bun[ vestire ]i cur[“ (I, p. 72); „de multe
ori ce nu biruie=te omul biruie=te pomul“ (I, p. 99); „nici
nebunul coarne, nici ]n\eleptul aripi are, de pre carele de
]n\elept sau nebun s[ se cunoasc[“ (I, p. 101); „gura desfr`nat[
mai tare alearg[ dec`t piatra din deal r[sturnat[, pre care
un nebun cu piciorul poate a o pr[v[li =i o mie de ]n\elep\i a
opri nu o pot“ (I, p. 102); „lucrurile grele pre c`t sunt mai
t[inuite, pre at`ta ies mai iu=oare (u=oare)“ (I, p. 126); „sula
de aur zidurile p[trunde =i l[comia ]=i vinde neamul =i mo=ia“
(I, p. 132); „voi afla ac de cojocul lui“ (II, p. 23); „pre leul
mort =i =oarecii se ca\[r[“ (II, p. 49); „inima ]n r[ut[\i
]ngr[=at[ de g`ndul c[ielii s[ vitione=te“ (II, p. 52); „r[ul r[u
pate“ (II, p. 68); „precum s[ dzice dzic[toarea, c[ de oi gr[i,
oi muri, de oi t[cea, oi plesni, =i din dou] r[ut[\i carea de
mai bun[ s[ aleg mintea nu-mi poate nimeri“ (II, p. 88); „un
nebun o pietricea ]n fundul m[rii arunc[, pre care o mie de
]n\elep\i s[ o scoat[ vrednici (]n stare — n. n.) nu sint“
(II, p. 89); „tot cuv`ntul ascultat, tot sfatul de ]ntrebat“
(II, p. 98); „ce pietrii r[tunde din v`rful dealului pu\in[ urnire
]i trebuie“ (II, p. 107); „o, pielea dracului supt p[rul dracului“
(II, p. 117); „de multe ori noaptea fat[ =i dziua \ine ]n bra\[“
(II, p. 132); „cum dzice cuv`ntul, cu o falc[ ]n ceriu =i alta ]n
p[m`nt“ (II, p. 140); „cu cuvinte =icuite =i voroave c[ptu=ite“
(II, p. 142); „apa doarme, iar neprietenul nu doarme“
(II, p. 151); „de multe ori unde cuv`ntul a ispr[vi nu poate,
ispr[ve=te b[\ul“ (II, p. 162); „socoteala de acas[ cu cea din
t`rg netocmindu-i-s[“ (II, p. 169); „obrinteala r[nii de pre
margini s[ cunoa=te“ (II, p, 169); „precum s[ dzice
dzic[toarea, capul ]n poale lu`ndu-=i“ (II, p. 188); „unde
norocul pizmuie=te toat[ socoteala bun[ s[ sminte=te“
(II, p. 194); „pre cela ce-l mu=c[ =arpele =i de =op`rl[ s[
fere=te“ (II, p. 207); „glasul cucului din glasul pup[dzii
nedeos[bind“ (II, p. 208); „precum dzice cuv`ntul sau fericirea
pe cap sau corbul pe st`rv s[-i puie a=tepta“ (II, p. 210); „]n
groapa carea singur au s[pat, ]ntr-aceea=i singur au c[dzut“
(II, p. 220); „cine nu va s[ fr[m`nte toat[ dziua cerne“
(II, p. 226); „ap[ ]n piu[ b[tut[“ (II, p. 234); „}ntre miere
amestec[ fiere“ (II, p. 237); „lene=ul mai mult alearg[ =i
scumpul mai mult pl[te=te“ (II, p. 243); „norocul nu ]mparte

258
 — Referin\e istorico-literare —

cu oborocul, ce unora vars[, iar altora nici pic[“ (I, p. 136);

