Acte Constitutionale si legile fundamentale din Romania Clasa a XII-a
Prof. dr. Ioniță-Niculescu Mihaela
Colegiul Economic ”Virgil Madgearu” – Târgu-Jiu Obiective: După parcurgerea acestui conținut, elevii vor fi în măsură să: Definească noțiunea de Constituție Analizeze actele constituționale anterioare adoptării primei Constituții Identifice asemănările și deosebirile dintre legile fundamentale din România Argumenteze caracterul democratic, autoritar și totalitar al constituțiilor adoptate 1. Documente constituționale înainte de 1866 Contituția reprezintă legea fundamentală a unui stat, care reglementează denumirea statului și forma de guvernământ, principiile de organizare internă, modul de funcționare și de exercitare a puterilor în stat, drepturile și libertățile cetățenilor. În lumea modernă, primele constituții au fost adoptate în anul 1787 în SUA și în anul 1791 în Franța. Înainte de adoptarea primei constituții românești în anul 1866, necesitatea modernizării societății românești a determinat adoptarea mai multor documente cu rol contituțional. Regulamentele Organice au fost adoptate la inițiativa Rusiei Țariste ca putere protectoare și aplicate începând din anul 1831 în Țara Românească și din anul 1832 în Moldova. Prin prevederile reglementate, ele au contribuit la modernizarea instituțională a celor două state românești A fost introdus pentru prima dată principiul separării puterilor în stat Executivă – exercitată de domnitorul ales pe viață dintre marii boieri, de către Adunarea Obștească Extraordinară și de un Sfat Administrativ, format din 6 – 8 miniștri. Legislativă – exercitată de Adunarea Obștească, formată din boieri aleși pentru 5 ani. Judecătorească – exercitată de instanțele de judecată, în frunte cu Îmaltul Divan Domnesc. Convenția de la Paris – a fost adoptată de cele 7 puteri garante în anul 1858, pentru a reglementa constituirea Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei, cu doi domnitori, două Adunări Elective și două guverne. Instituțiile comune – Comisia Centrală și Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele cu sediuI la Focșani. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris – a fost adoptat în urma unui plebiscit favorabil în anul 1864, după lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza prin care a trecut de la domnia constituțională la domnia autoritară Domnitorul era singurul cu inițiativă legislativă, legile fiind elaborate de Consiliul de Stat. A fost înființat Senatul, în calitate de Corp Ponderator. 2. Constituția din anul 1866 A fost elaborată după modelul celei belgiene din anul 1831 și promulgată de domnitorul Carol I. România era organizată ca monarhie constituțională ereditară, cu excluderea femeilor de la moștenirea tronului. Principiul separării puterilor în stat funcționa astfel: Puterea executivă – exercitată de Domnitor, din anul 1881 Rege și de guvern, ai cărui ministri erau numiți și revocați de către Domnitor. Puterea legislativă – deținută de Reprezentanța Națională, Parlamentul format din Adunarea Deputaților și de Senat. Legile erau sancționate și promulgate de Domnitor, care avea drept de veto absolut. Puterea judecătorească – instanțele de judecată și Înalta Curte de Casație. Libertăți și drepturi – libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libertatea întrunilor, dreptul la instrucție, dreptul la proprietate, dreptul de vot pe bază de cens. Cetățenia era acordată numai locuitorilor creștini. Constituția a fost modificată în anii 1879, 1884 și 1917. 3. Constituția din anul 1923 A fost adoptată ca urmare a constituirii statului național unitar român în anul 1918 și a reformelor democratice realizate după război, fiind promulgată de regele Ferdinand 1. Ea reflecta noile realități politice, teritoriale, sociale, etnice și confesionale. Cele mai multe articole din constituția anterioară au fost menținute. Regatul României era stat național, unitar și indivizibil. România a evoluat ca monarhie constituțională, pe baza principiului separării în stat. Dreptul de veto al suveranului a fost eliminat. Toți locuitorii României erau egali, fără nicio discriminare. Votul universal, introdus în anul 1918, se exercita de bărbați, cu excepția militarilor și a magistraților, de la 21 de ani. 4. Constituția autoritară din anul 1938 A fost elaborată după lovitura de stat a lui Carol al II – lea, pentru a legitima regimul monarhic autoritar instituit de regele Carol al II – lea în anul 1938. Regele era capul statului. Parlamentul a fost subordonat Regelui, pricipiul separării puterilor în stat fiind menținut doar formal. Miniștrii erau răspunzători numai față de Rege. 5. ÎnConstituțiile totalitare perioada regimului – comuniste: comunist 1948, au fost adoptate trei1952 și 1965 constituții după model sovietic, considerate nedemocratice pentru că excludeau pricipii democratice ca separarea puterilor în stat și pluralismul polititic. Forma de guvernământ reglementată a fost republica, cu denumirea de Republica Populară Română până la Contituția adoptată în 1965, după venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere, când denumirea statului a devenit Reublica Socialistă România. Con stituția din anul 1952 a fost considerată stalinistă. Partidul unic a purtat denumirea de Partidul Muncitoresc Român din anul 1948 până în anul 1965, când s-a revenit la denumirea de Partidul Comunist Român, considerat forța conducătoare a întregii societăți Unele drepturi au fost menționate formal, în realitate fiind sistematic încălcate în mod brutal. 6. Constituția postdecembristă din anul 1991 A elaborată ca urmare a revenirii la democrație și la principiile statului de drept, fiind adoptată în urma unui referendum favorabil. Forma de guvernământ a statului este republica, cu denumirea de România. Parlamentul format din Camera Deputaților și Senat este considerat organ suprem reprezentativ și unica autoritate legiuitoare, ales pentru patru ani prin vot universal. Președintele României este ales prin vot universal, pentru cel mult două mandate. Începând din anul 2003, mandatul este de cinci ani. Guvernul exercită puterea executivă. Justiția este independentă. Drepturile și libertățile cetățenești sunt garantate. Constituția a fost modificată în anul 2003, pentru a permite aderarea României la Uniunea Europeană.