PERIODIC AL CENTRULUI CULTURAL INTERNAŢIONAL "GEORGE APOSTU"- BACAU e ANUL XV, NR.

5-6 (25) SEPTEMBRIE 2006 e LEI2

'
<
;;
8
<
=

"0, ţară tristă, plină de humor... "

(George BACOVIA - "Cu voi... )
"

www.cimec.ro
BACOVIA 125
-

Epitaf

"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect

Făcea să mor,
Căci tuturor
Păream suspect."

www.cimec.ro
 BACOVIA 125 -

Prea mult BACOVIA?

Despre Bacovia s-a scris prea mult, iar în ultima

vreme din ce în ce mai complicat? Sau este doar un
"
reflex al centenarului , trece şi asta!? ... Se ştie, nici
"
astazi Bacovia nu e prea agreat în şcoala. De ce? Un
profesor dintre cei mai serioşi cauta cauza în lipsa
unei monografii de tip calinescian ce ar trebui
neaparat scrisa într-o tonalitate "identica" poeziei
lui Bacovia. Poate. Nu sunt de aceeaşi parere, dar şi
ideea merita nuanţata. Niciodata nu e "prea mult"
când e vorba de un poet mare. Oricât ar spune de
"
putin (fie şi "nimic , ha, ha, poetul suporta!) niscai
articole sau chiar o cartulie despre el, aceste scrieri
nu sunt inoportune. Fiindca intretin sui-generis în
constiinta publica nu atât numele lui, cât ideea de
poezie. Într-o zi va aparea şi cartea fundamentala
despre poetul în chestiune. Cartea necesara ce va fi
de aici înainte asimilata de însaşi opera careia i-a
fost consacrata. Mai mult, vor alcatui împreuna un
tot" pentru multa vreme. Pâna când, dupa o relativa
"
uitare, reinterpretata, din nou contrazisa, eventual
purtata în triumf, opera îşi va gasi un nou exeget
"ideal" şi ciclul va continua. Pâna la eroziunea
finala... Dar Bacovia? El, care cere atât de puţin, nu
ar privi, oare, cu neîncredere râvna exegeţilor? Cine
ştie, cine ştie... Primele versuri care îmi vin în minte
le transcriu: Ninge secular, tacere, pare a li bine/
"
Prin oraşul alb, doar vântul trece-ntârziat/ Ninge,
"
parca toti murira, parca toţi au înviat...

Formula plumbului

Între poeţii noştri mari, Bacovia este singurul
pe care poezia 1-a trait pâna la capat. E l e unul dintre
"
acele "cazuri în care poezia alege. Ea, deci,l-a ales
pe Bacovia. A ştiut el cu adevarat în cele din urma?
Greu de spus. Un poet englez care 1-a tradus pe
Bacovia (între timp, cartea a şi aparut) îmi vorbea
cu emoţie despre întâlnirea lui cu aceasta poezie,
"
numita de el "paralizanta , şi cum, luni de zile,
cuprins de o ciudata apatie, purtând cu el
pretutindeni textul englez gata pentru tipar, nu a
mai reuşit sa mai scrie niciun vers original.
Bacovia s-a nascut şi a trait o mare parte a
vieţii la Bacau. Azi nu mi se mai pare potrivit a
repeta ca în "târgu-nvaluit de saracie" el nu a fost
înţeles. Nu. Mai bine zis, nimeni nu 1-a luat in serios.
Unii cred ca asta a folosit poeziei sale. Dar sigur
este ca lui însuşi i-a fllcut mult rau. În adolescenta a
fost un bun girnnast, in ciuda infllţişarii firave. Facea
patinaj, ninge mereu pe-un trist patinoar, înota, cwn
"
spune doamna Bacovia, "cu siguranţa deplina .
Cânta la vioara şi cei apropiaţi spuneau ca uneori
· era chiar vesel şi comunicativ. Nu fiindca nu ar li
iubit şcoala a scris el Liceu ("cimitir al tinereţii
"
mele ), ci din neputinţa de a face altceva decât
poezie. Mai sunt şi astazi belferi care nu înţeleg
acest lucru. Bacovia se conforma în cele din urma, scoate poezia dintre cuvinte şi imagistica la
fiindca obţinu totuşi un titlu universitar. Ce-i drept, îndemâna şi o indreapta spre cuvântul pur. Altfel
nu-i folosi la nimic. Mentalitate de provincial: spus, o întoarce la origini. Cu cele mai simple
desavru,it in onestitate, discret pâna la dispariţie. mijloace, într-un limbaj de toate zilele, Bacovia
Slăbiciunea lui este aparenta. Daca nu cumva un face sa se auda în sufletele noastre scâncetul
mijloc de aparare. Viaţa lui lunga este un semn al monoton al universului. Pornind de la un banal
vitalitatii. Se mişca încet? Îi tremura mâna? Statea motiv intimist, el atinge moduri de exprimare
îndelung nemişcat la fereastra în reverie şi absenţa? eliptice în care realitatea cotidiana capata un sens
Poate. Dar era viu cu adevarat şi orice a scris el are cosmic: Eu nu mii mai duc-azi acasii/ Potop e-napoi
acea vitalitate specifica derivata din personalitatea şi-nainte/ Te uiti! cum ninge decembre/ Nu râde,
stilului. Şi când scrie Cuprins de ofortunii/ Pierdut, citeşte-nainte. Când scrii aşa, ce importanţa mai au
si! dispar/Prin codrii Bacilului, in 1905, şi Aud curentele literare, cabotineria, recuzita personala şi
materia plângând, in anii 1915, şi Privesc savant/ restul?
Cu inima beatii/ De iubire, în 1946, şi Un aforism
celebrul Te face si! trdieşti, în 1956, peste tol este George BĂLĂIŢĂ
Bacovia, aşa cum o ereditate puternica transmite
mai multor generaţii trasaturi comune izbitoare. O
foarte rara consecventa a stilului face din firavul
Bacovia un maratonist. Este o eroare sa crezi, cum
s-a spus, ca Bacovia este mare in Plumb şi mediocru
în rest. Chiar şi un scurt ravaş în care se plânge
"pentru nişte bani" are tensiunea specifica poeziei.
Adevarul este ca poezia lui Bacovia, inimitabila
(bacovianismul însa poate deveni o boala literara
ca oricare alta), se refuza analizei convenţionale. El

www.cimec.ro
 BACOVIA - 125

Despre fenomenul BACOVIA

însemne ale imobilismului total ori ale

curgerii agonice, în centrul cărora sta un
Bacovia nevrotic, scindat, blestemând
"satanica ora", ori vegetând ravasit. Oare poate
fi citita exasperarea bacoviana ca deziluzie
absoluta? Pe scurt, starea de bacovianitate se
contureaza ca un complex mobil de cautari,
de inhibiţii şi stereotipii marcând un psihism
şi un ethos dezabuzat, de o tristete compacta,
dar �i ca vaga nostalgie a unei alte arhitecturi
a lumii. Poetul romantico-simbolist al cetatii
blestemate, al parcurilor pustii şi havuzurilor,
acela îndurerat, sflişiat, ori "de-a binelea"
w
bolnav din Nervi �i Nevroze, celalalt atât de
; inegal din Stanţe burgheze, calca mereu pe
c
disonante şi goluri:- orfcvrier impecabil şi în
e
acelaşi timp con�tiinta patetic-tragica. O
.. disperare poate fi activa, alta poate srarşi în
;:;:
o abandon. Pesimismul lui Alrred de Vigny era
u
< unul energic (B. Munteano, Permanenţe
"'
franceze); cel bacovian e al unui desperado
incurabil, în ritm etic descendent, curba
caracteristica �i valoric de altfel operei lui în
totul.
Suferea Bacovia de ceea ce psihiatrii
Atunci când florentinul Marsilio Ficino, pitoreasca figunl a vechii ,,Academii platoniciene", generaliza în modul
înţeleg prin autism? - de o "introversiune
lui Cicero ca toţi acei care s-au manifestat stralucit într-o arta majora au fost melancolici, se va fi gândit în primul rând la
exagerată, de greutatea de a intra în contact
mâhnitul Dante. La Bacovia însa, melancolia bate clar spre tragic. Mastile lui, cu rarisime excepţii, sunt reductibile la una
cu alţi oameni"? (stari descrise de Karl
singura, vadit diferenţială, neclintită, imuabila, respinînd o teribila tristeţe existenţial:!, el fiind nu atât un ,,mal-aime", cât
Leonhard)' Sa-I credem posedat de o grea
un damnat. Şi ne putem spune, fura a-1 diminua ca artist, ca negrul viziunilor lui, putrefactul, cadavericul, lugubru!, mizantropie, cum afinna el într-un vers?
carbonizatul �i celelalte jeneaza finalmente prin insistenta; e o disperare în exces �i. lucru �tiut, orice exces sfă�e�te Realitatea practică e alta; Iubesc oamenii şi
printr-o rupere a mecanismelor normale. Asistam parca la o exaltare negativa, exasperarile lui parind ale unui imoderat "
îi privesc cu interes prin geamul din fata casei
tipic: un dionisiac întors pe dos; structura cu totul singulara, la antipodul lui Ion Barbu, acesta- un dionisiac în sensul dat mele( ...) Evit oamenii pentru ca persoana mea
de Nietzsche- deplângând neîntreruptul larnento bacovian, ca impropriu ridicarii la Idee! ... Remarcabile prin simţul ,,rar ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor
al desenului", detalia autorul Jocului secund, poemele bacoviene, ţinând de o epoca ,,revoluta", nu contin ,,niciun spontana. Îi respect prea mult ca sa le aduc
principiu liberator..." Iata-ne între personalitati radical contrastante: Bacovia, un abulic, un retractil, un introspectiv, un vreo suparare .. -' Punând între paranteze
lesne-vulnerabil; Barbu, un exploziv, un hipervitalist, un spadasin, un inflamabil. L-a avut aproape pe Emmescu. Astralul obişnuitele-i anxietaţi, frecventatorul lui
eminescian înalţa, purifica, exorcizeaza. La Baeovia,plumbul trage spre Infern, spre imund �i irecuperabil, toate treneaza Verlaine, întors spre sinele obosit, şi-ar vrea
inexorabil, într-o continua gravitaţie descendenta. srarşitul undeva prin codrii Bacaului",la ora
"
când, ca în Furtunii, vâjâie vântul"; într-un
"
Pastel autumnal, tot suna dogit" talangile
"
de la turme; într-o alta toamna- dintr-o serie
istoric. în fapt, nu o data timpul subiectiv embleme iradiante, nu mai sunt obişnuitele
- î�i dau întâlnire buciume şi doine
bacovian e mai degraba teluric şi meteorologic substantive comune, ci ninsoarea, violetul �i
(Melancolie), iar în Alean cheama, pe deal,la
Nici contururile obiectelor, nici decât istoric, cu anotimpuri în care ,,ninge nervii lui Bacovia.
vii, pocnete lungi �i chiot". Daca violetul -
cromatica nu fuzioneaza în reprezentari secular'' (ca într-un Plumb de iarnil), ori în Definitiv fixat în antinomiile sale, "
la islarnici emblema funerara - împresoara
picturale, Bacovia retinând în felul care ploua. diluvial, cum n-am mai vazut..." jucându-şi necontenit rolul ori numai privind
" o�ul, iata la orizont, prin luminile toamnei,
impresioni�tilor o stare de spirit, vibraţia Oroarea de acvatic e nota constanta: un reflex, pierdut, extenuat, autorul Plumbului î�i spune
fantome tutelare: Din turn, pe câmp, văd
moleculara a lucrurilor, temperatura, timbru! s-ar zice, al materiei fiigide ori jilave, facând taciturn (puţinatatea literaturii lui, concizia "
voievozi cu plete;/ Strabunii trec în pâlcuri
ori pulsul unui moment caracteristic. Nimic legatura în plan senzorial difuz cu începutul textelor amintind de Stanţele unui Moreas,
violete ..." (Amurg violet). Un deficit vital
din pasta groasa, bituminoasa a unor modemi, absolut. Raţiunea tace, mortiftcata; sunt probe de reticenta), însă tot el se referă la
progresiv, l a originea gesticei bacoviene
prioritate având sincretismul, stilizarea comunicarea se reduce la juxtapunerea de o rostire fura frâna traducând ambiguita�le,
retractile, e de ordinul evidentei. Biologic
aproape în abstract, percepţia esenţialului; un senzaţii de tip constrictiv, la o înregistrare ilogicul, dereglarea, halucinantul. La o astfel
vorbind, între implacabila hereditas �i
decor autumnal crqte �adar pe melancoliile oarecum mecanica de aspect constatator: E de ebrietate verbala trimite direct finalul unui
" cotidianul descurajant, un Bacovia dezarmat,
lui Chopin, iar un altul, primăvaratic, devine toamna, e fo�net, e somn..J Copacii, pe strada Sonet:
mostra de alienare morala, paralizat ca efect
pictura parfumata", cu "vibrari de violet"... ofteaza;/ E tuse, e plânse!, e gol.../ �i-i fiig, şi ... cu paşi de-o nostima masura,
" " al minusului de energie propulsiva, pare în
Izolate din context, anumite versuri au bureaza"...(Nervi de toamna). Cetatea umed:!, Prin întuneric bâjbâiesc prin casa,
neputinta de a se pune Î!_1 clar: Când voi fi
aparenţe descriptive (,,E ziua �i ce întuneric..."; uitat:!, devine azilul ftiziei", atragându-�i �i cad, recad, �i nu mai tac din gura..." "
" lini�ti� voi scrie un vers/ In care veţi vedea ca
..�i ploua, �i ningej �i ninge �i ploua"), însă irevocabil osânda: ,,Blestemat sa mai fie �i Aici spaţiul nu mai e închis, ci şi repulsiv­
sunt parasit -/ Voind sa descifrez ceea ce era
dincolo de acestea, viziunile bacoviene tipice, târguV Ursuz, �i cu veşnice ploi..." (Aiurea). obscur, un microclaustru în care, crispat,
�ters,/ Aproape nu mai ştiu ce-am voit..."
în funcţie de ecleraj ori de alte raporturi, Cu mijloace dintre cele mai comune ( Scriu îngrozit, insul descumpănit se împleticeşte;
" (Destul).
converg în ideea de atmosferit. Plumbul- un precum vorbesc cu cineva")', cu aşa-numite în alt loc, asaltat de urât (forma bacoviana de
Personalitatea la limita zero a devenit
plumb interior, - moral -, ploaia, vântul �i cli�ee de psihologizare, un discurs care putea spleen), solitarul pustiilor pieţe" din Pillind
" retrospectie ori plâns; drama însaşi,
celelalte configureaza un climat, punctând o fi doar enunţiativ capata substanţa, nu-şi ascunde ,,râsul hidos", autoflagelându­
obiectivata, traita ca poveste, sfărşeşte în
psihologie, particularizând un zbucium, hipersenzitivul excedat izbucnind în se,alta dată, în Nervi de toamna, el râde straniu,
singurii/ale, în pustiu şi tilcere, atribuită, s-ar
cuvintele topindu-�i sensurile într-o durabilă apostrofe: "Cum să nu plângi în abise?'', "Cum intempestiv, filrit sens. În cele din urma,
zice, altcuiva. Eului apăSat, strivit, sortit unui
impresie-sinteZă. Putredă de ploi, materia să nu mori şi nebun?..." Mortarul care prinde existenţa pare o suma de automatisme, de
" tipar tragic, i se suprapune un El ciudat, un
plângând" evocă dezolanta eră a locuinţelor parţile - ninsori încrâncenate, poduri, linii tensiuni şi incompatibilitati în serie, de unde
" dublu spectral, aparent strain, fura atingeri în
lacustre" (Lacustril), ca efect al rotaţiei ciclice ferate şi abatoare, femei cântând "barbar'' în reac�ile contradictorii subliniind deruta: ,,Ma
planul identitatii: Azi nu mai sunt eu/ �i
universale, frunze cuprinse de ve�nicul cafenele goale, fete murind de ftizie- opereaza duc pe strazi de gheaiJI cu spuza lor de stele;/ "
" mintea ma doare" (!Jceu); Prezenta mea am
somn" cad grele, udate" (Nervi de toamna); miracole; printr-o subtila alchimie şi-n mijlocul odăii, tot singur ma prezint (...y "
" pierdut-o" (Nervi de toamna). Totuşi, în ciuda
culoare a tristetii difuze, violetul polarizeaza transverlJal:!, lectorul e introdus de regula într-un Aş vrea să-mi fac un ceai, şi stau, �i nu-l mai
aerului de capitulare �i de contrasens, poetul
reacţii sufleteşti surdinizate, favorizând un spectacol interior, mai precis în halouri fac..." (Dormitând). Un vânt rece, autumnal,
parind numai un instrument de înregistrare,
Stimmung", o dispozitie intima speciala: elegiace, acestea tot atâtea pretexte de declanşeaza hohote de smintit; albul ninsorii,
" raţiunea merge, oricât de timid, spre
Amurg de toamnă violet.../ Oraşul tot e autoanaliză. Prin neistovita repetiţie, procedeu albul balerinelor implica tristeţi ascunse, care
construcţie, facând ca fragmentele sa se
"
violet". devenit maniera, stors pâna la ultimele limite, doar ca nuaniJI diferă de doliu! universal din
organizeze tona! într-un sistem coerent, iar
Ecouri nocturne în copilaria lumii, prin acumulari de notaţii impresive, vizuale Negru, aceasta cumulând: Carbonizate flori,
" ecourile, într-o filosofie boreala, transistorica,
apriorisme tulburi, iot felul de spaime din şi acustice, de multe ori termice, sordidul, noian de negru.../ Sicrie negre, arse, de metalj
relativizanta.
straturile primare ale conştiinţei, precum cele păraginitul �i tragicul se încorporeaZă unui Veşminte funerare şi mangal..." între alb şi
din faimoasa Lacustrif, vorbesc despre un limbaj litanic, aproape ceremonia!, cu negru flutura, ca în capodopera care esteDecor,
trecut uitat, la nivelul subumanitaţii larvare, respiraţie puternic individualizată, încât linţoliile cenuşiului; plumb de iarna, sicrie
reactualizând o crispanta senzaţie de gol ninsoarea, violetul, nervii şi celelalte, de plumb, arnurguri de huma sunt, alteori,