„de vreme ce din r[s[rite dziua =i de pre ]ncepute fapta s[
cunoa=te“ (I, p. 141) =. a.
}n Hronic proverbele sunt mai rare, dar deseori
impresioneaz[ prin simplitate =i iscusin\a folosirii. Iat[
c`teva: „se leag[ ca orbul de gard“ (p. 197); „lup ]n piele de
oaie“ (p. 251); „lupul pu\in[ carte ]nva\[ =i ]n locul slovelor
vede cum ]ntr[ mieii ]n p[dure“ (p. 251); „toate ispite=te
dragostea; toate biruie=te nevoin\a“ (p. 298); „precum se
dzice cuv`ntul, =i ostenin\a, =i untelemnul ]nzadar a= fi fost
cheltuit“ (p. 298); „cum dar[ s[ prinde sula ]n sac, =i
m[ciuca ]n pung[“ (p. 488) =. a.
E vorba aici numai de o parte de proverbe, deoarece unele
sunt at`t de parafrazate ]n expresii noi, ]nc`t e greu de
recunoscut ]n ele prototipul, de la care s-a pornit. }n scopuri
umoristice, de pild[, se spune c[ „lupul cu acest me=te=ug pe
arm[sariu ]l ]ntoarce ]n \in\ariu“ (I, p. 101) sau „cine lutul
(la scar[: aur — n. n.) galb[n pentru dziua neagr[ scoate“
(I, p. 179), ]n dosul c[ruia se cunoa=te proverbul „bani albi
pentru zile negre“.
Proverbele, ca =i sentin\ele, sufer[ mari transform[ri, fiind
adaptate ]mprejur[rilor =i introduc`ndu-se ]n ele ceva din
temperamentul eroului sau al scriitorului. S-a spus c[ unele
proberbe =i sentin\e nu exprim[ g`ndul vorbitorului, c`nd
sunt cuprinse ]n cuv`ntarea lui, dar e punctul de vedere
obiectiv al c[r\ii, care apreciaz[ viciul sau virtutea, fapta
sau g`ndul personajului. De aceea ]n prefa\a romanului
cititorul e prevenit c[ poate trece peste sentin\e, dac[ acestea
devin o dificultate pentru ]n\elegerea ac\iunii. Vorbind, ]ns[,
Inorogul le folose=te ca ale sale sentin\ele =i proverbele. }n
sf`r=it, aforistica nu poate fi atribuit[ totdeauna personajelor,
cum cred unii cercet[tori, c[ci atunci ea s-ar afla ]n adev[rata
contradic\ie cu mentalitatea lor. }n cuv`ntarea Papagaiei sunt
inserate, de pild[, sentin\e care nu-i apar\in ei. Acestea ]i
completeaz[ numai unele g`nduri ale ei: „doftorul bun =tiin\a
]n cap, iar ierbile ]n c`mpie are, =i unde chichi\ele v[ruite =i
pilulele =icuite sint, acolo bolnavul s[ am[je=te, iar[ nu s[
t[m[duie=te“ (I, p. 147); „c[ci pravul casii dup[ m[turat de
s[ =i ridic[ =i ]n radzele soarelui jioac[, ]ns[ nici radzele
soarelui a nu lovi opre=te, nici pa=ii celui ce prin cas[ ]mbl[
contine=te“ (I, p. 147) =. a.

259
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}mbinarea de expresie popular[ =i de construc\ie logic[ =i

filosofic[ e caracteristic[ pentru imaginile pitore=ti ale
romanului. Elementul de cugetare popular[ e foarte activ la
Cantemir. El cuno=tea bine folclorul =i speciile lui variate.
Vasile COROBAN. Dimitrie Cantemir — scriitor umanist.
Chi=in[u, „Cartea Moldoveneasc[“, 1973, p. 220—222,
227.

Examin`nd proverbele =i zic[torile, maximele =i sentin\ele

din hronic1, constat[m, c`t de variate sunt izvoarele din care
s-a inspirat D. Cantemir: lucr[ri de filosofie =i istorie, literatur[
=i vorbire oral[. Ele refelct[ spiritul de erudi\ie al autorului.
Multe sentin\e =i maxime ]=i au izvorul ]n cultura greco-latin[:

}n „Hronicul…“: Variantele latine:

„peste putin\[ iaste ]n céle
omene=ti cineva t[v[lindu-s[,
ceva omene=te s[ nu pat[“
76/r
„lupt[-te pentru mo=ie“
5/v
Homo sum: humani nil a
me alienum puto
Pro patria nostra fortiter
pugna

„prieatin ]mi iaste Platon, Amicus Plato, sed magis

prieatin ]mi iaste =i Socrat, amica veritas
iar[ dec`t am`ndoi mai
prieatin[ adeverin\a“ 68/r

“de pre unghe leului” 50/r Ex ungue leonem

O ]nsemn[tate deosebit[ au proverbele =i zic[torile de

factur[ popular[: „nici un trandafir f[r[ ghimpi“ 249/r, „s[
leag[ ca orbul de gard“ 122/v, „gura carea singur[ pre sine
s[ laud[ pute“ 62/r, „precum singur c`nt[, a=é singur gioac[“
66/r.

