ORGANIZARE GENERALĂ A

CLINICII CHIRURGICALE
• Ambulatorul
• Staţionarul
• Blocul operator
• Unitatea de sterilizare
 AMBULATORUL
Este parte integrantă a fiecărui serviciu, asigurând asistenţa medicală
fără internarea bolnavului.

La acest nivel se efectuează consultaţia medicală de specialitate, se

stabileşte diagnosticul (inclusiv prin explorări paraclinice), se indică şi se
aplică (în cazurile simple) terapia corespunzătoare, iar în cazurile mai
dificile se programează internarea şi chiar intervenţia chirurgicală, ulterior
acest serviciu preluând şi dispensarizarea postoperatorie a pacienţilor.

Ambulatorul trebuie organizat astfel încât să poată acoperi toate aceste

activităţi, astfel trebuind să cuprindă: sala de consultaţii, sala de mici
intervenţii si o registratură-arhivă.

Sala de consultaţii trebuie să fie dotată cu o canapea, o masă

ginecologică, o sursă de lumină, un cărucior pentru instrumentar,
materiale sanitare şi dulapuri pentru acestea.
 AMBULATORUL
• Sala de operaţie din ambulatoriu trebuie să aibă aceeaşi dotare cu cea
din blocul operator (masă de operaţie, lampă scialitică, masă de
instrumente, aparat de anestezie, aspirator medical, bisturiu electric) şi să
îndeplinească aceleaşi condiţii arhitecturale, de încălzire, iluminare şi
ventilare ca şi aceasta.

• Arhiva trebuie să cuprindă documentele medicale ale fiecărui pacient

care a fost consultat, investigat şi testa la nivel de ambulatoriu, pentru o
corectă dispensarizare chiar dacă dosarul medical al fiecărui pacient este
arhivat de medicul de familie.

• Medicii care lucrează în ambulatoriu ar trebui să lucreze şi în staţionar. Ei

ar avea un program în staţionar şi un altul periodic în ambulatoriu. Astfel
ei pot consulta bolnavii, stabili diagnosticul, programa pentru internare şi
operaţie şi dispensariza postoperator.
AMBULATORUL SPITALULUI
UNITATEA DE PRIMIRE URGENŢE A SPITALULUI
 STAŢIONARUL
Sunt de preferat rezervele de 1-2 paturi, iar în cazul saloanelor mari,
boxarea acestora. Rezervele vor avea în dotare pe lângă pat, noptieră, masă şi
scaun, instalaţii pentru „fluidele medicale” şi alte facilităţi (grup sanitar,
telefon, radio, televizor).
În aceste condiţii nu mai este obligatorie existenţa în staţionar a sălilor de
mese şi nici chiar a celor de pansament. Acestea, mai ales sălile de
pansamente sunt necesare efectuării unor manevre intervenţionale sau
explorări particulare.
Reducerea numărului de paturi în staţionarele noastre poate fi compensată
prin folosirea lor raţională şi prin rulajul rapid al bolnavilor.
Pentru buna colaborare a celor două sectoare ale serviciului chirurgical –
ambulatorul şi staţionarul – acestea trebuie să aibă acelaşi personal medical
superior.
Staţionarul trebuie văzut ca un spaţiu de cazare (hotelier) de calitate ridicată,
unde bolnavii trebuie să beneficieze de condiţii optime.
 STAŢIONARUL
CLINICII DE CHIRURGIE
SECŢIA A.T.I.
 BLOCUL OPERATOR
Element particular în serviciul chirurgical, blocul operator
trebuie organizat şi dotat pentru a corespunde principiilor asepsiei
şi antisepsiei, complexităţii şi eficienţei activităţilor ce se
desfăşoară la cest nivel.
Blocul operator presupune o organizare şi funcţionalitate
complexe care să permită efectuarea intervenţiilor chirurgicale
cele mai diverse şi mai complexe, cu maximum de siguranţă şi
eficacitate. În funcţie de numărul sălilor de operaţii sunt descrise
multiple planuri de construcţie a blocurilor operatorii.
Acesta trebuie să cuprindă încăperi cu destinaţie specială: săli
de operaţii, sală de trezire a medicilor, cameră de filtru, cameră
de inducţie a anesteziei şi de trezire a bolnavilor, sală de
depozitare instrumente şi materiale sterile şi a celor folosite; să
aibă instalaţii speciale de iluminare, de ventilare şi „fluxuri
medicale”; circuite de evacuare a materialelor sanitare folosite
(deşeurilor) şi mijloace de comunicaţie. La nivelul blocului
operator, accesul este limitat şi restrictiv pentru a reduce la minim
riscurile de contaminare.
 BLOCUL OPERATOR

• Camera filtru
• Sala de pregătire medici
• Sala de operaţii
• Sala de inducţie şi de trezire
• Sala de pregătire a instrumentarului chirurgical
• Camere depozit
 Camera filtru

• Este prima încăpere pe circuitul personalului medical unde acesta

îmbracă o ţinută specială, proprie blocului operator.

• Poate avea rolul şi de cameră de odihnă între operaţii.

 Sala de pregătire medici

• Este prevăzută cu chiuvete multiple cu robinete speciale ce permit

folosirea fără atingere manuală.

• Pentru spălarea mâinilor se folosesc antiseptice (săpun, betadină,

clorhexidină).

• Apoi, în aceeaşi sală sau într-o alta, urmează îmbrăcarea halatului şi a

mănuşilor sterile.

• În situaţii particulare (chirurgie de transplant, osteo-articulară etc.) se

folosesc echipamente speciale.
 Sala de operaţii
• Condiţii arhitectonice: izolare, dimensiuni, suprafaţă, materiale de
construcţie, instalaţii de iluminare, ventilaţie, încălzire şi de comunicaţii,
circuite ale personalului şi ale bolnavilor, posibilităţi de curăţenie şi
întreţinere;

• Dotare cu mobilier şi aparatură: masă de operaţie, lămpi chirurgicale,

aparate de anestezie şi monitorizare, mese pentru instrumente, aspirator,
bisturiu electric, dulapuri/rafturi pentru instrumente, materiale sanitare şi
anestezice.

• Sala de operaţie nu trebuie să comunice direct cu exteriorul, să aibă

dimensiuni astfel încât să permită amplasarea mobilierului, aparaturii,
precum şi a prezenţei echipei operatorii, medicilor anestezişti şi
personalului sanitar aferent.
 Sala de operaţii
• Este contraindicată prezenţa altor persoane în sala de operaţie. Cei
interesaţi (rezidenţi, studenţi) pot urmări actul operator de la un balcon
special sau printr-un sistem de televiziune cu circuit închis.

• Materialele de construcţie folosite pentru sala de operaţie (ca de altfel a

întregului bloc operator) trebuie să permită o cât mai facilă şi mai corectă
curăţire şi dezinfectare.

• Instalaţia de iluminare artificială va suplini lipsa luminii naturale.

• Prin instalaţii centralizate se realizeaza atât admisia de oxigen cât şi

aspiraţia.
 Sala de operaţii

• Bolnavul este adus în sala de operaţie după ce a fost adormit în sala de inducţie.

• Instrumentele chirurgicale, materialele sanitare şi cele anestezice sunt pregătite în sala de

operaţie sau în proximitatea acesteia, uşor accesibile. După folosire ele vor urma un circuit separat
către unitatea de sterilizare sau către crematoriu.

• Din prudenţă, materialele sanitare oferite echipei operatorii şi cele folosite vor fi contabilizate.

• Masa de operaţie este specială, multiarticulată, permiţând poziţii diverse ale bolnavului în funcţie
de necesităţile actului operator. Datorită unor accesorii ea facilitează gesturile operatorii. Ea
trebuie să permită şi efectuarea unor explorări radiologice intraoperatorii.
 SALA DE OPERAŢIE
ALTE ECHIPAMENTE

“Turn” pentru chirurgia

minim-invazivă

Aparat pentru examinare

radiologică intraoperatorie
Masa pentru instrumente
 Sala de operaţii
• Masa de instrumente permite pregătirea şi etalarea instrumentelor necesare actului
operator.

• Sursa de lumină (lămpi scialitice, faruri) de diferite modele trebuie să asigure o

bună lumină în câmpul operator şi să fie uşor manevrabilă după necesităţile actului
chirurgical.

• Aparatul de anestezie şi monitoarele vor asigura realizarea anesteziei şi urmărirea

parametrilor funcţionali vitali ai pacientului pe timpul anesteziei şi pentru gesturi de
resuscitare.

• Pentru gesturile operatorii sunt necesare aparate de aspiraţie şi bisturiu electric.

• Sălile moderne de operaţii asigură, prin instalaţii centralizate, atât admisia de

oxigen cât şi aspiraţia.
 SALA DE OPERAŢIE
Aparat de anestezie
Racord fluxuri medicale (vacuum, Lampa scialitică
oxigen, electricitate)

Electrocauter
Lampa ultraviolete

Aspirator Aspirator
Masa de operaţie
 Sala de operaţii
• Încălzirea şi ventilaţia vor fi realizate prin sisteme de aer condiţionat care să
asigure temperaturi de 20-22°C şi o umiditate de 40-60% prevenind astfel contaminarea
aerului din sala de operaţii.

• Comunicaţiile între diferitele compartimente ale blocului operator şi cu exteriorul sunt

asigurate de telefon, interfon şi diverse sisteme de semnalizare.

• Curăţirea şi dezinfectarea săli de operaţie trebuie realizată zilnic în conformitate cu

regulile de asepsie şi antisepsie consemnate în documentele blocului operator.

• Circuitele de acces şi evacuare în blocul operator şi în sala de operaţie sunt diferite pentru
bolnavi şi personalul medical. Ele trebuie respectate cu stricteţe. Astfel, în sala de operaţie
au acces numai echipa operatorie deja pregătită, personalul sălii (una-două asistente şi o
infirmieră), echipa anestezică.
BLOCUL OPERATOR

CAMERA FILTRU
 Sala de inducţie şi de trezire

• Este prima sală pe circuitul bolnavilor, unde acestora li se efectuează

inducţia anestezică (urmând ca apoi să fie transportaţi în sala de operaţii),
iar când nu există sală separată, tot aici li se asigură trezirea din anestezie.

