Suferinţele

reumatologice ale
coloanei vertebrale
CURS NR. 6
Reumatismul
degenerativ – artroza/
osteoartrita (OA)
Definiţie

 Cunoscută şi ca boală
articulară degenerativă
sau artrita “wear and
tear”
 Pierdere progresivă a
cartilajului cu
remodelarea osului
subcondral şi deformare
progresivă a articulaţiei
(articulaţiilor)
 Distrugerea cartilajului
poate fi de etiologii
variate
 Definitie
Artroza este o artropatie cronică, dureroasă şi
deformantă, datorată unei alterări (distrugeri) ale cartilajului
articular.
Clinic se caracterizează prin durere, impotenţă
funcţională cu reducerea dureroasă a mişcărilor, având ca
substrat anatomopatologic distrugerea cartilajului, cu
apariţia de osteofite, chiste sau geode în os şi cu dispariţia
interliniului articular.
Radiologic se caracterizează prin modificări de
structură la nivelul interliniului articular şi la nivelul
extremităţilor osoase ce alcătuiesc articulaţia.
Artrozele fac parte din grupa reumatismelor
degenerative şi pot fi întâlnite şi sub denumirea de
osteoartrite sau artrite hipertrofice.
Prevalenţă şi epidemiologie

 Afectează aproximativ 60-90% din populaţia de peste

65 ani
 Sub 45 ani la cele două sexe, este egală (ca
frecvenţă)
 Peste 55 ani este mai frecventă la femei
 OA nodoasă, care implică articulaţiile DIF şi PIF, este
mai frecventă la femei şi la rudele de gradul I de sex
feminin
 Unele persoane sunt mai susceptibile decât
altele

 Este implicată o combinaţie de mai mulţi

factori

 Atât procesele distructive mecanice cât şi

biologice joacă un rol în OA
Factori de risc

 metabolici (hemocromatoza)
 inflamatori (RA, infecţia)
 vârsta
 sexul
 factori genetici
 traumatismele
 greutatea corporală
Clasificare
 Primară  Secundară
 Idiopatică  Post-traumatică
 Localizată sau  Congenitală sau de
generalizată
dezvoltare
 Localizată: genunchi,
şold, coloana vertebrală,
 Localizată sau
mâini generalizată
 Generalizată: articulaţiile  Boala depunerii de calciu
mari şi coloană  Altele:
 articulaţiile periferice mici  Inflamatorie
şi coloană
 Mixte şi coloană
 Necroză avasculară
 OA inflamatorie
 OA este în general o artrită non-inflamatorie.
 Dovezi pentru tipul inflamator: determinate de citokine
(Citokinele sunt molecule de natură proteică ce transmit informații între
celule diferite. Au rolul important de a transmite informații între celulele 
sistemului imunitar - leucocitele. Citokinele intervin și în mecanismele 
inflamației și în apărarea contra agenților infecțioși, în apărarea
antitumorală.)
 Acest tip eroziv inflamator poate avea “flăcări” dar mai târziu
evoluează ca o OA tipică.
 Apare în principal la femei
 Poate fi suspectată în prezenţa unei sinovite active,
condrocalcinozei (radiologic), redorii matinale (mai îndelungată
de 30 min), unui istoric de edem şi dureri nocturne.
O sinteză a procesului

 Cartilajul articular
este distrus

 Leziunile
progresează mai
“adânc”, spre
osul subcondral
 Fragmente de cartilaj
eliberate în articulaţie

 Matricea degenerează

 Eventual, completă
pierdere a cartilajului

 Osul este expus

Procesul – la nivel celular
 Matricea cartilajului are un conţinut crescut de apă şi
conţinut scăzut de proteoglican
 Aceasta este diferit de modificările care apar cu vârsta 
cartilajul “se usucă”
 Creşterea activităţii proteinazelor comparativ cu a
inhibitorilor de proteinaze
 Produşii de degradare a cartilajului determină o reacţie
de tip inflamator a sinovialei
 Citokinele determină degenerarea matricei cartilajului. De
unde provin?
  condrocite
 Ciclul distrucţiei începe
 Apare creşterea osoasă compensatorie – creşte
densitatea osoasă subcondrală
Procesul (continuare)

