Sunteți pe pagina 1din 16

2.

TRANSMISII PRIN FRECARE



2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica

Transmisiile prin tractiune EHD realizeaza transferul puterii de la elementul
conducator la cel condus prin intermediul unei pelicule portante de lubrifiant.


























Figura 2.1

ntre elementele transmisiei EHD din figura 2.1 exista o solicitare de contact cu
rostogolire. Cu
a
s-a notat vscozitatea n conditii normale, iar cu s-a notat vscozitatea n
functie de presiune si temperatura.
Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de
forfecare n pelicula portanta de lubrifiant, cu deformatii complexe (elastice, plastice si
vscoase), ceea ce determina viteze diferite U
1
si U
2
pe cele doua elemente. Transmisia
functioneaza cu o alunecare
2 1
U U U , care, scrisa sub forma adimensionala, poarta
numele de alunecare specifica si se calculeaza cu:

2 1
2 1
2 1
U U
) U U ( 2
U U
U ? 2
?
+

+
(2.1)

2
x
y
2a
2

b

B

D
1
D
2

1
F
F
h
T
T
2 2
0
a
y
b
x
1 p p
,
_


,
_


h

p
EHD
p
0
p

a

U
1

U
2

a a
Organe de masini. Transmisii mecanice

76
Raportul:
F
T
se numeste
coeficient de tractiune iar dependenta
) ? ( f este data mai jos n figura 2.2.
La valori foarte mici ale alunecarii
specifice dependenta este liniara.
La o anumita alunecare specifica,
coeficientul de tractiune devine maxim
(0,03 0,1).
Cresterea n continuare a lunecarii
determina scaderea coeficientului de
tractiune producndu-se fenomenul de
patinare.


2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD

- nivel redus de zgomot si vibratii;
- durabilitate ridicata;
- gabarit si cost redus;
- randament relativ ridicat (8595%);
- exploatare simpla;
- posibilitatea realizarii variatoarelor de turatie (i
12
variabil). La variatoare se
pastreaza constanta puterea transmisa, n conditiile modificarii raportului de
transmitere.

Dezavantajul principal l constituie patinarea la ncarcare prin soc, ceea ce poate fi
nlaturat utiliznd ambreiaje limitatoare de sarcina.
Un alt dezavantaj l constituie ncarcarile mari ale arborilor si lagarelor.
Dezavantajul legat de patinare poate, n unele conditii, sa fie considerat un avantaj,
protejndu-se toate elemenetele transmisiei mpotriva distrugerii la suprasarcina.

2.1.2 Particularitati cinematice

ntre elementele de contact ale transmisiei apare o viteza de alunecare complexa,
provenind din nsumarea a 3 componente: alunecarea longitudinala, alunecarea laterala si
alunecarea datorata miscarii de sprijin.
Alunecarea pe directie longitudinala U apare ca rezultat al transmiterii fortei
tangentiale T ntre cele 2 elemente n contact. Sub forma adimensionala aceasta alunecare se
regaseste n expresia raportului de transmitere:

? 2
? 2
D
D
U
U
D
D
?
?
i
1
2
2
1
1
2
2
1
12

+
(2.2)

Relatia (2.2) scoate n evidenta modificarea nedorita a raportului de transmitere la
modificarea sarcinii, ntruct depinde de . Transmisiile actuale EHD au dispozitive
automate care modifica forta de apasare F la schimbarea sarcinii, crescnd astfel durabilitatea.
Alunecarea laterala V, pe directie perpendiculara celei de rostogolire se produce ca
rezultat al dezaxarilor arborilor sau, la vadiatoare de turatie, n momentul schimbarii
raportului de transmitere (figura 2.3).

max

opt
O

Figura 2.2
Transmisii prin frecare

77








Fig. 2.3

Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza , n jurul unui punct numit
pol de pivotare (de sprijin), miscare ce apare ca rezultat al nclinarii suprafetelor de contact n
raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. 2.4 a, b, c, d).
Miscarile de alunecare laterala si de spin provocnd solicitari de forfecare parazite n
filmul de lubrifiant, determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.













a) b)


















c) d)

