P. 1
2. ASAMBLARI NEDEMONTABILE

2. ASAMBLARI NEDEMONTABILE

|Views: 299|Likes:
Published by Tamas Adrian

More info:

Published by: Tamas Adrian on Feb 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/26/2013

pdf

text

original

79

2. ASAMBLARI NEDEMONTABILE

2.1 Asamblari nituite

Nituirea este o asamblare nedemontabila care se realizeaza prin solidarizarea tablelor
cu ajutorul niturilor. Nitul este un corp cilindric prevazut la un capat cu nu cap cilindric,
tronconic sau bombat; celalalt cap se obtine prin deformare plastica (figura 2.1).




















Utilizarile asamblarilor nituite sunt relativ diverse: poduri, poduri rulante, grinzi
industriale, tinichigerie, vagoane de cale ferata, material auto, constructia de aeronave.















Figura 2.2 a)
tirant
piesa de
apasare
nit
table
Fig. 2.1
Nit

80















Fig. 2.2 b)

La avioane si la caroserii auto se utilizeaza, de obicei, nituri tubulare asamblate
mecanizat sau automatizat. Cum niturile din industria automobilelor si aviatiei sunt de
dimensiuni mici, nituirea se face la rece. Pentru industria de aviatie se utilizeaza tehnologii
performante, precum cele sugerate de figurile 2.2 si 2.3.
Dupa tragerea tirantului (figura 2.2 b), peretele exterior al nitului tubular ia contact cu
peretele gaurii date în tablele care urmeaza sa fie asamblate, iar deformarea laterala a corpului
cilindric al nitului tubular asigura solidarizarea tablelor.
La varianta din fig. 2.3 deformarea corpului nitului tubular este determinata de forma
conjugata a gaurii conice a nitului cu a capului tirantului care va ramâne, dupa rupere,
încastrat în el.
Strângerea realizata la variantele prezentate este foarte puternica, asa încât este
asigurata si etanseitatea asamblarii.





















Figura 2.3 a)
tirant
piesa de
presiune
nit
N
70°
table
2
N

2
N

cap
detasabil
81














Figura 2.3 b) Figura 2.3 c)

2.1.1. Materiale pentru nituri

Materialele pentru nituri trebuie sa îndeplineasca simultan mai multe cerinte:
- formare usoara;
- umplerea completa a gaurii;
- mentinerea strângerii în timp;
- asigurarea strângerii în conditii variate de temperatura (coeficient de dilatare
apropiat de cel al tablelor asamblate);
- nitul si tablele asamblate trebuie sa fie apropiate ca natura, pentru a nu se produce
curenti galvanici cu efect de coroziune.
Pentru asamblari obisnuite, se utilizeaza nituri din oteluri de mica rezistenta – usor de
deformat (OL 34, OL 37 STAS 500/2 - 80), dar care nu întrunesc decât în mica masura
conditiile prezentate mai sus. Pentru realizarea structurilor nituite din constructia de avioane
se utilizeaza diferite aliaje de aluminiu.

2.1.2 Tehnologie

De regula, nituirea se poate face la rece, pentru diametre mai mici de 12 mm sau la
cald, pentru diametre mai mari de 12 mm. Etapele nituirii clasice (fig. 2.1) sunt:
- îndreptarea tablelor;
- gaurire prin stantare sau cu burghiul;
- suprapunerea gaurilor;
- debavurarea gaurilor.

2.1.3 Nituirea metalelor usoare (aliaje de aluminiu)

Pentru asamblarile caracteristice structurilor de aviatie se fac urmatoarele
recomandari:
- gaurirea cu burghiul pentru evitarea fisurarii marginilor tablelor;
- nituirea la rece, pentru ca la cald tablele din aluminiu îsi pierd din rezistenta;
-
aliajele Al-Cu-Mg se întaresc la temperatura camerei de la sine si, deci, înainte de
nituire, trebuie depozitate la temperaturi joase sau tratate termic.




82
2.1.4 Procesul trans miterii fortei prin asamblarile nituite

La o asamblare corect facuta strângerea tablelor este atât de mare încât preluarea fortei
F
1
se face prin frecarea dintre table. Solicitarea tijei nitului este, deci, întinderea; capul nitului
este solicitat la strivire si la forfecare (figura 2.4). Strângerea nitului nu este, însa, complet
controlabila si nu este garantata.











Figura 2.4

În cazul în care strângerea nu este suficient de puternica (figura 2.5), are loc o mica
deplasare a tablelor cu frecare, în limita jocului dintre corpul nitului si peretele gaurii din
table. Prin cresterea în continuare a sarcinii F
1
corpul nitului va fi solicitat, tot în domeniul
elastic, la strivire, încovoiere (eventual) si forfecare.











Figura 2.5

Daca F
1
> µ⋅N, tensiunea de forfecare si/sau strivire depaseste limita de curgere si
deformatiile devin plastice (figura 2.6 si figura 2.7).












Figura 2.6 a) Figura 2.6 b)
F
1
≥ µ⋅N
F
1

N
N
F
1

N
N
N
F
1
< µ⋅N
F
1

N
F
1

N
N
σ
s

τ
f

N
N
µ - coeficientul de
frecare dintre table
N
F
1

2
F
1

2
F
1

F
1

2
F
1

2
F
1

83












Figura 2.6 c)












Figura 2.7

În cazul (probabil) în care forta exterioara F
1
este preluata si prin forfecarea niturilor si
prin frecarea dintre table (figura 2.8) se poate scrie:
µ⋅N ≤ F
1

F
1
= F
I
+ F
II
= µ⋅(σ
t
⋅A) + τ
f
⋅A
F
1
= A⋅(µ⋅σ
t
+ τ
f
)

Situatia reprezinta o nedeterminare greu de ridicat, pentru ca nu poate fi cunoscuta nici
valoarea strângerii N.











Figura 2.8

Din cele prezentate rezulta ca exista mai multe situatii posibile, referitor la strângerea
tablelor si la solicitarea niturilor.
deplasare transversala
a) b) c)
joc nit/table
F
cota „b” << decât „a”
N
N
F
1

F
1

F
I

F
II

F
1

2
F
1

2
F
1

84
Daca µ⋅N = 0, (N = 0, adica strângerea tablelor este practic nula) niturile sunt solicitate
la forfecare si la strivire.
Acest ultim caz reprezinta o situatie nefavorabila si este luata ca baza acoperitoare de
calcul. Se ajunge, astfel, la o supradimensionare a niturilor care nu poate fi evitata, dar care
compenseaza neajunsul legat de imposibilitatea cunoasterii strângerii reale dintre table.

Ipotezele de calcul, în conditiile aratate sunt:
- toate niturile au acelasi diametru;
- forta exterioara se repartizeaza uniform pe nituri;
- daca exista evident un nit mai intens solicitat, numai el se calculeaza celelalte
ramânând supradimensionate;
- transmiterea partiala a fortei exterioare prin frecare se ia în considerare doar prin
alegerea corespunzatoare (mai mica) a tensiunii admisibile;
- se presupune ca tija (corpul) nitului umple complet gaura din table;
- se neglijeaza încovoierea nitului;
- tensiunile se repartizeaza uniform pe sectiunea transversala a corpului nitului.

2.1.5 Solicitari generale ale nitului

În figura 2.9 sunt prezentate toate solicitarile care apar în/pe corpul si în/pe capul
nitului. Cum capul este supradimensionat si necunoscând strângerea N se face numai calculul
tijei la strivire si la forfecare, astfel:

af 2
1
1
f
4
d
F
τ ≤
⋅ π
· τ
(2.1)

unde F
1
este forta care revine unui nit.

;
d s
F
as
1 min
1
s
σ ≤

· σ σ
as
pentru materialul cel mai putin rezistent (nit sau tabla). (2.2)

S-a admis ipoteza suplimentara ca tensiunea de strivire este distribuita uniform pe aria
laterala a semicilindrului de înaltime s
min
si de diametru d
1
.














Figura 2.9

N
σ
s max
σ
s m
F
1

F
1

N
f
τ ′ ′
s
1

s
σ′
t f
; σ τ′
s
2

d
1

s
σ′ ′
s
σ′ ′
85
2.1.6 Calculul tablelor

Conform datelor din figura 2.10, tablele sunt solicitate la forfecare si la tractiune:















Figura 2.10

*)
af
*)
f
*)
f
min
1
1
s
2
d
e 2 F
τ ≤ τ
τ ⋅ ⋅
,
`

.
|
− ⋅ ·

*)
tensiune de forfecare în table (2.3)
( )
*)
at
*)
t
*)
t min 1 1
s d t F
σ ≤ σ
σ ⋅ ⋅ − ·

*)
tensiune de tractiune în table
(2.4)

În general, se recomanda ca t
max
= (6 ... 8)⋅d
1
.

2.1.7 Forfecarea tablelor între rânduri

Daca exista mai multe rânduri de nituri, atunci se impune si verificarea tensiunii de
forfecare, asa cum sugereaza figura 2.11.














Figura 2.11

F F
e
1
e
s
tractiune tabla
*
f
τ
t
F
F
e
86
( )
*)
af
*) *
f
**)
f min 1 1 1
s d e 2 F
τ ≤ τ
τ ⋅ ⋅ − ⋅ ·

**)
– tensiunea de forfecare longitudinala a tablelor (2.5)

Pentru asamblarile nituite din aviatie se recomanda valorile:
d
1
= 1,5⋅s + 0,2 (cm); d
1
≤ 13 mm; t = (2,5…6)⋅d
1
; e = 2⋅d
1
; e
1
= (2,5…3)⋅d
1

De asemenea, se recomanda ca asamblarea sa fie realizata cu nituri multe si de
diametru mic (3 .. 6 mm), pentru ca, în acest fel concentratorii de tensiune sunt mai mici.

2.1.8 Calculul unei asamblari nituite solicitate excentric

În figura 2.12 este reprezentata o asamblare cu 9 nituri dispuse pe doua cercuri, plus
nitul central din punctul S – centrul de simetrie al figurii nituite. Evident ca sarcina exterioara
F se regaseste, prin reducere, în fiecare dintre nituri sub forma încarcarii F
0.

Momentul dat de forta F în raport cu punctul S este preluat de nituri prin fortele F
1
de
pe cercul 1, respectiv de fortele F
2
de pe cercul 2.

