1
Dimitrie Cantemir. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.
Manuscrisul original al lucr[rii este depozitat la Arhiva central[ de
stat a actelor vechi din Moscova, fondul nr. 181, registrul nr. 1420.

260
 — Referin\e istorico-literare —

Varietatea izvoarelor de unde provin dictoanele =i

maximele, inserate ]n nara\iune, determin[ =i varietatea
con\inutului lor, iar varietatea con\inutului face posibil[
bog[\ia nuan\elor =i a func\iilor lor stilistice. }n func\ie de
context ele ]ntregesc, confirm[, rezum[, clarific[, totalizeaz[
ori concretizeaz[ ]n mod concis =i plastic anumite ac\iuni,
st[ri, obiecte, ]nsu=iri, circumstan\e. Folosirea m[iastr[ a
lexicului, a procedeelor sintactice =i a figurilor de stil ]n
proverbe =i maxime opre=te expresivitatea stilului lucr[rii ]n
ansamblu. Repetarea cuvintelor de acela=i fel sau cu aceea=i
r[d[cin[ accentueaz[ calitatea ori subiectul: „R[ul r[u au
pierit, Semel mendax, semper mendax“.
Zic[torile =i proverbele imprim[ nara\iei note de ironie =i
umor: „oaia au tulburat apa lupului din josul apei b`nd“ 266/
r, „cum dar[ s[ prinde sula ]n sac =i m[ciuca ]n pung[“ 283/
v. Topica neobi=nuit[ accentueaz[ uneori calitatea: „F[r[
margine iaste ocheianul a toat[ =tiin\a“ 68/v.
Procedeul introducerii ]n lucrare a proverbelor, zic[torilor
=i maximelor apare, de obicei, ]n leg[tur[ str`ns[ cu alte
mijloace de zugr[vire artistic[ a realit[\ii.
Autorul tindea s[ stabileasc[, pe l`ng[ o leg[tur[ de sens,
=i o leg[tur[ de form[ a unit[\ilor frazeologice cu contextul,
introduc`ndu-le, rareori direct, de cele mai multe ori prin
anumite formule, care sugereaz[ izvorul de unde au fost luate:
„carile dzic b[tr`nii no=tri“ 302/r, „vechiul cuv`nt carile
dzice“ 62/r, „prost cuv`ntul turcesc“ 123/r, „Ce dup[ cum s[
dzice prost cuv`ntul“ 156/r; izvorul =i gradul de circula\ie al
lor: „purtat ]ntre ritori cuv`ntul“ 80/r, „precum s[ dzice“ 178/
v; atitudinea autorului fa\[ de con\inutul lor, c`t =i izvorul
din care provin: „adev[rat cuv`nt… de la Seneca dzis“ 11/v,
„Bine dzice un cuv`nt a prostimii ar[pe=ti“ 136/r.
Proverbele =i maximele din alte limbi sunt traduse,
comentate, completate, uneori perifrazate =i apreciate de
autor. Sentin\a de care s-au condus istoricii care au descris
via\a lui E. Silvius („prieatin ]mi iaste Platon, prieatin ]mi
iaste =i Socrat, iar[ dec`t am`ndoi mai prieatin[ adeverin\a“
68/r), o interpreteaz[ astfel: „adec[ pentru adev[r nici a
prieatinilor, c`t de mari, c`t de cinsti\i =i c`t de ]nv[\a\i,
voia a le c[uta nu s[ cade: nici pentru pl[cérea lor adev[rul
a min\i“ 68/r. Apoi o aplic[ la un caz concret: „Prieatin ]mi
iaste Eneas Silvius, prieatin ]mi iaste papa Pius, dar[ mai

