ÎNGRIJIREA PACIENTEI

CARE A NASCUT PRIN

CEZARIANĂ
ABSOLVENT: CHIRIAC
MIHAELA
 ÎNGRIJIREA PACIENTELOR
POST PARTUM PRIN OPERAŢIE
CEZARIANĂ
• 1.LĂUZIA
• Lăuzia este perioada în care se află femeia după naștere
(adică după expulzia placentei) până la 6-8 saptămâni, timp în care
tractul genital și organismul lăuzei își revine la starea și condițiile
dinaintea concepției, prin dispariția modificărilor morfo-funcționale
produse de starea gravidă.
• Este divizată în trei etape consecutive:
• lăuzia imediată – începe imediat după expulzia placentei și durează
24 de ore
• lăuzia secundară – durează 10-12 zile de la naștere
• lăuzia tardivă – durează până la 6-8 săptamâni de la naștere.
•
 Modificările anatomice şi
fiziologice din lăuzie
Modificările organelor genitale
• Modificările anatomice ale organelor genitale
externe și interne prezintă importanță în evoluția lăuziei.
• Revenirea uterului la starea normală se numește
involuție uterină și începe din prima zi după naștere.
După naştere fundul uterin se situează la nivelul
ombilicului (sau 2 cm sub ombilic), involuează câte 1 cm
pe zi iar la 5-6 zile de lăuzie se află la jumătatea
distanței dintre ombilic și simfiză, dupa 10-11 zile devine
organ pelvin şi nu mai poate fi palpat deasupra simfizei,
involuția continuând mai lent pâna la revenirea la valorile
normale.
• Această involuţiei uterină se datorează revenirii
fibrelor uterine (hipertrofiate în gestaţie) la dimensiunile
din afara gestaţiei, prin dispariţia edemului interstiţial.
• Refacerea colului este lentă începe imediat după
naștere, după 2 zile admite un deget, se închide după
aproximativ 2 săptămâni de la naştere.
• Vaginul revine treptat la dimensiuni normale (după 3
săptămâni).
• Cea mai caracteristică manifestare din partea
organelor genitale este scurgerea lohiilor (scurgeri
uterovaginale). În primele 2-3 zile sunt sanguinolente
(lochia rubra), devenind apoi serosanguinolente și apoi
seroase și scad dispărând din a 4-a săptămână. Ele au
un miros fad, caracteristic, și o reacție alcalină.
• Lohiile sunt compuse din fâșii de caducă
degenerată, epitelii cervicale și vaginale, hematii și
leucocite, precum și microbi.
• Cantitatea lor totală variază intre 1400-1500g. Ele sunt
mai reduse și cu sânge în cantitate mai mică la mamele
care alăptează, datorită efectului de supt mamo-uterin,
efectuat prin sistemul neuro-hipofizar, prin care
contracția uterului este stimulată și hemostaza
avantajată.
• Modificările aparatelor si sistemelor
• Tensiunea arterială, care este mai crescută în
travaliu revine la normal, pulsul poate fi ușor bradicardic
în primele 2 zile dar revine și el la normal.
• Aparatul respirator, se manifestă prin mișcări
respiratorii mai puțin frecvente și capacitate pulmonară
crescută.
• Temperatura corpului este normală oscilând între
36,80 și 370 C. Poate fi întâlnită subfebrilitatea datorită
resorbției produselor catabolice, de pe urma proceselor
de involuție a țesuturilor (necroza fibrelor musculare)
care trec în sânge.
• Tubul digestiv funcționează normal. Este prezent
apetitul și digestia normală, uneori poate apărea
constipația.
• Aparatul excretor prezintă o poliurie tranzitorie
datorată eliminării surplusului de apă din sectorul
interstiţial. Hipotonia vezicii urinare este frecventă în
primele zile după naştere, dar ea dispare fără măsuri
specifice.
• Modificările hematologice se prezintă prin scăderea
hemoglobinei și hematocritului după naștere, o ușoară
leucocitoză (scăderea limfocitelor), trombocitoză și de
asemenea fibrinogenul crescut in sarcină scade în
lăuzie.
• Se produc modificări hormonale astfel FSH și LH
revin la valorile dinaintea sarcinii, începe să crească
nivelul estrogenului iar progesteronul rămâne scăzut
pâna la reluarea ciclului. Prolactina scade dupa naștere
revenind la valori normale in 4-6 săptamâni la femeile ce
nu alăptează.
• Greutatea corporală scade cu aproximativ 4 kg în
primele 8 zile după naștere. Musculatura abdominală
revine ușor la normal, vergeturile gravidice din roșu
violaceu se transformă în alb sidefiu lucioase.
• Pigmentația gravidă de pe față și abdomen dispare.
•
• Aspecte clinice ale lăuziei