Figura 2.12

i
F
F
0
·
2 n ; r F i FL
n
1 x
x x x
· ⋅ ⋅ ·

·

(2.6)

în care i – numarul total de nituri si i
x
– numarul de nituri de pe cercul x.
1
2
F
a a
L
a
a
S
r
1

r
2

F
2

F
1

F
0
F
0

F
0

F
0

I
II
87
În plus, se face ipoteza ca sarcinile variaza invers proportional cu raza, ceea ce permite
aflarea fortelor F
1
si F
2
.

1 2 2 2
2
2
1
1 2
2 2 2 1 2
2
1
1 2 2 2 1 1 1
max 2
2
2
1
1
F respectiv , F ) r i
r
r
i ( F FL
r F i r F
r
r
i r F i r F i FL
F F ;
r
F
r
F
⇒ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
· ·

(2.7)

Niturile cele mai solicitate sunt niturile I si II cu forta:

( )
2 0 2 0
2
2
2
0 max
F , F cos F F 2 F F F ⋅ ⋅ ⋅ + + ·
(2.8)

Prin metoda prezentata la paragraful 2.1.5 se face verificarea niturilor I si II la
încarcarea F
max.
Pentru verificari se recomanda:

af as
at af
) 5 , 2 ... 2 (
) 7 , 0 ... 6 , 0 (
τ ⋅ · σ
σ ⋅ · τ
(2.9)

2.2 Asamblari prin sudare

2.2.1 Procedee tehnologice

Sudarea metalelor, ca procedeu de asamblare nedemontabila, se poate realiza prin unul
dintre urmatoarele procedee: prin aducerea pâna la plasticizare sau pâna la topire a pieselor
alaturate (cu sau fara sursa de caldura), fara sau cu adaos de material de compozitie
asemanatoare, cu sau fara presare.

2.2.2 Zonele caracteristice asamblarii sudate prin aport de material

Simpla observare a figurii 2.13 ne permite sa facem constatarea ca orice cordon de
sudura reprezinta un important concentrator de tensiune.













Figura 2.13
zona cu structura
modificata datorita
temperaturii înalte
de sudare
metal de baza
metal de adaos
zona de interdifuziune
si aliere a metalului de
baza cu cel de aport
88
2.2.3 Avantajele procedeului

Prezentam, mai jos, principalele avantaje ale asamblarilor sudate:
- folosirea mai judicioasa a materialului (profile, platbande);
- lipsa elementelor intermediare;
- adaosuri reduse de prelucrare;
- materiale de adaos putin pretentioase (electrozii sunt, de regula, identici cu
materialul pieselor asamblate);
- operatiile pregatitoare sunt usor de realizat si nu sunt costisitoare;
- productivitate ridicata (mecanizare, automatizare);
- solutii posibile pentru subansambluri agabaritice;
- reparatii usoare;
- buna comportare în exploatare.

2.2.4 Dezavantajele asamblarilor sudate

Este important de urmarit lista de mai jos, pentru ca pune probleme proiectantilor:
- calitatea cusaturilor depinde de calificarea personalului lucrator, de pozitia sudurii,
de utilaj, de pregatirea operatiei etc.;
- tensiunile remanente în zona sudurii trebuie eliminate (prin detensionare prin
ciocanire sau prin tratament termic);
- controlul implica aparataj special (raze X sau ultrasunete).

2.2.5 Sudabilitatea

Otelurile cu carbon putin (OL 37, OL 42, OL 50) se sudeaza cu usurinta; sudabilitatea
scade cu cresterea procentului de carbon.
Otelurile mai bogate în carbon (OL 60, OL 70) si otelurile aliate au tendinta de
fisurare, fenomen evitat prin preîncalzirea reperelor care urmeaza a fi sudate si alegerea
corespunzatoare a electrozilor.
Otelurile cu mult carbon (de peste 0,15%) devin dure si casante în zona sudurii,
producându-se fisurari, în special la piese mari, astfel încât sudarea lor este dificila si
nesigura.
La sudarea autogena a pieselor cu pereti subtiri din oteluri de înalta rezistenta (pentru
motoare de aviatie) pot aparea fisuri în vecinatatea cordoanelor, cu atât mai mult cu cât
procentul de carbon este mai înalt; pericolul se diminueaza prin limitarea continutului de sulf
si fosfor. Pentru oteluri înalt aliate (cu conductivitate termica redusa), cu pericolul aparitiei
tensiunilor interne, se recomanda sudarea cu arc electric, ceea ce micsoreaza durata de
încalzire.

2.2.6 Calculul îmbinarilor sudate

2.2.6.1 Îmbinarea cap la cap

Solicitarea cordonului este la tractiune, asa cum este sugerat în figura 2.14.

s 2 l l
a l
F
s
as
s
ts
⋅ − ·
σ ≤

· σ
(2.10)

89
În calcul se tine cont de arderile locale produse la capetele cordonului, asa încât din
lungimea fizica reala a cordonului se scad lungimile s, lungimea de calcul fiind, acoperitor, l
s
.
Daca solicitarea ansamblului este la încovoiere atunci rezulta, conform figurii 2.15:

i a
2
i
6
l a
M
σ ≤

· σ
(2.11)

















Figura 2.14









Figura 2.15

În ipoteza l
s
≅ l, conditia de egala rezistenta a sectiunilor cusaturii si materialului de
baza este, pentru aceleasi tensiuni admisibile:

s a deci ,
s
a
s l a l a l F
tabla a tabla a sudura a

ϕ
· ⇒
σ ⋅ ⋅ · σ ⋅ ϕ ⋅ ⋅ · σ ⋅ ⋅ ·
(2.12)

în care ϕ - coeficient de calitate a sudurii (ϕ > 1).
Rezulta a = (1,2 ... 1,25)⋅s. Peste aceasta valoare rezistenta sudurii nu mai creste,
aparând concentratori de eforturi prohibitivi.



M M
F F
l
a
s
F F
l
Sudura
90
2.2.6.2 Îmbinare oblica cap la cap

Se considera a = s. Celelalte date geometrice si sarcinile sunt date în figura 2.16.













Figura 2.16

s 2
sin
l
l
s l
cos F
s l
sin F
s
s
fs
s
ts
⋅ −
α
·
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

α ⋅
· τ

α ⋅
· σ
(2.13)
as
2
fs
2
ts s ech
3 σ ≤ τ ⋅ + σ · σ (2.14)

2.2.6.3 Îmbinarea frontala de colt

Sudura monofrontala (figura 2.17) este solicitata la întindere si la forfecare. În figura
2.18 sunt prezentate variantele geometrice în care se pot realiza cordoanele de colt: varianta
cu a = s preia sarcina maxima, dar prezinta dezavantajul concentratorului de tensiuni prea
ridicat; varianta cu a = 0,5 s are un concentrator minim de tensiuni, dar preia o încarcare
redusa.
Varianta de compromis este cu a =
2
2
s.











Figura 2.17

Tensiunile componente (tractiune si forfecare) se aduna geometric, conform unei
metode confirmate experimental.

α
F F
l
F
F⋅sinα
F⋅cosα
e
F
F⋅cos 45°
F
F
a
F⋅sin 45°
a = s⋅sin 45°
91
as
s
2
fs
2
ts ech
s s
fs
s s
ts
a l
F
a l
F
2
2
45 cos
a l
F
a l
F
2
2
45 sin
a l
F
σ ≤

· τ + σ · σ

⋅ · ° ⋅

· τ

⋅ · ° ⋅

· σ
(2.15)








Figura 2.18

Daca sudura este dubla, bifrontala (vezi si linia întrerupta din figura 2.17), atunci

as
s
ech
s
fs
s
ts
a l
F
2
1
a l
F
4
2
a l
F
4
2
σ ≤

⋅ · σ

⋅ · τ

⋅ · σ
(2.16)

Considerând modul de determinare a efortului echivalent ca fiind discutabil si datorita
concentratorului puternic de eforturi dat de sudura se face, în acest caz, doar un calcul
conventional la forfecare:

afs
s
fs
a l
F
τ ≤

· τ pentru sudura monofrontala
(2.17)
afs
s
fs
a l
F
2
1
τ ≤

⋅ · τ pentru sudura bifrontala
(2.18)

Recomandari constructive:
- relizarea de cordoane bifrontale, pentru ca se reduce astfel efectul de aliniere a
tablelor;
- lungime mare de suprapunere (> 4⋅s);
- cordoane cu sectiune cu concentratori redusi (figura 2.19).






Figura 2.19
a =
2
2
⋅s
a = 0,5⋅s a = s
92
2.2.6.4 Îmbinarea de colt frontala sub actiunea unui moment încovoietor

Singura solicitare a cordonului este încovoierea (figura 2.20).









Figura 2.20

ais
s
is
W
M
σ ≤ · σ
(2.19)
6
l a
W
2
s
s

· pentru sudura monofrontala (2.20)
6
l a
2 W
2
s
s

⋅ · pentru sudura bifrontala (2.21)

2.2.6.5 Îmbinarea de colt bilaterala solicitata axial

Solicitarea cordoanelor este forfecarea condsiderata a fi distribuita uniform, dar la
capetele cordoanelor lungi tensiunile prezinta valori mai mari decât media (figura 2.21).
















Figura 2.21

s 7 , 0 a
s 2 l l
a l 2
F
1 1 s
afs
1 s
fs
⋅ ·
⋅ − ·
τ ≤
⋅ ⋅
· τ

(2.22)

Se poate considera ca distributia de eforturi este aproape de medie la lungimi l
1
< 50⋅a.
M M
l
l
1
F F
l
a
distributia reala a
tensiunilor de forfecare
93
2.2.6.6 Îmbinarea de colt bilaterala solicitata prin moment încovoietor

Momentul M se converteste în cuplul fortelor F care solicita cordoanele de sudura la
forfecare (figura 2.22).













Figura 2.22

s 2 l l
a l
F
l
M
F M l F
1 1 s
afs
1 s
fs
0
0
⋅ − ·
τ ≤

· τ
· ⇒ · ⋅

(2.23)

2.2.6.7 Îmbinarea de colt bilaterala cu cordoane inegale

Forta exterioara F se regaseste în cordoanele de sudura sub forma componentelor F
1
si
F
2
care dau solicitari de forfecare (figura 2.23). Din conditia atingerii tensiunii admisibile se
pot determina lungimile cordoanelor de sudura.