www.cimec.ro

Despre fenomenul BACOVIA
Nu de putine ori textele bacoviene
definitorii sugereaza labirinticul, care în latura
lui metaforica presupune nu atât o tulburare
acută a ordinii consacrate, cât o grea conştiinţa
a impasului. Daca labirintul psihologic ori
acela metafizic lasa cel putin libertatea
aventurii, la Bacovia ti!râmul celălalt aparţine
de plana unui orizont interzis, unui topos
nelamurit, foarte departe de contextul uman
ordinar. Daca labirintul intretine macar iluzia
unui nescio quid, spatiul bacovian curent,
lipsit de vapai, relativ plat, deposedat de orice
mister, definitiv formalizat, exclude echivocul,
imprimând complexelor existenţiale un singur
ritm, acesta gâfâitor, rarit, terifiant prin
stereotipie. Salvarea din acest topos al
coincidcntclor tragice, un fel de anticamera a
morţii ("Coincidenţe aranjate pe o tristi!
gamă''), ramâne oricât de precar, cuvântul, fie
şi instrument de aproximari, pregatind, fie şi
derizoriu, clipa-uitare. Starea de dezamagire
conferea, anterior,fimcţiei Eminescu una dintre
dimensiunile sale relevante; pe scurt,
momentele sale de drama, proiectate în
transcendent, refrigcrate, se dizolvau într-un
timp astral pur, abstract, fara evenimente.
Conştiinţa repetitivitatii raului, la un
Eminescu posedat de Apollo, se
sistematizeaza în cele din urma intr-o
reculegerc dezabuzata, aparent tranchilizantă;
la Bacovia, interdictia, imposibilitatea
accesului, nu chiar in cosmic, dar cel puţin in
planetar, dezlantuie persecuţia logica. Agonia
generala face ca privitorul sa se aplece �vaitor
asupra-şi, dar solitudinea se conjuga cu
senzaţia de panica. "Trec singur şi tare mi-e
teama..." Privirea cauta un punct de sprijin,
" "
"undeva"', ,.oriunde , în orice , dar
""
pretutindeni descopera caveme , un vacuum
"
insurmontabil: "În curând, in vid, va cadea/
"
Tot...
Prin intermediul unui personaj-masca
dintr-un fragment de proza (Dintr-un text
comun), Bacovia conchidea ca literatura e ,,un
plus al vorbirii", însa un plus fundamental,
revelator al fondului subiectiv abisal; în
numai "câteva strofe" poeţii rezuma "stări de
"
melancolie", "tăceri şi singurntăţi -, adauga
el. De observat totuşi la dânsul un fel de
teatralitate, chiar un cert manierism, el
neputându-se sustrage autopastişarii, fapt ce
explica aceeaşi viziune configuratoare,
aceleaşi ondulaţii-refren, reluari pâna la
saturaţie. La nivelul expresiei, modernul
începutului de veac pastra in Plumb, deci în
volumul sau reprezentativ, un linearism
netulburat, o geometrie consacrata, forme
strofice ştiute, de unde ca la mai vechii
Baudelaire, ca la Verlaine şi ceilalţi, impresia
de ordonanta scriptica tradiţională; pc de altă
parte, toate procedeele simboliste pot fi
ilustrate la noi prin Bacovia, exponentul
numarul unu al curentului. Din unghi liric
bacovian, poezia e în primul rând un
instrument hipnogen (termenul de vis revine
frecvent), act în care cuvânt şi melos duc la
transsubstanţiere, poetul spunându-şi o dată
"compozitor de vorbe.../ in culori, reverii,
"
armonii (Perpetuum mobile), alta data
cautându-şi Urma pierduta "între normal şi
ispite" (Idei), urmându-şi totdeauna munca
"
lui de visator" (Dintr-un text comun).
Eminescu trebuie citat mereu ca reper de
delimitare; parţial, accentele afective şi în
multe cazuri timbru! - în Demult, Pastel, Din
/iri!, Serenadi1, Tiicere, De-aş fi artist, Ecou �
de roman ţi!, Ca mâine şi în altele - sunt � L-------1
BACOVIA 125
eminesciene. Poetul lacului albastru îşi
organiza viziunile sub semnul profundităţii
şi al colosalului, expoziţia ideilor integrându­
se în structuri aglutinantc, în mari ansambluri;
la Bacovia, un eminescian al momentului
simbolist, cantonat în fragmentar şi propunând
veritabile scene de gen, arhitectura se
limiteaza la decupaje-refren din propria
biografic.
in fond, experienta existenţială
bacoviana n-a depaşit, ca drama particulara,
experientele altora, însa, deliberat ori nu, el
hiperbolizeaza necontenit, practicând
sistematic imoderatia, prapastiosul,
macroscopia, abandonându-se unei viziuni
descurajante, intens-depresive. Psihologic
vorbind, tristeţea, ca semn al diminuarii
organice şi imbatrânirii, poate fi considerată
fenomen natural. Nervii lui Sadoveanu, în
texte peste care cerne adesea melancolie, sunt
sanatoşi; ai lui Bacovia, la care nu e vorba de
o simpla tristesse sans cause, vestesc
neputinţe insurmontabile, traume, prabuşiri
ireversibile, dislocari. Reacţii psihotice ca
acestea, frizând dezechilibrul, implica o
vizibila morbiditate a spiritului biciui!:
,,Ascult atent privind un singur punct/ şi gem,
şi plâng, şi râd în hî, în ha..." (Amurg de
toamni1). Cronicizate, repetate ritmic până la
a deveni habitudini, sfâşierile în discuţie
acuza o profunda împotmolire în tragic, de
unde pcrsistentul lamento al celui prins între
ziduri, inclusiv starea de abandon moral,
rezumata în titluri ca Regret, Renunţare, Finis,
şi altele, echivalente. Apasatoarele ziduri
concrete configurând odaia, salonul,
cafeneaua anunţa cu totul altceva decât
romantica Gri1dini1 între ziduri a tânarului Ion
Pillat. Prin Ziduri vechi, obosite de vremi, se
infiltreaza panicul, istovirea, umezeala,
tenebrele; gri!dina moarti1 din Renunţare,
neprimitoare, împresurată de spaime, taie
respiraţia:
,,Am sarit aseara peste zidul mort­
Pasul meu, încet, se oprea în loc,­
Conştient de soarta, de durere orb..."
Toata opera lui Bacovia exemplifica
ceea ce Georges Pouletînţelegea prin ,,relaţiile
"
centrului cu circumferinţa , altfel spus relaţiile
li!untrului cu exteriorul, acestea concretizând
finalmente conştiinţa" indivizilor despre
"
"spaţiul şi durata"'. Pe cât de tentat pare
autorul Plumbului de a fugi din propriu-i
centru, acesta, reper tragic, pe atât de
neliniştitoare la el e circumferinţa, marturie
inevitabila a limitei. Recluzionar e pâna şi un
câmp dormitând, un imens rotund, ta.râm
hibernal sumbru, neaderent în vreun chip, din
care un corb naucit, analogon himeric al
� "
•
www.cimec.ro
•
poetului, nu poate scapa. Nicio ieşire din cerc!
- "V âslind, un corb încet vine din fund/Taind
orizontul, diametral./ Copacii rari şi ninşi par
de cristal./ Chemari de dispariţie ma sorb,/ Pe
când, tacut, se-ntoarce-acelaşi corb,/ Taind
"
orizontul, diametral... De astfel de analogii
poezia bacoviana e plina, analogismul fiind
o tehnica fundamentala de cunoaştere, deci şi
una de reprezentare. Extenuantele curse
bacoviene în sens girator - un eşantion e de
gasit în Vobiscum - certifica impasul total,
definitiv: În cercul lumii comun şi avar.../
"
Ma zguduie de mult un plâns intern;/ şi-acest
fel (de-a fi) va fi etern/ şi de nimic, pc lume, nu
tresar..." Peregrinari confuze între zi şi noapte,
suspcnsii, opriri şi ezitări repetate ("aştept în
zapada... dar ce mai aştept''), ca într-un Plumb
de iarni1, nu au niciodata vreun punct
terminus: "Trec singur spre seara pc apc­
ngheţate,/ Când fâlfâie, pc lume, violetul (...)/
Hau! ... Hau!. .. departat sub stele-ngheţate. ../
"
În noaptea grozava la cine voi bate?...
Intrebari retorice ca acestea, luate în
literalitatea lor, denunta conştiinţa apasatoarei
racilitaţi interioare, traducând totodata
"
derizoriul, "nimicnicia , incongruenţa,
absenţa oricarei determinari tonifiante.
,,Înainte? înapoi?" -, o cale iluzorie ar duce
oriunde, însa vagul undeva e "cu mult mai
departe" decât cetatea depi!rtatil cu irizari
romantico-simboliste în care monologheaza
mental poetul.
Nici erosul, nici visul, nici rictusul cinic
"
(,,Aceeaşi nepăsare/ De oameni, şi de tine )
nu reprezintă soluţii, câta vreme in conştiinţa
"
"plânge un nemilos taifas , iar în decor
"
autumnal-hibernal "totul geme - un vânt cu
"hohote de smintit" exacerbând angoasa.
Perspectiva unui moment neutru ( fara
"
anotimp") fiind exclusa, solitarul anunţa în
felul lui Ştefan Petica - caruia îi şi dedica o
poezie-insaşi moartea visurilor: ,,Azi a murit
chiar visul meu final..."
3
Cunoaştem o multitudine de
modernisme şi o pluralitate de
existenţialisme'. Modernitatea bacoviana era
raportată pâna acum câteva decenii exclusiv
la simbolism, însa, atingând nivelul de sus al
acestuia, bacovianismul (heterodox) aducea
indicii despre întâlnirea cu absurdul, fenomen
apăsând îndeosebi pe iraţionalitatea
destinului, omul fiind sortit inevitabil
neantului. În ipostaza de exponent al
exasperarii într-o lume închistata, deci tragica,
neconformistul Bacovia avea sa fie privit cu
simpatie de llarie Voronca, de Saşa Pana, de
alţi zelatori ai avangardei, unii dintre aceştia
văzând în el pc cineva de-al lor. Frecvent
invocata nelinişte moderna, nu totdeauna cu
deschidere metafizica, semnalată - cum s-a
observat- de catre Kafka şi Robert Musil, de
Beckett ori de Jtalo Svevo şi alţii, marcase in
introvertitul Bacovia inca înainte de primul
razboi mondial, dupa ce, în alt context psiho­
moral, fenomenul fusese în voga la simbolişti.
Cu propriile cuvinte ale lui Albert Camus,
absurdul ,,nu poate fi conceput în afara unei
"
minţi omeneşti , el ilustrând confruntarea
dintre apelul uman şi tăcerea irezonabila a
lumii'\ de aici sentimentul reiterat al frustrarii,
senzaţia încarcerarii între ziduri absurde.
Daca, în a doua lui etapa, existenţialismul
camusian vizeaza lupta tranşantă cu absurdul,
amendarea destinului însuşi, la însinguratul
Bacovia ideea de opoziţie, precara, cu unele
aluzii la ordinea sociala, cedeaza rostirii
gâtuite, mişcarii reticente pâna la anulare:
"Vorbeşte încet, paşeşte încet/ Ca totul cade
ca o jale noua"; lamento şi abdicare merg
constant împreuna: "Niciun dor nu mi-a
ramas ..." Nenumarate solilocvii de genul
acesta propun izolarea în subteran, retragerea
ultima în "pivnita adânca , singulara uitare
în vreun "vast cavou..."
O comentatoare avea sa precizeze ca
substantivul plâns se repetă nu m�i puţin de
62 de ori în 178 de texte poetice'. In cele din
urma, Bacovia se autozideşte în halucinaţie,
5
BACOVIA - 125
Despre fenomenul BACOVIA
constituente tristeţii perpetue' culori ale
sentimentelor, poetul tiind concomitent un
melodist remarcabil, a carui fiazare comporta
frecvent ceva litanic, mai exact un suflu de
în deziluzie şi durere, plânsul lui devenind o confesiune murmurata; chiar partea de
cvasinormalitate; totodata plâns, ca mod de spectacol din poemele lui fundamentale
inserţie în absurd, poate şi un fel particular de colaboreaza discret la impresia de orchestrare
luciditate în tragic; reacţie-limita a cuiva care, globala. Eşantion tipic, muzica din Largo,
gingaş cautator de fiumos, de mai bine", îşi sonorizând orice atom", se constituie în
" "
estimeaza încovoiat eşecul. O privire atenta principiu planetar, într-o reţea de relaţii
probeaza ca prezentul bacovian e, de multe unificatoare, devenind un liant invizibil, o
ori, un prezent-trecut ori un prezent-viitor. Iata magica plasma vibratorie; Eminescu percepea
un Epitaf ,,Aici sunt eu/Un solitar,/ Ce-a râs acustic misteriosul palpit acvatic de adâncime
amar/ şi-a plâns mereu..." Ca la Eminescu, (,,Apele plâng, clar izvorând în fantâne"); în
viitorul c, la rându-i, precum în Nervi de unele partituri bacoviene, refrene sonore
toamnil, un veşnic prezent reiterat: Voi repeta plutind peste timp au funcţie identica: ,,De­
" atâtea nopţi aud plouând,/ Aud materia
ca anii trec mai greu, şi mai brutal./ Va bate
ploaia... Şi târziu, la geamul tau voi plânge­ plângând. .. " La modul strict formal, o toamna
