IOAN SLAVICI-PREZENTARE

BUSUIOC IASMINA
CLASA A IX-A E
LICEUL TEORETIC „AL.I.CUZA”
La 18 ianuarie 1848 se naște la Șiria in Munții Apuseni,
langă Arad, Ioan Slavici, viitor scriitor, jurnalist și pedagog
român. Este cel de al doilea copil al lui Sava Slavici, maiestru
cojocar, si al Elenei, nascută Borlea. A avut o sora mai mare
cu cinci ani, Măriuca.
Între 1854 și 1858 urmează școala greco-ortodoxă din Șiria,
unde îl are ca dascăl pe Dimitrie Vostinari. Este nevoit sa
repete clasa a IV-a pentru a putea merge la liceul din Arad
între 1861 si 1865, unde va locui in gazdă cu alți colegi.
Susţine bacalaureatul la Satu-Mare, iar în toamnă se înscrie
la Universitatea din Budapesta. În ianuarie se îmbolnăvește,
întrerupe facultatea şi revine la Șiria. În aprilie se înscrie la
Facultatea de Drept din Viena, in anul al doilea.
Din cauza lipsurilor materiale, se întoarce în Ardeal, în
august, și se angajează la notarul din Cumlaus, sat vecin cu
Șiria. În toamna e din nou la Viena, în armată, urmînd şi
Facultatea de Drept. Acolo îl va cunoaște pe Eminescu, cel
care ii va ramâne toată viața prieten si îl va introduce la
„Junimea”.
 Debutează la „Convorbiri
literare” cu „Fata de
birau” (comedie).
 În vară, împreună cu Eminescu,
organizează serbarea
panromânească de la Putna astfel
punând bazele Societății Academice
Sociale Literare România Jună.
 La finalul anului 1874, se stabilește
la București, unde este secretar al
Comisiei Colecției Hurmuzachi,
profesor, apoi redactor
la ”Timpul”. Împreună cu I. L.
Caragiale și G. Coșbuc, editează
revista „Vatra”. În timpul primului
război mondial, colaborează la
ziarele „Ziua ”și „Gazeta
Bucureștilor”.
În anul 1875 se căsătorește cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Călătoreşte la Viena
şi Budapesta, iar în toamnă e numit de Maiorescu profesor la Liceul "Matei
Basarab" din Bucureşti.
La câțiva ani diferență acceptă oferta de a conduce ziarul din Sibiu "Tribuna"
în care își va desfășura activitatea sub deviza: „Soarele pentru toți românii la
București sare!", iar in domeniul artei propagă „realismul poporal".  După ceva
timp are primul proces din cauza articolelor din "Tribuna". Este eliberat.
În noiembrie 1885 divorțează de Ecaterina, iar în primăvara lui 1886 se
căsătorește cu Eleonora Tănăsescu, în toamnă născându-i-se primul baiat, Titu
Liviu, urmând să aibă șase copii împreuna.
 În 1892 devine cetăţean român, iar
la 1903 primeşte premiul
Academiei Române. Mai tîrziu este
arestat şi închis la Fortul
Domneşti, apoi la hotelul "Luvru".
 Anul 1914 îl aduce în postura de
redactor al ziarului Ziua, de
orientare filogermana, în care
susține neutralitatea României în
timpul războiului.
 În 1919 este condamnat la cinci ani
de închisoare pentru atitudinea din
perioada respectiva. Aceeași soartă
are și Tudor Arghezi. Este închis la
Văcărești, unde trece prin
momente grele, totuși este eliberat
în același an.
La 71 de ani, cuprins de amețeli, leșină, cade
și o nouă fractură îl face să zacă trei luni în
pat. În anul 1923 i se publică volumul
„Amintiri” și romanul„ Cel din urmă
armaș ” la editura „Cultura națională”. În
ultimii doi ani din viață a scris romanul „Din
păcat în păcat”, rămas needitat.
Peste ceva timp, la doi ani distanță, pleacă la
Crucea de Jos, la fiica sa, Lavinia și ginerele
său Grigore Gheorghiu. Acolo se stinge pe 17
august 1925.
Este înmormântat la schitul Brazi , însoțit pe
ultimul drum de numeroasa-i familie, săteni
din împrejurimi, iar din partea Societății
Scriitorilor Români, de Liviu Rebreanu,
Gala Galaction și Mihai Sorbul.
 BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici
https://www.tititudorancea.com/z/biografie_ioan_slavici.htm
http://istoria.md/articol/575/Ioan_Slavici,_biografie
http://www.enciclopedie.info/ioan-slavici/