Figura 2.23
l
1
F
F
l
0
M M
1
l ′ ′
1
l′
l
2
l
1
F
1
F
2
F
94
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
+
⋅ ·
+
⋅ ·

¹
'
¹
⋅ · ⋅
· +
2 1
1
2
2 1
2
1
2 2 1 1
2 1
l l
l
F F
l l
l
F F
l F l F
F F F
(2.24)
afs
1 '
s 1
s 7 , 0
F
l
τ ⋅ ⋅
·
(2.25)
afs
2 "
s 1
s 7 , 0
F
l
τ ⋅ ⋅
· (2.26)

2.2.6.8 Îmbinarea de colt circulara închisa supusa unui moment de torsiune

Modelul de calcul este bazat pe faptul ca în cordon se produce o tensiune de rasucire
(figura 2.24).














Figura 2.24

ats
ps
t
ts
W
M
τ ≤ · τ
(2.27)
( ) [ ]
( ) a 2 D 16
D a 2 D
W
4 4
ps
⋅ + ⋅
− ⋅ + ⋅ π
· (2.28)

2.2.6.9 Cusaturi sudate prin puncte (constructii cu pereti subtiri)

Des utilizate în industria constructiilor de masini, aceasta solutie de asamblare este
rapida, poate fi mecanizata sau automatizata, prezinta siguranta în exploatare, dar prezinta
câteva inconveniente printre care:
- calculul este dificil;
- raportul grosimilor tablelor trebuie sa fie maximum 3.
Cu datele din figura 2.25 se poate efectua un calcul aproximativ, n fiind num[rul
punctelor de sudura:

afs
2
fs
4
d
n
F
τ ≤
⋅ π

· τ
(2.29)
D
M
t
a
D+2⋅a
D
a
95












Figura 2.25

2.2.7 Eforturile de calcul din cordoanele de sudura

Forta de calcul, respectiv momentul de calcul la care pot fi solicitate cordoanele de
sudura pleaca de la valorile nominale multiplicate prin coeficienti, astfel:

; M M
; F F
3 2 1 c
3 2 1 c
⋅ β ⋅ β ⋅ β ·
⋅ β ⋅ β ⋅ β ·

3 , 1 1
1
L · β - dat de gradul de cunoastere a eforturilor;
3 1
2
L · β - tine cont de prezenta socurilor;
5 , 1 2 , 1
3
L · β - coeficient de importanta a asamblarii.


2.2.8 Eforturile unitare admisibile pentru cordoanele de sudura

Tensiunile admisibile pentru calculul cordoanelor de sudura solicitate static σ
as
se
determina în functie de tensiunea admisibila la tractiune pentru materialul de baza σ
a
, având
în vedere factorii de mai jos:

a 1 0 as
k k σ ⋅ ⋅ · σ ;
a
σ - rezistenta admisibila a materialului de baza;
0
k - coeficient de calitate;
1
k - coeficient care tine cont de forma sectiunii si de solicitare (Tabelul 2.1).


Tabelul 2.1
Tipul îmbinarii Solicitarea k
1

Cap la cap
- tractiune
- compresiune
- încovoiere
- forfecare
0,75
0,85 ... 0,9
0,8
0,65
De colt Orice tip de solicitare 0,65

Asamblarilor sudate solicitate la oboseala au un algoritm de calcul specific.
F F
F
F
d
96
2.2.9 Recomandari privind asamblarile sudate

1. Forma cordoanelor de sudura trebuie sa permita un flux continuu al liniilor de
forta, cu concentratori de tensiuni redusi.
2. Se recomanda realizarea cordoanelor simetrice pentru a se compensa deformatiile
remanente de dupa racire.
3. Se recomanda realizarea cordoanelor lungi si subtiri (reprezentând concentratori
de tensiuni redusi), distanta mare între cordoanele paralele, succesiune de
cordoane bine gândita, treceri treptate de la piesa masiva la cea subtire, treceri
numeroase la cordoanele înalte (dupa fiecare trecere se va face detensionarea
mecanica sau prin tratament termic).
4. A se evita, pe cât posibil, intersectia cordoanelor.
5. Accesibilitata sudurii pentru a- i ridica calitatea.
6. Diminuarea concentratorilor de eforturi si evitarea suprapunerii acestora.

2.3. Asamblari prin lipire

Este o asamblare nedemontabila a pieselor metalice cu ajutorul unui material de adaos
(aliaj de lipit) adus în stare topita la o temperatura cu minimum 50°C sub temperatura de
topire a pieselor de asamblat.
Lipirea se realizeaza prin difuziunea particulelor aliajului în materialul de baza si prin
formarea unei mici zone de aliere.

Avantajele procedeului:
- lipsa concentratorilor si evitarea aparitiei fisurilor;
- lipsa tensiunilor interne (temperaturi joase de lucru);
- posibilitatea asamblarii pieselor subtiri (table, fire) fara pericolul arderii;
- posibilitatea asamblarii pieselor din metale diferite (cu exceptia celor de Al si Mg
care se lipesc numai între ele);
- mentinerea formei dupa lipire.

Dezavantajele procedeului:
- rezistenta redusa;
- rezistenta locala slaba la coroziune.

Domenii de utilizare:
- conexiunea conductorilor electrici (lipire cu ciocanul);
- tevi pentru schimbatoare de caldura;
- carcase, aparatura electrotehnica, electronica;
- aparatura de uz casnic, aparatura medicala;
- vehicule usoare;
- industria alimentara (conserve);
- aparate de masura, scule (placute dure aschietoare);
- tehnica nucleara;
- frigotehnie;
- aviatie (camere de ardere).

Clasificare:
- lipituri metalice moi (t
top
≤ 450°C);
- lipituri metalice tari (t
top
> 450°C).

97
2.3.1 Tehnologia îmbinarilor prin lipire

• Curatarea pâna la lustruire pentru îndepartarea oxizilor si impuritatilor, astfel:
- mecanica: cu peria de sârma, pila, polizorul sau prin aschiere sumara;
- chimica: cu tetraclorura de carbon, fosfat trisodic, acizi, alcooli etc.
• Protectia lipirii se face, de regula, cu fluxuri de lipit (lichide, paste, pulberi) ca de
exemplu: colofoniul, sacâzul, stearina, acidul clorhidric, clorura de amoniu (pentru
lipiturile moi) si acidul boric, fluoratii sau cloratii de amoniu, potasiu si litiu,
boraxul topit (pentru lipiturile tari).
• Dupa lipire se face un control nedistructiv sau distructiv (prin sondaj).
• Metodele de lipire sunt prezentate în Tabelul 2.2.

Tabelul 2.2
Modul de executare Caracteristici Domenii de aplicare
Cu ciocanul de lipit
Ciocanul se încalzeste la o
temperatura mai mare decât
cea la care se topeste aliajul de
lipit.
Lipituri moi (unicate,
electrotehnica).
Cu flacara (lampa de mâna)
Lampa de mâna sau flacara
oxiacetilenica.
Otel, cupru sau aliaje.
Piese mari, serie mare.
Cu rezistente electrice (efect
Joule)
Electrozi de Cu, pentru a se
evita supraîncalzirile locale.
Timp redus de încalzire.
Lipituri moi sau tari.
Cufundarea în baie de sare
topita (baie de aliaj de lipit)
Încalzirea baii se face cu
electrozi de grafit. Piesele de
asamblat se introduc în baie în
zona de lipire.
Cu si aliajele sale (unicate
sau serie). Productivitate
mare.
Prin inductie
Locul de lipit este încalzit prin
curent electric variabil.
Productie în flux continuu
(serie mare). Pentru
materiale feromagnetice.
Încalzire în cuptor
Se introduce toata piesa dupa
ce, în prealabil, s-a depus
materialul de adaos. În cuptor
exista atmosfera protectoare de
gaz.
Lipituri moi sau tari, serie
mare
Cu ultrasunete
Aliajul topit difuzeaza mai
usor.
Pentru Al, Cu, Ag, Mg,
Ge.
Cu raze laser
Laser YAG, rubin sau CO
2
.
Proces automatizat.
Electronica
Cu flux reactiv de lipire
Fluxul contine clorura de zinc
încalzita la 345÷380°C.
Aceasta reactioneaza cu Al
(material de baza) si depune
Zn pe rost.
Aluminiu (metoda unica de
lipire a aluminiului).

98
2.3.1.1 Lipituri moi

Caracteristicile generale ale acestui procedeu sunt:
- Rezistenta redusa la forfecare (< 40 MPa, la 20°C);
- Temperatura de exploatare mai mica de 300°C;
- Aliaje de lipit utilizate:
o Sn-Pb, cu adaosuri de Sb (T
top
= 183÷325°C);
o Ag-Pb-Sn (T
top
= 235÷310°C);
Particularitatile constructive sunt prezentate în figurile 2.26 – 2.28.















Figura 2.26

























Figura 2.27
c) d)
p
e) f)
l ≤ (4÷6)⋅s, altfel nu
patrunde aliajul de lipit
l
s
a)
b)
c)
b)
d
l ≤ d
l
a)
99








Figura 2.28

2.3.1.2 Aspecte particulare

1) Lipirea aluminiului este dificila, datorita conductivitatii termice ridicate si a
tenacitatii cauzate de stratul de oxid. Alumiul turnat nu se lipeste. Aliajele de lipit pot fi pe
baza de Sn, Pb + Zn, Cd sau pot fi aliaje de Zn + (3÷10%)Al sau Cu. Suprafetele de lipit
trebuie curatate perfect de grasimi si mai ales de stratul de oxid (cu perie cu fibre de sticla sau
de otel, ultrasonic sau chimic, cu clorura de Zn). Pentru aliajele de lipit cu temperatura de
topire de pâna la 315°C, asamblarile au τ
af
= 42 ... 280 MPa, la temperatura de exploatare de
maxim 180°C.

2) Lipirea magneziului se recomanda numai pentru umplerea unor defecte de
suprafata. Se folosesc aliaje de lipit cu 60%Cd + 20%Zn + 10%Sn sau 90%Cd + 10%Zn
(punctele de topire sunt de 150°C, respectiv 260°C). Încalzirea se realizeaza cu flacara.