• Pentru acestea sala este dotată cu pat special de terapie intensivă,

aparat de anestezie şi „fluxuri medicale”. În spitalele moderne, pacientul
este preluat de la salon pe patul său (prevăzut cu roţi) şi transportat cu
acest pat până la sala de inducţie.
 Sala de pregătire a instrumentarului
chirurgical

• Este dotată cu chiuvete sau lavoare pentru curăţirea mecanică şi chimică

a instrumentarului, cu fierbătoare pentru acestea, cu mese şi rafturi pentru
cutiile cu instrumentar.
 Camere depozit

Acestea sunt destinate instrumentarului chirurgical şi materialelor sanitare de

rezervă necesare intervenţiilor chirurgicale.
UNITATEA DE STERILIZARE
Absolut obligatoriu, chiar şi în condiţiile actuale când se utilizează
tot mai mult instrumentar şi materiale sanitare de unică folosinţă,
această componentă a serviciului medical poate exista fie ca unitate
independentă în cadrul spitalului, fie ca o componentă a blocului
operator.

Ea trebuie să cuprindă săli de pregătire a materialelor sanitare şi a

instrumentarului pentru sterilizare (dacă nu sunt în blocul operator); săli
cu aparate de sterilizat (autoclave, etuve, instalaţii de producere a
vaporilor) şi săli (cu dulapuri şi rafturi) pentru depozitarea
instrumentelor şi materialelor sterile.

Este de dorit ca o astfel de unitate de sterilizare să aibă o recepţie

pentru primirea şi eliberarea materialelor sterile, astfel încât accesul în
spaţiul unităţii să fie permis numai persoanelor ce lucrează la acest
nivel.

Caracteristicile constructive (materialele de construcţie şi mai ales

 DEFINIŢIE
• Un principiu general ce constă în evitarea sistematică a contaminării
plăgilor operatorii şi a infectării secundare a arsurilor şi plăgilor
• Include metode şi reguli prin care se previne contaminarea şi infectarea
plăgilor
• Aceste reguli şi metode se adresează tuturor posibililor vectori ai
germenilor microbieni către plăgile operatorii (instrumentar, material
textil, mâini, ţinută vestimentară, seringi, sonde, medicamente, aerul din
sala de operaţie etc.)
• Metode: sterilizarea, aseptizarea ţesuturilor vii
• Regulile ţin în special de comportamentul personalului care manipulează
materialele sterile: chirurgi, asistente medicale din blocul operator sau
săli de pansamente, studenţi implicaţi în actul terapeutic sau doar
privitori.
 STERILIZAREA DEFINIŢIE

• Totalitatea metodelor prin care se realizează distrugerea completă şi în

totalitate a particulelor microbiene, atât a formelor vegetante cât şi a celor
sporulate

• Se poate face prin mijloace fizice şi chimice

 STERILIZAREA
MIJLOACE FIZICE
• CĂLDURĂ

• RADIAŢII ULTRAVIOLETE

• RADIAŢII IONIZANTE

• ULTRASUNETE

• FILTRARE
 STERILIZAREA
PRIN CĂLDURĂ

• STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ USCATĂ

• STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ

STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ
USCATĂ
• FLAMBAREA

• INCINERAREA

• ETUVA CU AER CALD

 FLAMBAREA

• Trecerea prin flacără a obiectelor metalice sau de sticlă în vederea

sterilizării

• Sterilizarea fiolelor înainte de a le aspira conţinutul în seringă,

eprubete, anse metalice (microbiologie)

• Dezavantaj – degradarea rapidă a instrumentelor metalice, în special a

celor tăietoare
 INCINERAREA

• Distrugerea completă prin ardere a deşeurilor cu risc biologic

• Se aplică în crematorii aflate în dotarea tuturor spitalelor

ETUVA CU AER CALD
• Dispozitiv

• Parametri de sterilizare

• Verificare

• Indicaţii

• Avantaje

• Dezavantaje
ETUVA CU AER CALD DISPOZITIV
• Sinonim: Poupinel (impropriu)

• Conceput ca un dulap metalic cu pereţi dubli şi izolat termic de exterior

• Uşa este prevăzută cu sisteme de siguranţă care nu permit amorsarea

circuitelor electrice când aceasta este deschisă

• Componente: sursa de căldură (electrică), sisteme de siguranţă,

termometru, înregistratoare (arată cât timp a fost menţinută temperatura
de sterilizare), sistem de uniformizare a temperaturii în incintă
 ETUVA CU AER CALD
PARAMETRI DE STERILIZARE
• 160° C timp de 1h

• 170 ° C timp de 40’

• 180 ° C timp de 20’

• La noi în ţară: 180 °C timp de 30’-40’

ETUVA CU AER CALD VERIFICAREA
STERILIZĂRII

• Teste termice clasice: caramelizarea celulozei din hârtie sau vată

• Modern: termocupluri cu înregistrarea temperaturii

 ETUVA CU AER CALD
AVANTAJE

• Instrumente uscate la sfârşitul sterilizării

• Instrumentele sunt în cutii sau alte ambalaje închise

• Nu necesită alte manipulări înainte de folosire

 ETUVA CU AER CALD
DEZAVANTAJE

• Durata lungă a sterilizării

• Timp de răcire lung înainte de folosire (circa 1 oră)

• Nu se poate utiliza pentru materiale textile, plastice, cauciuc

• Modifică proprietăţile instrumentarului metalic (decălire) şi

favorizează degradarea rapidă a acestuia (ruginire, rupere)
 STERILIZAREA
PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ
• Este metoda cea mai eficientă de sterilizare.

• Prima formă de sterilizare prin căldură umedă a fost fierberea, dar

aceasta nu realizează temperaturi suficient de ridicate pentru a distruge
sporii bacteriilor.

• AUTOCLAVUL = dispozitivul prin care se realizează sterilizarea prin

căldură umedă, prin obţinerea unei temperaturi şi presiuni suficient de
ridicate care să distrugă toţi agenţii patogeni.
AUTOCLAVUL
• Dispozitiv

• Parametri de sterilizare

• Verificare

• Indicaţii

• Avantaje

• Dezavantaje
 AUTOCLAVUL
DISPOZITIV

• Cu ajutorul unei pompe de vid se evacuează aerul din autoclav care este rezistent
la presiune şi închis etanş realizând o izolaţie termică faţă de mediul înconjurător
•
• Printr-o pompă de admisie se introduc sub presiune vapori de apă care se vor ridica
la suprafaţă permiţând evacuarea în etape succesive a aerului care coboară în partea
inferioară a autoclavului
•
• După obţinerea vidului, se continuă admisia de vapori până la obţinerea parametrilor
de sterilizare setaţi
•
• Timpul, presiunea şi temperatura sterilizării sunt variabile funcţie de tipul
autoclavului şi a materialelor sterilizate (cantitatea, calitatea şi dimensiunile acestora)
•
• La sfârşitul sterilizării pompa de vid va evacua vaporii de apă din autoclav,
introducâdu-se un jet de aer rece filtrat, cu rol de uscare a materialului sterilizat
 Căruţul pentru introducerea
şi scoaterea materialelor din autoclav

Intrarea în sterilizare
Raft pentru depozitarea
Pe uşa din dreapta se introduc materialele nesterile
casoletelor cu materiale medicale
Prin uşa din stânga se eliberează materialele sterile
Depozitarea materialului steril
AUTOCLAVUL
PARAMETRI DE STERILIZARE

• Valabilitate 24 ore

presiune temperatură
1 atm 120°C
2 atm 136°C
3 atm 144°C
 AUTOCLAVUL
VERIFICARE

• Metode fizice: bandă test

• Teste biologice

• Metode electrotehnice: înregistrarea pe termocupluri a variaţiei

temperaturii pe toată durata sterilizării
Teste de verificare a sterilizării
 AUTOCLAVUL
INDICAŢII DE AUTOCLAVARE

• Material textil (câmpuri, măşti, halate, comprese, tampoane, fire de sutură,

etc.)

• Obiecte din sticlă termorezistentă

• Instrumente metalice (instrumentele tăietoare trebuie să aibă tăişul protejat

cu material moale)

• Medicamente sterile
 AUTOCLAVUL
AVANTAJE
• Permite sterilizarea întregului material chirurgical

• Degradarea redusă a materialelor moi sterilizate

• Timp scăzut de sterilizare

• Materialul rezultat din sterilizare este uscat şi preambalat, deci facil de manipulat

• Costuri reduse

• Conţine şi sursa de vapori

• Nu necesită condiţii speciale de instalare

 AUTOCLAVUL
DEZAVANTAJE

• Defecţiuni tehnice

• Degradarea rapidă a instrumentelor metalice oxidabile

 STERILIZAREA CU RADIAŢII
ULTRAVIOLETE
• Aceste radiaţii acţionează la nivelul acizilor nucleici = efect bactericid
şi bacteriostatic

• Este necesară spălarea prealabilă a suprafeţelor de sterilizat (radiaţiile

UV au putere mică de penetrare)

• Indicaţii: sterilizarea aerului din sălile de operaţii şi pansamente,

sterilizarea unor suprafeţe de lucru

• ATENŢIE! Sunt nocive pentru om  protecţia tegumentelor şi ochilor

 STERILIZAREA PRIN RADIAŢII
IONIZANTE (GAMMA)
• DISPOZITIV: container cu material preambalat pe care se proiectează o
radiaţie de 2,5 până la 5 Mrad (Cesius 137 sau Cobalt 60)

• VERIFICARE: măsurarea nivelului de radiaţii

• INDICAŢII: orice material sanitar

• AVANTAJE: se sterilizează cantităţi mari de material preambalat, cost

redus în condiţii de funcţionare continuă

• DEZAVANTAJE: iradierea, formarea de compuşi toxici cu etilenoxidul

• Utilizată doar în mediul industrial

 STERILIZAREA PRIN
ULTRASUNETE

• Ultrasunetele de mare frecvenţă în mediul lichid

 fenomen de cavitaţie
 ruperea mecanică a membranei celulare a microorganismelor

• Indicaţii: în special pentru sterilizarea instrumentarului stomatologic

 STERILIZAREA
PRIN FILTRARE

• În bacteriologie pentru sterilizarea mediilor de cultură

• Sterilizarea unor medicamente

• Sterilizarea aerului din sălile de operaţii

 STERILIZAREA
MIJLOACE CHIMICE

• STERILIZAREA CU VAPORI DE FORMALDEHIDĂ

• STERILIZAREA CU VAPORI DE ETILENOXID

• STERILIZAREA PRIN IMERSIE

 STERILIZAREA CU VAPORI
DE FORMALDEHIDĂ

• DISPOZITIV: container special unde se realizează o depresiune de 50 mmHg

timp de 10 minute care evacuează aerul, urmată de introducerea vaporilor de apă la
90°C ce distrug bacteriile vegetante. Ciclic, la 90 secunde se introduc vapori de
formol care distrug formele sporulate.