Figura 2.4

S2

S1



S2

S1

S2

S1
=
1

S2

S1
Organe de masini. Transmisii mecanice

78
2.1.3 Capacitatea portanta

Parametrul principal care dicteaza capacitatea portanta a transmisiei este coeficientul
de tractiune. Pentru determinarea conditiilor producerii coeficientului de tractiune maxim se
fac (Johnson si Greenwood) ipotezele:
- dimensiunile si distributia de tensiuni n filmul EHD sunt cele date de teoria lui Hertz
pentru contactul corpurilor uscate, fara frecare, iar grosimea filmului se pastreaza
constanta pe pata de contact;
- lubrifiantul are o comportare nenewtoniana.
Se deduce astfel:

( )
2
1
a
0
0
0
max
max
55 , 9 1
? K
h t
2 , 1
ln
p
t
74 , 1 t a 87 , 0
F
T

1
]
1

+
,
_


(2.3)

n care
0
- tensiunea limita de forfecare a lubrifiantului nenewtonian, - coeficient care
caracterizeaza uleiul, p - presiunea medie, - coeficientul temperatura-vscozitate al
lubrifiantului, K conductibilitatea termica.
Se remarca faptul ca
max
depinde esential de
0
, acesta fiind maxim la uleiuri
sintetice. Acestea au si avantajul ca rezista la ncalzire, oxidare, ruginire si spumare. De
asemenea au capacitatea ungerii la limita.
Cresterea presiunii de contact p determina cresterea puterii transmise att direct, prin
cresterea valorii lui F ct si indirect, prin ridicarea valorii coeficientului de tractiune.
Cresterea presiunii de contact are o influenta negativa asupra durabilitatii si randamentului.
Daca viteza relativa de rostogolire scade sub o anumita valoare se ajunge la un regim EHD
partial sau mixt limita si se impune problema griparii cuplei.
Calitatea suprafetelor n contact trebuie sa fie Ra = 0,4 0,8 m.

2.1.4 Randamentul

Pierderile de putere care apar la transmisiile EHD se datoresc: fenomenelor de
histerezis elastic (ale materialeleor metalice n contact), de histerezis datorate forfecarilor
interne din lubrifiant, comportarii reologice a lubrifiantului, aparitiei miscarilor de spin si de
alunecare laterala. Randamentul transmisiei se calculeaza cu:

U F P P U T
U T
P P P P
P
?
rl hl he 2
2
rl hl he u
u
+ + +

+ + +
(2.4)


unde: P
u
puterea utila; P
he
pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului
rotilor; P
hl
pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; P
rl

pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; F
rl
forta de tip reologic;
2 1
U U U +
este viteza de rostogolire.

2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata

Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscate realizeaza transferul
puterii de la elementul conducator la cel condus prin contactul direct dintre rotile de frictiune,
ca urmare a frecarii care apare ntre roata conducatoare si cea condusa. Suprafata de lucru a
rotilor de frictiune poate sa fie neteda sau canelata.
Transmisii prin frecare

79
Avantajele acestor tipuri de transmisii sunt: constructie simpla, dimensiuni relativ
mici, functionare lina cu zgomot redus, protejeaza restul instalatiei prin posibilitatea patinarii
la soc sau suprasarcina.
Cele mai simple transmisii sunt construite cu roti de frictiune netede (Fig. 2.5).












Figura 2.5

Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este:

; F F T
f
< (2.5)

unde este coeficientul de frecare si, considernd succesiv:

; F F T
f
< ; F
D
M 2
1
1 t
<


(2.6)

Obtinem n final conditia de functionare:


F
D
M 2
1
1 t



(2.7)

unde: > 1 coeficient de suprasarcina ( = 1,25 1,8).
Luarea n calcul a coeficientului confera siguranta la patinare.
n tabelul 2.1 sunt prezentate cteva valori uzuale pentru coeficientul de frecare.

Tabelul 2.1

Cuplul de materiale
Cu ungere Fara ungere
Otel calit / otel calit 0,05 ... 0,06 0,15 ... 0,18
Otel / fonta - 0,15 ... 0,20
Textolit / otel; fonta cenusie - 0,2 ... 0,25
Ferodo / otel - 0,3 ... 0,35
Cauciuc / fonta cenusie, otel - 0,45 ... 0,85

1
F

2
D
2
T

T

F

D
1
B

T

F

F

2
D
1

D
2

Organe de masini. Transmisii mecanice

80
n conditiile absentei ungerii, uzura este rapida, se schimba conditiile cinematice si ale
transmisiei de putere. Din aceste motive se limiteaza puterea transmisa la maximum 150 kW;
vitezele periferice maxime nu vor depasi 10 m/s.