ncet..." Temporalitaţi nesincrone, ca acestea, bacoviana e un gingaş pastel impresionist în
nu fac decât sa releve neantul, balansul insului care spiritul anotimpului, un fel de sinteza a
divizat! Într-un plâns atât de caracteristic tuturor toamnelor lumii, transcende în
bacovian, nu e în fapt mila de sine, deşi supratemporal graţie aglutinarilor sonore.
amintitul mi!zguduie, de mult, un plâns intern Observaţie aplicabila şi unui memorabil
pare a veni dinspre cineva care se lasa dus de Decor, mostra de mare virtuozitate expresiva;
mâna. Interesant e ca afectivul, insularul, aparent, hibemalul se sprijina aici pe elemente
firavul Bacovia tinde, abia banuit, sa aduca sincrctice procesionale, înşelator descriptive
de mâna pc alţii: desigur, o manu ductio ("Copacii albi, copacii negri/ Stau goi in
patetica, simbolica doar; plânsul, astfel vazut, parcul solitar'), dar efectele de seducţie, cele
devine prin contopire cu durerea altora- ca la vizând o atmosfera specifica:, sunt de ordin
sentimentalul Camus-un mod de solidarizare, impresiv fonetic. Prin suprapuneri de nuanţe
o expresie tensionata a umanului împresurat. antinomice, prin arnbiguizare şi mai ales prin
Comparabil, în alt plan, cu asceza, act care refrene simetrice ("Cupene albe, pene negre";
duce la cunoaşterea de sine, plânsul bacovian ,Ji frunze albe, frunze negre'), spectralul şi
poate ti o dramatica forma de autocunoaştere, fantomaticul duc spre muzica:, acesta, factor
nu numai o descarcare pasagera. coagulant.Relevanţă are orchestrarea în multe
alte secvenţe; nu e vorba doar de iubite cântând
la clavir, repetând marşuri funebre, ori pur şi
simplu în serenade stranii, în note grele,
"
blestemate", semne mai degraba exterioare,
ci de captarea, inclusiv de restituirea
decantata a muzicii pâna la nivelul devenirii
ei ca oglinda existenţiala.
Se cunoaşte ca lauta, ghitara, flautul,
clavirul, vioara şi altele erau de mult
instrumente cu reverberaţii poetice. Bacovia
urmeaza, la un moment dat, sugestii din Les
Nevroses de Rollinat, încât Le Piano, Chopin
şi Marches funebres, halucinantul şi tragicul
se regasesc în conotaţii proprii într-un Marş
funebru din Scântei galbene. Profilul brunei
" 1> Interviu
despletitc" din acest marş depresiv
� ("transfigurata, trista clavirista") are analo�ii
"'
.5 cu L'a manie macabre, acea ,.spectrale
< adon!e", apariţie cu lungi plete ( cheveux si
"
;;: longs"), toute nue assise au clavecin"... Prin
"
8 filiera Baudelaire, dar şi prin MauriceRollinat,
,::i fapt vizibil, poetul Plumbului s-a apropiat de
Edgar Poe. ,,Au !ieu duRossignol, il chanta le
Corbeau...", seriaRollinat într-un sonet,- titrat
4 Edgar Poe. Vagabondul ( singulier
"
promeneur"), fantomaticul ratacitor din Le
Un scurt fragment în proza, Cubul negru, somnambule, se plimba în zeci de direcţii prin
introduce într-un fantastic macabru, spaţiu spaţiul tristeţilor bacoviene, încât peregrinul
bizar în care o femeie în negru cânta poema excedat de noroi din La Pluie ("sur les ponts
corbului de Edgar Poe, acompaniindu-se la o de fer... je marche a pas tievrcux") e un înaintaş
ghitara neagra". Corbii poetului Tradem", al celui la fel de trist din Plumb de iarnil:
" "
dintr-un Amurg, survoleaza impasibili peste "Trec singur pe poduri detiersolitarc"... Tripla
un târg îngheţat". La polul contrar, se percep repetiţie a aceluiaşi termen dintr-o V.llannalle
" "
ecouri din Ştefan Petica:, axate pe senzaţia de du diab/e: ,/.)enjer bnile, bnile, bnile , devine
Alb, de unde: Salonul alb cu roze albe/ Un procedeu potenţator în bacovianul Rar, unde
" Am invaţat de la Bacovia cum sa imitam", el
vals de voaluri albe". In maniera aceluiaşi figureaza versuri refren de tipul: "Singur,
seratic Petica suna, învederând o identica singur, singur..."; "Ploua, ploua, ploua...";
nevoie de puritate, viorile toamnei din oraşul "Nimeni, nimeni, nimeni...". Ftizia. agonia
" cum se compune o figura, o masca tragica, un
gol... cetate departata" (Note de toamnil), (Les Agonies latentes), cadavrele în
inclusiv muzica din Studiu. Teza lui B. putrefacţie, cavourile, lucifericul şi altele ca
Munteano despre un simbolism bacovian acestea, toate au tangente cu nevrozele
fllr a muzica", ori amuzical"' nu sta în poetului nostru. Mai puţin palpabile, de buna
" "
picioare, tocmai muzica sugerând la el seama, sunt atinitaţile cu dezabuzatul Tristan
interioritaţi greu de captat altfel, stari de Corbi ere din Les amours jaunes, dar o
infraconştiinţll îndurerata, nostalgia unui cifiu propoziţie a acestuia, din Epitaphe, e
pierdut. Muzica absoarbe cuvântul. In codul aplicabila în totul lui Bacovia: "Son gout etait
lui cromatic, culorile obsesive, fundamentale dans le degout .." Printre cei frecventaţi de el
� negrul, violetul, galbenul -, sunt au fost şi alţii: pateticul Verlaine, vagabondul,
www.cimec.ro
şi GeorgesRondenbach, autorul de mohorâte
stampe flamande (Les Tristesses, Le Regne du
silence) şi al romanului din 1892, Bruges-la­
Morte, celebru panoramic al unei aşezari
adormite. Marea realizare a lui Bacovia, a
carui poezie e în esenţa drama existenţiala,
monolog acompaniat de plâns, inclusiv
nostalgie pulverizata, e de gasit plenar la
nivelul structurilor; dincolo de punctarea
aceloraşi limite ale mediului, dincolo de
tipisme de ordin psihic, dincolo de pulsaţii
din operele altora, supratextul bacovian da
curs sugestiei sintetizante, unei tonalitaţi lirice
unice, imediat recognoscibile.
5 deschidere care se închide. Faţa de disonanţele
Curata legenda este aşa-zisul
expresionism bacovian, când în practica
autorul Plumbului n-a avut niciun contact cu
el. Cel puţin de un expresionism conştient,
programatic, deliberat, nu poate fi vorba!
Aşadar, daca o fata (bolnava) racncştc la
"
ploaie, râzând" (ca în Plouil), daca baletistele
"
albe" stâmesc instinctul satanic" (precum în
"
Balet), sau daca amorul hidos" (din Prozil)
"
moare în delir", în sfârşit daca repetiţia
"
obsedanta a aceloraşi atitudini existenţiale -
în spiritul aceloraşi procedee-s-a concretizat
în structuri intens depresive ori tragice, la
continiile disperarii expresioniste, acestea nu
sunt neaparat de sorginte expresionista.
Tipatul de revolta al expresioniştilor e înlocuit
la Bacovia cu şoapta; privirea spre lume se
subordoneaza, în fapt, privirii spre sinele
cazut, prabuşit. Nicio proba nu exista ca
Intri statul, mâhnitu! Solitar, ar fi frecventat pe
un Georg Trakl ori pe un Gottfiied Benn, aşa
cum l'acuse indubitabil cu Baudelairc, cu
Rollinat, cu Tristan Corbiere ori cu Jules
Laforgue, şi în a caror apropiere Bacovia îşi
spunea decadent. La expresionişti, se ştie, nu
numai în poezie, ci şi în grafica, bunaoara în
desenele unor Frans Masereel sau Georg
Grosz, revolta multipla e in genere exploziva,
activa; disperarea bacoviana, perpetua,
echivaleaza, în majoritatea cazurilor cu
dezagregarea şi dezangajarca, poetul tiind mai
totdeauna pasiv şi static, el rccapitulând ori
practicând sistematic viziuni crepusculare,
stari agonice paroxistice. Spaţiul
expresionistic tipic, cel germanie, îşi pregatise
de foarte de mult, de la renascentiştii Diirer,
Altdorfer şi Hans Grii newald, sensibilitatea
pentru chinulliluntric, exprimat prin stridenta
exagerare a liniilor exterioare; constituirea
curentului dupa o mie noua sute, nu se reducea
la domeniul plasticii. Oricât de afiliat
simbolismului francez sau de interesat de
himericul Edgar Poe, la Bacovia notele grave,
adeseadezolante, veneau dintr-un fond diferit,
legat de memoria colectiva a unei alte
spiritualitaţi; alte arhetipuri, alte orizonturi
interioare!-deci alte rezonanţe atât în materie
de tragic, cât şi în aventura existenţiala.
Despre Theodor Pallady s-a spus ca e cel
mai francez pictor român! - aserţiune
mali�oasa, fireşte. Despre autorul Plumbului
şi al Scânteilor galbene, un poet dintr-o alta
generaţie, Simion Stolnicu, se exprima analog:
" Rollînat, Jean Moreas, pe care i-am descoperit
însuşi fiind cel mai deliberat şi iscusit
executant de reţete ale... altora. El ne-a învaţat
fard, un maquillage..." Deşi cu alta orientare
estetica, însuşi Simion Stolnicu aspira, la un
moment dat, la un tip de poezie cu mijloace
"
de patetism bacoviene - dar ridicata pâna la
sentiment (caractere), la idee, eventual un
Bacovia nu cinestezic, ci ideizat, în tine, ridicat
acolo unde ar ti vrut el poate sa ajunga..."" Se
vede aici limpede acordul lui Stolnicu cu Ion
Barbu, Stolnicu era un barbian!
E timpul acum sa observam ca scriitura
bacoviana, act refractar mitizarii, refuzând cu
atât mai vârtos mitul propriului Eu, nu
propune nici macar mitul artei ca ferment
eliberator. Privit în totalitatea ipostazelor sale,
Bacovia nu are de partea sa nici macar acel
innommable al altor simbolişti, mirajul
lunecos, nelămuritul imposibil de numit,
generator de tentaţii iluzorii compensatoare.
,,Sil nu mai ştiu nimic ar fi un singur mod''-,
clameaza el, dorindu-şi o memorie opaca,
inerta, dupa ce alcoolul (invocat de Poe, de
Baudelaire şi Verlaine) s-a dovedit
neputincios. Cu foarte puţine excepţii, orice
deschidere bacoviana spre lume e, în fond, o
umane multiforme, faţa de progresiva
conştiinţa a limitei, Nietzsche vorbea de o
libertate-închisoare"; oroarea bacoviana de
"
spaţiul constrângator denota o viziune etico­
sociala analoga, autorul Plumbului,
iremediabil învins de presiunea cadrului
amorf, deplângând rara oprire nonsensul
generalizat. "V.aţa pare a trece jiJril niciun
sens... " Nici vorba de armonia originara ori de
sacrul eminescian! - totul sau aproape totul
se centreaza pe absurd, pe derizoriu şi profan.
Din explorarile lui imaginare, mereu reluate
în aceleaşi ape neprimitoare, el se intoarce
totdeauna cu navoadele goale. Ontologia
bacoviana, cu veşnic aceleaşi accente
variaţionale, pe mereu aceeaşi tema a
vacuitaţii şi damnarii, se înscrie însa în partituri
poetice mcmoriabile. Conexiunile dintre parţi,
aceleaşi tonalitaţi de baza, aceleaşi procedee
sub semnul circularitaţii -, iata motive sa
vorbim, prin analogie cu muzica, de o opera­
rondo. Un rondo ca globalitate1 Exista o
densitateBacovia care, însumând şi potcnţând
date prcbacovicne, suprapunându-se oricarei
contrafaceri, e inconfundabila.
Constantin CIOPRAGA
în "Viata literara", Il, 1927, nr.53.
Reprodus in: 1. Valerian, Cu scn-itorii prin veac,
E. P. L., Bucureşti, 1967.
1> PersonalitAti accentuate- in via(tJ şi în literatura
(Traducere de dr. Virgil Sorin şi Mariana Zoltan),
Editura Enciclopedica Româna, Bucureşti, 1972,
p.J5.
JJ 1. Valerian, Op. cit., p.40.
•J Georges Pou\el, Les Meramorphoscs du cercle,
Platon, Paris, 1961, p. l l .
�J Emmanuel Mounier, Intro d u c t i o n aux
existentialismes, Gallimard, Paris, 1962.
r•J Le Mythe de Sisyphe Gallimard, Paris, 1943,
p.48.
7l Sanda Golopentia-Eretcscu, Re/iefarea
motivului În poezia lui O. Bacovia, în Studii de
poetica şi stilisticA (voi. colectiv), 1966, p.258.
'! Panorama de /a litll�ralure roumaine
contemporaine, Editions du Sagiuaire, 1938, p.
262, 264.
9l "Persistenta înl.!-o culoare - dezvaluia poetul
- am deprins-o de la decadentii francezi. De
allfel, una din observatiile mele a alcatuit-o
simbolismul decadent. Prin 1898-1903, m-au
preocupat adânc Verlaine, Rimbaud, Baudclaire,
in colectia Les Hommes d'Aujourd'hui. Carte
de capa.lâi: les N6vroses de Rollinat" (Interviu
din "Vremea", 1943, nr.701, iunie 6).
10l
Printre scriitori şi anişti, Minerva, Bucureşti,
1988, p.J 19.