• PARAMETRI DE STERILIZARE:
• sterilizarea, 90 minute
• etapa de spălare a formaldehidei cu vapori de apă rece,12 minute
• etapa de uscare, 8 minute.

• VERIFICARE: teste biologice, fizice

• INDICAŢII: materiale termosensibile (din ce în ce mai rar utilizate)

 STERILIZAREA
CU VAPORI DE ETILENOXID
• Dispozitiv

• Verificare

• Indicaţii

• Avantaje
 STERILIZAREA CU VAPORI DE
ETILENOXID
DISPOZITIV

• Etilenoxidul necesită depozitare în recipiente metalice la presiune mică

deoarece fierbe la temperatura de 10,7°C.

• Este utilizat în următoarele combinaţii: 10% etilenoxid + 90% dioxid de carbon

sau 12% etilenoxid + 88% fluorocarbon.

• Containerul este închis ermetic, se introduc vaporii de etilenoxid sau amestecul

de gaze, substanţele având un timp de acţiune variabil funcţie de producător (30
minute până la câteva ore). Urmează aerisirea camerei în care se află
sterilizatorul, timp de 15 minute şi ulterior depozitarea materialelor sterilizate într-
un container ce să permită aerisirea acestora timp de 3-6 ore.

• Etilenoxidul se combină cu acizii nucleici ai bacteriilor, determinând o

denaturare a proteinelor printr-un proces de alchilare ce are ca rezultat distrugerea
microbilor.
 STERILIZAREA
CU VAPORI DE ETILENOXID
VERIFICARE

• Metode chimice: de viraj, de culoare

• Metode biologice
 STERILIZAREA CU VAPORI DE
ETILENOXID
INDICAŢII

• Materiale plastice

• Materiale fragile termice: catetere, endoscoape, cistoscoape, tuburi din

plastic, sonde de aspiraţie, sonde Blakemore, instrumente oftalmologice,
grefoane arteriale

• Lemn, hârtie

• Utilizare industrială sau spitalicească

 STERILIZAREA CU VAPORI DE
ETILENOXID
AVANTAJE

• Permite sterilizarea şi utilizarea unor instrumente şi materiale medicale

termolabile

• Obiectele sterilizate sunt preambalate

 STERILIZAREA CU VAPORI DE
ETILENOXID
DEZAVANTAJE

• Gazul este iritant pentru ochi şi căile respiratorii producând cefalee,

greaţă, vărsături, vertij celor care vin în contact direct (personal medical,
pacient)

• Necesită o bună aerisire

• Materialele sterilizate prin radiaţii gamma nu pot fi resterilizate prin

vapori de etilenoxid datorită apariţiei unor produşi toxici
 STERILIZAREA PRIN
IMERSIE
• Utilizată în spitale sau dispensare
• DISPOZITIV: instrumentele sunt scufundate pentru un timp minim în
substanţe ce au proprietatea de a distruge chimic microbii
• Glutaraldehida 2%: 10-15 minute distruge formele vegetante ale bacteriilor
şi sporii acestora după 10 ore (bacilii tuberculozei în 20 minute)
• Acidul peracetic: timp de acţiune de minim 10 minute, este corozivă pentru
cupru
• INDICAŢII: instrumente optice, laparoscopice, endoscopice
• AVANTAJE:
• nu necesită instalaţii speciale
• este rapidă
• DEZAVANTAJE:
• materialul rezultat este ud
• necesită clătire cu apă sterilă, glutaraldehida fiind toxică şi iritantă
Container pentru sterilizarea prin imersie
Substante antiseptice din
blocul operator:
sekusept pt imersia
instrumentelor optice,
clorhexidina pt maini
 ASEPTIZAREA
ŢESUTURILOR VII

• MÂINILE CHIRURGULUI

• PIELEA BOLNAVULUI
 ASEPTIZAREA ŢESUTURILOR
VII
MÂINILE CHIRURGULUI

• Se utilizează săpunul lichid, soluţie de săpun cu clorhexidină sau iodură de

povidon.

• Săpun lichid: spălare 5 minute până în treimea superioară a antebraţului,

următoarele 5 minute până la jumătatea antebraţului şi alte 5 minute doar
mâinele chirurgului.

• Săpun cu clorhexidină sau iodură de povidon: aceleaşi etape fiecare durând

doar 2-3 minute.

• Imersia mâinilor chirurgului în soluţie germicidă timp de câteva minute

(unele ţări).

• La final se face badijonarea mâinilor cu alcool concentrat sau tinctură de

iod.
 ASEPTIZAREA ŢESUTURILOR VII
MÂINILE CHIRURGULUI

Burete cu substanţă antiseptică

Soluţie antiseptică
 Robinete cu apă sterilă pentru
aseptizarea mâinilor chirurgului
 ASEPTIZAREA ŢESUTURILOR VII
PIELEA BOLNAVULUI

• Va fi pregătită zona supusă inciziei şi larg, tegumentele din jurul

acesteia.

• Soluţii: tinctura de iod, iodura de povidone, clorhexidina.

• Badijonarea de trei ori a câmpului operator, primele 2 etape fiind

urmate de uscare cu comprese sterile,iar la final se aşteaptă uscarea
tegumentului ce asigură un timp de acţiune sufficient.

• Câmpuri transparente autocolante aplicate pe pielea astfel pregătită,

incizia făcându-se prin câmp, creşte siguranţa asepsiei.
 REGULI DE
STERILIZARE

• REGULI PENTRU STERILIZAREA SĂLII DE OPERAŢIE

• REGULI DE PREGĂTIRE A MATERIALELOR PENTRU

STERILIZARE
REGULI PENTRU STERILIZAREA
SĂLII DE OPERAŢIE

• Prevenirea infecţiilor postoperatorii necesită desfăşurarea intervenţiei

chirurgicale într-un mediu cât mai optim din punct de vedere al asepsiei

• În blocul operator trebuie să existe săli de operaţii septice şi aseptice. În

general astăzi exista o sală pentru urgenţe unde de
obicei se efectuează şi intervenţiile chirurgicale septice

• Sterilizarea sălii de operaţie presupune: pregătirea suprafeţelor (masa

de operaţie, sol, pereţi sau tavan) şi pregătirea aerului
 STERILIZAREA SĂLII DE
OPERAŢIE
• Spălarea suprafeţelor de trei ori cu apă şi detergenţi

• Ştergerea prafului de pe aparatură (se vor folosi cârpe cu proprietăţi antistatice)

• Închiderea ermetică a sălii

• Formolizare (vapori de formaldehidă 4g formol/m² suprafaţă) min 7 ore

• Aerisire cu 2 ore înainte de începerea programului operator

• Ştergerea prafului

• Neutralizarea formolului cu soluţie de amoniac

• Materialele necesare operaţiilor se vor aduce dimineaţă

 STERILIZAREA
SĂLII DE OPERAŢIE
PREGĂTIREA AERULUI

• Aerul trebuie să intre în sală din partea superioară şi să fie evacuat prin
partea inferioară. Gura de admisie se află în centrul sălii, deasupra mesei
fără a sufla aerul direct asupra bolnavului. Evacuarea se va efectua prin
părţile laterale.

• Aerul circulat prin sălile de operaţie necesită un proces special de

filtrare atât la intrarea cât şi la ieşirea din sala de operaţii. Există aparate
performante care pot obţine chiar aer steril.
 STERILIZAREA
SĂLII DE OPERAŢIE
PREGĂTIREA AERULUI
• Se mai utilizează lampa cu ultraviolete care va duce la o sterilizare a
suprafeţelor cât şi a aerului.

• Se utilizează în afara programului operator.

• Se aşează la 150 cm de pereţi şi la 300 cm una faţă de cealaltă, cu faţa spre

perete.

• Controlul sterilizării în sala de operaţii se face cu teste bacteriologice (cutii

Petri aşezate deschis timp de 30 minute în colţurile sălii de operaţii după care
se va urmări ce colonii vor creşte, tipul şi numărul acestora raportându-se la
un standard naţional).
 PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
• MATERIALUL TEXTIL

• INSTRUMENTARUL METALIC

• MĂNUŞI DE CAUCIUC

• INSTRUMENTAR DIN PLASTIC

• PERII ŞI LUFE
 PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
MATERIAL TEXTIL

• Spălare

• Călcare

• Pliere conform tehnicii standard

• Aşezare în casolete metalice sau

împachetat individual în hârtie

• Autoclavare
 PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
INSTRUMETAR METALIC

• Spălare cu apă caldă

• Fierbere
• Soluţie de perhidrol diluată ce precipită
materiile organice de pe suprafaţa
instrumentarului
• Spălare
• Ştergere
• Uscare
• Îmbrăcarea materialelor ascuţite şi tăietoare în
material textil
• Aşezarea instrumentarului în casolete metalice
• Autoclavare
 PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
MĂNUŞI DE CAUCIUC

• Spălare minuţioasă

• Uscare

• Talcare

• Introducerea în interior a unor mănuşi din material textil

• Autoclavare sau vapori de etilenoxid

 PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
INSTRUMENTE DIN PLASTIC SAU CAUCIUC
• Spălare cu detergenţi

• Dezinfectant

• Se ambalează în casolete, coşuri de sârmă sau individual

 PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
PERII ŞI LUFE

• Folosite de către chirurg pentru aseptizarea mâinilor

• Se curăţă, ambalează individual şi sterilizează în cutii metalice

 DEFINIŢIE
• Este metoda care foloseşte o serie de mijloace fizice sau chimice pentru distrugerea
agenţilor saprofiţi şi patogeni, pentru a combate infecţia după ce aceasta a fost identificată.