261
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

prieatin adev[rul, pentru acela pentru adev[r prec`t vom

putea, vom sta“ 69/r. Maxima: „Dictum unius, dictum nullius“
o comenteaz[ ]n felul urm[tor: „dzisa unuia, ca dzisa
nem[ruia a fi, de necrezut, adec[ =i ca cum nici =-ar fi dzis-o
cineva“ 231/r.
Acela=i proverb putea s[ aib[ mai multe variante ]n Hronic:
„precum singur c`nt[, a=é singur gioac[, iar[ pre al\ii la hora
=i dan\ul s[u nici au tras, nici a trage poate“ 66/r — „ce noi
s[ l[s[m pe cei ]npotrivnici singuri s[-=i c`nte =i singuri s[
joace“ 144/v; „ce nici a=é adev[rul s[ poate c[ptu=i, precum
nici soarele cu tin[ s[ poate lipi“ 70/r — „Ce nu =tim cu ce
chip frunte at`ta de nesiit[ =-au ivit socotind, precum vor
puté, soarele cu tin[ s[ lipasc[ =i ceriul cu palma s[ c[ptu=asc[“
20/v .Mai multe variante ale aceluia=i proverb pot fi atestate
]n diverse lucr[ri ale lui D. Cantemir. De exemplu:
]n „Hronicul…“: ]n „Istoria ieroglific[“:
„de pre unghe leului“ 50/r „de pre unghe leul cu to\ii
cunosc“ 294
„nime nu poate =ti mai „nime mai mult pe altul,
mult pe altul dec`t singur pe dec`t pre sine a se cunoa=te
sine“ 302/r poate“ 60
„i s-au f[cut =i lui ce i-au „cine face, face-i-s[“ 190
pl[cut altuia s[ fac[“ 129/r
cu m[sura caré au m[-
surat m[sur`ndu-i-se 128/r
Ce \ie a-\i fi nu ]nvoie=ti
altuia s[ nu faci 128/v
„gura carea singur[ pre „gura, carea singur[ pre
sine s[ laud[ pute“ 62/r sine s[ laud[, pute“ 219
„precum singur c`nt[, a=a „C[ de va fi din tir[nii,
singur joac[“ 66/r adev[rat atuncea c`ntecul \ist
singur mie s[ mi-l c`nt,
singur mie s[ mi-l joc, s[
cade“ 147.
O parte dintre proverbele =i zic[torile atestate ]n Hronic nu
mai sunt azi ]n circula\ie. De exemplu: cum s[ dzice cuv`ntul

262
 — Referin\e istorico-literare —

nici o piatr[ necl[tit[ =i nici un unghiu nescocior`t n-am l[sat

175/r, (precum s[ dzice proste=te ca caia ma\ul) 163/v, precum
s[ dzice cuv`ntul =i ostenin\a, =i undelemnul ]nz[dar a= fi fost
cheltuit 186/v, ]nz[dar va cheltui undelemnul =i truda 143/v.
Unele proverbe =i zic[tori se ]nt`lnesc ]n lucr[rile din sec.
XVII—XVIII (de exemplu: „Orb norocul la sui=…, grabnic =i
de s`rg, pornitor la cobor`=“ la M. Costin, ori „cine face,
face-i-se“ la I. Neculce).
Proverbele =i zic[torile: „…Cine face, face-i-se, =i nu e
nici o fapt[ f[r[ de plat[“, „Nu te lega de mine ca orbul de
gard, c[ nu-i ie=i bine la cap[t“, „Dup[ unghii se cunoa=te
leul“, „Trebuie s[ joci, dup[ cum ]\i c`nt[ vremea“, „Ce \ie
nu-\i place altuia nu-i face“ apar =i ]n scrierile de mai t`rziu.
Transmi\`ndu-se din genera\ie ]n genera\ie, aceste formule,
mai mult sau mai pu\in modificate, s-au men\inut p`n[ ]n prezent:
Dup[ fapt[ =i r[splat[, Lauda de sine nu miroase-a bine; Laud[-
m[, gur[, c[ \i-oi da friptur[, Se leag[ ca chiorul de gard,
Precum ]i c`nt[, a=a joac[; Dac[ te-ai b[gat ]n joc, trebuie s[
joci, sau Dac[ ai intrat ]n hor[, trebuie s[ joci, Adev[rul nu se
bag[ ]n sac, Nu e trandafir f[r[ spini, Lup (]mbr[cat) ]n piele
de oaie =. a. }n limba din trecut existau ]n poten\[ elementele
necesare pentru apari\ia unor unit[\i frazeologice, a unor zic[tori
=i proverbe, cu timpul acestea au suferit schimb[ri, s-au cizelat,
ap[r`nd ]n prezent ]ntr-o form[ mai perfect[.
Comp., de exemplu, ]n Hronic: sau ]n p[m`nt s[ fie ]ntrat
sau ]n ceriu s[ fie zburat 217/v =i ]n limba actual[: parc[ a
intrat ]n p[m`nt sau precum od`n[oar[ chinicul Dioghenis
cu f[clia aprins[ amiadzizdi pe ulli\[… a-l cerca 8/v =i ]n
prezent: a c[uta (ceva) cu lum`narea =. a.
Proverbele =i zic[torile din Hronic, ]n special, cele populare,
ne permit s[ observ[m unele particularit[\i proprii limbii epocii,
limbii lui D. Cantemir, care a fost influen\at[ de graiul poporului.
Tamara URSU. Limba Hronicului lui Dimitrie Cantemir.
Chi=in[u, „+tiin\a“, 1973, p. 221—224.