3) Aliajele de cupru – Alamele (aliajele Cu-Zn) se lipesc folosind fluxuri active de
clorura de Zn sau amoniu si acid clorhidric liber. Dupa lipire se face o recoacere la
250÷270°C. Îmbinarile au o rezistenta buna la forfecare (40÷50 MPa).

4) Otelurile inoxidabile sunt dificil de lipit din cauza oxidului de suprafata si a
conductibilitatii termice scazute. Se recomanda curatarea perfecta a suprafetelor (mecanic sau
chimic). Piesele din otel se lipesc cu fluxuri de acid hidrocloric cu Zn. Dupa lipire se
îndeparteaza fluxul coroziv.

2.3.1.3 Lipituri tari

Caracteristicile lipiturilor tari sunt:

- comparabile cu sudura;
- au rezistenta mecanica ridicata;
- sunt folosite la îmbinari de rezistenta - etansare supuse la solicitari mici si mijlocii
(placute dure aschietoare, asamblari arbore-butuc, asamblarea tevilor, instalatii
nucleare, tehnica frigorifica, aviatie).
Aliaje pentru lipire: Al-Si, Cu-Zn, aliaje de Ni, Mg, Ag, Au, etc.
Fluxuri utilizate pentru usurarea lipirii: fluorati sau clorati de Na, K, Li, borati,
fluorborati, borax topit.
Alamele de lipit (Cu-Zn) – STAS 204-77 cu adaosuri de Si sau Sn se folosesc la
lipirea pieselor importante (oteluri, fonte maleabile, nichel si uneori cupru, cu precautii).
Aliajele de Ag (STAS 8971-80) se utilizeaza pentru lipituri importante la piese din
oteluri, nichel si aliaje de nichel, metale dure (carburi metalice) si metale pretioase. În
anumite conditii se pot lipi si aliaje de Al, otel inoxidabil, titan si aliajele sale.
Aliajele de lipit se livreaza sub forma de bare, sârma sau graunte.
p
a) b)
c) d) e)
100
Particularitati tehnologice:

1) Lipirea Aluminiului. Aliajul de adaos este pe baza de Al, Si, Cu sau Zn.
Pozitionarea pieselor de asamblat se face la rece; se folosesc fluxuri.
2) Lipirea otelului inoxidabil. Aliajele de lipit sunt: 82%Au + 18%Ni (T
top
< 950°C)
sau Paladiu- nichel (60%Pa + 40%Ni; T
top
< 1250°C). Lipire în cuptor.
3) Lipirea titanului si aliajelor sale:
a) 70÷90%Cu si 30÷10%Ni; asamblarea necesita o dubla acoperire cu Cr si Ni
pentru protectie împotriva oxidarii. Lipirea în vid se face sub presiune locala.
b) 80%Au + 20%Cu sau 99,9%Ag, în cuptor, în vid.

Exemple de îmbinari moi sunt prezentate în figurile 2.29 – 2.30.
















Figura 2.29





















Figura 2.30
a)
j
b)
a) b) c)
j
j
canal de aerisire
j
d) e) f)
j
j
j
j
g) h)
j
j
j
101
2.3.2 Calculul îmbinarilor prin lipire

Lipiturile moi se executa dupa prescriptii tehnologice precise, în functie de natura
pieselor asamblate si de natura aliajului de lipit. Lipiturile tari se calculeaza la forfecare ca si
asamblarile sudate. Repartitia tensiunilor de forfecare este neuniforma.

Exemple de calcul (figurile 2.31 si 2.32)

1)




















Figura 2.31

;
l b
F
af f
τ ≤

· τ τ
af
determinat experimental (2.30)


2)











Figura 2.32

pentru
l = (3…4)⋅s
l

F
F
s
F F
b
pentru
l > 4⋅s
f
τ
f
τ
F F
l s
f
τ
l
d
M
t M
t
F F
102
3 ... 2 c ;
c
l d
1
d
M 2
l d
F
r
af
af
t "
f
af
'
f
·
τ
· τ
τ ≤
⋅ ⋅ π


· τ
τ ≤
⋅ ⋅ π
· τ
(2.31)

La tablele suprapuse apar si tensiuni de încovoiere (pe lânga forfecare) cu atât mai
mari cu cât lungimea de suprapunere este mai mica, prezenta ecliselor înlaturând acest
neajuns. De obicei, se adopta constructiv dimensiuni de îmbinare, apoi se face verificarea
experimentala.
Recomandari constructive:
- l = 12⋅s - pentru solicitari statice;
- l = 4⋅s - pentru îmbinari cu eclise duble;
- l = 25⋅s - pentru îmbinari cu solicitare variabila;
- 7 , 0 2 , 0 ≤ ≤
d
l
- pentru asamblari arbore-butuc.

2.4 Asamblari prin încleiere (cu adezivi)

2.4.1 Generalitati

Prin acest procedeu se asambleaza piese metalice sau nemetalice, la cald sau la rece,
cu sau fara presare.

Avantajele procedeului:

- se evita tensiunile interne (lipseste, de regula, sursa de caldura);
- nu apar transformari structurale în materialele de baza;
- greutate redusa;
- aspect placut;
- etanseitate, izolare fonica;
- amortizarea vibratiilor;
- permite asamblarea pieselor foarte subtiri;
- se asambleaza orice material cu orice material;
- nu sunt necesare instalatii costisitoare;
- lipsa concentratorilor de tensiuni;
- distributie uniforma a tensiunilor;
- rezistenta la încovoiere;
- rezistenta la soc termic;
- izolatoare termic.

Dezavantajele procedeului:

- temperatura de exploatare este scazuta (< 120°C);
- asamblarile nu rezista la temperaturi scazute;
- sensibilitate la socuri;
- sensibilitate la încovoiere;
- îmbatrânire rapida;
- uneori tehnologia este complicata;
103
- totdeauna rezistenta mecanica depinde de respectarea tehnologiei;
- pentru încleierea la cald sunt necesare dispozitive;
- control dificil;
- masuri de protectie a operatorului.

Domenii de utilizare: constructii aeronautice (structuri fagure), autovehicule,
ambreiaje (fixarea ferodourilor), placute de frâna, asamblarea butucului pe arbore.

Materiale si tehnologie:

- liantul – material de baza, asigura rezistenta;
- solventul – micsoreaza vâscozitatea pentru asamblare;
- umplutura (prefuri minerale, oxizi metalici, fibre) – ajuta la cresterea rezistentei
mecanice, micsoreaza contractia si dilatarea termica a stratului de adeziv;
- catalizatori (rasini termorigide, saruri) – accelereaza procesul de întarire.

Adezivii se livreaza sub forma de: lichid, pasta sau pulberi. Adezivii se clasifica în:
a) adezivi structurali (pentru asamblari de rezistenta);
b) adezivi nestructurali (pentru asamblari secundare sau atunci când suprafata de
asamblare este de mari dimensiuni);
c) adezivi cu priza la cald (necesita instalatii de încalzire);
d) adezivi cu priza la rece (timp mare de întarire, necesita presare).

Materiale: organice, anorganice, elstomeri, rasini termoplaste, rasini termorigide,
conform:
STAS 6643-80 - adezivi ureo-formaldehidici;
STAS 88-81 – clei de oase;
STAS 89-80 – clei de piele;
STAS 3726-76 – clei de nitroceluloza.

Indicatii tehnologice

1) Pregatirea (curatarea) suprafetelor (mecanic sau chimic): sablare cu nisip fin de cuart
pur sau spalarea cu tricloetilena, etanol sau acetona. Urmeaza degresarea în baie alcalina si
spalarea cu jet de apa. Când piesele sunt perfect curatate pe întreaga suprafata se formeaza o
pelicula de apa continua.
2) Pregatirea cleiului (între 30’ si 24h).
3) Aplicarea adezivului se face manual (spaclu, perie, role, baie) sau mecanic.
4) Întarire libera, fara suprapunerea pieselor.
5) Îmbinarea propriu- zisa se face prin suprapunerea pieselor si mentinerea lor la
temperatura de lucru 20° ... 315°C la presiuni între 0,1 si 3,5 MPa. Timpul de întarire este întins
de la secunde la saptamâni.
Adezivul, prin moleculele sale, adera la suprafetele de asamblare prin forte
intermoleculare care pot fi completate prin legaturi de valenta ale atomilor de suprafata (forte
Van der Waals).
6) Controlul se face prin ciocanire (ton înalt – calitate buna, ton jos - defecte) cu
ultrasunete sau distructiv.
Atentie la protectia muncii (pericol de incendiu)!



104
Exemple de adezivi:

- rasini epoxifenolice (pentru oteluri inoxidabile si titan);
- rasini epoxipoliamidice (pentru asamblarea oricarui material);
- rasini fenolice-neopren (pentru rezistenta la vibratii, înghet si uleiuri).

Rezistenta maxima a straului de adeziv este la forfecare. Asamblarea prin adeziv
trebuie dublata prin forma, pentru ca stratul de adeziv sa fie doar pentru etansare (creste astfel
capacitatea portanta).

Adezivii (cleiurile) trebuie sa aiba proprietatile:
- rezistenta la desprindere sub sarcina (figura 2.33 a si b);
- rezistenta la desprindere prin cojire (figura 2.33 c);
- rezistenta la oboseala;
- sa suporte variatiile de temperatura.













Figura 2.33

2.4.2 Repartizarea tensiunilor de forfecare

În figura 2.34 sunt prezentate fazele solicitarii unei asamblari cu adezivi solicitate
transversal.











Figura 2.34

Pentru a atenua variatia tensiunii la capete (figura 2.34 c) se combina adezivi
termorigizi cu cei termoplastici.
Cresterea rezistentei mecanice a asamblarii creste cu marirea suprafetei de
suprapunere (dar nu oricât de mult). Marirea grosimii stratului de ulei duce la cresterea

a)
c)
b)
stare neîncarcata
F = 0
a)
încarcare joasa cu
piese nedeformabile
f
τ
b)
încarcare înalta cu
piese deformabile
f
τ
c)
105
rezistentei, pâna la o anumita valoare, apoi rezistenta scade brusc, la grosimi mari de strat
adeziv. Rezistenta nu depinde de latimea suprapunerii. Rezistenta asamblarii depinde de
temperatura de exploatare si de umiditate.
Calculul asamblarilor cu adezivi se face în acelasi mod ca la asmablarile prin lipire,
dar modelele de calcul trebuie validate prin experiment. Rezistentele admisibile sunt stabilite,
de asemenea, experimental. La îmbinarea pieselor din material plastic τ
af
= 9MPa (solicitari
statice), 6 MPa (solicitari oscilante) si 3MPa (solicitari alternant simetrice).