• SCOP ŞI PRINCIPII

• INDICAŢII

• CONTRAINDICAŢII

• ANTISEPTICE
 SCOP ŞI PRINCIPII
• Scopul antisepticelor este de a distruge agenţii infecţioşi la nivelul
plăgilor sau a tegumentelor

• Mod de acţiune: dizolvă membrana bacteriană sau modifică

macromoleculele de la acest nivel determinând distrugerea
microorganismului

• Tipuri de antiseptice:
• Citofilactice: respectă integritatea celulelor organismului
• Citotoxice: distrug celulele organismului
 SCOP ŞI PRINCIPII
• ANTISEPTICUL IDEAL:
1. Hidrosolubil

2. Netoxic şi neiritant pentru ţesutul viu

3. Spectru bacterian larg

4. Acţiune bacteriostatică şi bactericidă

5. Să fie stabil biochimic

6. Să nu producă compuşi toxici în urma metabolizării

7. Efectul bactericid să nu fie condiţionat de forma de

prezentare

8. Efect bactericid şi în prezenţa lichidelor organismului

9. Ieftin
 INDICAŢII
• Aseptizarea pielii din jurul plăgilor

• Aseptizarea plăgii cu distrugerea bacteriilor

• Aseptizarea pielii bolnavului (câmpul operator) înaintea intervenţiei

chirurgicale

• Spălarea şi antiseptizarea mâinilor chirurgului

• Dezinfectarea instrumentelor

• Dezinfectarea suprafeţelor din blocul operator

• Dezinfectarea instalaţiilor sanitare

ANTISEPSIA
CONTRAINDICAŢII
• Utilizarea substanţelor alcoolizate , iritante sau toxice în plagă (alcoolul determină
denaturarea proteinelor cu apariţia unui film proteic ce permite dezvoltarea infecţiei prin
împiedicarea pătrunderii antisepticilor în plagă).

• Utilizarea numai a substanţelor indicate la nivelul mucoaselor (nazofaringiană, bucală,

oculară),întrucât acestea pot fi absorbite în circulaţia sistemică,ducând la intoxicaţii sau şoc
anafilactic.

• Spălăturile vaginale si clismele se vor efectua numai cu substanţe recomandate,având risc de

iritaţii sau ulceraţii.
Antisepsia CONTRAINDICATII

• Nu se vor folosi,pentru sterilizarea instrumentarului,substanţe care

distrug doar formele vegetante ale bacteriilor,nu şi sporii bacterieni.

• Pacienţii cu teren atopic necesita atenţie deosebită în alegerea

antisepticului care se va utiliza (ex.: alergie la iod)

• Antisepticele cu iod nu se folosesc la nou-născut şi copilul mic

(capacitate mare de absorbţie a iodului).
 ANTISEPTICE

• CLASICE

• MODERNE
 ANTISEPTICE
CLASICE

• Antiseptice cu conţinut alcoolic

• Antiseptice care degajă clor

• Antiseptice care degajă oxigen

• Compuşi ai metalelor grele

• Permanganatul de potasiu
 ANTISEPTICE CU
CONŢINUT ALCOOLIC
• ALCOOL ETILIC 70°:
• Indicaţii: aseptizarea tegumentului;
• Avantaje: are putere osmotică, pătrunzând în straturile profunde ale epidermului şi în glandele
sebacee;
• Dezavantaje: acţiune scăzută,când se aplică pe tegumentele umede.
• TINCTURA DE IOD
• Indicaţii: aseptizarea tegumentului;
• Are putere de pătrundere mai bună decât a alcoolului simplu;
• Compoziţie: iod 1g, iodură de potasiu 1g, alcool 90° -100g;
• Avantaje: indică zona aseptizată prin coloraţia galben;
• Dezavantaje: toxic,dacă e mai vechi de 6 zile (prin producerea de iodiţi);iritant pentru zonele
acoperite de păr (axilă, scrot); nu se aplică în plăgi.
• Alte produse: ALCOOLUL IODAT, BENZINĂ IODATĂ, ETER IODAT .
• ETERUL SULFURIC: aseptizarea seroaselor (peritoneală, articulară)
• GOMENOLOL: infecţii rinofaringiene şi urologice.
ANTISEPTICE CU CONŢINUT ALCOOLIC

Alcool etilic 70° Produse pe bază de iod

 ANTISEPTICE
CARE DEGAJĂ CLOR
• Au acţiune bactericidă prin degajare de clor în stare născândă

• SOLUŢIA DAKIN (HIPOCLORITUL DE SODIU):

• “Bisturiul chimic” al sfacelurilor şi puroiului
• Se administrează în irigaţii intermitente sau continue
• Dizolvă şi elimină sfacelurile, cheagurile şi puroiul

• SOLUŢIA DE CLORAMINĂ B 0,2-2%

• Acţiune mai puternică decât soluţia Dakin
• Aplicaţii locale, lavaj continuu sau intermitent, băi locale
ANTISEPTICE CARE DEGAJĂ CLOR

Tablete de cloramină Soluţie de cloramină

 ANTISEPTICE CARE
DEGAJĂ OXIGEN
• Sunt substanţe care degajă rapid o cantitate mare de oxigen sau în timp, o cantitate constantă dar în
volum mai mic.
• Determină formarea peroxidului de hidrogen care duce la distrugerea microorganismelor.
• OXIGENUL:
• Este antiseptic citofilactic, hemostatic;
• Topeşte şi elimină sfacelurile.
• APA OXIGENATĂ:
• Este soluţie citofilactică, hemostatică;
• Prin efervescenţă,poate determina eliminarea corpilor străini din plagă;
• Dezavantaje: lizează catgutul, întârzie cicatrizarea plăgilor.
• ACIDUL BORIC:
• Degajează oxigenul treptat;
• Formă de prezentare:
• Cristale: indicat in plăgi infectate cu piocianic;
• Soluţie 1-4% ca antiflogistic în oftalmologie şi dermatologie
 COMPUŞI AI METALELOR GRELE

• Săruri de mercur:
• OXICIANURA DE MERCUR-pentru lavajul
mucoaselor;
• BICLORURA DE MERCUR (SUBLIMATUL)
pentru aseptizarea tegumentelor;
• NITRATUL DE ARGINT: aseptizează plăgile,
acţiune cauterizantă asupra plăgilor granulate şi
epitelizantă asupra plăgilor atone. Soluţiile au
utilizare largă în dermatologie;
• COLARGOLUL 1%, PROTARGOLUL 2%.
 PERMANGANAT DE
POTASIU
• SOLUŢIE DE PERMANGANAT DE POTASIU 2-4 %o:

-Antiseptic citofilactic;

-Singurul din grupul coloranţilor care a rămas în uz;

-Indicaţii: spălarea plăgilor anfractuoase cu sfaceluri, cavităţilor şi

conductelor (uretră, vezică), băi dezinfectante.
 ANTISEPTICE
MODERNE
• Antiseptice pe bază de fenoli şi derivaţi

• Compuşi cuaternari de amoniu

• Antiseptice cu biguanide

• Hipocloriţi şi dicloroisocianuraţi

• Ioduri şi iodofori
 ANTISEPTICE PE BAZĂ DE
FENOLI ŞI DERIVAŢI
• FENOLUL: nu mai este utilizat fiind coroziv şi iritant pentru căile
respiratorii

• PRINTOLUL: dezinfectant pentru suprafeţe

• CLEARSOLUL: detergent pentru curăţirea suprafeţelor

• HEXACLOROFENUL
• În combinaţie cu săpunul este folosit pentru aseptizarea mâinilor
chirurgului;
• Dezavantaje: toxic, leziuni cutanate.
 COMPUŞI QUATERNARI DE
AMONIU
• Sunt antiseptice citofilactice;

• Au acţiune detergentă,favorizând prin spuma pe care o produc,eliminarea resturilor celulare

şi a corpilor străini;

• Denumiri :CETAVLON, BROMOCET, CETAZOLINĂ, CETRIMIDE BP, SAVLON

• Indicaţii: spălarea plăgilor, arsurilor, dezinfecţia suprafeţelor (in funcţie de concentraţia

soluţiilor).
 ANTISEPTICE CU
BIGUANIDE
• CLORHEXIDINA:
• Indicaţii: aseptizarea mâinilor chirurgului, aseptizarea plăgilor, dezinfecţia în urgenţă a
instrumentarului medical termolabil (clorhexidină 10% + alcool 70° timp de 10 minute);
• Avantaje: poate fi diluat la concentraţia dorită, nu e alergenic;
• Dezavantaje: nu este activ pe bacilii tuberculoşi, spori, şi unii viruşi, nu se combină cu
săpunuri;
• Este dintre cele mai utilizate antiseptice în chirurgie.

• CLORURA DE BENZALCONIU:
• Are efect bactericid;
• Indicaţii: spălarea plăgilor, a vezicii urinare, aseptizarea mâinilor chirurgului;
• Avantaje: nu este iritant pentru piele.
 HIPOCLORIŢI ŞI
DICLOROISOCIANURAŢI
• Sunt antiseptice active pe bacterii (şi spori), ciuperci si viruşi.

• Au acţiune rapidă.

• Formă de prezentare-soluţii concentrate (la utilizare necesită diluare).

• Indicaţii: sterilizarea instrumentarului si dezinfecţia suprafeţelor.