• Aspectele clinice ce trebuie urmărite în perioada lăuziei sunt:
tensiunea arterială, pulsul, temperatura, aspectul lohiilor, aspectul
sânilor, involuţia uterului, cicatrizarea plăgii operatorii. Toate acestea dau
indicații prețioase asupra stării de sanatate a lăuzei.
• Măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului și a temperaturii dimineața și
seara și mai des dacă se observă modificări ale valorilor normale.
• Se va observa o curbă termică, hipertermie fiziologică (până la 380
C) ziua 3-4 prin angorjarea sânilor („furia laptelui”).
• Aspectul lohiilor fiind inițial sanguinolente 3-4 zile, serosanghinolente
și seroase. Persistenţa lohiilor serosanghinolente peste 8-10 zile
semnalează un aspect patologic, fie resturi placentare în cavitatea
uterină, fie o involuţie deficientă a patului placentar.
• Sânii sunt angorjați fără fisuri sau ragade, se efectueza toaleta lor
înainte de fiecare alăptat.
• Se urmărește involuția uterină (fundul uterin la ombilic după naștere,
la jumătatea distanței dintre ombilic și simfiză, după 10-11 zile la simfiză,
organ pelvin după ziua a 12-a și normal după 6-8 săptămâni).
• Plaga operată, în mod normal se prezintă cu tegumente
nemodificate, nedureroasă.
• ÎNGRIJIRILE PRE SI POST INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ
• Internarea intr-un spital constituie un factor de stres pentru
orice persoană dar pentru gravide ea constituie un moment deosebit
un amestec de sentimente contradictorii, neliniște legat de
momentul nașterii, nerăbdare să-și cunoască copilul, etc.
• În ingrijirea preoperatorie trebuie să respectăm trei reguli
principale:
• Prima regula este reprezentată de realizarea unor condiții de mediu
care să împiedice traumatisme psihice. Camera gravidei, patul,
personalul secției să fie organizate încât să contribuie la calmarea
stării psihice.
• A doua regulă este cunoșterea foarte bine a gravidei a felului în
care a decurs sarcina, și diagnosticul precis care recomandă
operația cezariană. Pentru a ajunge la diagnostic folosim toate
datele clinice, de laborator, și explorate toate constantele bilogice
ale pacientei.
• A treia regulă ține de comunicare de felul în care medicul și
asistenta reușesc să câștige încrederea acesteia astfel încât ea să
considere personalul medical un prieten, având încredere că echipa
medicală va depune toate eforturile necesare soluționării cu bine a
operației.
• Din momentul în care pășeste pe secția de obstretică –
ginecologie gravida va fi întâmpinată de asistenta medicală care o
va conduce în sala de consultații unde este prezent medicul.
• Medicul va efectua examenul clinic al gravidei în prezența asistentei,
se va întocmi foaia de observații unde sunt trecute pentru început datele
personale ale gravidei, diagnosticul la internare si anamneza.
• Examenul clinic general este efectuat de către medic, asistenta
medicală ajutând pacienta să se dezbrace, să se așeze în pozițiile indicate
de medic și servind medicul cu instrumentarul necesar.
• Examenul general începe cu inspecția generală și se vor nota: tipul
morfologic, faciesul, atitudinea, comportamentul nervos și afectiv.
• Se va inspecta de asemenea bazinul, coloana vertebrală și membrele
inferioare, pentru a observa eventualele asimetrii (coxalgie, deformații etc.).
• Următorul pas este palparea care se face sistematic și cu atenție,
gravida fiind așezată în decubit dorsal evidențiind uterul gravid cu toate
caracterele sale, adipozitate, meteorism, eventrațiile.
• Examenul genital este deosebit de important orientând medicul spre
un diagnostic care ar putea indica nașterea prin operație cezariană.
• Asistenta medicală va ajuta gravida la urcarea și coborârea de pe
masa de examinat liniștind pacienta și inducându-i un sentiment de
siguranță și liniște.
• Medicul va observa dezvoltarea organelor genitale externe,
tegumentele perivulvare, cele perianale (se pot constata existența fisurilor și
a hemoroizilor). Se verifică musculatura perineului, dar și lungimea și
grosimea planșeului perineal.
 NEVOI AFECTATE
NEVOI FUNDAMENTALE - postoperator
01.Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.
Risc potențial de alterare a respirației și circulației din cauza durerii
 