Proverbele constituie fondul ]n\elepciunii populare, o

filosofie a poporului, cu preceptele ei, concentrat[ ]n cuvinte
nu prea multe.
Proverbele au fost cele care au stabilit norme de conduit[,
principii de via\[ — ca ni=te legi nescrise, constituind pe

263
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

baza „obiceiului p[m`ntului“ un prim cod de comportare =i

]nt`iele forme de legisla\ie, mult ]naintea apari\iilor de
„pravile“ domne=ti.
Ele alc[tuiesc, luate ]mpreun[, un manual de etic[. Un
manual de filosofie. Un manual de poezie. Un manual de
]n\elepciune.
Un popor se reflect[ ca ]ntr-o oglind[ ]n proverbele sale.
Din acestea putem stabili caracterul unui popor, felul lui de
a fi, firea, istoria lui.
Proverbele sunt aforismele poporului.
Create de un Creang[ anonim, proverbele vin s[ sublinieze
g`ndurile sau s[ le ascund[.
Proverbul e rostit pentru a abstractiza realul. Sau ]ntru
a-l sublinia. El vine ca un comentariu al realit[\ii =i ca o
prelungire a ei ]n cuv`nt.
Tr[s[turile de baz[ ale proverbului =i zic[torii sunt
concizia =i expresivitatea. Exist[ o tain[, care ne tulbur[
mereu, ]n rela\ia dintre verb =i proverb. Unele proverbe
aproape c[ n-au cuvinte. Altele se afl[ mai mult ]ntre
cuvinte. Sau — ]n spatele lor. Altele trimit mai ]nt`i c`teva
cuvinte sau toate cuvintele, ca Zmeul din poveste —
buzduganul ce-i anun\a sosirea, apoi apar =i ele. C[ci
proverbul e, ]nt`i de toate, Sens. Proverbele =i zic[torile se
st[ruie s[ spun[ c`t mai multe ]n cuvinte c`t mai pu\ine. }n
unele dintre ele ai impresia c[ aceste, cuvintele, aproape nu
exist[ („Gura aduce ura“, „Norocu-i orb“ =. a.). Sensul se
afl[, adesea undeva ]n afund, lumin`nd din interior proverbul,
din str[fund, ca lum`narea care arde cu flac[ra ]n[untru.
Existen\a proverbelor e milenar[, unele s-au n[scut odat[
cu poporul.
Transmise pe cale oral[, din gur[ ]n gur[, de la genera\ie
la genera\ie, de la om la om, din tat[ ]n fiu — ele au str[b[tut
secole. Poate pentru aceast[ facultate a lor, ]nt`iul poet al
lumii, orbul Homer, le vedea cu aripi, ca pe ni=te sirene sau
harpii, numindu-le „cuvinte ]naripate“.
Istoria unui popor e reflectat[ ]n proverbele lui.
Unele proverbe circul[ prin univers, trec`nd de la popor
la popor, f[r[ a da seama vame=ilor de la frontiere. Altele le
avem ]mprumutate ]n negura vremurilor, c`nd anumite
popoare migratoare, trec`nd ]n goana mare pe aici c[tre
pr[zile Europei, au l[sat s[ le pice din carele lor =i c`te-un