• Dezavantaje: are miros neplăcut, iritant si este coroziv pentru instrumentarul

metalic.
 IODURI ŞI IODOFORI

• IODOFORMUL (IODURA DE POVIDON)

• Eliberează iod activ, distruge ciupercile, bacteriile şi sporii acestora.
• Forma de prezentare: cristale (galbene cu miros puternic), soluţii de concentraţii
diferite sau în asociere cu detergenţi pentru creşterea efectului de spălare, spray.
• Indicaţii: spălarea plăgii, pregătirea preoperatorie a tegumentului bolnavului,
lavajul cavităţilor naturale şi al conductelor, meşe iodoformate, stomatologie.
• Avantaje: nu necesită alcool pentru dizolvare, nu este iritant pentru piele şi
mucoase, nu pătează ţesăturile cu care vine în contact, îndepărtându-se uşor prin
spălare.
IODURI ŞI IODOFORI
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL

Deşi operaţia, în sine, poate fi “MINORĂ” pentru echipa

operatorie, pentru bolnav ea este întotdeauna “MAJORĂ”
 EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL

• CHIRURGIA DE URGENŢĂ
• CHIRURGIA ELECTIVĂ - “LA RECE”
• CHIRURGIA DE O ZI

EVALUAREA PREOPERATORIE
EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL
CHIRURGIA DE URGENŢĂ

Urgenţă chirurgicală

Camera de gardă Deces Prosectură

Resuscitare cardiorespiratorie

ATI Resuscitare reuşită

Continuare resuscitare
Staţionar
Stabilizare
Investigaţii Investigaţii
Pregătire pentru operaţie Pregătire pentru operaţie

Sală operaţii
EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL
CHIRURGIA ELECTIVĂ
Afecţiune chirurgicală

Investigaţii uzuale

Consult chirurgical şi anesteziologic

Internare Investigaţii suplimentare

Pregătire specifică

Staff Staff

Sală operaţii
EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL
CHIRURGIA DE O ZI

• Motivaţia:
• Financiară: costul ridicat al spitalizării, consum de materiale medicale scumpe
• Personală: dorinţa pacientului de fi în mediul familial şi nu în spital, reintegrarea
socio-profesională cât mai devreme
• Medicală: pacienţi cu o bună educaţie sanitară
EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL
CHIRURGIA DE O ZI

Bolnav complet investigat

Internare în dimineaţa operaţiei

Pregătire locală

Premedicaţie

Sala operaţii

Supraveghere postoperatorie externare

Supraveghere la domiciliu
câteva ore
 EVALUAREA PREOPERATORIE

• Orice bolnav internat va avea foaie de observaţie care trebuie

completată după o examinare clinică completă
• Sunt necesare explorări paraclinice corespunzătoare fiecărui caz în
parte, evaluarea tuturor afecţiunilor asociate, stabilirea riscului
anestezic şi alegerea conduitei terapeutice (momentul operator,
tipul de anestezie precum şi tipul de intervenţie chirurgicală la care
va fi supus bolnavul)
• Ar fi foarte util ca medicul de familie să aibă un dosar medical
pentru fiecare pacient, dosar la care să poată avea acces medicul
curant, la internare
 EVALUAREA PREOPERATORIE
FOAIA DE OBSERVAŢIE

• Foaia de observaţie (FO) este un act medico-legal care trebuie să reflecte o imagine cât mai exact
şi completă a stării bolnavului la internare, a evoluţiei acestuia pe parcursul internării, date cât mai
complete care să conducă spre diagnosticul corect de boală.
• Conform evoluţiei menţionate în foaia de observaţie se vor face şi indicaţiile terapeutice, precum
şi recomandările la externare
• FO trebuie să ofere date exacte legate de identificarea pacientului
• FO constituie un act medico-legal care poate să apere sau să acuze medicul în cazul unei
confruntări judiciare cu unul dintre bolnavi
• Este un document util în cercetarea ştiinţifică (studii retrospective, etc.)
• Probabil că şi în ţara noastră se va opta pentru a se face pentru fiecare pacient un dosar cât mai
amănunţit în fiecare dintre serviciile prin care acesta trece de-a lungul vieţii, aceste dosare având
o valoare ştiinţifică mult mai mare, permiţând o evaluare mai bună a pacientului precum şi
stabilirea unei terapii corecte
 EVALUAREA PREOPERATORIE
FOAIA DE OBSERVAŢIE

Componentele foii de observaţie:

• DATE GENERALE
• DIAGNOSTICUL
• ANAMNEZA
• EXAMENUL FIZIC GENERAL
• EXPLORĂRI PARACLINICE
• INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ
• TRATAMENTUL ŞI EVOLUŢIA
• EPICRIZA
• FOAIA DE TEMPERATURĂ
 EVALUAREA PREOPERATORIE
DATE GENERALE

Cuprind:
• Date de identificare: nume, prenume, sex, data naşterii, vârstă,
adresă, număr de telefon, loc de muncă
• Locul internării: spitalul, clinica
• Perioada internării: data internării, data externării
• Alergic la ...
• Grup sanguin şi Rh
 EVALUAREA PREOPERATORIE
DIAGNOSTICUL

Diagnosticul are trei etape:

• Diagnostic la internare
• Diagnostic la 72 de ore
• Diagnostic la externare: trebuie să cuprindă diagnosticul bolii de
bază, stadiul evolutiv, forma clinică, complicaţii
• Diagnostice secundare: diagnosticele tuturor bolilor asociate
• Diagnostic în caz de deces:
a. Cauza directă a decesului
b. Patologia iniţială
c. Afecţiuni asociate
d. Stări morbide asociate
 EVALUAREA PREOPERATORIE
ANAMNEZA

• Trebuie efectuată în aşa fel încât să obţinem încrederea pacientului pentru a ne relata până şi cele mai mici
informaţii.
• Motivele internării: se vor enumera toate acuzele obiective şi subiective pe care le relatează bolnavul
• Antecedentele personale fiziologice: sunt importante în special în cazul femeilor, furnizând informaţii legate de
prima menstruaţie, data ultimei menstruaţii, numărul de sarcini, numărul naşterilor şi a avorturilor (spontan,
terapeutic sau la cerere), starea feţilor la naştere, lactaţia
• Antecedente personale patologice: vor trebui obţinute date de la pacient legate de orice afecţiune de care acesta a
suferit anterior (alergii, infecţii, intervenţii chirurgicale, boli degenerative, neoplazii)
• Antecedente heredocolaterale: prezintă o importanţă deosebită în special în cazul bolilor cu transmitere sau
predispoziţie genetică (atopii, neoplazii, boli metabolice, infecţii)
• Condiţii de viaţă, obiceiuri şi muncă: locuinţa (importantă în cazul unei familiei în care un membru are o boală
transmisibilă - tuberculoza), obiceiuri alimentare (predispoziţia spre anumite patologii – obezitate), fumatul
(numărul de ţigări pe zi şi perioada de când fumează), consumul de alcool (grame alcool 100% exprimate pe zi sau
săptămână), droguri, anticoncepţionale sau locul de muncă (mediu toxic, substanţe alergice, carcinogene, efort
fizic intens)
 EVALUAREA PREOPERATORIE
ISTORIC

Trebuie să fie cât mai amănunţit, să indice data debutului afecţiunii, modul de
debut (acut, insidios), simptomatologia prezentă la debut precum şi evoluţia
simptomatologiei până în prezent.
De asemenea trebuie precizat dacă în acest interval de timp pacientul a mai fost
examinat de un medic sau dacă a efectuat eventuale investigaţii, care sunt
rezultatele acestora, ce tratament a urmat şi care sunt modificările din ultima
perioadă de timp ce au determinat internarea.
O anamneză corectă duce la un diagnostic prezumptiv care va orienta
examenul fizic al pacientului şi explorările paraclinice ulterioare.
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL

• Necesită o cameră de consultaţii care să ofere intimitate pacientului

• Se efectuează cu pacientul în clino-, ortostatism şi în mers
• Trebuie făcut comparativ cu organul sau segmentul controlateral
• Cuprinde:
1. Inspecţie
2. Palpare
3. Percuţie
4. Ascultaţie
• Modalităţi de efectuare:
• PE APARATE ŞI SISTEME
• PE SEGMENTE ALE CORPULUI

EXAMENUL LOCAL
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL
PE APARATE ŞI SISTEME
• Starea generală
• Tegumente şi mucoase
• Ţesut celular subcutanat
• Sistemul limfo-ganglionar
• Sistemul muscular
• Sistemul osteo-articular
• Aparat respirator
• Aparat cardiovascular
• Aparatul digestiv şi glandele anexe
• Aparatul genito-urinar
• Sistemul nervos, organe de simţ şi glande endocrine
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

STAREA GENERALĂ
• Poate fi: gravă, influenţată, bună
• Aspectul bolnavului: pacient speriat, chinuit de durere -
peritonită
• Atitudinea: paralizii, opistotonus – tetanos, sprijinirea
membrului traumatizat cu cel sănătos
• Faciesul: hipocratic (palid, cu cearcăne, nas ascuţit, bărbia
proeminentă) - peritonită
• Mersul: ataxic – leziuni tabetice
• Starea de nutriţie: denutrit, normoponderal, obezitate
(IMC=Gx100/T²)
• Starea de conştienţă: cooperant, orientat temporospaţial,
somnolent, obnubilat, comă
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

TEGUMENTE ŞI MUCOASE
• Culoare: cianoză – insuficienţă cardiacă cronică,
bronhopenumopatii, palide – hemoragii, anemie,
galbene - icter
• Cicatrice postoperatorii: plagă normal cicatrizată,
cicatrice cheloidă
• Elasticitate: pliu cutanat abdominal leneş –
deshidratare
• Mucoase: mucoasă jugală cu aspect prăjit –
deshidratare
• Leziuni: peteşii, echimoze – tulburări de coagulare,
escoriaţii – agresiune, traumatism
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT

• Precizează gradul de nutriţie

• Se va măsura pliul cutanat pe faţa antero-laterală a abdomenului
şi toracelui – normal cca. 2 cm
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

SISTEMUL LIMFO-GANGLIONAR
Sistemul ganglionar superficial
• Trebuie semnalată prezenţa adenopatiilor: localizare, număr, consistenţă,
mobilitate, prezenţa durerii spontan sau la palpare, momentul apariţiei şi
evoluţia lor
• Regiuni examinate: occipitali, retroauriculari, submandibulari,
mentonieri, laterocervicali, supraclaviculari, axilari, epitrohleeni,
inghinali
Sistemul limfatic: edem localizat sau generalizat – insuficienţă cardiacă,
insuficienţă renală, hipoproteinemie
Sistemul venos superficial: circulaţie venoasă superficială periombilicală
“cap de meduză” – ciroză hepatică decompensată vascular
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

SISTEMUL MUSCULAR

• Tonusul: hipoton, normoton, hiperton

• Dezvoltarea musculaturii
• Efectuarea mişcărilor: normokinetic
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR

• Deformări osoase: “mătănii costale” – rahitism

• Continuitatea reliefurilor osoase: discontinuitate însoţită de crepitaţii –
fracturi
• Mobilitatea articulară activă şi pasivă: imobilă, mobilitatea parţială,
mobilitate normală, articulaţie hiperlaxă
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARAT RESPIRATOR
• Conformaţia toracelui: normal, sechele de rahitism, torace emfizematos
• Amplitudinea mişcărilor respiratorii: tiraj, cornaj
• Dispnee: inspiratorie, expiratorie, mixtă
• Transmiterea vibraţiilor vocale: se percepe prin palparea toracelui în
momentul în care pacientul rosteşte “33”
• Percuţia: sonoritate normală, submatitate sau matitate – pleurezie,
pneumonie, hipersonoritatea – pneumotorax
• Ascultaţia: raluri crepitante – pneumonie, subcrepitante –
bronhopneumonie, sibilante – astm bronşic, romflante – tabagism cronic
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARAT CARDIOVASCULAR
• Anamneza: poate evidenţia dispnee de efort, dispnee nocturnă, durere presternală de efort
• Culoare tegumente, mucoase, extremităţi: cianoză în insuficienţă cardiacă cronică
• Palparea
• Şocului apexian: normal - spaţiul V intercostal stâng linia medioclaviculară
• Pulsului periferic: artera temporală, artera carotidă, artera radială, artera femurală, artera
poplitee, artera pedioasă
• Ascultaţie: zgomote cardiace, ritm, frecvenţa centrală
• Ascultaţia carotidei, femuralelor, aortei abdominale, arterei renale
• Percuţia: matitate cardiacă (rar utilizată azi)
• Măsurarea tensiunii arteriale: clino- şi ortostatism
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARATUL DIGESTIV ŞI GLANDELE ANEXE

• Anamneza: apetitul, scădere ponderală, greaţă, vărsături, durere, tranzit intestinal
• Inspecţia: cavitatea bucală, mişcările abdomenului cu respiraţia, prezenţa cicatricelor sau a altor
leziuni tegumentare (echimoze, hematoame, leziuni de grataj, escoriaţii)
• Palparea
• Superficială: hiperestezia cutanată: peritonită
• Profundă: palparea ficatului şi a splinei, tumori, uter
• Percuţia: matitate hepatică, hipersonoritate – ocluzie
• Ascultaţie: absenţa zgomotelor hidroaerice – ocluzie, sufluri – tumori
• Tuşeul rectal - obligatoriu la orice examinare: tegumente perianale (fistulă perianală, veruci,
hemoroizi externi), tonus sfincter anal (hipo-, normo- hiperton), forma, limitele şi consistenţa
prostatei, supleţea peretelui rectal, prezenţa sau absenţa materiilor fecale, a sângelui proaspăt
sau a melenei sau a altor leziuni tumorale
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARATUL GENITO-URINAR
• Anamneza: frecvenţa micţiunilor, simptomatologie asociată micţiunii (durere, usturime,
jet întrerupt), culoare urinei, diureza (cantitatea de urină pe 24 ore), prezenţa nicturiei –
adenom de prostată, incontinenţă urinară
• Inspecţia: zonelor lombare (cicatrice postoperatorie, deformări – tumoră renală),
conformaţia organelor genitale externe
• Palpare: punctele ureterale, zona lombară
• Percuţie: manevra Giordano pozitivă – durere vie la percuţia lombelor – suferinţă acută
• Examenul vaginal digital şi examenul vaginal cu valve: inspecţie, palpare
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARATUL GENITO-URINAR
• Anamneza: frecvenţa micţiunilor, simptomatologie asociată micţiunii (durere, usturime, jet
întrerupt), culoare urinei, diureza (cantitatea de urină pe 24 ore), prezenţa nicturiei – adenom
de prostată, incontinenţă urinară
• Inspecţia: zonelor lombare (cicatrice postoperatorie, deformări – tumoră renală), conformaţia
organelor genitale externe
• Palpare: punctele ureterale, zona lombară
• Percuţie: manevra Giordano pozitivă – durere vie la percuţia lombelor – suferinţă acută
• Examenul vaginal digital şi examenul vaginal cu valve: inspecţie, palpare
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL

PE SEGMENTELE CORPULUI
• O metodă de examinare a bolnavului mai cursivă şi mai elegantă decât
examenului clasic pe aparate şi sisteme
• Modalităţi de realizare
• Poziţie şezândă
• Clinostatism
• Ortostatism
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE SEGMENTE ALE CORPULUI

POZIŢIE ŞEZÂNDĂ
• Extremitatea cefalică: tegumente, mucoase, conjunctive,fanere,
ganglioni, reflexul fotomotor, puncte sinusale (frontale şi
maxilare), cavitate bucală (mucoasă, dentiţie, proteze, amigdale),
glanda tiroidă
• Torace: aparat respirator, ascultaţia cordului, explorarea glandei
mamare, adenopatii (axilare, supraclaviculare), coloană vertebrală
• Lombe: aparat urogenital, examinarea coloanei vertebrale
lombare
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE SEGMENTE ALE CORPULUI

CLINOSTATISM
• Torace: aparat cardiovascular
• Abdomen: aparat digestiv, punctele slabe abdominale, regiunea
inghinală
• Regiunea lombară: palparea lojilor renale, puncte ureterale
• Membre: inspecţie, mobilitatea pasivă şi activă, reflexe osteo-
tendinoase, puls şi sensibilitate periferică
• Tuşeu rectal şi vaginal
EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE SEGMENTE ALE CORPULUI

ORTOSTATISM
• Echilibru
• Mersul
• Varice
• Regiuni herniare
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL LOCAL

• Este foarte important, furnizând date despre regiunea sau aparatul afectat
• Cuprinde anamneza, inspecţie, palpare, percuţie, ascultaţie
• Trebuie descrise caracteristicele leziunii: număr, formă, dimensiuni,
limite, suprafaţă, consistenţă, sensibilitate, mobilitate
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXPLORĂRI PARACLINICE

• Pentru bolnavul care necesită intervenţie chirurgicală de rutină este de

dorit ca investigaţiile paraclinice să fie făcute în ambulatoriu. Dacă acest
lucru nu este posibil atunci ele se vor efectua cât mai repede de la
momentul internării
• Explorări de rutină
• Explorări speciale
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXPLORĂRI PARACLINICE

EXPLORĂRI DE RUTINĂ
• Biologice
• Hemoleucograma (hemoglobină, hematocrit, trombocite, leucocite, formulă leucocitară)
• Glicemie, uree, creatinină
• Probe de coagulare (timpi de:sângerare, coagulare, protrombină; produşi de degradare ai fibrinei)
• Probe hepatice, proteine totale
• RBW (REACTIA BORDET-WASSWERMANN-pt.sifilis), serologie virală pentru HIV (HUMAN
IMUNODEFICIENCY VYRUS) şi hepatită (HBs,C,D)
• Sumar urină (albumina,glucoza,sediment-hematii,leucocite,bacterii),eliminări urinare pe 24h
• Imagistice şi funcţionale
• Radiografia pulmonară
• Radiografia abdominală simplă
• Ecografia abdominală
• EKG
 EVALUAREA PREOPERATORIE
EXPLORĂRI PARACLINICE

EXPLORĂRI SPECIALE
• Trebuie să fie cât mai “ţintite” şi să ofere o imagine completă şi clară a fiecărui bolnav
• Biologice:
• Ionograma: Na+, K+, Cl -, rezerva alcalină
• Probe hepatice: sdr. de hepatocitoliză (TGP, TGO, GGT, fosfataza alcalină, sideremia), sdr.
hepatopriv (fibrinogen, lipide totale, colesterol), electroforeza proteinelor serice, funcţia
biliară (bilirubina totală, directă şi indirectă)
• Amilazemie, amilazurie
• Hemoculturi, uroculturi
• Imagistice şi funcţionale:
• Ecocardiografia, probe respiratorii, radiografia eso-gastro-duodenală cu substanţă de contrast,
irigografie, fistulografie, cavitatografie, CT, IRM, scintigrama, endoscopia, puncţie biopsie,
laparoscopie diagnostică
 INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ

Se va nota:
• Numărul protocolului operator
• Diagnosticul operator
• Descrierea operaţiei
• Tipul anesteziei
• Echipa operatorie
 TRATAMENTUL ŞI EVOLUŢIA

• Se precizează zilnic medicamentele administrate, doza (g/zi), fracţionarea

dozelor, modul de administrare (p.o., i.m., p.i.v, etc.)
• Evoluţia trebuie să cuprindă: temperatura, pulsul, tensiunea arterială, starea
generală, evoluţia postoperatorie (aspectul pansamentului şi a plăgii, drenajul,
reluarea tranzitului intestinal, reluarea alimentaţiei), diureza
• Pentru tratamentul chirurgical se stabileşte: indicaţia operatorie, pregătirea
preoperatorie, riscul operator şi anestezia, momentul operator, îngrijirile
postoperatorii, dispensarizarea
 EPICRIZA

Este un rezumat al întregii fise de observaţie şi trebuie să

cuprindă:
• Motivele internării
• Explorările efectuate şi rezultatele acestora
• Tratamentele efectuate (medicamentoase şi chirurgicale)
• Evoluţia
• Recomandări la externare
 FOAIA DE TEMPERATURĂ

• Reprezintă o descriere completă a stării şi evoluţiei

bolnavului
• Se vor nota zilnic:
• Temperatura corpului
• Pulsul
• Tensiunea arterială
• Diureza
• Cantitatea de lichide drenate
• Aspiraţia digestivă
• Medicaţia administrată
 DEFINIŢIE

• Totalitatea gesturilor şi a manevrelor prin care se urmăreşte aducerea bolnavului în

condiţia de a suporta o intervenţie chirurgicală

• SCOP ŞI PRINCIPII

• INDICAŢII

• CONTRAINDICAŢII

• ETAPE
 SCOPUL

• Scopul pregătirii preoperatorii este de a pregăti bolnavul pentru intervenţia chirurgicală.

Pacientul trebuie informat asupra patologiei de care suferă, posibilei terapii (câteva date
referitoare la intervenţie), riscurile şi beneficiile tratamentului, eventuale mutilări sau
infirmităţi, despre posibilele modificări ale stilului de viaţa postoperator.

De asemenea, trebuie furnizate informaţii referitoare şi la prognosticul imediat şi la

distanţă al bolii.
 PRINCIPII

• Pregătirea fizică a pacientului are scopul de a aduce pacientul

într-o condiţie fizică suficient de bună pentru a suporta cât
mai uşor intervenţia chirurgicală.
• Pregătirea trebuie făcută etapa cu etapă, pacientul fiind intr-o
stare cât mai bună pentru intervenţie la momentul operator.
• Orice pacient va trebui să îşi exprime acordul scris pentru
investigaţiile şi terapia de care urmează să beneficieze.
 INDICAŢII operatorii

• Orice intervenţie chirurgicală presupune riscuri, de aceea,este necesar ca

orice bolnav ce urmează a fi supus unei intervenţii chirurgicale,să aibă o
pregătire psihologică şi fizică specifică patologiei şi operaţiei la care va fi
supus.
 CONTRAINDICAŢII operatorii
• Contraindicatiile nu sunt absolute, referindu-se în special la bolnavii care necesită
tratament chirurgical în urgenţă.Unde nu este timpul necesar pentru o pregătire
psihologică sau fizică ideală, acestea se fac din mers,in funcţie de starea generală a
pacientului.