Avataruri ale eului poetic bacovian
Spre mijlocul veacului trecut, lirica moderna n-a mai
putut fi definita prin categoriile pozitive obişnuite precum
echilibrul, seninatatea ldu11tricd, acurateţea stilului, categorii
pc care le pulvcrizase inca Lautreamont pe la 1870. Astfel a
aparut un concept nou, inversul celuilalt - categori ile
negative. Pentru Hugo Fricdrich (Structura lirlcll moderne,
E.P.L.U., 1 969) este mai importanta analiza "anormalitatii"
l iricii moderne. in poezia lui Bacovia sunt uşor
rccognoscibilc asemenea repere, între care subliniem
manifestarea dezgustului de viaţd, spleen-ul, i11tuiţia vidului
tuturor lucrurilor, inclusiv a propriului cu, perceperea curgerii
timpului exclusiv sub semnul eşecului, spaima de 11eant,
cultul senzaţiilor, drept singurul adecvat unei lumi
elementare şi eterogene (cf. şi Mihail Petroveanu, George
Bacovia, Ed. Cartea Româneasca, Buc., 1972, pp. l l l - 1 13).
De altfel criticul Nicolae Manolescu, prin remarcabila-i
intuitie, observa în 1966 ca ". . . prin accentele lui cele mai
"
profunde, Bacovia e singurul care s-a coborât în Infern .
Sentimentul solitudinii se contureaza într-un scenariu
dens în care noul Sisif, modern, înregistreaza un eşec
multiplicat la infinit: în spa[ii tot mai vaste, de la universul
camerei diurne pâna la vidul existential, transpus în imaginea
"
"golului istoric, şi cu tonalitati tot mai acute, de la
apasatoarea izolare la aberantele reacţii ale eului liric
ultragiat:
"Tot mai tacut şi singur/ În lumea mea pustie/ şi tot mai
"
mult m-apasal O grea mizantropie. Sau: "şi de lume tot mai
"
singur, mai barbar,/Trist, cu-o pana matur vatra, solitar (Gri).
Rctractil, eul liric se retrage în preajma obiectelor familiare;
ipostaza provizorie, caci apare şi primul eşec al celui care se
însingureaza nu cu orgoliul supcrioritaţii romantice, ci ca
"
efect al "anormalitatii eului traumatizat.
Într-un imaginar crescendo al tensiunii lirice, apar
primele semne ale anxietdţii. De fapt Bacovia este el însuşi
într-o asemenea ipostaza, când echilibrul nu este de gasit
nicaieri: "Odaie, plina de mistere/ În pacea ta e nebunie;/
Dorm umbre negre prin unghere,/ Pe masa arde o fllclie"
(Singur). În planul criticii a aparut astfel disputa dintre
sustinatorii uni Bacovia purtând o mascii afişatd, şi exegetii
care identifica masca cu acordurile grave ale poeziei autentice.
Se pare ca poetul, jucându-şi cu o sinceritate fllra limite rolul
"
sau tragic, "a sfărşit prin a se confunda cu el (G. Calinescu).
Odaia, strada, oraşul, lumea se videaza la orice încercare de a
arunca punţi spre altceva: "Sunt solitarul pustiitor pieţe/ Cu
"
jocuri de umbra ce dau nebunie (PAllnd); "Da drumul, e
"
toamna în cetate/ Întreg pamântul pare un mormânt (Nervi
de toamna).
Parea ca dupa anxictate nu poate urma nimic. Ne
întâmpina însa frigul spaimei metafizice. Izolat de oameni,
sfăşiat de nelinişte, eroul liric pierde legaturile şi cu lumea
obiectuala: "Uitarea venea... a venit/ O lacrima cade jos, totul
tace,/ Lampa obosita a clipit,/ Orice obiect atins şopteşte:
lasa-ma-n pace . . . " (Nocturna). Antenele ultrasensibile
înregistreaza plânsul materiei, solicitudinea devine teroare
existenţială, iar spaţiul şi timpul istoric devin ncîncapatoare:
"Sunt singur, şi ma duce-un gândi Spre locuintele lacustre"
(Lacustra); "şi ma las pe pat, ochii sa-i închid/ Pot/ În curând,
"
încet va cadea în vid/ Tot (Monosllab de toamna).
Demonstratia s-a facut demult. Bacovia nu e poetul
"
"şoaptei simboliste , al tremurului imperceptibil de struna;
dincolo de toate acestea Şi de altele, te izbesc în poezia lui
semnele crizei conştiinţei moderne, amintind de tuşele
violente ale lui Van Gogh, de hohotul delirant din celebrul
tablou al lui Munch, de sentimentul acut ai tragicului
expresioniştilor GeorgTrakl şi Gottfiied Benn sau de angoasa
BACOVIA 125 •
Eseu
existentiala ce trimite la Camus şi Sartre. Senzatia de ratacire adesea din sfera cromatica. Culoarea însa nu e un mijloc de
în haos şi o grozava percepere a absurdului, conştiinţa reprezentare, de evocare a concretului, caci poetul nu e un
apocaliptica precum la atâţia dintre marii poe[i ai veacului pastelist; culoarea îi dizolva obiectului contururile într-un
sunt în preajma. fluid, o stare de spirit. La Bacovia, cromatica are puteri magice,
Desigur, ar ti o eroare sa cautam un pat procustian pentru întreţinând mirajul unei lumi ireaie. Monotonia transforma
spiritul unui mare poet. universul obsesiv într-unul fabulos.
Pc pragul cel mai de sus al intensitatii lirice, la Bacovia Restrânsa ca invenţie tematica şi expresie, lirica lui
tragicul << pur >> trebuie depaşit. De la detaşarea iniţiala, Bacovia se situeaza alaturi de operele marilor poeli ai veacului
surdinizata de melancolie, se ajunge la impersonalizare: "0 - Arghezi, Blaga, Barbu, - iar reprezentanţii generaţiilortinere
umbra în odaie, pe umeri ma apasa./ Vedeam ce nu se vede, îl cultiva cu fervoare intuindu-i modernitatea. În acelaşi timp,
vorbea ce nu era/ Poţi sa te culci, e ora şi noaptea-ntârziata/ creaţia lui Bacovia poate dialoga cu scrierile unor mari
Vei scrie altadata, orice, şi tot nimic >> (Umbra) ; de fapt este creatori tragici ai lumii moderne: Kafka, Becken, Camus.
aici scindarea tragica a eului, sinele poetic implicându-se în Aceasta - la 125 de ani de la naştere şi 90 de la debutul
spectacolul straniu ai lumii: "Eu singur, cu umbra, iar am editorial.
venit/ O, statui triste şi darâmate/ Pansele negre catifelate/
"
Vise, ah, vise, aici am murit . (Ecou de seara). Asistam la Grlgore CODRESCU
aneantizarea fiinţei, la pulverizarea ei (,,Ascult atent privind
un singur punct/ şi gem, şi plâng, şi râd în hi, în ha ..." (Amurg
de toamna).
Cu aceasta, succesiunea eşecurilor eroului liric s-a
blocat, din moment ce vidul a eliminat lumea, anihilând
totodata subiectul; singurătatea nu poate exista decât prin
raportare. Un posibil sens mai poate fi acela sisisfic, de a o
lua de la capat.
Dar între timp, vorba lui Hugo Friedrich, poetul, pentru
care toate locurile devenisera de nelocuit, şi-a gasit în Poezie
unicul loc în care sa traiasca şi sa lucreze.
Dar cum arata aceasta, Poezia, adica, la Bacovia? Prima
impresie este ca e sinonima cu un strigat şi spontana tot ca
acesta; severitatea elaborarii se întrevede mai apoi.
Se poate intrezari în atâtea din poemele sale un fel de
matrice, de structura prestabilita. Adaugam la aceasta
predilecţia pentru laitmotiv, refren, repetiţie propriu-zisa,
revenirea insistenta a unei parţi de fraza sau de propoziţie.
Se contureaza din toate acestea ideea ca structura poeziei
bacoviene este ca o arta poetica inclusa. O particularitate
compozitionala e juxtapunerea imaginilor şi a senzaţiilor,
indiferent de aspectul sintactic. Impresiile sunt aşezate sub
aceeaşi semnificatie, generând treptat o secreta legatura a
elementelor - ca în poezia Deeembre.
Poetul se întâlneşte cu simboliştii doar în cautarea
muzicalitaţi i interioare prin tehnic sugestiei şi a
"
laitrnotivuiui. El însuşi se socotea "compozitor de vorbe şi
elabora poemele ca pe nişte texte pentru proprii le-i melodii.
Apoi, se ştie, în repertoriul sau poetic apar o sumedenie de
instrumente muzicale, mai toate sugerând stari depresive
(caterinca- spleen-ul; llaşneta - agonia; ciavirul - afectivitatea
feminina etc.). Dar cu muzica şi pictura concureaza, mai ales
"
� L-------�
în sinestezii ("0 pictura parfumata cu vibrari de violet );
culoarea participa la impresia muzicala, poemul
organizându-se în jurul unui motiv sau laitrnotiv ce provine
7
www.cimec.ro
 BACOVIA 125 •

Lumea lui BACOVIA

Vâslind, un corb

Cu cât il citesc mai des pe Bacovia şi cu cât mi se deschide mai Aripele de plumb
adânc in sutlct orizontul misterului sau, cu atât imi vine mai greu sa spun
ceva anume despre el.
Încep sa am in fala poeziei sale acel sentiment de nelinişte pe care il
are el in fala adâncimilor de nepatruns ale lumii şi îmi interzic sa inchid Nu pot adauga nimic la ceea ce se ştie suspect" nu este deci atât de artificiala sau
in cuvinte lumina cea adevarata cu care ma lumineaza. exact despre George Bacovia. Nu l-am de gratuita cum ar putea sa para.
Voi scrie altadata "orice şi tol nimic", imi spun, cu convingerea ca cunoscut personal; n u i-am numarat Si11ceritatea - care ades i-a fost negata
mereu îmi va ramâne de neînţeles tocmai zona esentiala în care se situeaza verbele ş i adverbele; n u l-am vazut - şi artificialitatea nu sun! termeni meni ţi
exislcnla exemplara a poetului, de unde mi se transmit numai acele semne
dansând; nu l-am vazut bând; nu l-am sa descurce lucrurile, ci mai curând sa
divine care ma determina sa îl caut aşa cum m-aş cauta pe mine însami.
vazut plângând. le-ncurce. Fiindca, în cele din urma, toata
Voi scrie altadata "orice şi tot nimic", repet in faţa paginii albe;
l-am vazut doar masca mortuara, arta este . . . un pic artificiala. Ea nu rasare
acum prefer sa rostesc inca o data alb, tl!ra niciun fel de comentariu:"Amurg
pastrata cu sfintenie de poetul Eugen ca iarba direct din pamânt şi nici nu poate
de iarna, sumbru de metal 1
Câmpia alba - un imens rotund - 1 Vâslind, un corb incet vine din Jebeleanu, care într-o foarte frumoasa fi semanata ca grâu! iarovizat când vrea şi
fund, 1 Taind orizontul, diametral. // Copacii rari şi ninşi par de cristal, 1 tableta il numea Bacovia cel Mare. cum vrea cineva.
Chemari de dispariţie ma sorb, 1 Pe când tacut se-ntoarce-acelaşi corb, 1 Şi i-am mai vazut aripele de plumb Numai ca asta nu-i scuza pc cei care
Taind orizontul, diametral.", ca semn al regretului ca nu pot patrunde surprinse in adevarata lor mişcare catre I-au acuzat de artificialitate pe Bacovia,
chiar în mijlocul imensului rotwrd unde nu poate sta decât stapânul adâncuri de sculptorul Constantin Popovici. ci dimpotriva. Cu atât mai mult, cu cât
acelui univers şi nu pot sa va spun cu alte cuvinte decât ale lui Bacovia de În rest, l-am citit şi iarăşi l-am citit gravul reproş, deşi este formulat de catre
ce a vazut el aşa şi nu altfel apasatoarele linii ale amurgului. pâna când am înţeles ca prin poezia sa mi esteţi, in ultima instanta spune ca biografia
Dar daca trebuie sa explic totuşi, într-un fel, de ce atunci când plec artistului nu dovedeşte ca el ar fi trait
se întllţişeaza, în forma cea mai pura, tocmai
undeva şi iau cu mine doar doua-trei carţi de poezie, una dintre ele este
ceea ce nu este de înţeles. aievea ceea ce exprima poezia sa.
intotdeauna a lui, atunci voi spune: Bacovia nu mi se impune ca alţi
Pâna când, intr-o zi, m-am trezit ca aş Dar, oare, de când se reduce experienţa
poeţi printr-o lume a sa construita dupa legi pe care sa le pot descifra
putea spune eu însami, asemenea lui;" Cu artistica la experienta vietii de toale zilele
vreodata definitiv.
El face insa mai mult decât sa mi se impuna astfel. cei din morminte 1 Un gând ma deprinde". a unui singur om, fie el şi autorul ?' Sau,
El exista cu adevarat, iar imensul rotund taiat diametral de corbul Atunci, daca m-ar fi întrebat cineva cu alte cuvinte, cine poate avea pretentia
sau, când dintr-o parte, când din cealalta, este un adevarat regat ale carui ce este poezia, poate ca, asemenea unui ca el ştie bine ce a trait cu adevarat Bacovia
hotare de nedefinit sunt chiar orizonturile misterului existenţei. (Aşa cum şcolar timid, care, brusc, a uitat tot ce ştia, cel Mare ?
este şi regatul de lânga mare, din care ne spune cel ce a scris Corbul cum aş fi raspuns: Poezia este ... Bacovia. Gândul care îl deprinde pe poet cu
ar fi fost smulsa frumoasa Annabel Lee pentru ca şi ingerii o invidiau Şi poate n-aş fi fost prea departe de ceva nu poate ti vazut cu ochiul liber şi nu
pentru darurile ei de la Cel de Sus.) adevar, dar, fllra indoiala, aş fi contrariat poate fi fotografiat.
Bacovia are, cu alte cuvinte, o lume a lui, dar aceasta se confunda cu Cu toate astea, Toma Necredinciosul
multa lume. Fiindca, urmând modelul
existenla umana, al carei mister şi ale carei margini asemenea ranilor nu
divinului critic, multi dintre cititorii noştri al criticii noastre nu admite, în ruptul
pot fi descrise, ci puse pur şi simplu în lumina ca sa fie privite ca atare, în
specializaţi au gasit in Bacovia un poet capului, ca ar putea exista şi ceva ce nu
speranla ca se va vedea pâna dincolo de ele.
cam artificial şi cam greu de crezut. apare în fotocopiile sale puse la dosarul
Cu o forţa aproape oculta, el poate sa ma readuca la propria durere
de care tocmai uitasem ca într-un ţinut îndelung cautat. Cauza acestei ciudate receptari ar Bacovia.
Prin urmare, când spun ca puterea sa de atracţie sta în aceea ca el putea sta in faptul ca Bacovia nu a fost Nu, zice el, eu nu pol sa-I cred; cazul
exista cu adevarat şi ca lumea lui este însaşi lumea, nu susţin, nici pe niciodata un liniştit şi un contemplativ. sau trebuie dat pc mâna psihiatrilor şi a
departe, ca între universul lui Bacovia şi între viala noastra ca atare se S a ne amintim ca, în poemul Destul. sociologi lor; am dovezi ca a fost un baiat
poate pune semn de echivalenta. Dimpotriva, spun ca destinul sau are spunea: "În creierul meu plânge un vesel care dansa şi cânta la vioara; atunci
puterea de a revela destinul nostru tocmai pentru ca Bacovia are în sine nemilos taifas ". Sau:" Voi scrie un vers de ce, inca din frageda tinereţe, sa-I
acel plus de existenţa şi de singuratate şi de moarte de la nivelul caruia cind voi fi liniştit". deprinda găndul cu cei din morminte ?!
devine vizibil procesul comun. Uite aşa, tara niciun motiv personal,
Ajuns la l i m i ta, el nu putea s a
Numai de la acel plus divin se poate afirma simplu:" Stam singur
mediteze asupra locului sau i n lume sau in s-ar putea raspunde pastrând adevarul ,
lânga mort ... şi era frig 1 şi-i alâmau aripele de plumb", fiindca numai la
arta, aşa cum au tacut-o ceilalţi mari poeţi chiar şi in cazul limita când aspru! procuror
acel plus existenla este atât de acuta şi singuratatea atât de nemarginita,
dintre cele doua razboaie. ar putea dovedi ca Bacovia ar fi putut sa se
încât se neaga pe sine, lasându-i celui robii de ea şansa unui alt mod decit
cel general uman de a spune ceva despre bucuria tuturor şi despre durerea Ca atare, nu a scris niciodata gânduri, sustraga de la ceea ce ne este dat tuturor

tuturor. ci doar Poezie. prin însaşi condiţia umana.