 Proliferarea osoasă la nivelul marginilor

articulare 

  osteofite

 Se crede că acestea reprezintă os nou format

ca răspuns la degenerarea cartilajului

 Determină restricţia mişcării articulaţiei

Ce trebuie urmărit pe radiografie

 Modificările radiologice sunt vizibile relativ

târziu în evoluţia bolii
 Scleroză subcondrală
 Spaţiul articular se îngustează, în special unde
există stress
 Chişti subcondrali
 Osteofite
 Mineralizarea osului ar trebui să fie normală
Îngustare semnificativă a spaţiului articular precum şi
proliferare osoasă în jurul gâtului femural
Stânga: şold normal
Dreapta: porţiunea superioară a articulaţiei este complet distrusă.
Zonele supralaterale sunt afectate deoarece greutatea este
transferată prin acoperişul acetabulum-ului.
De notat osteoscleroza şi formarea de osteofite (săgeata).
 stânga: aspect Rx normal
 dreapta: cartilaj lezat (tradus prin pensarea
spaţiului articular)
 Spaţiul articular se
îngustează acolo unde este
mai mult stress
 Osul subcondral s-a îngroşat
 Supra-creştere osoasă
Os “dureros” (la contactul osului), la nivelul articulaţiei CMC
şi excrescenţă osoasă mare (osteofit).
Rgx evidenţiază osteofite laterale, deformare în varus, spaţiu articular
îngustat (pacientă în vârstă de 70 ani cu OA)
Stânga: Vedere a cartilajului normal (artroscopic) – alb,
strălucitor, neted
Dreapta: OA severă – pierdere de cartilaj iar osul de
dedesubt este expus
 Se găsesc cristale în articulaţiile
osteoartritice?
 Da
 Cristale de pirofosfat de calciu dihidrat şi
apatită
 Nu au semnificaţie cunoscută şi sunt
asimptomatice
MANIFESTĂRI CLINICE
Reumatism degenerativ -artroze
 SIMPTOME
Durerea articulara
Redoarea articulara < 30’
Reducerea mobilitatii
(antalgică, osteofite, atrofii,
anchiloze)
Impotenta functionala de
diferite grade
MANIFESTĂRI CLINICE
 SEMNE CLINICE
Sensibilitatela palpare
Marire de volum
Tumefactie de parti moi
Cracmente articulare
Limitarea miscarilor active
si pasive
Deformari si anchiloze
Tratament de recuperare
 măsuri de igiena ortopedică a articulaţiilor
 posturări funcţionale
 mobilizări articulare fără încărcare şi din suspendare;
 tracţiuni, manipulări în perioada cronică;
 tonifieri musculare specifice, progresive
 contracţii izometrice ale musculaturii periarticulare;
 corectarea staticii şi mersului, eventual cu mijloace
ortopedice ajutătoare;
 terapie ocupaţională
 hidrokinetoterapie.
SPONDILOZA
  discului iv

 Osteofitoza marginala

 Scleroza subcondrala

 Osteoporoza

vertebrala
SPONDILOZA CERVICALA
ARTROZELE VERTEBRALE
Artrozele coloanei vertebrale (cervicale C4,
C5, dorsale T8 şi lombare L4, L5):
• artroza articulaţiilor interapofizare
(uncartroza)
• artroza articulaţiilor intervertebrale (discuri,
discartroza)
• spondiloză (osteofite)
Forme clinice ale spondilozei cervicale
 Nevralgia cervicobrahială: dureri în regiunea cervicală
care iradiază în diferite teritorii ale membrului superior
 Insuficienţa vertebrobazilară (compresia directă a
arterelor vertebrale, iritarea filetelor nervoase ce
înconjoară arterele vertebrale, de către osteofitele
posterioare) se traduce prin: cefalee occipitală, uneori
frontooccipitală (,,în cască’’), ameţeli, vertij, tulburări
vizuale (scotoame, diplopie), nistagmus, disartrie.
Întoarcerea capului poate da căderi fără pierderea
cunoştinţei.
 Sindromul Barre-Lieou: fenomene de insuficienţă
vertebrobazilară (acufene, vertij, fosfene şi disfagie,
determinate mai ales de mişcările capului).
Cervicalgia
 Cauze:
 procese degenerative artrozice
 SASN (spondilartropatii seronegative)
 Mai rar: traumatice, infecţioase, tumorale, dureri
viscerale proiectate
 Simptomatologie:
 Durere cervicală cu caracter cronic, contractură
musculară reflexă, scăderea mobilităţii
 Durere iradiată: nevralgie Arnold, sindrom nevralgic
cervico-brahial, sindrom de iritaţie medulară
 Tulburări auditive şi vestibulare
 Tulburări vasculare
Nevralgia cervico-brahială

