ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU
FISURA DE MALEOLA
INTERNA SI EXTERNA
ABSOLVENT: MICU ANA MARIA
• Fractura bimaleolara
• Definitie
• Fractura bimaleolară reprezinta
ruperea maleolei laterale şi cea medială şi
instabilitatea gleznei.De asemenea, o
echivalenţă de fractură bimaleolară
înseamnă că ligamentele de pe partea
internă a gleznei sunt lezate, împreună cu
una dintre maleole. Cel mai frecvent
peroneul este fracturat, împreună cu
lezarea ligamentelor mediale, făcând
glezna instabilă
• Examenul radiografic
• Glezna traumatizata va fi imvestigata
printr-un set de 3 radiografii constand din
doua incidente standard , de fata si profil ,
la care se adauga al 3-lea cliseu , numit “
de fata al morteziei” in care expunerea se
face dup ace piciorul a fost rotat intern cu
15-20*. Mai rar sunt necesare radiografii in
pozitii mentinute sau tomografii , TDM ;
artroscopia sau artrografia articulatiei
poate evidentia leziunile ligamentare sau
cele osteocondrale.
• Evolutia
• Dupa refacerea parametrilor
anatomici ai articulatiei , vindecarea este
de regula intr-un interval de 3-4 luni ;
persistenta unor deplasari la nivelul
maleolei externe (scurtarea , inclinarea ,
rotatia ) , astragalului ( subluxatii sau
inclinatii) , fragmetului marginal posterior
( “treapta” peste 2 mm) , leziuni ale
sindesmoziei ( diastazis) sunt de rau
augur si , prin incongruenta articular pe
care o genereaza, conduc in timp la
aparitia unor leziuni artrozice.
• Tratament
• Scopul tratamentului este acela de a
obtine o reducere anatomica si a mentine
aceasta reducere pana la vindecare.
Reeducarii ii revine rolul de a readuce
pacientul la starea functionala dinaintea
accidentului. Pentru a atinge obiective
putem folosi tratamentul neoperator sau
pe cel operator.
• Tratament neoperator
• Are unele dezavantaje(imposibilitatea reducerii perfecte ,
reluarea manevrelor de reducere , imobilizarea prelungita
) si din aceste motive este indicat in fracturile
nedeplasate si cele stabile. In momentul aparitiei fracturii
maleolei interne reducerile ortopedice sunt mai greu de
mentinut. Fracturile uni- si bimaleolare sunt stabile si
incep sa devina instabile la partea interna sau
posterioara.
• Metoda tratamentului neoperator consta in
reducerea de urgenta , sub anestezie a fracturilor. Prin
manevrele de reducere se corecteaza deplasarile laterale
si sagitale ale astragalului pentru a obtine centrajul
acestuia in scoaba si se incearca refacerea lungimii si
corectarea inclinarilor maleolei externe.
• Manevrele de reducere clasice poarta numele de
“strangera pensei” sau “scoaterea cizmei” si constau in
imprimarea unor miscari in sens contrar celor prin care s-
au produs fractura. Daca controlul radiografic arata ca
reducerea s-a obtinut , atunci imobilizarea va fi
incredintata unui aparat gipsat.
• Tratament operator
• Este indicat in fracturile deplasate , instabile. Este bine ca
operatia sa fie facuta cat mai precoce dupa accident ( primele 24h)
deoarece cu timpul reducerea este mai dificila si fixarea mai nesigura. In
afara unor situatii de exceptie , se folosesc incizii separate(externa si
interna) pentru abordul focarelor maleolare si fractura marginala
posterioara se rezolva prin aceleasi cai de abord. Ordinea fixarii este
umratoarea: marginala posterioara , maleola externa , maleola interna.
• Pentru fixare se folosesc suruburi cu compresiune
interfragmentara , placi premulate , placa 1/3 de tub la nivelul maleolei
externe sau insurubare de partea maleolei interne si insurubare in cazul
fracturii marginale posterioare. Lezinile sindesmotice se rezolva odata cu
fractura maleolei externe , printr-un surub de distazis ,
suprasindesmotic , trecut prin placa sis trans cu piciorul mentinut in talus
sau in unghi drept.
• Leziunile echivalente se traseaza in acelasi timpoperator(sutura
, reinsertie ). Desigur ca ar fi ideal ca imediat dupa operatie sa se
mobilizeze articulatia, dar multi chirurgi prefera sa imobilizeze glezna
pentru o perioada de timp variabila ( 30-45 zile) , in functie de stabilitatea
montajului realizat.