Lumea lui Bacovia nu este deci chiar lumea revelata aşa cum este, ci De aceea gânditorii - de l a cei mai de Dar cine şi de ce sa mai ia parte la
puţin luminata de ceea ce se vede dincolo de ea, din perspectiva durerii şi seama pina la cei mai modeşti - îl abordeaza acest proces absurd ?
a singuratatii. mai greu, iar unora dintre ei li se pare de-a Poezia sa - care a influenţat în mod
Este esenla realitatii celei mai umane vazute prin acel minim de dreptul suspect. radical întreaga gândire poetica de astazi -
suprarealitate perceptibil numai la nivelul marelui poet, dar atât de Constatarea sa:"Cu-al meu aspect dovedeşte cu pri s o s i n ta ca, dupa
omeneşte dureros, încât nu numai ca nu altereaza dreptul de existeniJI facea sa mor 1 Caci tuturor 1 Parcam Eminescu, a fost sămânţa cea buna
esenţială al ţinutului poeziei, ci chiar participa la întemeierea lui.
aruncata în acest pamânt roditor.
Este lumea in care verdele este un pic mai crud decât cel obişnuit, iar
greierul care cânta ca toţi greierii, zimţeaza astfel noaptea cu nimic.
În aceasta lume, dincolo de ploile unei toarnne "mai putreda ca cele
ce s-au dus", materia a fost auzita plângând şi dincoace de culorile Jasate
de Dumnezeu se pol percepe aievea şi câteva nuanţe strict bacoviene.
Nuanţe menite sa spuna la o anume vreme cum arata, de fapt, lumea.
A ma opri la violetul bacovian ca la un simbol mi se pare, de aceea,
o grava eroare.
A întllţişa arderea de dincolo de el mi se pare o imposibilitate.
Ca insaşi existenţa asupra careia ne arunca o noua lumina şi ca
însuşi misterul acesteia, poezia lui Bacovia nu este fllcuta sa fie discutata
în termeni reci şi exacţi, ci parcursă pe cont propriu pâna unde îi este
ingaduit fiecaruia sa ajunga.
De aceea poate ca ar fi fost drept sa nu fie nevoie sa scriu aceste
cuvinte prin care sa incerc sa explic inexplicabilul...
Sa se-ntâmple cumva ca, in vreme ce repet inca o data în gând
Plumb sau Cuptor sau LocustriJ sa puteţi atla, fl1ra sa va spun nimic, ca o
parte din adevarata lumina de care ma bucur inca vine catre mine dinspre
Bacovia la fel de real şi totodata la fel de miraculos cum vine lumina zilei
<
;:
8
<
"'

8 �
z
�------__j O

www.cimec.ro
 BACOVIA 125 •

Lumea lui BACOVIA Cântec

Concitadinului George Bacovia,
cu evlavie

(jlj j JIJ.j
j: jJ jjl:
jj
j j j1 J. 7 ) 11
Cine sa-ntrebe stins
de tine daca eşti
pâna sa vina veşti
vara a mns

fercheş şi spilcuit
mai trec orgolios
cu barba pân' la os
rasa-n aspic

pâna sa-mi vina ea

noaptea zâmbeam în somn
ziua eram un domn
dat pe rindea

dupa ce n-a mai fost

Secolul lui Bacovia de plumb într-un sicriu
râd şi nu ma mai ştiu
azi pe de rost
Daca ar fi sa caracterizez printr-o singura propoziţie poezie ar sta în diversitate); îl compara cu Barbu, a carui
poezia lui Bacovia a.o; spune ca ea este un fel de pastel al superioritate ar sta în hermetism şi, în fine, cu Blaga, care I-ar şi chiar de mult de tot
lumii esentelor. Nu al unor presupuse esente imuabile de depaşi în mod indiscutabil pentru ca poezia sa are la baza un ora.o;ul e în vid
nepatruns, ci al acelora care razbat aievea pâna în lumea în sistem filosofic. sa-nchid sau sa deschid
care traieşte poetul şi pot fi surprinse în misterioasa lor mişcare Eu, fiindca nu cer de la un poet un sistem filosofic ma doare-n cot
aproape imperceptibila. propriu, nici mari idei teoretice declarate ca atare ori
Sentimentul pe care îl lasa în cele din urma Bacovia demonstrate prin imagini mai mult sau mai puţin plin de-amanţi monotoni
este ca, descriind un fenomen oarecare, perceptibil la nivelul convingatoare, ci , aţunci când încerc sa îmi explic mie însami cu ea şi-un gând ce e
fiecaruia dintre noi, el reuşeşte sa scoata în lumina chiar acel ce este poezia, ma trezesc spunând flira sa vreau: "Sunt câţiva ma culc pe-o trecere
lucru in sine pe care nimanui nu-i este ingaduit sa-I cunoasca morţi în oraş, iubito, 1 Chiar pentru asta am venit sa-ţi spun" de pietoni
intocmai aşa cum este. nu pot înţelege, în ruptul capului, de ce nici acum marea
În acest tip de descriere revelatoare - pe care eu o pun profunzime bacoviananu este luata ca atare. De ce lui Bacovia cu glas strident afon
deasupra tuturor formelor de poezie - se pastreaza pîna la i se cere înca, în mod absurd, cu totul altceva decît barbar cânta şi ea
capat acea ambiguitate superioara care te face sa nu ştii daca incomparabila poezie pe care ne-a dat-o el ? parca-ntr-o cafenea
accentul cade pe individul al carui contur difuz se pierde în Elogiul suprem care i-a fost adus spune ca plumbul lui la patefon
lume sau pe lumea apasatoare în care acesta e sortit dispariţiei. s-ar fi preflicut în aur.
Cu toate acestea, mi se pare ca nimic nu este mai fals Cred ca ramâne un elogiu formal şi ca, în cele din urma, sunt nu sunt toamne reci
decât afirmaţia - devenita loc comun - ca Bacovia ar fi fost nu este de fapt un elogiu. ploi hanuri verde crud
un izolat care nu vedea ce se petrece în jurul sau. în poezia româneasca, aur am mai avut şi probabil vom pâna la piele ud
"în cercul lumii comun şi avar", în care i-a fost dat sa mai avea. sa tot petreci
traiasca zguduit de un perpetuu plâns intern, el avea conştiinla Plumbul bacovian este însa unic. El nu straluceşte sa-ţi
ca felul sau de a fi va fi etern şi era relativ impacat cu propria ia ochii şi nu poate fi transformat în bijuterii. Dar greutatea Dan PETRUŞCĂ
soarta. însa aceasta conştiinţa a posibilitatii de a se salva pe unorpiese caPlumb sau LacustriJsauPoemiifinaliJsauAmurg
sine platind marele preţ nu numai ca nu îl izola, ci, dimpotriva, de iarniJ nu poate fi comparata cu a niciunei bijuterii.
ea era cea care îl flicea sa constate cu tristeţe:"Dar, vai, acei Cei carora ne este dat sa respiram cu adevarat în
învinşi pe veci pierduţi 1 Ori în taveme, ori în mansarde 1 Şi­ atmosfera grea a poeziei lui Bacovia vom purta în piept
acei nebuni ratacitori, tacuti 1 Gesticulând pe bulevarde". plumbul lui pâna când vom muri de el. Şi cred ca daca unul
Ar fi de-ajuns aceasta strofli pentru a înţelege ca acel dintre noi ar putea învia, el ar învia tot cu plumbul acesta în
care flicea marturisirea:"Cu cei din morminte 1 Un gând ma piept. Fiindca, oricât am fi de generoşi cu secolul nostru, nu
deprinde" nu încetase deloc sa priveasca înspre cei vii aflaţi putem spune ca este un secol de aur. E secolul de plumb al
în impas. ca, dimpotriva, patrunzatoare• sa privire catre marelui Bacovia, care poate ca nu a fost înţeles a.o;a cum
existenta de zi cu zi a acestora era cea care îl ducea la trebuie tocmai pentru ca este prea aproape de noi.
cumplitul sentiment al zadarniciei.
Aceasta mereu actuala expunere sub ochii cititorului a Ileana MĂLĂNCIOIU
unor lucruri esenţiale, care poate lua o forma simpla de
tipui:"O zi flira anotimp şi ordine militara 1 şi prin vecini
s-aud mici pregatiri pentru masa 1 însa produsele au început
sa dispara 1 Şi multi au plecat şi noapte se lasa" sau una mai
puţin obişnui ta, cum ar fi:"De-atâtea nopţi aud plouând, 1
Aud materia plângând " sau una total ieşita din comun ca:"
Dormeau adânc sicriele de plumb/ Şi flori de plumb şi funerar
vestrnânt 1 Stam singur în cavou şi era vânt 1 şi scârţâiau
coroanele de plumb." face din Bacovia un poet pe cât de
mare _pe atât de greu de explicat.
In faţa unei astfel de expuneri fireşti a existenţei la
limita şi a sentimentului morţii, criticul ramâne mai
întotdeauna descumpanit. Nu are ce sa ne spuna fiindca la
Bacovia nu poate descoperi nici un gând ascuns, nici o
.
şopârla. El îţi da sentimentul ca tocmai a calcat pe marele
şarpe şi ca nu face altceva decât sa-şi exprime direct
înfioratoarea senzaţie.
J
Ce e deosebit în asta, spun cei care vor de la poezie idei <
>
clare pe care sa le poata relua şi compara cu alte idei. Şi
fiindca nu pot gasi o explicaţie convingatoare, ei sfărşesc 8
prin a da vina pe Bacovia. ;li
.: ltp·all1•a IM�It4l allll IIIDII11t4.
Atunci încep sa-I compare cu Arghezi şi sa ne spuna ca � .\1111 ••••Hia plfa!l:tnd . . .
autorul Cuvintelor potrivite e mai divers (ca şi cum marea � L-------�--�St�·�·�·t�n���·�·�·�··�--�
9
......