 Cauză: iritare sau compresiune elemente

radiculare cervicale: C5-C7 (cervicartroza,
hernia de disc)
 Durere + parestezii distale – accentuate de
mişcările coloanei, efort de tuse şi strănut
 Uneori dureri precordiale (afectare C6-C7)
 Contracturi musculare ale centurii
scapulohumerale
 Crampe musculare
Tratament de recuperare
 Obiective:
 Reducerea intensităţii durerii
 Reducerea până la eliminare a contracturilor
musculare
 Redobândirea mobilităţii
 Reechilibrarea tonusului muscular
 Durere psihosomatică
 Isterie, psihoze, simulare, anxietate, depresie, stress
 tehnici de relaxare urmate de masaj sedativ al
musculaturii zonale şi apoi de mobilizări progresive.
 Tratamentul fizical
 Electroterapie - proceduri electrice, pentru efectele antialgice,
vasculotrofice şi decontracturante.
Cele mai utilizate tipuri de curenti:
 curenţii de joasă frecvenţă:
- curenţi diadinamici, curenţi Trabert;
 curentul galvanic simplu sau cu ionizare cu clorură de calciu, sulfat
de magneziu, lidocaină;
 curenţii de medie frecvenţă cu efect antialgic cert;
 curenţii de înaltă frecvenţă au efect caloric asupra ţesuturilor
afectate, fără efecte electrolitice şi excitatorii (unde scurte,
microundele);
 uƒltrasunet sau ultrasonoforeza;
 magnetoterapie cu efecte sedative asupra sistemului nervos central.
 Tratament de recuperare
 posturare diurnă în minervă-guler şi nocturnă pe pernă
cervicală şi pat dur
 tehnici şi metode de relaxare
 reeducare posturală a rahisului cervical şi a centurii
scapulare
 mobilizări pasive şi active ale coloanei cervicale în toate
axele, la limita de mobilitate şi fără a provoca durere
 contracţii izometrice ale musculaturii paravertebrale
 tonifieri musculare analitice ale musculaturii cervicale şi
dorsale
 Tonifieri globale ale musculaturii cervicale, dorsale şi
scapulare: FNP, metodele Klapp şi Cotrel, exerciţii
autorezistive
 hidrokinetoterapie, înot, exerciţii sportive adaptate
 conştientizarea posturii şi aliniamentului corect în timpul
activităţii fizice.
Dorsalgia
 Cauze:
 Artroze
 Leziunimusculare, ligamentare
 Procese inflamatorii reumatismale cronice: SASN
 Tulburări de postură, mişcări greşite

 durere: dorsalgie cronică sau acută (contractură

reflexă şi limitarea mobilităţii)
 Nevralgii intercostale, algii ale peretelui toracic şi
abdominal
Tratamentul de recuperare al dorsalgiei
Datorate deficienţelor de statică
vertebrală:

 manipulări în special în sindroamele

interapofizare;
 tehnici şi metode de relaxare
 gimnastică respiratorie
 kinetoterapie specifică de reechilibrare
musculară
 metoda “Şcoala spatelui”
 hidrokinetoterapie, sport terapeutic.
Tratamentul de recuperare al dorsalgiei
Benigne ale tinerelor femei:
 masaj decontracturant dorso-lombar precedat de
termoterapie;
 masaj sedativ urmat de tehnici de relaxare;
 eventual tracţiuni dorsale uşoare
 exerciţii de corectare poziţională.
Psihosomatice: ca la cele cervicale.
Prin perturbări ale mecanicii articulare:
 manipulări şi/sau elongaţii precedate de termoterapie,
la care se asociază masaj decontracturant local→
kinetoterapie ca la dorsalgiile datorate deficienţelor de
statică vertebrală.
SPONDILOZA LOMBARA
SPONDILOZA LOMBARA

 Scolioza
 Osteofite voluminoase
(dreapta)
 Scleroza marginala
 Ingustarea spatiului iv
Lombalgiile
 CAUZE:
 Suferinţa ţesuturilor moi cât şi a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulaţii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate
printr-un proces degenerativ.
 Perioada acută
 dureri intense lombosacrate, cu sau fără iradiere ; bolnavul nu-şi poate calma
durerile nici în decubit
 prezintă contractură lombară, cu sau fără blocadă.
 Perioada subacută
 durerile din decubit au dispărut, bolnavul se poate mişca în pat fără dureri, se
poate deplasa prin cameră
 poate să stea pe un scaun un timp mai mult sau mai puţin limitat, durerea fiind
suportabilă dacă nu-şi mobilizează coloana.
 Perioada cronică
 permite pacientului să-şi mobilizeze coloana
 Durerile moderate, astfel încît nu mai adoptă autoblocarea lombară
 în ortostatism şi mers durerile pot apărea după o perioadă mai lungă de timp ;
pot persista contracturi paravertebrale.
 Perioada de remisiune completă
 între perioadele de boală evidenţiate clinic
Lombalgiile
În faza acută:
Obiectivele acestei perioade sînt următoarele :
 reechilibrarea SNV (creşterea tonusului vagal)
 relaxarea generală, scăderea iritaţiei radiculare
 relaxarea musculaturii lombare dureroase.

