PROCESE PSIHICE

COGNITIVE
SUPERIOARE

• GÂNDIREA
 GÂNDIREA
1. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA
GÂNDIRII
2. STRUCTURA PSIHOLOGICĂ
INTERNĂ A GÂNDIRII
3. GÂNDIREA CA PROCES DE
REZOLVARE A PROBLEMELOR
4. TIPOLOGIA GÂNDIRII
I. Definirea şi caracterizarea gândirii

• Gândirea este procesul psihic de

reflectare mijlocită şi generalizat-
abstractă – sub forma noţiunilor,
judecăţilor şi raţionamentelor – a
însuşirilor comune, esenţiale şi
necesare ale obiectelor şi a relaţiilor
logice, cauzale dintre ele.

• Gândirea – nivelul cel mai înalt de

prelucrare şi integrare a informaţiei.
 Caracterizarea gândirii
1. Caracterul mijlocit al gândirii
Gândirea

mijlocită prin

experienţa imaginile din

perceptivă reprezentări

•stocate în memorie,
•vehiculate cu ajutorul limbajului
 2. Caracterul general-abstract al gândirii
Gândirea

evidenţiaz se
ă subordonează

însuşiri
unor modele
generale
ale obiectelor
generale
şi
şi abstracte
fenomenelor •noţiuni
•principii
•legi
 3. Gândirea este capacitatea de a rezolva
probleme se apropie de inteligenţă
•
– gândirea – caracter înnăscut
J. Piaget •
dobândit
– inteligenţa se dezvoltă treptat,
stadial

H. Gardner – teoria inteligenţelor multiple:

nu avem o singură inteligenţă,
ci mai multe;
– gândirea – sistem multifazic;
 4. Gândirea ocupă un rol central în
sistemul psihic uman

☞ se bazează pe pe celelalte
funcţii şi disponibilităţi
ale subiectului
Atributul - fenomen esenţă
centralităţ - particular general
- intuitiv-concret formal-
ii
abstract
☞ acţionează ca un mecanism
de
comandă
 II. Structura psihologică internă a gândirii
• Din punct de vedere structural:
- gândirea –sistem de noţiuni, judecăţi,
raţionamente (latura de conţinut)
–sistem de operaţii (latura relaţională)
–sistem de produse (latura operatorie)

Operaţii evaluare, gândire convergentă,

(5) gândire divergentă, memorie,
cunoaştere;
Conţinuturi comportamental, semantic,
(4) simbolic, figural;
Produse unităţi, clase, relaţii, sisteme,
(6) transformări, implicaţii
Structură multifactorială: 5x4x6 = 120 patterne
(ministructuri)
 Trăsăturile gândirii
modificarea unghiului de abordare a
1. flexibilitatea
unei probleme, a unui obiect;
densitatea ideilor, a opiniilor, soluţiilor,
2. fluiditatea
în unitatea de timp;
gradul de noutate şi ineditul produselor
3. originalitatea
şi al strategiilor;

gradul de completitudine şi de
4. elaborarea
elaborare a produselor gândirii

Gândirea ca sistem de noţiuni, de judecăţi şi de raţionamente

(latura de conţinut)
- este unitatea informaţională a gândirii;
Noţiunea - este un construct mintal,
- nu se aseamănă cu obiectul;
- este totdeauna generală;
- se situează la un anumit nivel de abstractizare;
- este trăită subiectiv, ca o semnificaţie ce se
referă
la o clasă de fapte.
 Clasificarea noţiunilor

1. După modul în care satisfac criteriile esenţialităţii şi ale necesităţii:

a. empirice (limbaj cotidian, conţin erori);
b. ştiinţifice (limbaj specializat, permit intrarea în posesia
definiţiilor);
2. După natura însuşirilor pe care le reflectă:
a. concrete;
b. abstracte;

• structură informaţională mai complexă;

Judecata • reflectă obiectul în relaţie cu alte obiecte.

• structură discursivă şi ierarhizată;

Raţionamentul • sistem de cel puţin trei judecăţi între care
există o relaţie (o nouă judecată apare pe
baza celor precedente);

1. inductive;
Raţionamente 2. deductive;
3. prin analogie.
 Gândirea ca sistem de operaţii (latura relaţională)
a. fundamentale – scheletul de bază al gândirii
Operaţii
b. instrumentale – gândirea în situaţii concrete;

Operaţii 1. analiza – descompunere în elemente componente;

fundamental 2. sinteza – reconstituirea întregului din elemente;
e 3. comparaţia – evidenţierea asemănărilor şi
deosebirilor;
4. abstractizarea – extragerea proprietăţilor generale;
5. generalizarea – extindrea rezultatului asupra cazurilor
particulare (ex. fructele conţin vitamine – merele, perele, cireşele conţin vitamine)
6. concretizarea (individualizarea)

Operaţii 1. algoritmica – succesiune strictă a secvenţelor;

instrumental 2. euristica – desfăşurarea “arborescentă”, în evantai;
e

euristica – reprezentativităţii
(“scurtături – disponibilităţii
mentale”)
 Gândirea ca sistem de produse
(latura operatorie a procesului)

- funcţia esenţială a gândirii

Înţelegerea - se poate realiza spontan şi
treptat;

- empatică;
Înţelegerea
- contextuală.;

Înţelegerea presupune:
1. sesizarea unei legături între noile cunoştinţe şi vechile
cunoştinţe;
2. stabilirea semnificaţiei acestei legături;
3. încadrarea noilor cunoştinţe în setul vechi de cunoştinţe.
 III. Gândirea ca proces de rezolvare de probleme
• Problema – obstacol de ordin informaţional-cognitiv

• Problema se defineşte prin trei elemente:

1. starea iniţială sau punctul de plecare;
2. scopul problemei sau starea finală;
3. acţiunile sau operaţiile care ne conduc de la starea
iniţială spre cea finală.

• După cunoaşterea elementelor ce le alcătuiesc:

a. probleme bine definite;
b. probleme slab definite.
• După operaţiile prin care se pot rezolva:
a. probleme de rearanjare a elementelor;
b. probleme de structurare a elementelor;
c. probleme de transformare.

• Modele rezolutive – etape:

1. reformularea sau simplificarea problemei;
2. avansarea ipotezelor, utilizarea strategiilor (algoritmice sau euristice);
3. testarea ipotezelor;
4. verificarea;
5. reluarea demersului rezolutiv.
 IV. Tipologia gândirii

1. Pe baza raportului analitic-sintetic ↘ tip de gândire: a. analitic;

b. sintetic;

2. Pe baza raportului dintre concret (intuitiv) şi abstract (formal)

↘ tip de gândire: a. intuitiv-concret;
b. abstract-formal;

3. În funcţie de tipul de gândire dominant ↘ gândire: a. divergentă;

b.
convergentă;

4. După demersurile logice implicate ↘ gândire: a. inductivă,

b. deductivă;
c. analogică.

Apartenenţa la un tip sau altul de gândire este condiţionată atât

genetic, cât şi educaţional.