2.4.3 Solutii constructive

În figurile 2.35 si 2.36 sunt prezentate câteva aplicatii de asamblari cu adezivi.
Solutia din figura 2.35 a) – nu este recomandabila.
Figura 2.35 e) - cota recomandata: l = (5...10)⋅s
Figura 2.35 h) si k) - cota recomandata: l = (2,5...5)⋅s
Figura 2.35 g) si j) - cota recomandata: l = (10...15)⋅s



































m) n)
b) a) c)
l
f) d) e)
l
s

l) k) j)
l
s

i) h)
l
s

g)
s

106




















Figura 2.35










Figura 2.36


2.5 Bibliografie

1. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Gheorghiu, N., Organe de masini,
Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1985.
2. Manolescu, N., Andrian, A., Costinescu, V., Manualul inginerului mecanic, Editura
tehnica, Bucuresti, 1976.
3. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1970.
4. Decker, K. H., Machienenelemente, Carl Hanser Verlag München Wien, 1997.
5. Shigley, J. E., Mechanical Engineering Design, McGraw-Hill Book Company, New
York, 1986.
u) v) w)
o) p)
q) r)
s)
t)

Fig. 2.2 b) La avioane si la caroserii auto se utilizeaza, de obicei, nituri tubulare asamblate mecanizat sau automatizat. Cum niturile din industria automobilelor si aviatiei sunt de dimensiuni mici, nituirea se face la rece. Pentru industria de aviatie se utilizeaza tehnologii performante, precum cele sugerate de figurile 2.2 si 2.3. Dupa tragerea tirantului (figura 2.2 b), peretele exterior al nitului tubular ia contact cu peretele gaurii date în tablele care urmeaza sa fie asamblate, iar deformarea laterala a corpului cilindric al nitului tubular asigura solidarizarea tablelor. La varianta din fig. 2.3 deformarea corpului nitului tubular este determinata de forma conjugata a gaurii conice a nitului cu a capului tirantului care va ramâne, dupa rupere, încastrat în el. Strângerea realizata la variantele prezentate este foarte puternica, asa încât este asigurata si etanseitatea asamblarii. 70°

cap detasabil nit tirant

piesa de presiune
N 2

table
N 2

N Figura 2.3 a) 80

îndreptarea tablelor. . 2. pentru a nu se produce curenti galvanici cu efect de coroziune.gaurire prin stantare sau cu burghiul.nituirea la rece.Figura 2.nitul si tablele asamblate trebuie sa fie apropiate ca natura. . OL 37 STAS 500/2 .1.aliajele Al-Cu-Mg se întaresc la temperatura camerei de la sine si. dar care nu întrunesc decât în mica masura conditiile prezentate mai sus. pentru diametre mai mari de 12 mm. .1. Pentru realizarea structurilor nituite din constructia de avioane se utilizeaza diferite aliaje de aluminiu. Pentru asamblari obisnuite.asigurarea strângerii în conditii variate de temperatura (coeficient de dilatare apropiat de cel al tablelor asamblate). nituirea se poate face la rece. Etapele nituirii clasice (fig.formare usoara.3 b) 2.3 c) Materialele pentru nituri trebuie sa îndeplineasca simultan mai multe cerinte: . pentru ca la cald tablele din aluminiu îsi pierd din rezistenta. 81 .2 Tehnologie De regula. deci. . pentru diametre mai mici de 12 mm sau la cald. Materiale pentru nituri Figura 2.gaurirea cu burghiul pentru evitarea fisurarii marginilor tablelor. .1. . 2. se utilizeaza nituri din oteluri de mica rezistenta – usor de deformat (OL 34. trebuie depozitate la temperaturi joase sau tratate termic. 2. .mentinerea strângerii în timp. .umplerea completa a gaurii. .suprapunerea gaurilor.1.debavurarea gaurilor.80). înainte de nituire.1) sunt: .3 Nituirea metalelor usoare (aliaje de aluminiu) Pentru asamblarile caracteristice structurilor de aviatie se fac urmatoarele recomandari: .

Strângerea nitului nu este.coeficientul de frecare dintre table N F1 < µ⋅N N Figura 2. capul nitului este solicitat la strivire si la forfecare (figura 2.6 si figura 2. în limita jocului dintre corpul nitului si peretele gaurii din table. are loc o mica deplasare a tablelor cu frecare.5 Daca F1 > µ⋅N. la strivire. deci. τf N F1 N σs F1 N N µ .5).2.4 În cazul în care strângerea nu este suficient de puternica (figura 2. tensiunea de forfecare si/sau strivire depaseste limita de curgere si deformatiile devin plastice (figura 2. tot în domeniul elastic. Prin cresterea în continuare a sarcinii F1 corpul nitului va fi solicitat. însa.4 Procesul trans miterii fortei prin asamblarile nituite La o asamblare corect facuta strângerea tablelor este atât de mare încât preluarea fortei F1 se face prin frecarea dintre table. N F1 N F1 N N F1 ≥ µ⋅N Figura 2.1.6 a) 82 Figura 2. complet controlabila si nu este garantata. N F1 2 F1 F1 F1 2 F1 2 Figura 2. încovoiere (eventual) si forfecare. Solicitarea tijei nitului este.7). întinderea.4).6 b) F1 2 .

referitor la strângerea tablelor si la solicitarea niturilor.6 c) F joc nit/table cota „b” << decât „a” a) b) c) deplasare transversala Figura 2. pentru ca nu poate fi cunoscuta nici valoarea strângerii N.7 În cazul (probabil) în care forta exterioara F1 este preluata si prin forfecarea niturilor si prin frecarea dintre table (figura 2.8) se poate scrie: µ⋅N ≤ F1 F1 = FI + FII = µ⋅(σt ⋅A) + τf⋅A F1 = A⋅(µ⋅σt + τf) Situatia reprezinta o nedeterminare greu de ridicat.8 Din cele prezentate rezulta ca exista mai multe situatii posibile. N F1 FI FII F1 N Figura 2.F1 2 F1 F1 2 Figura 2. 83 .

dar care compenseaza neajunsul legat de imposibilitatea cunoasterii strângerii reale dintre table. astfel: τf = F1 ≤ τ af 2 π ⋅ d1 4 (2. . σ′s F1 s1 s2 ′ σ′s N N σs m τ′ .Daca µ⋅N = 0.transmiterea partiala a fortei exterioare prin frecare se ia în considerare doar prin alegerea corespunzatoare (mai mica) a tensiunii admisibile.9 sunt prezentate toate solicitarile care apar în/pe corpul si în/pe capul nitului. Ipoteze le de calcul.se presupune ca tija (corpul) nitului umple complet gaura din table. .1.5 Solicitari generale ale nitului În figura 2.daca exista evident un nit mai intens solicitat. la o supradimensionare a niturilor care nu poate fi evitata. .forta exterioara se repartizeaza uniform pe nituri.tensiunile se repartizeaza uniform pe sectiunea transversala a corpului nitului. adica strângerea tablelor este practic nula) niturile sunt solicitate la forfecare si la strivire. astfel. în conditiile aratate sunt: . 2. Acest ultim caz reprezinta o situatie nefavorabila si este luata ca baza acoperitoare de calcul. . . Se ajunge. s min ⋅ d1 (2.1) unde F1 este forta care revine unui nit. numai el se calculeaza celelalte ramânând supradimensionate. .9 d1 ′ σ′s F1 σs max τ ′f′ 84 . Cum capul este supradimensionat si necunoscând strângerea N se face numai calculul tijei la strivire si la forfecare. σs = F1 ≤ σ as .se neglijeaza încovoierea nitului. σas pentru materialul cel mai putin rezistent (nit sau tabla).toate niturile au acelasi diametru. (N = 0.2) S-a admis ipoteza suplimentara ca tensiunea de strivire este distribuita uniform pe aria laterala a semicilindrului de înaltime smin si de diametru d1 . σ t f Figura 2.

8)⋅d1 .2.4) F1 = (t − d 1 ) ⋅ s min ⋅ σ*) t σ*) ≤ σ*) t at τ*) af *) tensiune de tractiune în table În general.3) (2.10.1.11..6 Calculul tablelor Conform datelor din figura 2.. 2.7 Forfecarea tablelor între rânduri Daca exista mai multe rânduri de nituri. tablele sunt solicitate la forfecare si la tractiune: τ* f s tractiune tabla F t F e Figura 2.10 d   F1 = 2 ⋅  e − 1  ⋅ s min ⋅ τ*) f 2   τ *) f ≤ *) tensiune de forfecare în table (2. se recomanda ca tmax = (6 .11 85 .1. asa cum sugereaza figura 2. e F e1 F Figura 2. atunci se impune si verificarea tensiunii de forfecare.

t = (2.2 (cm)..F1 = 2 ⋅ (e1 − d1 ) ⋅ s min ⋅ τ**) f τ **) f ≤ τ*) af **) – tensiunea de forfecare longitudinala a tablelor (2. se recomanda ca asamblarea sa fie realizata cu nituri multe si de diametru mic (3 .6) FL = ∑ i x ⋅ Fx ⋅ rx . plus nitul central din punctul S – centrul de simetrie al figurii nituite. e1 = (2.8 Calculul unei asamblari nituite solicitate excentric În figura 2.12 este reprezentata o asamblare cu 9 nituri dispuse pe doua cercuri. x =1 n=2 în care i – numarul total de nituri si ix – numarul de nituri de pe cercul x.12 F0 = F i n (2. prin reducere. în fiecare dintre nituri sub forma încarcarii F0. 2.5…3)⋅d1 De asemenea.5) Pentru asamblarile nituite din aviatie se recomanda valorile: d1 = 1.1. respectiv de fortele F2 de pe cercul 2.5…6)⋅d1 . d1 ≤ 13 mm.5⋅s + 0. Evident ca sarcina exterioara F se regaseste. în acest fel concentratorii de tensiune sunt mai mici. e = 2⋅d1 . Momentul dat de forta F în raport cu punctul S este preluat de nituri prin fortele F1 de pe cercul 1. 1 2 I F1 a F0 S a F0 F0 r1 r2 F2 F F0 II a a L Figura 2. pentru ca. 86 . 6 mm).