264
 — Referin\e istorico-literare —

proverb sau zic[toare, preluate =i adaptate de str[mo=i la

]mprejur[rile lor. Cele mai multe sunt rod al realit[\ilor istorice
concrete na\ionale.
Autorii maximelor culte au luat drept model proverbul.
Fabula ]ns[=i se pare c[ are de cele mai multe ori ca pretext,
dac[ nu un proverb, cel pu\in starea unui proverb.
Unele proverbe par mai degrab[ ni=te morale ale unui
Esop rom`n. Proverbele, ca =i moralele fabulelor, trag dintr-o
]nt`mplare sau o ]mprejurare, o concluzie, fiind folosite ]n
contextul unei ac\iuni concrete.
Eminescu considera proverbele „adev[rate nestemate ale
g`ndirii poporului“.
Proverbului poporul ]i mai spune =i zical[ sau zic[toare,
f[r[ a face deosebire. Zic[toarea, totu=i, ar ]nsemna o zicere
„mai altfel“, poetic[, ]nsemn`nd la primii no=tri scriitori =i
recital de poezie.
Zic[toarea caracterizeaz[ o situa\ie, un om, o atitudine,
o norm[ de conduit[, o tr[s[tur[ de caracter mai mult
sugerate dec`t expuse. Ea e mai mult o podoab[ a vorbirii.
Zic[toarea mi se pare starea ini\ial[ a unui proverb, un
proverb ]njum[t[\it sau care abia se constituie. Dintr-un
proverb — ]ntr-o epoc[ de economisire a cuvintelor — se
putea face, cu acela=i material de cuvinte, c`teva zic[tori.
Un proverb e o metafor[, o alegorie, o compara\ie.
Ar trebui, probabil, s[ l[s[m proverbele ]nsele s[ vorbeasc[
despre ele…
C[ci vorba dulce mult aduce, iar vorba bun[ scap[ barba
din m`n[, precum orice vorb[ ]=i are =i ea vremea ei. Boului
coarnele, p[s[rii aripile — povar[ nu sunt. Urma alege, ce
ai sem[nat vei culege, c[ci cine vorbe=te seam[n[, iar cine
ascult[ culege.
}nva\[ la tinere\e,
Ca s[ =tii la b[tr`ne\e…
Nicolae DABIJA. La =coala proverbelor. Prefa\[ la
culegerea Apele mici fac r`urile mari. Proverbe =i zic[tori.
Selec\ie =i postfa\[ de Efim Junghietu. Chi=in[u, Literatura
Artistic[, 1984, p. 5-8.

265
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{
(]n ordine cronologic[)

Pann Anton, Culegere de proverburi sau povestea vorbei, — Bucure=ti,

1852.
Ispirescu Petre, Legende sau basmele rom`nilor. Ghicitori =i
proverbe, — Bucure=ti, 1872.
Hin\escu I. C., Proverbele rom`nilor, — Sibiu, 1877.
Laz[r Filip, M`ngh`ierea s[teanului, proverbe =i anecdote, —
Craiova, 1890.
Dumitrescu AL. Galici, Proverbe, maxime, barbarisme, —
Bucure=ti, 1894.
Tocilescu Gr. G., Materialuri folcloristice, — Bucure=ti, 1894.
Zanne Iuliu A., Proverbele rom`nilor, vol. I—X, — Bucure=ti,
1895—1903.
P[sculescu Nicolae, Literatura popular[ rom`neasc[, — Bucure=ti,
1910.
Candrea I.- A., Dic\ionar de proverbe =i zic[tori, — Bucure=ti,
1912.
Teodorescu-Kirileanu S., Proverbe agricole, — Bucure=ti, 1923.
Mugur Gh. D., Voiculescu V., Proverbe, — Bucure=ti, „Cartea
vie\ii nr. 3“, 1928.
R[dulescu-Codin C., Comorile poporului, — Bucure=ti, 1930.
Rahmil Monica, Ghicitori =i proverbe, — Bucure=ti, 1957.
Eminescu Mihai, Opere, vol. VI, — Bucure=ti, 1964.
Iordachi Golescu, Porverbe comentate. Edi\ie ]ngrijit[ de G.
Paraschiva, — Albatros, 1973.
Cartea ]n\elepciunii populare. Proverbe. Edi\ie ]ngrijit[, prefa\[ =i
bibliografie de Ion Dodu B[lan, — Bucure=ti, 1974.
Hin\escu I. C., Proverbele rom`nilor. Edi\ie ]ngrijit[ de Const.
Negreanu =i Ion Bratu. Cuv`nt ]nainte de I. C. Chi\imia, — Timi-
=oara, 1985.
Vorbe cu t`lc. Proverbe =i zic[tori, — Chi=in[u: Cartea