2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda

Pentru transmisia prezentata n fig. 2.5, vitezele periferice ale celor doua roti sunt:

60
n D
v ;
60
n D
v
2 2
2
1 1
1


(2.8)

Teoretic, raportul de transmitere al transmisiei este:

1
2
2
1
12
D
D
n
n
i
(2.9)

Datorita alunecarii elastice care apare ntre cele doua roti de frictiune, raportul de
transitere real este:

1
2
2
1
ef 12
D
D
?
n
n
i
(2.10)

unde este coeficientul de alunecare; acesta poate lua valorile:
= 1,005 1,002 la roti metalice,
= 1,01 1,03 la roti nemetalice.
Pentru dimensionarea transmisiei se adopta:

D
1
= (5 10)d
1
(2.11)

unde d
1
este diametrul arborelui.
Forta transmisa este
1
1 t
D
M 2
F


. Cu aceasta forta se face predimensionarea
latimilor rotilor folosind formula:

a
q
F
B
(2.12)

n care q
a
este o ncarcare specifica. Cteva valori ale ncarcarii specifice sunt prezentate n
tabelul 2.2:
Tabelul 2.2
Cuplul de materiale q
a
[N/cm]
Otel calit / otel calit 1500 2000
Otel / fonta cenusie 1000 1500
Textolit / otel; fonta cenusie 400 800
Lemn / otel, fonta cenusie 100 150
Lignofon / fonta cenusie, otel 400 600
Transmisii prin frecare

81
Verificarea se face la tensiune hertziana:

?
E
B
F
418 , 0 s
max
H
(2.13)

unde E modulul de elasticitate (Young) redus si raza redusa se pot calcula cu:

'

+
+
2 1
2 1
D
2
D
2
?
1
E
1
E
1
E
2
(2.14)

Conditia de verificare este:

admisibil H max H
s s
(2.15)

unde
admisibil H
s este rezistenta hertziana admisibila. Cteva valori ale
admisibil H
s sunt
prezentate n tabelul 2.3

Tabelul 2.3
Cuplul de materiale
H admisibil
Otel necalit / otel necalit cu ungere 25 HB
Otel calit / otel calit cu ungere 30 HB
Textolit / otel neuns 50 80 MPa

2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate

Aceste transmisii sunt realizate cu roti de frictiune cilindrice cu suprafata canelata (cu
profil trapezoidal al canelurilor). n figura 2.6 este prezentata zona de contact a doua roti de
frictiune cu profil trapezoidal al canelurilor.
Aceasta solutie este superioara celei cu roti cilindrice netede pentru ca asigura aparitia
efectului de pana. Ca urmare, se produce o reducere de cteva ori a fortei totale de apasare
F = zF, unde z este numarul de caneluri. Se micsoreaza ncarcarea lagarelor si, de asemenea,
si gabaritul radial.

'

+
n n
n
F z

T
F
) a cos a (sin F ' F
(2.16)

Relatia de calcul a fortei de apasare normala F (2.16) este valabila la montaj. Cum,
uzual = 15, > (pentru evitarea blocarii), coeficientul de frecare fiind 0,15, rezulta:

F = 0,4F (2.17)
Organe de masini. Transmisii mecanice

82
unde F este forta normala de apasare n cazul rotilor canelate, iar F este forta normala de
apasare n cazul transmisiei cu roti netede; apare, evident, avantajul efectului de pana.



























Figura 2.6

n timpul functionarii fota de apasare se calculeaza cu:

a sin F F
n
(2.18)

iar n conditii uzuale, se obtine:

F 26 , 0 F (2.19)

Se observa ca si n functionare, forta de apasare necesara pentru transmisia data este
mai mica dect n cazul rotilor cilindrice netede.
naltimea canelurii se adopta constructiv: e = (0,005 0,1)d
m 1
O prima verificare se face pentru ncarcarea specifica:

a
n
q
e 2
a cos F
q

(2.20)

unde forta normala pe canelura este (fig. 2.6):
1 m
1 t
n
d
M 2
F



(2.21)
F
F

v
1 max
B

2
d
m
1

d
m
2

F
F
e

v
2 max
v

2
F
n


2
F


Transmisii prin frecare

83
Forta totala de apasare a rotilor este:

z a sin F z ' F F
n
(2.22)