Pentru verificari se recomanda: τ af = ( 0. F2 ) (2.0.. se face ipoteza ca sarcinile variaza invers proportional cu raza.7) ⋅ σ at σ as = ( 2. ca procedeu de asamblare nedemontabila.8) Prin metoda prezentata la paragraful 2.În plus.13 ne permite sa facem constatarea ca orice cordon de sudura reprezinta un important concentrator de tensiune.13 87 metal de baza .6. zona cu structura modificata datorita temperaturii înalte de sudare (2..5 se face verificarea niturilor I si II la încarcarea Fmax.5) ⋅ τ af 2.2 Asamblari prin sudare 2.9) metal de adaos zona de interdifuziune si aliere a metalului de baza cu cel de aport Figura 2. fara sau cu adaos de material de compozitie asemanatoare. 2.2.1 Procedee tehnologice Sudarea metalelor...2 Zonele caracteristice asamblarii sudate prin aport de material Simpla observare a figurii 2.1. respectiv F1 r2 Niturile cele mai solicitate sunt niturile I si II cu forta: 2 2 Fmax = F0 + F2 + 2 ⋅ F0 ⋅ F2 ⋅ cos(F0 . r1 r2 F2 = Fmax r1 ⋅ F2 ⋅ r1 + i 2 ⋅ F2 ⋅ r2 r2 (2.2.2. cu sau fara presare.7) FL = i 1 ⋅ F1 ⋅ r1 + i 2 ⋅ F2 ⋅ r2 = i 1 ⋅ FL = F2 ⋅ (i1 ⋅ r12 + i 2 ⋅ r2 ) ⇒ F2 . se poate realiza prin unul dintre urmatoarele procedee: prin aducerea pâna la plasticizare sau pâna la topire a pieselor alaturate (cu sau fara sursa de caldura). F1 F2 = . ceea ce permite aflarea fortelor F1 si F2 .

.2.2.2.reparatii usoare.productivitate ridicata (mecanizare.materiale de adaos putin pretentioase (electrozii sunt.6.6 Calculul îmbinarilor sudate 2.folosirea mai judicioasa a materialului (profile.2. OL 42. sudabilitatea scade cu cresterea procentului de carbon. . OL 70) si otelurile aliate au tendinta de fisurare. 2. principalele avantaje ale asamblarilor sudate: . de pregatirea operatiei etc.buna comportare în exploatare.controlul implica aparataj special (raze X sau ultrasunete). se recomanda sudarea cu arc electric. 2. cu pericolul aparitiei tensiunilor interne. . Pentru oteluri înalt aliate (cu conductivitate termica redusa). pentru ca pune probleme proiectantilor: .solutii posibile pentru subansambluri agabaritice.adaosuri reduse de prelucrare.2.10) ls = l − 2 ⋅ s 88 . .operatiile pregatitoare sunt usor de realizat si nu sunt costisitoare. σ ts = F ≤ σ as ls ⋅ a (2. producându-se fisurari. ceea ce micsoreaza durata de încalzire. .tensiunile remanente în zona sudurii trebuie eliminate (prin detensionare prin ciocanire sau prin tratament termic). Otelurile cu mult carbon (de peste 0. identici cu materialul pieselor asamblate). . ..15%) devin dure si casante în zona sudurii.4 Dezavantajele asamblarilor sudate Este important de urmarit lista de mai jos. de regula.lipsa elementelor intermediare. La sudarea autogena a pieselor cu pereti subtiri din oteluri de înalta rezistenta (pentru motoare de aviatie) pot aparea fisuri în vecinatatea cordoanelor. asa cum este sugerat în figura 2. Otelurile mai bogate în carbon (OL 60. pericolul se diminueaza prin limitarea continutului de sulf si fosfor. OL 50) se sudeaza cu usurinta.2.3 Avantajele procedeului Prezentam. mai jos.14. de utilaj. 2. . cu atât mai mult cu cât procentul de carbon este mai înalt. fenomen evitat prin preîncalzirea reperelor care urmeaza a fi sudate si alegerea corespunzatoare a electrozilor. în special la piese mari. automatizare). platbande). .1 Îmbinarea cap la cap Solicitarea cordonului este la tractiune.5 Sudabilitatea Otelurile cu carbon putin (OL 37. . astfel încât sudarea lor este dificila si nesigura. de pozitia sudurii.calitatea cusaturilor depinde de calificarea personalului lucrator.

Peste aceasta valoare rezistenta sudurii nu mai creste. asa încât din lungimea fizica reala a cordonului se scad lungimile s. conform figurii 2. conditia de egala rezistenta a sectiunilor cusaturii si materialului de baza este.În calcul se tine cont de arderile locale produse la capetele cordonului. acoperitor. aparând concentratori de eforturi prohibitivi.14 F M M Figura 2. Rezulta a = (1. Daca solicitarea ansamblului este la încovoiere atunci rezulta.2 .25)⋅s.. pentru aceleasi tensiuni admisibile: F = l ⋅ a ⋅ σ a sudura = l ⋅ a ⋅ ϕ ⋅ σa ⇒a= s . 1..11) Sudura F l F F l s a Figura 2.15 În ipoteza ls ≅ l.15: σi = M a ⋅l2 6 ≤ σa i (2.coeficient de calitate a sudurii (ϕ > 1). ls. lungimea de calcul fiind. 89 . deci a ≥ s ϕ tabla = l ⋅ s ⋅ σ a tabla (2.12) în care ϕ .

6.6. conform unei metode confirmate experimental.3 Îmbinarea frontala de colt Sudura monofrontala (figura 2.2.14) 2.2.13) σ ech s = σ 2 + 3 ⋅ τ 2 ≤ σ as ts fs (2. 90 . Celelalte date geometrice si sarcinile sunt date în figura 2.18 sunt prezentate variantele geometrice în care se pot realiza cordoanele de colt: varianta cu a = s preia sarcina maxima. varianta cu a = 0.5 s are un concentrator minim de tensiuni. dar prezinta dezavantajul concentratorului de tensiuni prea ridicat.2 Îmbinare oblica cap la cap Se considera a = s.17) este solicitata la întindere si la forfecare. 2 a F⋅cos 45° F F e F a = s⋅sin 45° F⋅sin 45° Figura 2. 2 Varianta de compromis este cu a = s.16 F ⋅ sin α ls ⋅s F ⋅ cos α τ fs = ls ⋅ s σ ts =        ls = l − 2⋅s sin α (2.2.16. În figura 2. dar preia o încarcare redusa. F⋅cosα F F l F α F⋅sinα Figura 2.17 Tensiunile componente (tractiune si forfecare) se aduna geometric.

pentru ca se reduce astfel efectul de aliniere a tablelor. .16) Considerând modul de determinare a efortului echivalent ca fiind discutabil si datorita concentratorului puternic de eforturi dat de sudura se face.18) Recomandari constructive: .19). . doar un calcul conventional la forfecare: F ≤ τ afs pentru sudura monofrontala ls ⋅a 1 F τ fs = ⋅ ≤ τ afs pentru sudura bifrontala 2 ls ⋅ a τ fs = (2.5⋅s Figura 2.17) (2.15) σ ech = σ 2 + τ 2 = ts fs a= 2 ⋅s 2 a = 0. bifrontala (vezi si linia întrerupta din figura 2. atunci σ ts = τ fs = σ ech = 2 F ⋅ 4 ls ⋅ a 2 F ⋅ 4 ls ⋅ a 1 F ⋅ ≤ σ as 2 ls ⋅ a (2.σ ts = τ fs = F 2 F ⋅ sin 45° = ⋅ ls ⋅ a 2 ls ⋅ a F 2 F ⋅ cos 45° = ⋅ ls ⋅ a 2 ls ⋅ a F ≤ σas ls ⋅ a (2.17).relizarea de cordoane bifrontale.18 a=s Daca sudura este dubla.cordoane cu sectiune cu concentratori redusi (figura 2. Figura 2. în acest caz.lungime mare de suprapunere (> 4⋅s).19 91 .

22) Se poate considera ca distributia de eforturi este aproape de medie la lungimi l1 < 50⋅a.6.20) (2.21) a ⋅ l2 s 6 a ⋅ l s2 Ws = 2 ⋅ 6 Ws = 2.2. 92 .20).21 τ fs = F ≤ τ afs 2 ⋅ l s1 ⋅ a l s1 = l1 − 2 ⋅ s a = 0 .2.5 Îmbinarea de colt bilaterala solicitata axial Solicitarea cordoanelor este forfecarea condsiderata a fi distribuita uniform. dar la capetele cordoanelor lungi tensiunile prezinta valori mai mari decât media (figura 2.21).20 σ is = M ≤ σ ais Ws (2.19) pentru sudura monofrontala pentru sudura bifrontala (2. M l M Figura 2.7 ⋅ s (2.2.6.4 Îmbinarea de colt frontala sub actiunea unui moment încovoietor Singura solicitare a cordonului este încovoierea (figura 2. F l F a l1 distributia reala a tensiunilor de forfecare Figura 2.

F2 M l0 (2.22 F ⋅ l0 = M ⇒ F = F ≤ τ afs l s1 ⋅ a l s1 = l1 − 2 ⋅ s τ fs = 2.2.22). F M F l0 M l1 Figura 2.6.23 93 .7 Îmbinarea de colt bilaterala cu cordoane inegale Forta exterioara F se regaseste în cordoanele de sudura sub forma componentelor F1 si F2 care dau solicitari de forfecare (figura 2.6.6 Îmbinarea de colt bilaterala solicitata prin moment încovoietor Momentul M se converteste în cuplul fortelor F care solicita cordoanele de sudura la forfecare (figura 2.2.23) l′′ 1 F1 ′ l1 l1 l2 F Figura 2.2. Din conditia atingerii tensiunii admisibile se pot determina lungimile cordoanelor de sudura.23).