266
 — Bibliografie selectiv[ —

moldoveneasc[, 1964.
Folclor moldovenesc. Crestoma\ie, — Chi=in[u: Cartea moldo-
veneasc[, 1966.
Folclor din p[r\ile codrilor, — Chi=in[u: +tiin\a, 1973.Folclor din
Bugeac, — Chi=in[u: +tiin\a, 1982.
Proverbe =i zic[tori. Alc[tuirea, articolul introductiv =i comentariile
de E. V. Junghietu, — Chi=in[u: +tiin\a, 1981.Folclor din Nordul
Moldovei, — Chi=in[u: +tiin\a, 1983.
Folclor din stepa B[l\ilor, — Chi=in[u: +tiin\a, 1986.
Crestoma\ie de folclor moldovenesc, — Chi=in[u: Lumina, 1989.
Folclor din c`mpia Sorocii, — Chi=in[u: +tiin\a, 1989.
Folclor din |ara Fagilor, — Chi=in[u: Hyperion, 1993.
C`t ]i Maramure=ul..., — Chi=in[u: +tiin\a, 1993.Pl[cint[ Vasile,
Slobozia Mare prin fereastra istoriei, — Gala\i: EPLA, 1996.
Don\u Nicolae, Talmaza, Ermoclia, Ciobruciu. Tezaur folcloric. Edi-
\ie ]ngrijit[ de Vasile Grosu =i Gr. Botezatu. — Chi=in[u, Moldacom,
1999.
Mocanu Maria, Giurgiule=ti. Monografie etnofolcloric[,— Chi=in[u:
Cartier, 1999.
Furtun[ Alexandru, Noi m[rturii despre Hiliu\i, — Chi=in[u: Civi-
tas, 2000.
De la lume adunate. Proverbe rom`ne=ti, — Chi=in[u: Hyperion,
1992
Ion Bratu. }n\elepciunea d`mbovi\ean[. Dic\ionar de proverbe,
zic[tori, sfaturi ]n\elepte =i expresii proveribale din jude\ul D`mbovi\a,
— T`rgovi=te: EB, 1999.

STUDII, ARTICOLE
Baronz G., Limba rom`n[ =i tradi\iile ei, — Gala\i: Tipografia
Triangul, 1872.
Teodorescu G. Dem., Cercet[ri asupra proverbelor rom`ne, —
Bucure=ti, 1877.
Chi\imia I. C., Paremiologie. — Studii =i cercet[ri de istorie literar[
=i folclor, — Bucure=ti, 1960.
Florea Petre. — Pan Halippa =i folclorul. — Memoriile Comisiei de
Folclor. Tomul IV, Bucure=ti, 1990, p. 31—71.
Papadima Ovidiu, Literatura popular[ rom`neasc[, — Bucure=ti,
EPL, 1968.
Istoria literaturii rom`ne, — Bucure=ti: B. A. R., 1964.
Proverbe rom`ne=ti, — Bucure=ti, 1967 (Prefa\[ de G.

267
 — Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Munteanu).
Theodorescu Barbu, P[un Octav, Folclor literar rom`nesc, —
Bucure=ti: ED, 1967.
Pop Mihai, Rux[ndoiu Pavel, Folclor literar rom`nesc, — Bucure=ti,
BDP, 1976.
Schi\e de folclor moldovenesc, — Chi=in[u: Cartea moldoveneasc[,
1965.
Crea\ia popular[. (Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia,
Transnistria, Bucovina), — Chi=in[u: +tiin\a, 1991 (cap. E.
Junhgietu).

MANUSCRISE
Halippa Pantelimon, Proverbe, — Arhiva de Folclor a Institutului
de Etnografie =i Folclor „C. Br[iloiu“ al Academiei Rom`ne*.

*
Într-o not[ Pan Halippa indic[ persoanele care i-au ajutat s[
adune proverbele =i zic[torile populare: „În acest carnet au intrat =i
ziceri de ale moldovenilor de peste Nistru, pe care în parte mi le-au
dobândit alde Filimon, Dumitra=cu, Bulat, Durbailî, Ciobanu =. a. Au
mai ajutat cu scrisul lui fratele Grigora=, venit de la p[rin\elul
Inochentie din Gr[dina Raiului de la Balta. Încolo material tot din
p[r\ile de sus ale \inutului Sorocii, adus de Vasile Secar[...“

268