Considernd relatia (2.20) si nlocuind n relatia (2.22), obtinem succesiv, la limita:

z a sin
a cos
q e 2
F
a


(2.23)
a tg z e q 2 F
a
(2.24)

Din (2.24) se obtine condita numarului minim necesar de caneluri:

8 ... 5
a tg e q 2
F
z
a
nec



(2.25)

Urmeaza verificarea la tensiune hertziana:

adm max
H
red
red n
H
s
?
E
B 2
F
418 , 0 s

(2.26)

unde razele de curbura se determina cu relatia:

2 , 1
2 , 1 m
?
2 d
a sin (2.27)

Modulul de elasticitate redus E
red
si raza de curbura redusa sunt date generic de (2.14).

2.2.3 Transmisii cu conice

Pentru transmiterea miscarii ntre arbori concurenti se folosesc rotile de frictiune
conice (fig.2.7). Fortele de apasare ale celor doua roti una fata de cealalta sunt F
1
si F
2
.
Raportul de transmisie teoretic este:

1 1
2
1 m
2 m
2
1
12
d tg
1
d sin
d sin
D
D
n
n
i
(2.28)

n realitate, datorita alunecarii, raportul efectiv de transmitere este:

99 , 0 ... 95 , 0 ? ;
D
D
?
1
i
1 m
2 m
ef 12

(2.29)

unde coeficientul de alunecare este 99 , 0 ... 95 , 0 ? .
La montaj, fortele de apasare ale celor doua roti , F
1
si F
2
, sunt:

) d cos d (sin F F
1 1 n 1
+
2 2 n 2
d cos d (sin F F +
(2.30)
Organe de masini. Transmisii mecanice

84

























Figura 2.7

n exploatare, fortele de apasare ale celor doua roti , F
1
si F
2
, devin:

! F F
d sin F F
d sin F F
2 1
2 n 2
1 n 1
<



(2.31)

De aici rezulta necesitatea realizarii dispozitivelor active de mpingere la roata 1.
La predimensionare se determina latimea de contact minima necesara:

a 1 m
1 t
a
n
q D
M 2
q
F
B



(2.32)

n care q este dat n Tabelul 2.2. Verificarea la tensiune hertziana:

ad max
H
red
red n
H
s
?
E
B
F
418 , 0 s (2.33)

unde razele de curbura sunt date de relatia:

2
2 m
2
1
1 m
1
d sin
2 D
? ;
d sin
2 D
? (2.34)

Modulul de elasticitate redus E
red
si raza de curbura redusa sunt date de (2.14).
B
D
m2

2
D
m
1

F
2
F
n
F
1
F
n
Transmisii prin frecare

85
2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune

2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj

Variatorul de turatie prezentat n figura 2.8 are roata conducatoare (cu raza R
1
) fixa pe
arborele de turatie constanta n
1
. Roata condusa (de raza R
2
) se poate deplasa axial, cu ajutorul
dispozitivului de comutare 3 pe fata frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita.





















Figura 2.8












Figura 2.9

Rezulta astfel o variatie a turatiei n
2
, prezentata n fig. 2.9, dupa legea:

2
x 1
1 x 2
R
R
n n (2.35)

Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie liniara.
Turatiile limita ale arborelui condus sunt:
n
2 max
n
2 min
n
2 x

,
_

2
B
R
1

2
B

R
1 x
Caracteristica liniara de reglaj

n
1
R
2
R
1

B

R
1
x

F

M

F
2
F
1
n
2
3
arbore canelat
arbore canelat
Organe de masini. Transmisii mecanice

86
2
1 min 2
2
1
1 max 2
R
2 B
n n
R
) 2 B R (
n n


(2.36)

Se defineste gama de reglare G:

1
B
R 2
B
B R 2
n
n
G
1 1
min 2
max 2


(2.37)

Se recomanda G = 3 4.
Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin:
- scaderea latimii de contact;
- cresterea razei R
1
rotii conducatoare.
Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact
H
si, deci, aparitia
distrugerilor specifice acestei solicitari.
A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje:
- cresterea solicitarii de ncovoiere a arborelui;
- cresterea uzurii rotii 2;
- scaderea randamentului.