• În cazul în care pacientul nu este conştient, trebuiesc purtate discutii cu familia,referitor

la starea bolnavului.

• Obţinerea acordului scris pentru operaţie trebuie obţinută şi în urgenţă de la pacient (sau
rudele acestuia,în cazul în care bolnavul nu este conştient).
 PREGATIREA BOLNAVULUI

• PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

• PREGĂTIREA FIZICĂ

• MOMENTUL OPERATOR
 PREGĂTIREA PREOPERATORIE
• Informarea va fi făcută de către medicul curant (medicul care va efectua
intervenţia chirurgicală).

• Informarea pacientului trebuie să fie foarte obiectivă, informând atât asupra

riscurilor cât şi a beneficiilor fără a încerca să convingem pacientul să se
opereze.

• Decizia de a beneficia de tratament chirurgical îi aparţine în totalitate

bolnavului, care va hotărî singur pentru viaţa sa.

• Pentru a ajuta pacientul în luarea unei decizii referitoare la gestul chirurgical se

recomandă bolnavului şi consultarea unui alt medic , pentru a avea acces şi la
un alt punct de vedere.
 PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

• Pregătire psihologică trebuie să informeze pacientul şi asupra modificărilor care

vor surveni în urma operaţiei.
• Astfel pot apare unele mutilări (anus iliac), infirmităţi (amputaţie de coapsa) care
să necesite ulterior protezare, pierderea potenţii sexuale tranzitorie sau definitive
sau tulburări metabolice sau psihice (intervenţii pe glande endocrine).
• Un subiect dificil de abordat este prognosticul sever, situaţia variind de la pacient
la pacient. Unii bolnavi insistă să cunoască datele reale cu privire la evoluţie şi
prognostic, pe când altii,nu prezintă interes faţă de acest aspect. Este indicat să se
răspundă conform dorinţei pacientului de a şti mai mult sau mai puţin referitor la
patologie de care suferă.
 PREGĂTIREA FIZICĂ

Cuprinde:
• PREGĂTIREA GENERALĂ
• PREGĂTIREA SISTEMICĂ
• PREGĂTIREA LOCALĂ
• PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

• Echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic

• Pregătirea nutriţională
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC

• Echilibrul hidro-electrolititc prezintă două aspecte: umplerea patului vascular şi
echilibrul electrolitic.
• Umplerea patului vascular se monitorizează cu ajutorul tensiunii arteriale în
clino- şi ortostatism, măsurarea diurezei, precum şi presiunii venoase centrale.
• In funcţie de aceste constante,se va calcula bilanţul hidric al organismului
(aportul şi pierderile) şi se va tenta corectarea dezechilibrului,folosind diverse soluţii
(ser fiziologic, soluţia Ringer, ser glucozat 5% sau 10%),la care se mai pot adăuga
diferite cloruri (în cazul unei deshidratări) sau macromolecule (în cazul hemoragiei).
• Soluţiile utilizate trebuie să fie normotone, cele hipertone având indicaţii limitate
(pacienţi cu afectări cerebrale severe).
• Reumplerea patului vascular se face gradat în perioada preoperatorie,având rolul
de a preveni căderile tensionale sau chiar colapsul vascular şi exitus în timpul
intervenţiei chirurgicale.
 ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC
ŞI ACIDO-BAZIC

• Dezechilibrul electrolitic şi acido-bazic necesită echilibrare conform ionogramei

şi a pH-ului sanguin. În cazul în care funcţia renală este afectată poate fi utilă
dializa preoperatorie care va restabili echilibrul electrolitic şi acido-bazic.

• În cazul hemoragiilor cu pierderi foarte mari de sânge,este necesar nu numai

refacerea volumului circulant,dar,totodată şi refacerea cantităţii de
hemoglobină,care să asigure un transport de oxigen adecvat la nivelul
ţesuturilor(“pragul chirurgical” la care se poate interveni în condiţii de securitate
este de 10g hemoglobina/100ml sânge).
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

PREGĂTIREA NUTRIŢIONALĂ
• Reprezintă un aspect important al pregătirii preoperatorii întrucât un bolnav denutrit
nu va putea cicatriza iar sistemul imun va fi deficitar, neputându-se apăra de infecţii.
• Este indicat ca,ori de câte ori este posibil preoperator,statusul nutritiv al pacientului
să fie adus într-un stadiu cât mai bun.
• În situaţiile de urgenţă,când viaţa pacientului depinde de intervenţia chirurgicală,
refacerea nutritivă se va realiza postoperator.
• Refacerea nutriţională se poate realiza pe două căi: calea parenterală şi cea enterală.
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

PREGĂTIREA NUTRIŢIONALĂ – CALEA PARENTERALĂ

• Utilizează soluţii de glucoză, soluţii nutritive speciale pentru
administrarea parenterală.
• Este indicată în cazurile cu deficit nutriţional minor.
• Se poate utiliza şi la pacienţii cu diabet,folosind ca suport
energetic glucoza tamponată cu insulină.
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

PREGĂTIREA NUTRIŢIONALĂ – CALEA ENTERALĂ

• Se utilizează substanţe hipercalorice (Fresubin).
• Se poate utiliza în situaţia în care tubul digestiv este funcţional,
permiţând absorbţia şi digestia principiilor alimentare, în caz
contrar utilizându-se calea parenterală.
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

Necesită evaluarea şi susţinerea tuturor aparatelor şi sistemelor:

• Aparatul cardiovascular
• Aparatul respirator
• Funcţia renală
• Funcţia hepatică
• Neurologic
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

APARATUL CARDIOVASCULAR
• Scorul pentru stabilirea
riscului de morbiditate şi mortalitate
cardiacă postoperatorie (tabel).
Scorul maxim este 53 puncte.
Un scor peste 28 de puncte
necesită temporizarea intervenţiei chirurgicale.
• Alţi factori de risc: fumatul,diabetul zaharat, hipertensiunea
arterială,hiperlipemiile,angina pectorală instabilă, tulburările de
ritm,valvulopatiile
 ISTORIC
>70 ani 5p
Infarct Miocardic Acut în ultimele 6 10p
luni
EXAMEN CLINIC
Galop S3 sau distensia venei jugulare 11p
Stenoză aortică semnificativă 3p
EKG
Sistole atriale premature sau ritmuri 7p
nesinusale
> 5 sistole ventriculare premature pe 7p
minut
OPERAŢiE
In urgenţă 4p
Intraperitoneală,intratoracică sau 3p
aortică
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

APARATUL RESPIRATOR
• Este utilă la pacienţii cu afecţiuni pulmonare preexistente, bătrâni, obezi,
bolnavi ce vor necesita o imobilizare prelungită
• Se vor utiliza bronhodilatatoare, antibioterapie ţintită
• Gimnastică respiratorie este indicată în special la pacienţii care urmează a
suporta o intervenţie chirurgicală pe etajul abdominal superior sau torace.
Aceasta presupune respiraţii ample, inspir profund urmat de exuflarea aerului
inspirat într-o sticlă cu apă cu ajutorul unui tub de perfuzor, tapotaj cu tuse
eficientă pentru a elimina secreţiile
• Fumatul este interzis cu cel puţin o săptămână preoperator (fumătorii prezintă
o stare de hipoxie cronică)
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

FUNCŢIA RENALĂ
• O funcţie renală afectată preoperator presupune o eliminare renală mai
dificilă a drogurilor (anestezice, antibiotice nefrotoxice), necesitând o
ajustare a dozelor utilizate.
• La pacienţii care prezintă afecţiuni la nivelul căilor urinare inferioare, în
cazul intervenţiilor chirurgicale laborioase, din sfera genitală sau patologie
rectală este indicată cateterizarea vezicii urinare pe masa de operaţie după ce
bolnavul a fost adormit. Acest cateter se va menţine până la reluarea
spontană a micţiunilor.
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

FUNCŢIA HEPATICĂ
• Tulburări ale funcţiei hepatice se manifestă prin tulburări de
coagulare a sângelui, tulburări legate de nutriţie care vor determina
o cicatrizare deficitară precum şi tulburări de metabolizare a
diferitelor substanţe cu eliminare hepatică
• Este necesară evaluarea excreţiei hepatice, a citolizei hepatice,
sinteza proteică, probe de coagulare, etc.
• Factori de risc: denutriţia, ascita, bilirubina >3mg%ml, albumina <
3mg%ml
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

NEUROLOGIC
• Este importantă identificarea patologiei neurologice care ar putea fi
agravată de anestezie
• Pacienţii cu deficit motor important prezintă risc mai mare de complicaţii
postoperatorii
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA LOCALĂ

• Pregătirea locală: în dimineaţa intervenţiei chirurgicale se va epila zona unde

urmează a se inciza tegumentul, urmat de antiseptizarea largă cu alcool iodat a
zonei respective
• Pregătirea stomacului: în cazul stenozelor duodenale este indicat lavajul şi
aspiraţia pe sondă nazo-gastrică pentru a goli stomacul de resturi alimentare şi
secreţii
• Pregătirea colonului: se va face la toţi bolnavii care vor fi supuşi unei intervenţii
chirurgicale prin efectuarea a două clisme (în seara dinaintea operaţiei şi una în
dimineaţa operaţiei).
• Pacienţii care vor fi supuşi unei operaţii la nivelul colonului necesită o pregătire
mai laborioasă care să asigure o evacuare completă a tubului digestiv de reziduuri
alimentare.
• Astfel în ziua dinaintea operaţiei pacientul va avea un regim hidric, se vor
administra 4 plicuri de Fortrans urmate de doua clisme (una seara şi cea de a doua
în dimineaţa operaţiei)
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

• Pregătirea preoperatorie are un rol extrem de important în prevenirea

complicaţiilor postoperatorii
• Cele mai frecvente complicaţii postoperatorii sunt: infecţiile,
trombembolia şi insuficienţa organică
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