02.Nevoia de a bea și a mânca.
Deficit nutrițional cauzat de regimul hidric, intervenția chirurgicală (ziua 0 )
 
03Nevoia de a elimina.
Eliminare inadecvată cauzată de parestezia sfincterelor (post rahieanestezie),
 
04.Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
Imposibilitatea de a se mișca datorită intervenției chirurgicale și a rahianesteziei
 
05.Nevoia de a dormi și a se odihni.
Somn deficitar datorită durerilor postoperatorii, alăptatului dar și mediul spitalicesc
 
06.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
Greutate în a se îmbrăca datorită plăgii operatorii
07.Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.
Termoreglare deficitară post anestezie, senzație de frig,
 
08.Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.
Deficit de autoîngrijire cauzat de plaga operatorie.
 
09.Nevoia de a evita pericolele.
Risc de accidente post anestezie.
 
10.Nevoia de a comunica.
Nu sunt probleme în satisfacerea nevoii, pacienta comunică cu personalul medical și
familia.
 
11.Nevoia de a se recrea
Dificultate în a se recrea datorită mediului spitalicesc, adaptarea la noul rol de
mamă.
 
12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
Nevoie neafectată
 
13.Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.
Lipsa de cunoștințe legat de modul de alăptare, și îngrijire a nou născutului.
 
NEVOI NESATISFĂCUTE. DIAGNOSTICE DE NURSING INIȚIALE:

1.Creșterea ușoară a pulsului (tahicardie) datorat durerii, consecințelor reziduale ale

anesteziei manifestat prin polipnee și hipotensiune arterială.

2.Deficit nutrițional din cauza, vărsăturilor, regimului hidric (intervenție

chirurgicală) manifestat prin necesitatea instituirii alimentației parenterale.

3.Eliminare inadecvată cauzată de parestezia sfincterelor, postanestezie manifestată

prin prezența sondei urinare.

4.Imposibilitate de a se mobiliza datorită intervenției chirurgicale și rahianesteziei

manifestată prin parestezia membrelor inferioare.

5.Somn și odihnă deficitare din cauza durerii, a programului de alăptat, a mediului

spitalicesc manifestat prin oboseală, iritație.

6.Greutate în a se îmbrăca datorită iradierii durerii de la nivelul plăgii operatorii

manifestată prin disconfort fizic.

7.Termoreglare deficitară postoperator exprimată prin frison.

8.Dificultate de autoîngrijire din cauza plăgii operatorii, a stării de lăuzie imediată,

manifestată prin anxietate.

9.Risc de accidentare postoperator, manifestat prin amețeli

10.Dificultate în a se recrea datorită mediului spitalicesc a noului rol de mamă,

manifestată prin stare de agitație, anxietate.

11.Lipsa cunoștințelor despre lactație,despre îngrijirile acordate nou născutului,

manifestată prin neînțelegerea informațiilor.

Pacienta este pregătită din punct de vedere psihic, i se explică necesitatea efectuării

operației de urgență, semnează consințământul și urmează pregătirea fizică

preoperatorie, examenele paraclinice, instituirea sondei vezicale, abord venos și

însoțirea pacientei în sala de operație.

Se extrage un făt viu de sex feminin, 3000g, APGAR 9/10, extracție

intraoperatorie a placentei.

Postoperator se supraveghează pacienta pentru a preveni riscul complicațiilor,

se observă aspectul pansamentului.

Instalarea lehuziei imediate, apariția lohiilor sangvinolente se urmărește cantitatea

aspectul și mirosul și se execută toaleta vulvară.

Suprimarea sondei urinare dupa 24/h.

Primul alăptat acordăm atenție igienei și îngrijirii sânilor pentru a preveni apariția

ragadelor.
 Scoaterea firelor de sutură
Definiţie 
Sutura este refacerea continuității planurilor anatomice care a fost întreruptă fie
intenționat, prin incizie, pentru a se efectua o operație, fie accidental.
Sutura se relizează prin coasere (plan cu plan) a diferitelor straturi secționate,
fapt care permite obținerea unei cicatrice suple.
 Scoaterea firelor de sutură – se face în funcţie de factorii
locali şi generali ce favorizează sau întârzie cicatrizarea.
Vascularizaţia bogată a regiunii (de exemplu la gât),
favorizează cicatrizarea şi permite scoaterea firelor după 2-4
zile. Diabetul zaharat, hipoproteinemia, neoplaziile, infecţia
locală, imunodepresia, întârzie procesul de cicatrizare, deci şi
scoaterea firelor. De obicei, firele se scot la 7 zile, iar în zonele
supuse tensiunii (cot, genunchi) se vor scoate după 10-12 zile.
Se dezinfectează plaga, după care se prinde firul cu o pensă
de unul din capete, se tracţionează uşor și se taie unul din
braţele firului sub nod, la nivelul părţii curate a aţei din derm,
pentru a nu infecta plaga prin trecerea porţiunii de fir ce a fost
în exteriorul plăgii. Secţiunea se face cu ajutorul foarfecelui sau
a bisturiului. Se trage de fir până acesta este scos, după care
plaga se pansează.