 Adoptarea unor posturi antalgice :

 Postura de decubit ventral, cu o pernă relativ mai dură sub abdomen
 Patul înclinat în uşor Trendelenburg (pentru excitarea sinusului
carotidian).
 Decubit dorsal, cu capul şi umerii ridicaţi pe o pernă, genunchii flectaţi cu
un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe tălpi
 Decubit lateral „în cocoş de puşcă“
 Decubit dorsal, cu şoldurile şi genunchii la 90°, gambele sprijinindu- se
pe un scăunel sau o cutie

 Relaxarea musculaturii lombare: exerciţii de facilitare tip hold-relax,

diagonale Kabat
 manipulări şi / sau tracţiuni lombare în lumbago nehiperalgic.
 Lombalgiile
În faza subacută:
 se execută elementele fazei acute + introducerea progresivă a elementelor fazei cronice.
 asuplizarea trunchiului inferior prin exerciţii de remobilizare a coloanei lombare, basculări
de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale şi psoasiliacului
 metoda Williams faza I şi mai târziu II sau metoda Mc. Kenzie

În faza cronică + lombalgiile psihosomatice:

două obiective principale : continuarea asuplizării lombare şi tonifierea musculaturii slabe.
 repaus relativ cu evitarea surmenajului lombar
 metoda de relaxare Schultz→manipulări şi / sau elongaţii
 masaj vascular al membrului inferior în cazul purtării unui lombostat
 mobilizări analitice ale segmentului lombar;
 bascularea pelvisului - metoda Williams III;
 exerciţii izometrice ale musculaturii lombo-fesiere
 asuplizarea psoas-iliac şi ischiogambierilor
 Întindere extensori lombari
 tonifierea paravertebralilor, fesierilor, abdominalilor (pentru realizarea unei poziţii neutre
delordozante şi preluarea de către m abdominali a unei părţi din presiunea transmisă
discurilor)
 metoda “Şcoala spatelui” : conştientizarea poziţiei corecte a coloanei lombare şi bazinului,
“înzăvorârea coloanei lombare”
 hidrokinetoterapie
 terapie ocupaţională
Sciatica vertebrală comună, sciatalgiile:
În faza acută:
 posturarea antalgică în uşoară cifozare lombară →tracţiuni
continue sau intermitente la pat;
 masaj cu gheaţă→masaj lombar decontracturant + masajul
feselor şi al membrului inferior
 exerciţii de respiraţie şi relaxare
 autotracţiunea Cotrel
 contracţii statice ale musculaturii abdominale→ basculări de
bazin→ flexii-extensii ale membrelor inferioare, fără a determina
durere.
În faza subacută şi cronică: ca la lombalgii.

Cruralgia vertebrală comună, meralgia parestezică

(nevralgia femuro-cutanată):
 masaj decontracturant: lombar, fesier, cvadriceps;
 elongaţii vertebrale;
 tonifierea erectorilor paravertebrali
 relaxarea adductorilor coapsei
 Bibliografie
 Antonescu D., Patologia aparatului locomotor, Vol I, Ed. Medicala,
Bucuresti 2008;
 Chiriac Rodica, Notiuni de balneofizioterapie, Ed. Universităţii Gr. T.
Popa, Iasi, 2009;
 Cretu Antoaneta, Afectiunile reumatice care beneficiază de
kinetoterapie, Editura Medicală, Bucureşti 1996;
 Marcu V, Dan Mirela. Kinetoterapie/Physiotherapy. Ed. Universității
din Oradea, 2006.
 Păun C, Tratat de medicină internă – Reumatologie, Ed. Medicala,
Bucuresti 1999
 Rednic Simona. Ghidul de studiu: Reumatologie. Reumatologie
clinică.
 Sîrbu Elena, Kinetoterapia în afecţiunile reumatologice, Editura
Eurobit, Timişoara, 2007.