INFECŢIILE
• Determină o evoluţie postoperatorie anevoioasă cu apariţia întârzierii
cicatrizării, prelungirea convalescenţei sau chiar apariţia septicemiei.
• Acestea pot fi prevenite printr-o pregătire preoperatorie corespunzătoare
funcţie de operaţia care urmează a se efectua (pregătire pielii, colonului, etc.)
• Factori de risc: vârsta înaintată, obezitatea, malnutriţia, terenurile neoplazice,
diabetul zaharat şi complicaţiile sale, tratament corticosteroid sau
imunosupresor, alte infecţii, radioterapia, insuficienţa adenocorticală
• Pregătiri necesare: refacerea statusului nutriţional, echilibrarea diabetului
(glicemia sub 1,2g%ml), tratarea infecţiilor concomitente, rezolvarea
insuficienţei adrenocorticale, profilaxie cu antibiotice, raderea câmpului
operator în dimineaţa operaţiei, etc
 PREGĂTIREA FIZICĂ
• Indicaţiile antibioprofilaxiei:
• Chirurgia gâtului şi a capului cu deschiderea căilor aeriene superioare
• Chirurgia esofagului (excepţie hernia hiatalaă)
• Chirurgia gastro-duodenală în afara hiperacidităţii necontrolate
• Chirurgia căilor biliare la pacienţi cu colecistită acută, peste 70 ani,
intervenţii care presupun coledocotomie
• Rezecţii intestinale
• Apendicită acută gangrenoasă sau cu peritonită
• Chirurgia ginecologică
• Operaţii de protezare pe diferite organe: cord, şold, genunchi, valve,
vase
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

TROMBEMBOLIA
• Riscul apariţiei trombemboliilor creşte cu: durata intervenţiei
mai mult de o oră, obezitatea, hipercoagulabilitate sanguină,
tromboze vasculare în antecedente, intervenţie pe pelvis,
tratament cu anticoncepţionale orale
• Prevenţia: feşi elastice la nivelul membrelor inferioare care
asigură o presiune de retur mai mare, mobilizare precoce
postoperator, profilaxie cu anticoagulante (doză
normocoagulantă)
 PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

INSUFICIENŢA ORGANICĂ
• Aparat respirator: pneumonii, bronhopneumonii, insuficienţă respiratorie,
sindromul de detresă respiratorie
• Aparat cardiac: tulburări de ritm, insuficienţa cardiacă, infarct miocardic
• Funcţia hepatică: tulburări de coagulare, insuficienţă hepatică
• Sistem renal: insuficienţă renală acută
• Sistem neurologic: comă
• Evaluarea preoperatorie corectă permite identificarea factorilor de risc
pentru aceste posibile complicaţii şi totodată prevenirea apariţiei acestora
prin măsuri specifice fiecărui sistem
 MOMENTUL
OPERATOR

Stabilirea momentului operator diferă pentru chirurgia

electivă şi cea în urgenţă
 MOMENTUL OPERATOR
CHIRURGIA ELECTIVĂ

• Stabilirea momentului operator este foarte importantă în chirurgia electivă

• Alegerea acestuia depinde de pacient, chirurg şi anestezist
• Pacientul trebuie să fie pregătit având o stare generală fizică şi psihică,
suficient de bună pentru a putea suporta intervenţia chirurgicală şi o
evoluţie postoperatorie şi recuperare cât mai rapidă
• Din punct de vedere a medicului operator este necesar ca acesta să fi
parcurs toate etapele pregătii preoperatorie şi să fi stabilit tehnica
operatorie
• Aceleaşi cerinţe sunt necesare şi pentru medicul anestezist
 MOMENTUL OPERATOR
CHIRURGIA ÎN URGENŢĂ

• Funcţie de gravitatea situaţiei pregătirea preoperatorie poate

lipsi (hemoragii masive) sau poate fi efectuată parţial în
preoperator şi continuată în postoperator (ocluzii intestinale)
• Astfel putem avea:
• Urgenţe imediate
• Urgenţe amânate precoce – 24 ore
• Urgenţe amânate tardiv – până la 7 zile
 ÎNGRIJIRILE
POSTOPERATORII
DEFINIŢIE
SCOP ŞI PRINCIPII
 DEFINIŢIE
• Variază funcţie de tipul de anestezie: locală, rahianestezie, generală
• Perioade postoperatorii:
• Imediată (postanestezică): bolnavul îşi recapătă cunoştinţa şi funcţiile vitale sunt stabile
• Intermediară: durează de la completa revenire după anestezie şi până la externare
• Tardivă (convalescenţa): începe la externare când bolnavul are funcţiile vitale stabile şi
plaga cicatrizată şi continuă la domiciliu
• Îngrijirile postoperatorii implică monitorizarea clinică şi paraclinică a bolnavului
• Monitorizarea reprezintă observarea, înregistrarea şi detectarea prin observaţie clinică sau
metode paraclinice starea bolnavului
 SCOP ŞI PRINCIPII

• Monitorizarea se realizează cu scopul de a detecta orice

modificare a stării bolnavului atât spre o posibilă complicaţie cât
şi spre o evoluţie favorabilă, precum şi luarea măsurilor necesare,
compensatorii sau de susţinere pentru a rezulta o vindecare cât
mai rapidă
• Principiul cel mai important este monitorizarea atentă şi
completă a stării bolnavului ce va permite adoptarea măsurilor
necesare pentru o evoluţie favorabilă
 MONITORIZAREA
CLINICĂ
• Începe de pe masa de operaţii şi continuă până la externarea bolnavului
• Se va efectua după un anumit orar care va permite o distribuţie temporală a
parametrilor clinici pe parcursul zilei
• Parametri urmăriţi: starea de conştiinţă, faciesul, limba, culoarea
tegumentelor şi a mucoaselor, pliul cutanat, frecvenţa şi amplitudinea
respiraţiei, frecvenţa pulsului central şi periferic, tensiunea arterială, diureza
pe 24 ore, aspectul plăgii operatorii, drenajurile (debit, aspect), funcţionarea
cateterelor venoase, mobilizarea pacientului, reluarea tranzitului intestinal
pentru gaze şi materii fecale
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ

• Definiţie:reprezintă un ansamblu de măsuri prin care se

urmăreşte starea bolnavului
• Indicaţii:
• Este utilă întrucât un bolnav chirurgical prezintă risc pentru complicaţii de gravitate
diferită, care trebuie prevenite
• O monitorizare specială necesită pacienţii inconştienţi care nu pot descrie
eventualele schimbări care survin în evoluţia lor
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
• Contraindicaţii: orice pacient necesită să fie monitorizat,
singura contraindicaţie fiind reprezentată de criteriul economic
(costuri foarte mari)
• Materiale necesare: sunt necesare diferite dispozitive şi aparate
care să permită măsurarea greutăţii corporale, a temperaturii,
tensiunii arteriale, frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor,
cantitatea de lichide ingerate, analize sanguine (ionogramă, ph-
ul sanguin), electrocardiograma, sfigmograma, etc.
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
• Pacientul este aşezat în pat într-o poziţie cât mai apropiată de cea
anatomică, fiind necesară dezbrăcarea acestuia astfel încât accesul la
orice zonă anatomică să fie cât mai facil
• Se montează toţi senzorii şi cateterele necesare
• Monitorizarea standard presupune: măsurarea tensiunii arteriale,
pulsului, temperaturii corpului, a frecvenţei respiratorii, diurezei şi a
stării de conştiinţă
• Monitorizări speciale variază funcţie de patologia bolnavului
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
STANDARD

TENSIUNEA ARTERIALĂ
• Valori normale: sistolică – 90-160mmHg, diastolică – 60-90mmHg
• Tehnică: manual cu tensiometru şi stetoscop sau cu ajutorul unui aparat electric

PULSUL
• Valori normale: 60-80 bătăi / minut
• Tehnică: manual prin palpare directă sau cu un senzor al sfigmometrului; se măsoară pentru
minim 30 secunde, concomitent cu ascultaţia cardiacă
• Tahicardie = puls > 100 bătăi / minut
• Bradicardie = puls < 60 bătăi / minut
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
STANDARD
TEMPERATURA CORPULUI
• Valori normale: 36-37°C
• Cea mai fidelă este măsurarea temperaturii intrarectală
• Cea mai utilizată metodă este măsurarea temperaturii în zona
axilară

• FRECVENŢA RESPIRATORIE
• Valori normale: 10-16/minut
• Tehnică: numărare directă sau senzor nazal
• Tahipnee = peste 20 respiraţii/minut
• Bradipnee = sub 8 respiraţii/minut
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
STANDARD

• DIUREZA
• Debit normal 1ml/kgc/h
• Tehnică: se măsoară cantitatea de urină acumulată într-un colector gradat care este
racordat la sonda urinară
• Oligurie =sub 400 ml/24h
• Anurie = sub 200ml/24h

• STAREA DE CONŞTIENŢĂ
 MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
MONITORIZĂRI SPECIALE

• Tulburări cardiocirculatorii: presiunea venoasă centrală, presiunea medie din artera

pulmonară, presiunea la limita capilarelor pulmonare, osmolaritatea plasmatică,
valorile hemoglobinei şi hematocritului, saturaţia sângelui arterial în oxigen
• Funcţia respiratorie: culoarea buzelor, agitaţie psihomotorie, capnometrie,
cantitatea de oxigen şi dioxid de carbon din sânge, valoarea rezervei alcaline şi a
lactaţilor serici
• Funcţia renală: valoarea ureei şi a creatininei serice, osmolaritatea urinei şi a
sângelui, clearence-ul creatininei, ionograma
• Aprecierea funcţionării ţesuturilor necesită o evaluare a utilizării oxigenului la
nivelul ţesuturilor, fiind un proces ce necesită aparatură complexă
• Instrumentarul folosit pentru monitorizarea bolnavului trebuie îngrijit în anumite
condiţii:
• Toate materialele utilizate vor fi sterile, de unică folosinţă
• Sonda de intubaţie orotraheală va fi aspirată şi schimbată periodic
• Cateterele vasculare vor fi menţinute permeabile prin spălare cu heparină
• Sonda de aspiraţie digestivă va fi aspirată şi spălată periodic şi la nevoi
repoziţionată sau schimbată
• Sonda urinară va fi spălată periodic cu soluţii antiseptice
• Pacientului îi trebuie asigurată o igienă locală şi generală riguroasă, care să
prevină apariţia complicaţii (escare de decubit, etc.)
• Nutriţia pacientului se va face funcţie de starea bolnavului: parenterală sau oral