2.24) (2. prezinta siguranta în exploatare.6.25) (2.7 ⋅ s ⋅ τ afs F2 " l1s = 0.6. a D a Mt D+2⋅a D Figura 2. n fiind num[rul punctelor de sudura: τ fs = F π ⋅ d2 n⋅ 4 ≤ τafs (2.25 se poate efectua un calcul aproximativ.7 ⋅ s ⋅ τ afs 2.24).27) π ⋅ (D + 2 ⋅ a ) 4 − D4 Wps = 16 ⋅ (D + 2 ⋅ a ) [ ] (2.26) Modelul de calcul este bazat pe faptul ca în cordon se produce o tensiune de rasucire (figura 2.8 Îmbinarea de colt circulara închisa supusa unui moment de torsiune (2.9 Cusaturi sudate prin puncte (constructii cu pereti subtiri) Des utilizate în industria constructiilor de masini.calculul este dificil. aceasta solutie de asamblare este rapida. dar prezinta câteva inconveniente printre care: .24 τ ts = Mt ≤ τ ats Wps (2. .29) 94 .28) 2.raportul grosimilor tablelor trebuie sa fie maximum 3. Cu datele din figura 2. poate fi mecanizata sau automatizata.l2  F1 = F ⋅ l + l F1 + F2 = F  1 2 ⇒  F1 ⋅ l1 = F2 ⋅ l 2 l1  F = F ⋅  2 l1 + l 2  F1 ' l1s = 0.2.

k 1 . astfel: Fc = β1 ⋅ β 2 ⋅ β3 ⋅ F.tractiune .2.compresiune .75 0. 0. σ a .25 2. 95 .7 Eforturile de calcul din cordoanele de sudura Forta de calcul.2.8 Eforturile unitare admisibile pentru cordoanele de sudura Tensiunile admisibile pentru calculul cordoanelor de sudura solicitate static σas se determina în functie de tensiunea admisibila la tractiune pentru materialul de baza σa. M c = β1 ⋅ β 2 ⋅ β3 ⋅ M.tine cont de prezenta socurilor.2L1.coeficient care tine cont de forma sectiunii si de solicitare (Tabelul 2. k 0 .coeficient de importanta a asamblarii..rezistenta admisibila a materialului de baza.65 Cap la cap De colt Asamblarilor sudate solicitate la oboseala au un algoritm de calcul specific.85 .3 .d F F F F Figura 2. β1 = 1L1.65 0.9 0.forfecare Orice tip de solicitare k1 0.5 .1). 2.1 Tipul îmbinarii Solicitarea .8 0.dat de gradul de cunoastere a eforturilor. Tabelul 2..încovoiere . respectiv momentul de calcul la care pot fi solicitate cordoanele de sudura pleaca de la valorile nominale multiplicate prin coeficienti. β3 = 1. β2 = 1L3 . având în vedere factorii de mai jos: σ as = k 0 ⋅ k1 ⋅ σ a .coeficient de calitate.

.9 Recomandari privind asamblarile sudate 1. . Se recomanda realizarea cordoanelor lungi si subtiri (reprezentând concentratori de tensiuni redusi). 5. succesiune de cordoane bine gândita. A se evita. electronica. .mentinerea formei dupa lipire.tehnica nucleara.aviatie (camere de ardere).rezistenta redusa. 3.2.2. Domenii de utilizare: . treceri treptate de la piesa masiva la cea subtire.posibilitatea asamblarii pieselor din metale diferite (cu exceptia celor de Al si Mg care se lipesc numai între ele). Diminuarea concentratorilor de eforturi si evitarea suprapunerii acestora. . . treceri numeroase la cordoanele înalte (dupa fiecare trecere se va face detensionarea mecanica sau prin tratament termic).frigotehnie . intersectia cordoanelor. . cu concentratori de tensiuni redusi.carcase. . . distanta mare între cordoanele paralele. aparatura electrotehnica.industria alimentara (conserve). 4. . .vehicule usoare. 2. pe cât posibil. Lipirea se realizeaza prin difuziunea particulelor aliajului în materialul de baza si prin formarea unei mici zone de aliere. fire) fara pericolul arderii.lipsa tensiunilor interne (temperaturi joase de lucru). Dezavantajele procedeului: .aparate de masura.conexiunea conductorilor electrici (lipire cu ciocanul). .i ridica calitatea. Se recomanda realizarea cordoanelor simetrice pentru a se compensa deformatiile remanente de dupa racire.tevi pentru schimbatoare de caldura.posibilitatea asamblarii pieselor subtiri (table.aparatura de uz casnic.lipsa concentratorilor si evitarea aparitiei fisurilor. . aparatura medicala. scule (placute dure aschietoare). Avantajele procedeului: . . . Clasificare: . Accesibilitata sudurii pentru a. 6. Forma cordoanelor de sudura trebuie sa permita un flux continuu al liniilor de forta.rezistenta locala slaba la coroziune. .3. 2.lipituri metalice tari (ttop > 450°C). Asamblari prin lipire Este o asamblare nedemontabila a pieselor metalice cu ajutorul unui material de adaos (aliaj de lipit) adus în stare topita la o temperatura cu minimum 50°C sub temperatura de topire a pieselor de asamblat.lipituri metalice moi (ttop ≤ 450°C). 96 .

polizorul sau prin aschiere sumara. Cu si aliajele sale (unicate sau serie). Se introduce toata piesa dupa ce. Mg. • • Modul de executare Cu ciocanul de lipit Caracteristici Ciocanul se încalzeste la o temperatura mai mare decât cea la care se topeste aliajul de lipit. rubin sau CO2 . Aceasta reactioneaza cu Al (material de baza) si depune Zn pe rost. boraxul topit (pentru lipiturile tari). pila. . Laser YAG. potasiu si litiu. Aliajul topit difuzeaza mai usor.3. de regula. alcooli etc. Lipituri moi sau tari. pentru a se Cu rezistente electrice (efect evita supraîncalzirile locale. stearina.2. Lampa de mâna sau flacara oxiacetilenica.1 Tehnologia îmbinarilor prin lipire • • Curatarea pâna la lustruire pentru îndepartarea oxizilor si impuritatilor. Tabelul 2. sacâzul. Dupa lipire se face un control nedistructiv sau distructiv (prin sondaj). cupru sau aliaje. Otel. serie mare. pulberi) ca de exemplu: colofoniul. Piese mari. Joule) Timp redus de încalzire. 97 . Cu flacara (lampa de mâna) Electrozi de Cu. astfel: .2.2 Domenii de aplicare Lipituri moi (unicate. Electronica Cu raze laser Cu flux reactiv de lipire Aluminiu (metoda unica de lipire a aluminiului). Ge. Prin inductie Locul de lipit este încalzit prin curent electric variabil. cu fluxuri de lipit (lichide. acizi. fluoratii sau cloratii de amoniu. serie mare Încalzire în cuptor Cu ultrasunete Pentru Al. paste. Productie în flux continuu (serie mare). Fluxul contine clorura de zinc încalzita la 345÷380°C.chimica: cu tetraclorura de carbon. în prealabil. Ag. Cu. Proces automatizat. fosfat trisodic. Productivitate mare. Metodele de lipire sunt prezentate în Tabelul 2.mecanica: cu peria de sârma. Încalzirea baii se face cu Cufundarea în baie de sare electrozi de grafit. acidul clorhidric. Lipituri moi sau tari. electrotehnica). Pentru materiale feromagnetice. clorura de amoniu (pentru lipiturile moi) si acidul boric. În cuptor exista atmosfera protectoare de gaz. s-a depus materialul de adaos. Protectia lipirii se face. Piesele de topita (baie de aliaj de lipit) asamblat se introduc în baie în zona de lipire.

26 l l≤ d a) d b) c) p d) e) Figura 2.27 98 f) . .2.28. o Ag-Pb-Sn (Ttop = 235÷310°C).Aliaje de lipit utilizate: o Sn-Pb. la 20°C).Temperatura de exploatare mai mica de 300°C. Particularitatile constructive sunt prezentate în figurile 2. l a) s b) l ≤ (4÷6)⋅s. .26 – 2. altfel nu patrunde aliajul de lipit c) Figura 2.3.Rezistenta redusa la forfecare (< 40 MPa.1 Lipituri moi Caracteristicile generale ale acestui procedeu sunt: . cu adaosuri de Sb (Ttop = 183÷325°C).1.

Alamele de lipit (Cu-Zn) – STAS 204-77 cu adaosuri de Si sau Sn se folosesc la lipirea pieselor importante (oteluri. asamblarile au τaf = 42 . Piesele din otel se lipesc cu fluxuri de acid hidrocloric cu Zn.3 Lipituri tari Caracteristicile lipiturilor tari sunt: . 4) Otelurile inoxidabile sunt dificil de lipit din cauza oxidului de suprafata si a conductibilitatii termice scazute. K. Au. Cd sau pot fi aliaje de Zn + (3÷10%)Al sau Cu. cu precautii).3.sunt folosite la îmbinari de rezistenta . . Dupa lipire se face o recoacere la 250÷270°C.comparabile cu sudura. Mg.1. aliaje de Ni. Aliajele de lipit se livreaza sub forma de bare. nichel si aliaje de nichel. Ag. ultrasonic sau chimic.1. metale dure (carburi metalice) si metale pretioase. sârma sau graunte. Aliaje pentru lipire: Al-Si. Se recomanda curatarea perfecta a suprafetelor (mecanic sau chimic). Fluxuri utilizate pentru usurarea lipirii: fluorati sau clorati de Na. Cu-Zn. 99 d) e) .28 2. asamblarea tevilor.au rezistenta mecanica ridicata. Aliajele de Ag (STAS 8971-80) se utilizeaza pentru lipituri importante la piese din oteluri. respectiv 260°C).. borati. Pentru aliajele de lipit cu temperatura de topire de pâna la 315°C. Suprafetele de lipit trebuie curatate perfect de grasimi si mai ales de stratul de oxid (cu perie cu fibre de sticla sau de otel. tehnica frigorifica. aviatie). . datorita conductivitatii termice ridicate si a tenacitatii cauzate de stratul de oxid. 3) Aliajele de cupru – Alamele (aliajele Cu-Zn) se lipesc folosind fluxuri active de clorura de Zn sau amoniu si acid clorhidric liber. 2) Lipirea magneziului se recomanda numai pentru umplerea unor defecte de suprafata.p a) b) c) Figura 2. fonte maleabile. borax topit. la temperatura de exploatare de maxim 180°C.. Alumiul turnat nu se lipeste. Pb + Zn. fluorborati. otel inoxidabil. 2. În anumite conditii se pot lipi si aliaje de Al. nichel si uneori cupru. Dupa lipire se îndeparteaza fluxul coroziv. Îmbinarile au o rezistenta buna la forfecare (40÷50 MPa). cu clorura de Zn).etansare supuse la solicitari mici si mijlocii (placute dure aschietoare. Aliajele de lipit pot fi pe baza de Sn. instalatii nucleare. Încalzirea se realizeaza cu flacara.2 Aspecte particulare 1) Lipirea aluminiului este dificila. asamblari arbore-butuc. 280 MPa. Li. Se folosesc aliaje de lipit cu 60%Cd + 20%Zn + 10%Sn sau 90%Cd + 10%Zn (punctele de topire sunt de 150°C. titan si aliajele sale.3. etc.