www.cimec.ro
 BACOVIA - 125
;: La adapostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia îşi
�
- poarta finna" scepttca, de o luciditate JUpuita, la discreţia
�
j 1-
. -; zona intermediara în care versul într-<l faza embrionara sta
...-
alaturi de jurnalul intim ori de caietul de insemnari din
. � laboratorul de crea�e. Statura artistului se limpezeşte ori se
;: tulbura în limitele aceloraşi neîntrerupt constante motive.
8 "
1------l ;:!i
:'. personala (,,Am greşit colosal ca m-am nascut în acest secol"
1'3a..i! rv-t�
�
� :; - Divagiiri utile), Bacovia îşi traieşte drama surdinizata în
L----------------__J � date existenţiale care vin în atingere cu socialul în puncte cu
" Sunt singur şi mii duce un gând. .. " cea mai libera a sa, spiritul: şi o spaima de tot ce citisem, de
Primejdioasil inscenare a singuriltilţii, Bacovia-semnul
refuza sa devina imagine. Îşi este suficient şi la orice încercare
din afara de a-l locui raspunde invariabil: ,,Aici nu sta nimeni".
Semn al unui alter ego ales deliberat, asumat, suportat, poetul
se dedubleaza pâna la obiectivarea suprema. Poezia sa numeşte
Absenţa cu o încapaţânare care instiga şi face posibile toate
Prezentele. De aici pelerinajul tuturor la lăntâna parasita",
"
cum o numea Lovinescu, de aici banuiala ca o comoara este
ascunsa fllra-ndoiala de o finna prea accentuat cenuşie.
Alterarea realitaţii îi confera o frumuseţe stranie greu de
definit. Element între elemente, Poetul rastoarna totul într-<l
lume pe dos". Pe drumuri delirând", cu gesturi ciudate,
" "
sibilinice, Bacovia este cel-fllra-loc. Coordonatele spatiale şi
temporale ale maştii, încremenite într-o denota�e voit minora,
trimit la cele mai surprinzatoare conotaţii. Rotirea în gol, de
flaşneta dereglata ce repeta acelaşi bocet cinic în pasivitatea
sa, neaga evoluţia şi, paradoxal, provoaca violent emotia.
Poetul, semn al ,,raului din veac", crai de Curte-veche
care a uitat, însa, moliciunea distinsa a catifelei, prefera firesc
spaţiile publice, non-locurile anonime; cetatea blestemata",
"
de piatra", vastu1 cavou" SWlt teritorii Închise, nu şi intime.
" "
Strazile deşarte, plânse, glaciale sunt toate înfundaturi, aşa
încât solitudinea devine prizonierat. Odaia e lipsita de caldura
adapostului ori de voluptatea alcovului înşelator de moarte
( aici n-ar sta nici o iubita"). Trista şi goala", e vulnerabila
" "
prin ochiul absurd şi gol al geamului deschis amurgului şi
spaimei nopţii. Nu spaima de Nimic, fertila în planul medita�ei,
care bântuie nopţile lui Blaga, ci o spaima de sine,
neputincioasa, abulica, angoasa pura. Semnul îngaduie orice
traducere, în afara de cea a subiectivitatii poetice. Bacovia
însuşi e ratacit în propria poezie. Existenţa sa iremediabil
dispersata a abdica!. Masca i-a luat locul şi ni se comunica.
Câmpii le albe şi pustii inseamna departe, hau, prapastie,
disparitie. Ele inceteaza sa mai fie spaţii poetice, devenind
obsesii. Padurea ramâne o simpla sonoritate, iar copacii, albi,
negri, violeţi ori gri, sunt hieroglife halucinante ale unui
coşmar provocat. Aici totul este, nu corespunde. Stapân e
pustiul adânc, golul istoric. Materia inconsistenta, fluida
populeaza un anotimp invariabil umed, murdar, trist ( ce zi
"
primitiva de tina"). Noroiul, scria G. Calinescu, e o confuzie
"
între doua elemente care arunca spiritul în incertitudine, o
alterare şi a apei şi a pământului, nepromiţândnimic". lapada,
cazând în troiene enonne, apocaliptice, e invinsa de mizeria
oraşului; maculata, devine ea însaşi gunoi.
Cu raceala partinitoare se întoarce Bacovia asupra sa,
descoperindu-se lut asudat cu miros de cadavru", obiect
"
concretunnarit dejocul umbrelor ce dau nebunie". În noaptea
"
murdara, golita de taina celei romantice ori de ,,spaţialitatea
privilegiata" pe care i-<l descoperea Genette, omul vorbeşte
singur, guraliv. Cuvântul devine vorbarie, îşi pierde virtuţile
demiurgice. Este o cnea�e în negativ, o demonstra�e de edificiu
ridicat printr-<l activitate obstinat distructiva. Trairea din afara
a eului-semn atinge absurdul când ceasu-i târziu", iar ora
" "
satanica", sterila: în creierul meu plânge un nemilos taifas".
"
Regizorul-actor nu se mai recunoaşte, semn indubitabil ca
Poezia a ieşit invingatoare.
10
George BACOVIA schiţe pentru un portret•
Sensibilitatea poetului nu e infernala în sensul aceleia a
lui Rimbaud. Bacovia simte enonn" infernul automatismelor
" "
cotidiene şi-1 transfonna în efigie a veacului: semnal de alanna
al fiinţei dezumanizate. Tragicul e suspenda� nu i se propune
nicio soluţie. Nostalgia paradisului lipseşte. Chemari de
"
dispariţie sorb" fiinţa, iar nu dorul nemarginif' eminescian.
"
"
intemperiilor existen�ale.
PrOZJJ poetului, mai puţin frecventata, îmi apare ca o
Enervat de aceasta lunga agonie a unui veac suspect" ( Cubul
negru) al carui locuitor se afla dintr-o regretabila eroare
totul secundare. Un cuib de inima" de o concreteţe
"
implacabila, fiinţa se descopera captiva în latura prin definiţie
"
câte auzisem ma cuprinse şi regretam ca creierul meu, ca şi al
altora, a devenit o moara hodorogita care nu se mai poate opri,
care, poate, nu se va mai opri niciodata, tremurând într-un
coşmar continuu de conştiinţe netrebnice" (Zborul ciir(ilor).
Scindarea şi, mai în unna, înstrainarea eului de sine se petrece
într-o ecuaţie cu totul particulara, proprie muncitorului
" "
intelectual". Cel ce gândeşte şi simte, creier ce palpita de
"
tristeţe şi tacere", este secondat şi subminat de cel ce vorbeşte.
Existenţa prin limbaj, superioara, îşi îngaduie iniţiative rebele,
neaşteptate, de care celalalt" se înspăimânta. Iata o fraza ­
"
refren din Târziu în cele trei variante în crescendo ale ei: de
" "
n-aş spune un cuvânt într-<l spaima crescânda... şi sa cad"; de
"
n-aş striga un cuvânt în noaptea asta ... şi sa cad"; de n-aş
" "
racni un cuvânt într-o spaima crescânda... şi sa cad". Expresia
vazuta ca exteriorizare imperfecta, excesiva, poetul îşi impune
concentrari maxime ( Se spune ca literatura e un plus al
" "
vorbirii, o saracie a oamenilor; privesc spre fereastra şi aş vrea
sa vorbesc numai ce trebuie". .. - Dintr-un test comun), rezultatul
fiind violentarea pâna la absurd a sintaxei. Segmentarea frazei
este un fapt, dar nu mai pu� un semn conven�onal. Confuzia
realitate-literatura este traita în toata devalmaşia ei de omul ce
se unnareşte pe sine gândind (perfonnanţa inutila atâta vreme
cât e condamnata sa tie doar o abstracţiune, inactiva şi nedorita
în ordinea lumii - ,,ramânea ca totul e vanitate"). În acelaşi
timp, scena e talmacita de cel ce vorbeşte în scheme artificiale
imitând mersul vieţii. Conexiunile sunt eclipsate cu buna
ştiinţa din dorinţa de a extrage esenţialul, cuvintele se juxtapun,
delirant. Umbraunei meditaţii se frânge într-o nota�e prozaica,
intrebari cad în gol şi se rostesc raspunsuri nimanui, o mulţime
de ,,gânduri negândite" sau anunţate în frânturi dezlânate sunt
www.cimec.ro
tot atâtea marturii despre prea concreta existenţa senzitiva de
necuprins în vârful peniţei: Priveam pc fereastra, cu condeiul
oprit, aceasta zi uda şi plângatoare la nesfărşit" (Moinii). Odata
actul scrisului suspendat, se sugereaza contactul direct cu
intemperiile ce bântuie fiinţa în aceeaşi mereu reluata confuzie
a creaţiei cu viaţa. Confuzie dorita, jucata în monotonia unui
univers fluid, alunecos, nerealizata în fapt de vreme ce dincolo
"
de poezie ecourile vieţii racneau în fereastra sa". Nimicnicia
gureşa a zilei care începe sau ,,noaptea necunoscuta" suficienta
sieşi sunt depaşite în tacerea vorbitoare a lucrurilor. Sim�ndu­
se el singur obiect vorbitor, singuratatea îi este impusa: Eu
"
am plecat printre oameni, dar oamenii erau foarte ocupa�"
( Undeva). !şi locuieşte trupul, haina de împrumut, capricioasa,
dar angajata în destinul comun, cu o abia simţi ta deznadejde:
Daca tot oraşul plânge cu note de ploaie ca o veche pianola...
"
ce este gândul în sine... mâine ne vom duce dupa pâinea cea
blonda, cea bruna... înainte" ( Târziu).
Privind şi ascultând, dar mai cu seama spionându-se pe
sine ca receptor al semnalelor din afara, cum spuneam, lui
Bacovia i se reveleaza o lume lichida, agonizând umid, în
fonne descompuse şi culori impure. Boala materiei este
vizibila chiar şi într-o aglomerare aparent vioaie de obiecte ca
în Iarmaroc. Sunt Moşii lui Caragiale atinşi de o stranie fhzie:
"!... haa... oraşelul e plin de praf, de iannaroc, de oameni şi de
animale". Unifonnizarea este unnarea grotesca, dar fireasca a
acestui univers lichefiat, putrid: ,,Poate era o noapte rotunda
când nu ne mai cunoşteam, când tot ce s-a scris s-a uitat, când
plecând dintr-un punct ajungi de unde-ai plecat" (În zadar).
Chiar timpul se repeta înspaimântator în haos şi calculat în
artificial" (Hora umbrelor).
În monotonia curgătoare, nesigura, inconsistenta a
elementelor şi a propriei vieţi, fatal duble, ipocrite ( Un Da
"
limpede, un Nu întunecos, asta e viaţa" - Divagiiri utile),
Bacovia vrea sa creadă în consistenţa" scrisului, a literaturii,
singurul punct de sprijin în puhoiul cenuşiu al lumii. Chiar
daca s-a scris atât de mult, încât fatal, tot ce se mai scrie, pare
cas-a mai spus" (Zborul ci111ilor) scrisul ramâne unica garan�e
a trecerii prin lume ( am fost şi eu odata ca niciodata") şi poate
"
sa exalte pâna şi entuziasmul unui poet blestemat prin fluxul
de frumos de care abunda literatura" contemporanilor sai. Este
presim�rea alimentata sf'
aşietor ca arta va fi salvarea fiinţei.
Când scriu aştept" e poate cea mai luminoasa marturisire a
"
lui Bacovia, poetul sfărşitului continuu".
"
Genosanalizil. La Bacovia, inventarierea substantivelor
predilecte nu tulbura, ci dimpotriva, accentueaza şi mai apasat
figura poetului enervat de lunga agonie a unui veac suspect".
"
O prima constatare, de altminteri previzibila: aproape absenţa
intinitivelor lungi. Lucrarea subînţeleasa, certitudinea,
 George BACOVIA schi1e pentru un portret •
echilibrul şi a.o;ezarea solemna a verbului devenit substantiv
nu au ce cauta într-un univers alb-negru, bis� gol, ars, singur,
bolnav, pal, satanic, sumbru, funerar... Totul este, implacabil şi
definitiv. Rarele infinitive lungi numesc şi ele pareri, dureri,
indignare, enervare, tăcere şi rătăciri. Femininclc plurale sunt
cele ale inconsistentei, difuze, vagi, pierdute în zari: talangi.
fantome, şoapte, siluete, scânduri şi coroane. lntemperiilc
evoca firea în criza, sunt rastrângeri ale unui interior vulnerat
fara acces la pace şi senin. Ploaia, moina, ninsoarea, ceaţa,
bruma. vijelia, pâc/a, promoroaca bântuie, dimpreuna cu
sus-pomeni tele siluete şi fantome, non-locurile celui ratacit
în propria existenta: mahii/iili. margini, lumi sau crâşma.
cetate. cafenea. piata. niciuna securizanta, niciuna pobivită
descalecarilor întemeietoare. Groaza, tusa. bautură, agonie,
urmă şi umbră, nebunie, histerie, ironie, melancolie. tăcere şi
paloare - o materie hartui ta, o lume agasând prin mulţime şi
disparitie în care masculinele sunt simpli figuranţi, fara
substanta, fltra prestanta şi fara speranta, hieroglife cu sens
secund, deviat înspre absenta oricarui sens: corbi. lupi, câini,
aman(i, copii, mor{i, apostoli. voievozi, străbuni.
Ambigencle sunt cele mai ITccvente. lndecizia, cumpana,
suspendarea - acel nici-nici/şi-şi, ,";i ninge, şi ploua" - convin
universului în destramare bacovian. Singularele nu au barbatie,
nu sunt dinamice. Cel mai adesea, locuri închise, orbiri: cavou,
spital. sicriu, vestmânt (la Bacovia hainele nu imbraca, ele
închid, izoleaza), pustiu. abatot; caf/11/, haos, cimitir, somn, sau
non-locuri - câmp. drum. târg. treceri spre niciunde. Pluralele
nu au nici ele feminitatc. Nimic ocrotitor, delica� fertil, doar
abise. pacate. regrete. coclauri. Staruie obsedant numele
multimilor copleşitoare, ale aglomerarilor dezordonate: potop,
noian, convoi, pâlcuri. noroi, delir, vârleje. Tot ambigenele,
dar mereu fara sa li se exploateze personalitatea dubla, ci czitând
în spatiul dintre. între. nici-nici. pc care-I pot sugera, sunt cele
care asigura sonorul filmului bacovian. Fie silabele duble,
sacadate, implacabile: zgomot. hohot. pocnet, chiot. foşnet.
plânse/, răget, murmur. clopot. bucium, fie, mai ales,
monosilabele unei sentinte repetate, tragedia însaşi diluân­
du-se astfel în monotonie, cenuşiu sbiden� oximoronic: foc,
gol, râs, val, plâns, vânt,fom, mal, gând, zid, punct, vis, lut.
glod.
Nominativul absolut Intr-o încercare de dec/inare a
poeziei, se poate conchide ca Bacovia e poetul nominativului
absolut ce-şi alunga conditionarile resimtite ca excesiv
limitative, aşa cum Blaga e al nominativului relativ, lilsfiânt
în oglinda, Alecsandri se defineşte prin genitive, iar Coşbuc e
poetul neastâmparatelor acuzative...
Alecsandri se fereşte de caderea în memorie, el se prinde
cu toate verbele de prezentul unei priviri piezişe, ceva care
arde iute şi, de aceea, nu poate dura decât în limitele istoriei
literare. Nominativele absolute ale lui Bacovia, în schimb,
sunt într-o ardere mocnită în stare sa le asigure durarea. In
cazul unei rostiri poetice atât de avare, veritabila litanie
monocorda capabila sa obtina prin insistenta revenire efectul
pluralitatii şi al policromiei, pasul de la cuvânt la silaba şi
sunet e aproape obligatoriu. Hypograma saussureana,
cuvântul-tema, ordoneaza, leaga textul, mâna! de un scop difuz
şi implacabil, liber şi impus, deopotriva. Cuvintele-tema
hipnotizeaza fraza lirica, o modeleaza pâna la a sugera ca în
spatele versului se afla nu subiectul creator, ci cuvântul
induc/01: O fonoanaliza oricât de grabita descopera sub
cuvintele poetului o latenţa verbalil. Poemul e şansa
dezvolta/il a unei vocabule simple acţionând ca un ansamblu
de forte şi servituti întrepatrunse. Bacovia traieşte acut şi
transcrie adesea spasmodic senzatia ca dincolo de cuvintele
comune se afla cele adevarate şi ca ele ar putea fi extrase prin
bolboroseala unor fraze rupte, imitând în raspar limba
primordiala, limba pasarilor'', şi parasind-o pe cea derivata.
"
Am numit nominativ absolut" ceea ce se întâmpla în
"
poemele bacoviene fiindca, în cazul sau, numele nu sunt
denominarile dintâi care tocmai îşi contempla satisfllcute luarea
în stapânire a lumii, ci etichete suspendate, plutind în
indeterminare ori în determinari monotone, repetate
laitrnotivic. Numele sunt pe scena zadarniciei totale cândfirea
e goala, pustie, fara loc şi fara timp: ,,nu-l nimeni", tare-1
"
târziu". Nominativele nu numesc lucruri gata sa purceada la
cuceriri, apartenente, rela)ii, existenta lor e pasiva,
dezorientăta; un timid care nu ştie ce sa faca şi unde sa-şi
ascunda mâinile dintr-o dată prea lungi, impudice. "Era vânf',
"era frig", "copacii albi, copacii negri 1 Stau goi în parcul
solitar 1 Decor de doliu, funerar''. Stau singur, sunt singur ­
singunltatea atroce, nauca se adauga în straturi succesive, ca şi
cum simpla numire n-ar fi de-ajuns. Copacii albi sau negri,
aşadarfora culoare, stau într-o încremenire fara ros� sunt goi,
într-un parc solitar, decorul fiind nu doar de doliu, ci şifonerar,
singuratatea izbutind sa fie redundanta, pleonastica, aşadar
absoluta. Golul istoric se incarca repetat cu gerunzii închise în
sine, dativul, când apare, e vicios - mi-am zis singur" -caz al
" ironic, la Sorescu) care le scoate din anonimat transformându-le
ne-rela�ei. Plânsul e oprit, ca-n tabloul lui Munch, când ceasu-i
" în emblema a condiţiei umane; expurgarea oricarei formule
târziu". Verbele sunt ne-mişcari ori onomatopee: e, stil, cad.
scârţâie. lată doua strofe rezumând viata care se duce în şir
" "
de cuvinte" zadamicind tentativele - abulice, e adevarat - ale
vietuitorului de a scapa din caderea pe loc: Carbonizate
" elementar, în obişnuit, în primar; greutatea de plumb a
flori, noian de negru/ Sicrie negre, arse, de metaV Veşminte
funerare, de mangal/ Negru profund, noian de negru" şi ,,E
toamna, e foşnet, e somn/ Copacii, pc strada, ofteaza;/ E tusa,
e plânse� e goV şi-i frig, şi bureaza". Apartenenta, când apare,
se petrece şi ea în gol, ramânând cu valentele mereu libere:
Sunt solitarul pustii lor pieţe". Nu doar ca locul e un non-loc
" perspectivei - eul situat în centrul arenei receptând, isterizat
- pia)a., loc public, de treceri grabite, nu de legat relatii -, dar
îşi neaga rostul însuşi, de mul)ime galagioasa şi surda la
nevoile unuia. Oricâte ocoluri ar da nominativele bacoviene,
ele nu ating stapânirea de sine şi de lume, nu acced la
relativitatea vie. Le ramâne doar sa viseze ne-numele: acolo,
" prin operaţie metafora! a, cathartica, ci prin refacerea drumului
unde nu-i nimeni/ şi nu mai trebuie/ Niciun cuvânt".
O parantezil. Pentru Ion Caraion, cel din Sfârşitul
continuu, frecventa zdrobitoare a verbelor, 385 la cei 2043 de
termeni ai vocabularului bacovian, explica enigma adevaratei
" sinceritate dispcrata ... ln acest secol orb ce delireaza" (Aici).
existenţe în timp a liricii bacoviene, misterul ca o poezie atât
de deprimanta în aparen)a., atât de dizolvatoare dupa opinia
curenta, în loc sa-şi fi pierdut, îşi înmulţeşte prin timp
admiratorii şi exege)ii". Verbele sunt cele care-i confera
tonicitate şi energie. Ele, depistate mai greu în poeme caci nu
poarta accentul strofic, îl dezvaluie pc Bacovia mai putin
depresiv, macera� spectral şi morbid". Numanuoarea foarte
" lucrurile, accentul nu mai cade pe filele de dosar social şi
pcdantăe, la o lectura grabita, convingatoare. Ea fixeaza aten)ia
cititorului asupra numarului, asupra cantităţii şi asupra calitatii
pure şi simple de verb. Numai ca nu numarul decide, ci
intelesul. Verbele lui Bacovia nu fac, ele nu dinamizeaza, nu
pun în mişcare mari desfaşurari de forţe. Statistica însaşi, citită
din alt unghi, arată limpede ca verbele bacoviene cel mai
adesea sunt (a fi ocupa primul loc, dar e verbul existentei
pasive, verbul nominativului absolut), stau, cad. dorm, uiti!,
aşteaptil,privesc, lremuril, pleacăetc. Cel putin două exemple
date de Caraion îl contrazic brutal, slujind mai degraba a
afirmaţie pc dos: ,,E toamna, e foşne� e somn.. ./Copacii, pc
strada, ojieazil;l E tuse, e plânse� e gol.../şi-i frig, şi bureazit'.
Toamna.foşnetul, somnul. tusea, plânsetul. golul, frigul sunt,
adica apasa fara nicio speranţa de energie dezlanţuită. Toate
sunt substantive ,,negative", descurajante, toamna însaşi fiind
anotimpul negatiei, al melancoliei copleşitoare fiindca nimic
nu mai e din bogatia verii ori ameninta sa dispara curând. In
celalalt exemplu: ,,Plouă, plouă, p/ouă. .J Vreme de beţie - şi
s-asculţi pustiul/ Ce melancolie!/ Ploua, plouă, ploua. . . ",
www.cimec.ro
lucrurile sunt şi mai evidente. Verbul caderi lor diluviene e
repetatpe loc, încapa(ânat şi cu o doza de isterie abia stăpânita.
Repetarea lui nu e energizanta; e simpla melodie apatica
oferind sugestia pustiului. Pustiul şi melancolia acapareaza
efectul sonor şi-i dau un înţeles. Acuzativul complementului
direct pune un lugubru semn de egal între pronumele inclus şi
obiectul acţiunii pasive. (Tu) asculţi pustiul - acesta e miezul
poemului. Obiectul e al inexistentei şi, ca urmare, supunerea
lui e iluzorie. Subiectul e cel supus unei apasari exasperante,
caci, în cele din urma, pustiul e cel care îl asculta, îl soarbe.
Planul înclina� folosit de Caraion în demonstratia sa, e oprit
într-un unghi în care sugestia obstinata a caderii nu se
transforma în cadere. Sfărşitul continuu e asigurat de obiectele
înşirate pc acest plan înclinat a carui stare e foarte bine precizata
de Caraion. Totul stil, iar poemele inventăriaza neobosit şi
nauc aceasta stare nesîarşita. Tocmai povestea" netenninata,
"
aş putea spune, asigura rezistenta la eroziune a poeziei
bacoviene. Daca verbele ar fi într-adevar energice, ele ar
ingadui poveştii sa se întâmple şi sa se spuna pâna la capat.
Dar nu sunt energice, ele nu adauga gradul decisiv al planului
înclinat. Povestea" deschisa stârneşte cititorii şi exegetii.
"
Mişcarile obiectelor - ale nominativelor absolute, cum le-am
numit - sunt tresariri, împiebiri, tremure, un balans, un du-te
vino avar prin lipsa de perspectiva şi de rost. Bacovia şi
poemele sale îşi prelungesc viata în regim şeherezadic. Spun
povestea absoluta, promitatoare eterna de dezvaluiri uitând
mereu sa rosteasca încheierea.
Prelungiri. Marin Sorescu face parte din fumilia de spirit,
rara, a lui George Bacovia. Fara a ştirbi în vreun fel originalitatea
celor doi poeti, lasându-le întreaga retorica proprie,
individuantă, identific atitudini congruente, mişcari lirice
asemanatoare. Iata câteva: asumarea cotidianului în datele lui
cele mai banale, mai putin spectaculoase, mai umile, şi
înregistrarea lor cu o dez-mirare (grimasa, la Bacovia, rictus
traditional fiumoase"; dinamitarea sistematica a convenţiilor
literare; ignorarea anume, semnificanta, a pitorescului,
suavului, decorativului, somarea cititorului sa vada criza în
existentei diurne - turnata în caderi şi sumbre atâmari, la
Bacovia, tradusa pc dos, cu aparenta uşuratate, în dezvaluiri
ca-ntr-o doara, la Sorescu; simplitatea tragica a compoziţiei,
lucrată în gri-cenuşiu, la Bacovia, în tonuri pure, de aberantă
imponderabilitate, la Sorescu; interioritatea obstinata a
de plâns ori de râsul galben, toate loviturile lumii; monoton ia
ca dimensiune funciara a fiintei, lamentată în refrene lugubre,
la Bacovia, sonorizata în jocuri pc buza prapastiei, la Sorescu;
transcenderea elementarului, a prozaicului, a meschinului nu
înspre corespondentele prime; deconspirarea semnificatiei
majore, în ordine existentiala, a derizoriului, a minorului;
capacitatea de a atinge duioşii extreme prin eliminarea
recuzitei de gen şi exersarea unei comunicari imediate, de o
"
Marin Sorescu vede prelungirea agoniei unui veac suspect",
"
exasperantă pentru Bacovia. ştiu amândoi ca începe timpul
"
lumii sfărşite" (Paul Valery) şi ca simptomele nu trebuie cautate
prea departe şi nici mascate cu vorbe fiumoase. Vremea nu mai
e decât o hemoragie/ De zile, otravite la izvoare", climatul de
"
angoasa, de nevroza, de nihilism s-a generalizat. Aşa stând
politic, simple manifestări particulare, provinciale" ale unui
"
rau cosmic. Mişcarile fiintei în spaţiul scriptural, de veghe.
conteaza în primul rând. Şi atunci poezia devine zvâcnet,
zbatere şi mântuire. ( Trebuie să invatam sa învingem
"
monotonia nascuta dintr-o dubla absenta: a Divinului ca
amagire şi a Umanului ca utopie" - Marcel Moreau).
Este batalia în care s-au înrola! Bacovia şi Sorescu mânaţi,
deopobiva, de o ireprimabila speranţa. Zdrenţuita, haituita,
încoltita, dar speranta cu toate acestea. Gândul morţii,
permanenta lui ( Cel ce ma scrie, poate-a ispravit?" - Prin
"
indigo; Caci viata-i moarte, moartea viaţa/ şi amândoua sunt
"
delir'' - Mişcare) inseamna garanţie a masurii, a luciditatii, iar
scrisul însuşi, poezia, pcrformare a sperantei, sfidare a
inevitabilului de dupa colt." Când scriu aştepf', marturisea
" "
Bacovia. Aşteptarea este şi motivul fundamental al poeziei
soresctene.
Irina PETRAŞ
"
BACOVIA - 125
"Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc. . . " (George BACOVIA)
"S-a schimbat natura umană. . . " (Virginia WOOLF)
La marii noştri poeţi exista elemente concrete
inconfundabile, vizualizate prin fillru sentimental -
spui titlul unei poezii a lor şi recunoşli autorul,
automat individualizat, ca intr-un joc de copii, sau in
genul concursului popular "Cine ştie câştiga". De
exemplu: cine a scris poezia "Lacul"? Mihai
Eminescu. Cine a scris poezia "Lacustra"? George
Bacovia . . . Raspunsurile vin de la sine. Nu se pol
confunda, deşi amândoi au aceeaşi tema obiectuala, a
lacului, a caracteristicilor lui ... Ma gândeam, venit anul
acesta, in iunie, la Ipoteşti (a câta oara?) pe malul
Lacului lui Eminescu din padurea de pe deal, acelaşi
lac plin de nuferi infloriţi, colmatat, care de 1 50 de ani
îşi perpetueaza. inclusiv papura ("trestia") şi ţânţarii
agresivi. Mihai Eminescu a consemnat in "Lacul" o
realitate, relativizata poetic: "Lacul cedrilor albastru
1 Nuferi galbeni il incarca" (pe lac e cutremurata de
valuri şi o barca, poetul trece pe mal şi aşteapta sa
rasara "ea" din trestii, să-i cada la piept, sa sara arnândoi
in luntre şi, ''inganaţi de glas de ape", sa pluteasca
"sub lumina blândei tune", cuprinşi de farmec) ... Dar
George Bacovia? Unde e lacul, "Lacustra" lui
Bacovia? E un lac lânga Bacau la care face referire
Bacovia-Vasiliu şi pe care sa fi existat "locuinţele
lacustre"? Lacul lui Bacovia nu e real, e artificial, e şi
el un artificiu sugestiv, specific poeziei "simboliste",
e doar un gând: "Sunt singur, şi ma duce-un gând 1
Spre locuinţele lacustre". Sau poate e un lac din vis:
"şi parca dorm pe scânduri ude, 1 In spate ma izbeşte­
un vai -/Tresarprin somn, şi mi separe / Ca n-am tras
podul de la mal" ... Poate e un lac trecator, provocat de
ploi interminabile (sa nu uitam, Bacovia aude "materia
plângând", inclusiv "cosmosul" ploua): "De-atâtea
nopţi aud plouând, 1 Tot tresarind, tot aşteptând..." .
Nu intâmplator i-am apropiat pe George Bacovia
de Mihai Eminescu. "Daca natura lui Eminescu e
naturala, a lui Bacovia e artificiala, ca a simboliştilor",
scrie Nicolae Mecu. Fiind tl!ra doar şi poate vorba in
cazul lui Bacovia despre un "spirit decadent al unei
sensibilitati ce e, in linii esenţiale, eminesciene". Dar
ce diferenţa e intre Eminescu şi Bacovia, ce câştig
12
versus
pentru poezia româna - sa comparam fie şi numai
aceste doua poezii: "Lacul" şi "Lacustra"! In 33 de
ani (diferenţa dintre anii apariţiei volumelor lor de
referinţa, "Poesii", al lui Mihai Eminescu - 1 883, şi
"Plumb", al lui George Bacovia - 1 9 1 6, volume care
cuprind cele doua poezii, "Lacul" şi "Lacustra") s-a
schimbat cu totul lumea poetica româneasca, s-a fllcut
un pas convenţional inainte esential, incredibil la nivel
de paradigma: sensibilitatea poetului a intrat intr-o
lumina crepuscul ara (cei doi mari poeţi aveau nevroza
sfărşitului de secol) ... Repet, in doar 33 de ani poezia
româna a trecut de la ipostaza romantismului târziu
eminescian la ipostaza modernitatii postsimboliste
bacoviene ... S-a conştientizat profunda criza prin care
trecea umanismul clasic? Prin Bacovia a aparut un
limbaj al crizei, cu o discontinuitate sintactica, in orice
caz... "Daca lirismul lui Eminescu (continua Nicolae
Macu) e o forma de magie ce reconstruieşte lumea de
la capat, aşadar o cale de a pactiza realul, al tui Bacovia
este efortul zadarnic de a articula cântecul universal şi
unificator, funciarmente dcpoelizat". Aţi citit bine,
depoelizat, Bacovia a instaurat o noua ordine de lucruri
in poezia româna şi, cu formulele sale voit prozaicc,
parodiind "simbolismul decadent" (la care singur se
inregiment.ase ), declanşase aventura antipoeziei epocii
moderne (a tuturor "ismelor" avanagardiste),
neomoderne şi postrnoderne (a oplzecişlilor noştri şi
urmaşilor lor). E extraordinara postura postrnoderna
din 1 9 27 a lui George Bacovia ("poet al decadenţei
simbolisle", cum se autodefinise iniţial, nu?), care
declara (pe când avea 46 de ani şi avea conştiinţa
"puterii ucigatoare a poeziei"): "Nu mai am nici un
crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru
ca-mi place aceasta indeletnicire. Traind izolat,
nepulând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba
adesea cu mine insumi, fac muzica şi, când gasesc
ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu.
Nu-i vina mea daca aceste simple notiţe sunt in forma
de versuri şi câteodata par vaiete"... Personal, in 2006,
ma recunosc in aceasta marturisire a lui Bacovia fllcuta
acum 80 de ani! La mijloc este şi expresia unei alienari
a convenţiei poetice româneşti . . . Percepând astfel
continuitatea din poezia româna, "golul istoric" al lui
George Bacovia din "Lacustra" capata şi o viziune
transcendentala: "Un gol istoric se intinde, 1 Pe-aceleaşi
vremuri ma gasesc ... 1 şi simt cum de atâta ploaie 1
Piloţii grei se prabuşesc. //( ... ) Sunt singur, şi ma duce­
un gând 1 Spre locuinţele lacustre". şi lotuşi, ce s-a
întâmplat in cei 33 de ani (diferenţa intre apariţiile
"Poesiilor" lui Mihai Eminescu şi "Plumbul" lui
George Bacovia), de a putut poezia româneasca sa se
schimbe atât de radical? Nicolae Mecu insista: "Locul
melancoliei lui Eminescu e in padure, lânga izvor sau
pe lacul «incarcat cu flori de nufhm. La Bacovia gasim
«paradisurile artificiale>>" (şi un paroxism al
senzaţiilor; Bacovia "se simte strain nu numai de lume,
dar şi de sine însuşi"). Sa ţinem seama ca şi "Lacul", şi
"Lacustra" insista pe singuratate, dar ce diferenţa! In
timp ce la Mihai Eminescu in spatele singuratatii e
seninatatea şi iubirea (atotprezenţa iubitei, care şi-ar
fi dorit sa rasara dintre trestiile lacului; "Dar (ea) nu
vine, singuratic 1 In zadar suspin şi sufer 1 Lânga lacul
cel albastru, 1 Incarcat cu flori de nufhr"), la George
Bacovia avem de a face cu o permanenta"insatisfacţie
oferita de asociaţia armoniei cu sentimentalismul"
(Mircea Scarlat). Mai rau, Daniel Dimitriu e convins
ca "erosul bacovian e asexuat şi morbid"... Sigur, la
mijloc e o stare de alerta, de incordare a minţii, care
trece de la o iubire abstracta la incapacitatea de a iubi
in cazul celor doi mari poeţi români. In poezia lor,
seninatatea eminesciana e inlocuita de tristeţe ("Scriu
o poezie impregnata de un lirism trist", recunoaşte
George Bacovia). Amândoi şi-au vazut volumele de
debut (in cazul lui Eminescu, debutul a inclus
sfârşitul), in care au aparut poeziile "Lacul" şi
"Lacustra" pe când aveau 33 şi, respectiv, 35 de ani
www.cimec.ro
(Eminescu avea 33 de ani in 1 883, când a aparut
"Poesii", reeditat ani la rând, iar George Bacovia, 35
de ani, in 1 9 1 6, când a aparut "Plumb"), adica in plina
maturitate creatoare ... Ce-i diferentiaza pâna intr-atât
pe Eminescu de Bacovia? Starea generala depresiva a
epocii lui Bacovia (de sf' arşit de secol 19 şi inceput de
secol 20), influentata de simbolismul francez "sincretic­
senzorial", promovat cu determinare naturala de
cenaclul lui Al. Macedonski (George Bacovia citea
in limba tranceza)?
"Curentul eminescian" la sfârşit de secol 19 şi
inceput de secol 20, cu mclancolia, dezgustul,
scepticismul lui, devin, fara seninatatea lui Mihai
Eminescu, "deznadejde tragica" la Bacovia, crede
Nicolae Mecu... Şi lotuşi, şi totuşi: ce s-a întâmplat
"in natura" de a putul sa schimbe atât de radical
canonul, chiar evoluţia sensibili tatii poetice
româneşti, in doar 33 de ani (ani dintre aparitiile
"Poesiilor" lui Eminescu şi "Plumb" de Bacovia)? Pc
când "inadaptabilitatea dureroasa" era specifica
amândurora. Doar decadenta poslcminesciana?
("Asculla graiul meu decadent... Ce poate sa mai fie>
Suntem la sfârşit: sa bem, sa uitam", se marturisea
George Bacovia). Ramâne de discutat... Un raspuns ar
putea fi gasit in excelentul "Dosar Bacovia" (volumul
!) al bacauanului Constantin Calin, care in capitolul
"Elica" subliniaza: "Independent, şi printre primii in
literatura universala contemporana, Bacovia exprima
ceea ce va constitui un important argument al
sensibilitatii moderne: impasul unei civilizatii,
discontinuitatea intre trecutul tradiţional şi prezent,
schimbarea circumstanţelor de trai. <<De prin decembrie
1 9 10, aprecia odata Virginia Woolf, natura umana s-a
schimbai>>. <<Niciodata in istorie - va spune şi Mihai
Ralea - doua veacuri nu s-au opus mai categoric decât
al nostru faţa de cel care 1-a preceda!». Bacovia
inregistreaza schimbarea in Cubulnegru, care incepe
cu o fraza ce marturiseşte criza atitudinii sentimentale
şi trebuinta, ca remediu, a ironiei: <<Enervat de aceasta
lunga agonie a unui veac suspect; umilit, mai mult ca
totdeauna, de ironica reflexiunc a unui poet din veacul
viitor al frumusetii, veneam spre casa intr-o noapte,
târziu, innebunit de mizeria in care am aparut». Poetul
afla in searapetrecuta in eubul negru ca <<veacul nostru
s-a sfârşit». Nu e vorba, desigur, de sfârşitul
calendaristic al unui secol, ci de sfârşitul unei
sensibilitati ... ". Aşadar, la inceputul secolului 20 "s-a
schimbat natura umana" (Virginia Woolf)!
Auziţi ecoul? "Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleaşi vremuri ma gasesc . . . " (George
Bacovia).
Liviu Ioan STOICIU
UONS CLUB "MOLDOVA"
Bacău