2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj

Variatorul de turatie prezentat n figura 2.10 are roata condusa (cu raza R
2
) fixa pe
arborele de turatie constanta n
1
. Roata conducatoare (de raza R
1
) se poate deplasa axial pe fata
frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita.






















Figura 2.10 Figura 2.11

B

n
2
R
1
R
2

R
2
x

M

n
1
Caracteristica
neliniara de reglaj

n
2 x
R
2 x
Transmisii prin frecare

87
Rezulta astfel o variatie a turatiei n
2
, prezentata n fig. 2.11, dupa legea:

x 1
2
1 x 2
R
R
n n
(2.38)

Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie hiperbolica (neliniara).
Aceste variatoare au gama de reglare G = 34.

2.2.4.3 Variator dublu

n fig. 2.12 este prezentat un variator cu roti cilindrice frontale cu doua raze variabile.
Se observa ca att roata conducatoare ct si cea condusa sunt fixe pe arborii lor, n timp ce
roata intermediara se poate deplasa axial.
Consideram rapoartele de transmisie intermediare:


r
R
n
n
R
r
n
n
x 2
x 2
3
x 1 3
1

(2.39)






















Figura 2.12 Figura 2.13

Din relatia (2.39) si, considernd , R R R
x 2 x 1
+ rezulta:

,
_

1
R
R
n
R
R R
n n
x 2
1
x 2
x 2
1 x 2
(2.40)
n
2 x
R
2 x

,
_

2
B
R
2
B

r

r

n
3
n
1
R
1 x
R
n
2 x
R
2 x
R
B
Organe de masini. Transmisii mecanice

88
Se observa ca pentru R
2x
= 0 avem
x 2
n si pentru R
2 x
= R avem n
2 x
= 0.
Valoarea maxima a lui R
2 x
este nsa
2
B
R R
x 2
, careia i corespunde turatia
maxima

,
_

1
B
R 2
n n
1 x 2
.
Gama de reglaj a acestor variatoare este:

8 ... 7 1
B
R 2
G
2

,
_

(2.41)

2.2.4.4 Variator conic

Exista doua variante de variatoare cu contact direct, prezentate n fig. 2.14 si 2.15.
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:

x 2
1
1 x 2
R
R
n n
(2.42)

















Figura 2.14 Figura 2.15


Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:

1
x 2
1 x 2
R
R
n n (2.43)


2.2.4.5 Alte variatoare

Figura 2.16 prezinta schema unui variator conic tip Kopp K. Se observa ca roata
conducatoare si cea condusa sunt fixe. Schimbarea raportului de transmisie se face prin
deplasarea axiala a elementului conic intermediar.
R
1
x

R
2
n
1
n
2x
n
2x
R
2
x

R
1
n
1
Transmisii prin frecare

89


















Figura 2.16 Figura 2.17

Figura 2.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. Roata conducatoare si cea
condusa sunt fixe. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului
sferic intermediar.
Problema variatoarelor este data n primul rnd de alunecarea relativa:
a) elastica, data de deformabilitatea pieselor n contact (fig. 2.18); de exemplu,
coeficientul de alunecare este = 0,002 pentru otel si = 0,01 pentru textolit;
b) patinarea, atunci cnd T > F
f
;
c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor n zona de contact, ntlnita la
variatoarele cu roti cilindrice (fig. 2.29) sau conice.
Alunecarea geometrica relativa este:

0
max . alunec
geometric
v
v
(2.44)

















Figura 2.18 Figura 2.19
n
1
n
2x
n
1
n
2x

1
A

r
max
v
max
v
0
O

B

r
0

2
O
1
n
1
R
2
R
1

n
2
v
2
v
1 max
v
1 min
Organe de masini. Transmisii mecanice

90
2.3 Bibliografie


1. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A.,Tribologie Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1977.
2. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev,
M., ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica,
Bucuresti, 1986.
3. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
5. Pavelescu, D., Tribotehnica, Editura tehnica, Bucuresti, 1983.
6. Chisiu, Al., Matiesan, D. Madarasan, T., Pop, D., Organe de masini, Editura didactica
si pedagogica, Bucuresti, 1981.
7. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
8. Miloiu, Gh., Dudita, Fl., Diaconescu, V. D., Transmisii mecanice moderne, Editura
tehnica, Bucuresti, 1980.
9. ***, Organe de masini, Vol. 1, Colectia de standarde, Editura tehnica, Bucuresti,
1968.