Aliajele de lipit sunt: 82%Au + 18%Ni (Ttop < 950°C) sau Paladiu. Aliajul de adaos este pe baza de Al. în vid.9%Ag. Lipirea în vid se face sub presiune locala.30 100 h) .29 – 2. în cuptor. Pozitionarea pieselor de asamblat se face la rece. asamblarea necesita o dubla acoperire cu Cr si Ni pentru protectie împotriva oxidarii.29 j j j b) canal de aerisire a) j b) j j c) d) j e) j j f) j g) Figura 2. j a) Figura 2. Cu sau Zn.Particularitati tehnologice: 1) Lipirea Aluminiului. Si.nichel (60%Pa + 40%Ni. 3) Lipirea titanului si aliajelor sale: a) 70÷90%Cu si 30÷10%Ni.30. se folosesc fluxuri. 2) Lipirea otelului inoxidabil. Lipire în cuptor. b) 80%Au + 20%Cu sau 99. Ttop < 1250°C). Exemple de îmbinari moi sunt prezentate în figurile 2.

Repartitia tensiunilor de forfecare este neuniforma.31 τf = F ≤ τ af .31 si 2.2.3.32 101 .2 Calculul îmbinarilor prin lipire Lipiturile moi se executa dupa prescriptii tehnologice precise. Exemple de calcul (figurile 2. Lipiturile tari se calculeaza la forfecare ca si asamblarile sudate.30) 2) l F Mt d F Mt Figura 2. τaf determinat experimental b⋅l (2.32) 1) F F l s F s l F τf F b F pentru l > 4⋅s pentru l = (3…4)⋅s τf τf Figura 2. în functie de natura pieselor asamblate si de natura aliajului de lipit.

d 2.0.4.2 ≤ ≤ 0.pentru asamblari arbore-butuc. permite asamblarea pieselor foarte subtiri. se asambleaza orice material cu orice material. 102 . la cald sau la rece. . nu sunt necesare instalatii costisitoare. De obicei. amortizarea vibratiilor... Dezavantajele procedeului: temperatura de exploatare este scazuta (< 120°C). îmbatrânire rapida. aspect placut.4 Asamblari prin încleiere (cu adezivi) 2. lipsa concentratorilor de tensiuni. sensibilitate la socuri. asamblarile nu rezista la temperaturi scazute.pentru îmbinari cu solicitare variabila. se adopta constructiv dimensiuni de îmbinare. izolatoare termic. nu apar transformari structurale în materialele de baza. distributie uniforma a tensiunilor.l = 25⋅s . etanseitate. sensibilitate la încovoiere.l = 12⋅s .l = 4⋅s .1 Generalitati Prin acest procedeu se asambleaza piese metalice sau nemetalice. prezenta ecliselor înlaturând acest neajuns. c = 2. . uneori tehnologia este complicata. izolare fonica. rezistenta la încovoiere. Avantajele procedeului: se evita tensiunile interne (lipseste.31) La tablele suprapuse apar si tensiuni de încovoiere (pe lânga forfecare) cu atât mai mari cu cât lungimea de suprapunere este mai mica. Recomandari constructive: .3 c τf = ' (2. l . de regula.7 . sursa de caldura).F ≤ τ af π⋅d ⋅l 2⋅Mt 1 τ" = ⋅ ≤ τ af f d π⋅d ⋅l τ τ af = r .pentru solicitari statice. greutate redusa. rezistenta la soc termic. apoi se face verificarea experimentala.pentru îmbinari cu eclise duble. cu sau fara presare.

masuri de protectie a operatorului. STAS 3726-76 – clei de nitroceluloza. placute de frâna. b) adezivi nestructurali (pentru asamblari secundare sau atunci când suprafata de asamblare este de mari dimensiuni). Timpul de întarire este întins de la secunde la saptamâni. rasini termoplaste.1 si 3. Adezivii se clasifica în: a) adezivi structurali (pentru asamblari de rezistenta). 3) Aplicarea adezivului se face manual (spaclu. adera la suprafetele de asamblare prin forte intermoleculare care pot fi completate prin legaturi de valenta ale atomilor de suprafata (forte Van der Waals). Indicatii tehnologice 1) Pregatirea (curatarea) suprafetelor (mecanic sau chimic): sablare cu nisip fin de cuart pur sau spalarea cu tricloetilena. d) adezivi cu priza la rece (timp mare de întarire. Materiale si tehnologie: . 2) Pregatirea cleiului (între 30’ si 24h). STAS 89-80 – clei de piele.umplutura (prefuri minerale. etanol sau acetona. asamblarea butucului pe arbore. 315°C la presiuni între 0. rasini termorigide. anorganice. c) adezivi cu priza la cald (necesita instalatii de încalzire). Când piesele sunt perfect curatate pe întreaga suprafata se formeaza o pelicula de apa continua.- totdeauna rezistenta mecanica depinde de respectarea tehnologiei. fibre) – ajuta la cresterea rezistentei mecanice.liantul – material de baza. 5) Îmbinarea propriu. 6) Controlul se face prin ciocanire (ton înalt – calitate buna. pasta sau pulberi. . STAS 88-81 – clei de oase. conform: STAS 6643-80 . micsoreaza contractia si dilatarea termica a stratului de adeziv.catalizatori (rasini termorigide... Materiale: organice. .5 MPa. necesita presare). baie) sau mecanic. oxizi m etalici. saruri) – accelereaza procesul de întarire. Domenii de utilizare: constructii aeronautice (structuri fagure).defecte) cu o ultrasunete sau distructiv. ton j s . Adezivul. perie.adezivi ureo-formaldehidici.zisa se face prin suprapunerea pieselor si mentinerea lor la temperatura de lucru 20° . asigura rezistenta. pentru încleierea la cald sunt necesare dispozitive. prin moleculele sale. fara suprapunerea pieselor. Adezivii se livreaza sub forma de: lichid. Urmeaza degresarea în baie alcalina si spalarea cu jet de apa. role. control dificil. autovehicule.solventul – micsoreaza vâscozitatea pentru asamblare. ambreiaje (fixarea ferodourilor). . Atentie la protectia muncii (pericol de incendiu)! 103 . 4) Întarire libera. elstomeri.

sa suporte variatiile de temperatura. Cresterea rezistentei mecanice a asamblarii creste cu marirea suprafetei de suprapunere (dar nu oricât de mult). .34 c) se combina adezivi termorigizi cu cei termoplastici. . . a) b) c) Figura 2.rezistenta la desprindere sub sarcina (figura 2.33 a si b).33 2.Exemple de adezivi: . pentru ca stratul de adeziv sa fie doar pentru etansare (creste astfel capacitatea portanta). Marirea grosimii stratului de ulei duce la cresterea 104 . F=0 stare neîncarcata a) τf încarcare joasa cu piese nedeformabile b) Figura 2.33 c).4. Adezivii (cleiurile) trebuie sa aiba proprietatile: .rezistenta la desprindere prin cojire (figura 2. . înghet si uleiuri).rezistenta la oboseala.rasini epoxipoliamidice (pentru asamblarea oricarui material).34 τf încarcare înalta cu piese deformabile c) Pentru a atenua variatia tensiunii la capete (figura 2.rasini epoxifenolice (pentru oteluri inoxidabile si titan). . Asamblarea prin adeziv trebuie dublata prin forma.2 Repartizarea tensiunilor de forfecare În figura 2.rasini fenolice-neopren (pentru rezistenta la vibratii. Rezistenta maxima a straului de adeziv este la forfecare.34 sunt prezentate fazele solicitarii unei asamblari cu adezivi solicitate transversal.

apoi rezistenta scade brusc. dar modelele de calcul trebuie validate prin experiment. 6 MPa (solicitari oscilante) si 3MPa (solicitari alternant simetrice). pâna la o anumita valoare. Solutia din figura 2.cota recomandata: l = (5..36 sunt prezentate câteva aplicatii de asamblari cu adezivi. Figura 2.. Rezistenta asamblarii depinde de temperatura de exploatare si de umiditate.rezistentei.5..3 Solutii constructive În figurile 2.15)⋅s a) b) c) l s d) e) f) l s s l g) h) i) l s j) k) l) m) 105 n) . la grosimi mari de strat adeziv. La îmbinarea pieselor din material plastic τaf = 9MPa (solicitari statice).cota recomandata: l = (2.4..35 h) si k) . Rezistentele admisibile sunt stabilite.35 a) – nu este recomandabila.cota recomandata: l = (10..35 e) .5)⋅s Figura 2. de asemenea. experimental. Calculul asamblarilor cu adezivi se face în acelasi mod ca la asmablarile prin lipire.10)⋅s Figura 2.35 si 2.35 g) si j) . Rezistenta nu depinde de latimea suprapunerii. 2..

36 w) 2. N. 2.. Costinescu. Organe de masini. Manolescu. New York. Manea. J. Editura tehnica. I.35 u) v) Figura 2. Manualul inginerului mecanic. Bucuresti.. Carl Hanser Verlag München Wien. 1997. K. E.5 Bibliografie 1. Pavelescu. 1986. Shigley. M. 1985. Machienenelemente. Bucuresti.. A. Radulescu. Gh. McGraw-Hill Book Company. Gafitanu. Editura didactica si pedagogica. 4. Organe de masini. H.. Gh. Editura Tehnica. V.o) p) q) r) s) t) Figura 2. 1970. Gheorghiu. N. 106 .. 5.. Decker. D.. Vol.... Bucuresti. Andrian. 1976. Mechanical Engineering Design. 3.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->