Specificul bacovian
Cu putine exceptii, critica n-a vazut in Bacovia un reprezentant al specificului national, ca in
cazul, sa zicem, al lui Eminescu, Blaga sau Coşbuc. Modernitatea lui incontestabila, cu afinitati
martuns1te _rcntru • decadenţii" fiancezi, distanţarea radicala faţa de samanatorismul predominant in
: mrcg>strcaza peste 1 100 note bibliografice, in timp ce Marilena Donea inregistreaza,
hter3tura cand el ş1-a dat masura talentulUI, la care s-ar putea aduce şi alte puternice argumente,
leg1t1meaza, des1gur, o asemenea viziune din partea criticii. Totuşi, e şi un mod rcduc�onist de a
JUdeca specificul unei culturi. Acesta trebuie surprins nu doar din anumite direcţii simplificatoare, ci
dm ansamblul man1fest.anlor la scara diacronica şi sincronica. Din acest punct de vedere, Bacovia
ofera surprize uneori spectaculoase sub masca simbolismului sau devenit clişeu al criticii şi istoriei
hterare. ŞI faptul e relevabil atât la nivelul "complexelor de cultura", cât şi la cel al complexelor de
" perioada 1994 - 2004 (un deceniu) au aparut 1 5 volume.
profu!IZ(me·:· Din prima perspectiva, gasim chiar marturii in interviurile care i-au fost luate de-a lungul
vrcmn. In d�alogul cu 1. Valerian din 1929 (Cântec târziu), Bacovia marturiseşte: "Deşi am citit in
tmereţe pe Rimbaud, Baudclaire, Laforgue şi al(ii, n-am simtit sufletul românesc vibrând lânga ei. Alt
neam, alta vârsta. Noi trebuie sa ne straduim pentru originalitatea noasrra. Sa devenim o fiinţa organica,
. circulaţie de Constantin Calin prin trei interven�i substan�ale: in România literari!,
nu paraz1ţ1 ş1 ma1mute".
Iata o credinţa fenna, neobişnuita pentru indecisul şi cenuşiul Bacovia, care, altminteri, preciza
ca 1111 are niciun crez poetic (Vezi interviul luat de 1. Valerian in 1 927). Or tocmai aceasta lipsa de crez
poetic pledeaza pentru complexitatea geniului bacovian şi pentru profunda identificare cu fiinta
româncasca. Atât in sensul afundarii in labirintul traditiei, cât şi in acela al deschiderilor catre inovaţie,
tcndmţe, altmmten, complementare, nicicum antinomii irezolvabile, cum cred unii.
Ca om, Bacovia a sosit in batalia vic(ii cu "inaptitudini" profunde, având radacini in frageda
. antenoara, câteva contribuţii majore: studiul lui M. Petroveanu ( 1969; 1972), ca o
cop1lane, de la acele figuri care i-au intâniat iniţierea şcolara şi pâna la nevrozele care I-au urmarit
toata viata, la limita autismului. El a reacţionat "blagian" in fata acestor agresiuni ale vieţii. Blaga
observase ca, sub ceea ce Mircea Eliade numea teroarea istoriei, românii au reacţionat printr-o
retragere gasteropodicil, acel boicot al istorici" binecunoscut, neplacut, desigur, contemporanilor
" tl!cule dincolo de etichete sau prejudecati (camavalizarea limbajului, alcgorizarea,
noşln, dar nu ma1 puţin real in diferenţa istoriei. La nivelul complexelor de profunzime", Bacovia
" parodia, reactivarea arhetipului).
reacţ10neaza, ca md1v1d ameninţat, aidoma stramoşilor sai, adica repliindu-se in cochilia lui
gasteropodica, rezistând, astfel, pâna la vârsta de 76 de ani, dar sub spectrul a ceea ce Ion Caraion a
numit sjărşitul continuu. Consecinţele asupra imaginarului poetic au fost extraordinare şi le-am
argumentat in cartea mea Complexul Bacovia (2002). De aici negativul stilistic bacovian, care produce
o ,,revolutie lirica" nu numai in spaţiul literar românesc, revoluţie care i-a detenninat pc critici sa-I
vada ca precursor al expresionismului, iar pc alţii sa-I recepteze ca înaintaş al postmodernismului.
Dar şi sub aspectul tehnicii şi al fof\ei de concentrareexpresiva Bacovia nu vine atât din simboliştii
fiancezi, cât din ge� iul creatorilor anonimi. Am tl!cut demonstraţia ca Bacovia creeaza arlretipal, in
sensul catnne1 romancşt1, ca Emmescu. N1c1cum nu urmeaza logocentrismul poeziei moderne de la
simbolişti incoace. De aici o alta celebra marturie a lui, anume ca scrie precum vorbeşte: Scriu
" mult mai substanţiale şi pcrfonnante decât lasa sa se vada din titluri.
precum vorbesc cu cineva, pentru ca-mi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputând comunica
prea mult cu oarnenn, stau de vorba adesea cu mine insumi, fac muzica şi când gasesc ceva interesant,
1au note pentru a mi le reciti mai tâniu. Nu-i vina mea daca aceste simple notiţe sunt in fonna de
versuri şi câteodata par vaiete. Nu sunt decât pentru mine" (Interviul din 1927, cu [. Valerian).
Nu altceva tl!cca ciobanul, creator al Mioriţei şi al doinelor, tri!ind izolat, neputând comunica
prea mult cu oamenii. Statea de vorba cu sine însuşi şi cu mioarele şi tl!cea muzica, toate acestea
devenind versuri şi câteodată pilrând vaiete. Doar ca mocanul nu lua notite, caci avea memoria buna,
traind intr-o cultura exclusiv orala.
inca din 1936, Tache Papahagi a identificat şi descris catrina româneasca. Acesta e modul
arhetipal de creaţiepoetica. Catrina a dobândit, la români, forma ei specifica, inconfundabila. Catrina
e germenele, gramatica generativa" graţie careia textul poate fi extins, teoreticeşte, oricât, dupa cum
� " " "
onc d ar putea fi incheiat . (Ion Pogorilovschi, Arhetipul expresiei lirice româneşti, Editura Cartea
Romaneasca, Bucureşti, 1987, p.54). Iata un exemplu de catrina: Sus e luna, jos e noru.l Depane-i
badea cu doru:! Notu-i jos şi luna-i susiDepane-i bi!diţa dus. .. Geniul popular a intuit corespondenţele
s1mbohşlllor cu mult inamtea secolului al XIX-lea. Bacovia a devenit un mare poet al repetiţiei
fi indca işi gândca versurile arhctipal, in spiritul catrinei folclorice. Afinita(ile lui cu Eminescu şi cu
_ Marilena Donea) se dovedeşte - in multe privinţe - decisiva. Sa comparam aceasta
s1mbohştn fiancez1 sunt de ordm muzical. O poezie ca Decor, reprezentativa pentru modul de generare
a versului bacovian, are o inconfundabil! struc"!rtt catrinala: Copacii albi, copacii negri/. .. !Decor de
doliu, funera'../ Copacii albi, copacii negri./! In parc regretele plâng ia,..
Bacovia şi-a "stilizat" brâncuşian versurile sub semnul a ceea ce am numit negativul stilistic.
Daca zborul hypcrionic şi cel al coloanei brâncuşiene e spre inalt, ,,zborul" bacovian e totdeauna in
jos. Bacovia face ca fiinta româneasca sa fie mai complexa sub aparentele negativului, transfigurând
in modul sau inconfundabil antinomiile fiinţei, încât putem conchide, impreuna cu Nichita Stanescu,
ca poetul Plumbului este, dupa Eminescu, ce/ mai naţional dintre poeţii români ai secolului al XX­
lea.
Tbeodor CODREANU
www.cimec.ro
BACOVIA 125 -
BACOVIA şi posteritatea critica.
Contributii autohtone
De la imaginea unui poet minor, prizat de un numar foarte restrâns de cititori şi, in
orice caz, ignorat de marele public, pâna la aceea a unui mare poet, cum este înţeles
astazi, cu deosebire dupa anii '50, când este reabilitat conceptul de modemitate şi este
revazuta - in lumina cercetarilor oneste şi scrupuloase - scara de valori a poeziei
româneşti, drumul n-a fost deloc simplu şi nici lesnicios. E limpede ca, prin comparaţie
cu perioada interbelica, când Premiul Naţional pentru Poezie pe anul 1 934, acordat ex
aequo lui T. Arghezi şi G. Bacovia, trebuie sa fi mirat pc mulţi, s-au produs importante
mutaţii de gus� fl1ra ca acest lucru sa fi afectat in vreun fel poziţiile lui Arghezi sau
Blaga; aş spune, dimpotriva. Doar ca vocea unui poet pentru care singuratatea vidata
de sacralitate, hranita din seducţia mof\ii şi din repetiţii inlemeietoare de obsesii, se
întâlneşte acum cu orizontul de aşteptare al omului (concret) ce a intors demult spatele
naturii, tol aşa cum a refuzat sa-şi vada chipul intr-un Christ rasturnat. Atenţia care a fost
acordata autorului volumului Plumb pâna la moartea sa se rezuma la câteva zeci de
titluri (recenzii, cronici, comentarii) intre care la loc de cinste se ana acelea semnate de
E. Lovinescu şi G. Calinescu.
E relativ mai uşor de comparat, cu riscuri mai mici, ce şi cât s-a scris despre
Bacovia in perioada 1 9 1 6 - 1 97 1 (despre care infonneaza Liviu Chiscop, Mircea
Coloşenco) cu bibliografia inregistrata in perioada 1971 - 2001 (Marilcna Donea), ca
o proba concludenta a creşterii interesului pentru o opera ce nu insumeaza mai mult de
271 texte poetice şi câteva proze, in buna parte, nefinalizate (Bucăţi de noapte). Astfel,
?entru perioada 1 9 1 6 - 1 9 7 1 (ceva mai mult de cinci decenii) Liviu Chiscop
pentru perioada 1971 - 200 1 (30 de ani), 2423 referinţe critice, in buna masura acestea
pregatind seria eseurilor şi studiilor capitale. Semnificativ este faptul ca timp de trei
decenii, luând in calcul anul 1958, când apare la Ziirich singulara contribuţie a Svetlanei
Mana, şi anul 1 97 1 , când apare intru totul merituoasa bibliografie realizata de Liviu
Chiscop, inregistram 14 volume consacrate vieţii şi operei bacoviene, in timp ce in
E momentul sa observam ca teza de doctorat a Svetlanei Matta (sustinuta în
1 955), realizata cu sugestii din LA Maladie de la mort a lui S. Kierkegaard şi publicata
trei ani mai târziu la Zurich sub titlul Existence poetique de Bacovia a fost pusa în
'" 38116 septembrie 197 1 (prezentare şi traducere), apoi câteva fragmente traduse in
Caietele Teatrului Bacovia 1971 şi in Ateneu nr. 9/septembrie 1 9 7 1 , ceea ce a condus,
trei ani mai târziu, la traducerea integrala a textului in Secolul XX nr. 5-6/mai - iunie
1 974, p. 36 - 44. Nimeni o-ar putea contesta astazi ca punerea in circulaţie a acestui
text a schimbat cu dcsavârşire faţa exegezei bacoviene.
Dincolo de cifre, ce se cerconsiderate cu prudenta, putem remarca, pentru perioada
pledoarie convingatoare in favoarea modernitatii creatiei bacoviene, excepţionalul
eseu al lui Ion Caraion, Bacovia. Sjărşitul continuu ( 1977) sau Introducere in poezia
lui G. Bacovia sub semnatura lui Dinu Flamând pentru pertinentele sale observa(ii
Numarul acestor contribuţii de valoare, unele esenţiale, creşte progresiv dupa
1990: V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantici! ( l 994), Constantin Trandafir,
Poezia lui Bacovia (200 1 ), Theodor Codreanu, Complexul Bacovia (2002), ca sa nu
mai vorbim de contributiile bacauanilor Marilena Donea şi Constantin Calin.
Bibliografia George Bacovia (1971- 2001), realizata de Marilena Donea, a devenit
repede un titlu de referinţa, adunând câteva zeci de cronici entuziaste, şi a obţinut
premiul I din partea U. S. pentru <<cea mai buna bibliografie a anului 200 1». Cu primele
doua p1esc aparute ale Dosarului Bacovia, Constantin Calin a ocupat,de asemenea, o
poziţie privilegiata: Eseu despre om şi operi! ( 1999) şi O descriere a operei (2004),
Demersul eseistic din 1999 reuşeşte sa fie o biografic exemplara, situând cititorul pe
un teren reconfortant, odata ce nicio afinnatie nu e fllcuta in afara unei susţineri
documentare, a unei marturii credibile, cu observa�a ca fiecare secvenţa (Cronica unei
familii, Ideea de Baci!u, Epoca lui Sensitifsau Politeţea resemni!rii) se organizeaza dupa
principiile unui eseu, depaşind biograticul pur, cu trimiteri spre dimensiunea sociala şi
morala a timpului, etimologie, sociologie, arta, estetica, filozofie, istoricul literarsimtindu­
se excelent în aerul tare al unei erudiţii controlate de un neabatut simţ al masurii.
Când se apropie de opera (voi. ll, 2004), Constantin Calin refuza orice lectura
mediata de teorie şi speculaţii filozofice, convins fiind ca opera lui Bacovia se bazeaza
exclusiv pe experienţe directe şi ca poetul <<a inchis, destul de devreme, carţile altora
ca sa gândeasca singun>. Rezultatul este un studiu temeinic, bazat pe o explorare atenta
şi competenta a fiecarui rând bacovian, o investiga�e tl!cuta cu har şi daruire, dar mai
ales cu nesfarşita rabdare şi truda, un discurs sobru şi elegant, dens şi echilibrat, unul
dintre cele mai patrunzatoare din câte au fost vreodata în exegeza bacoviana.
Contribuţia bacauanilor (Liviu Chiscop, Gheorghe Patrar, Constantin Calin,
situaţie cu a teleonnanenilor, care nu au dat nici un nume important in linia studiilor
despre Marin Preda, a buzoienilor, care nu conteaza in bibliografia voiculesciana sau a
ploieştenilor, care n-au dat niciun nume important in exegeza caragialeana. Altfel spus,
la el acasa, Bacovia a ajuns sa fie <<cel mai iubit dintre poeţii români>>. Exista oare un
triumfcare sa-I depaşcasca pc acesta?
Mircea DINUTZ
13
 BACOVIA - 125
Sunt mai mult de o suta de ani de când, la
1900, Gheorghe Vasiliu - nascut la Bacau pe 4
septembrie 1 88 1 , şi care va semna, ca poet,
George Bacovia, a scris poema Plumb, într-un
caiet de versuri ce purta pe coperta ace!IL'ji titlu.
Tot de atunci dateaza şi desenul în tuş, realizat
de poet, al portretului lui Eminescu. Nimic pare
a nu fi întâmplator "în cer şi pe pamânf'- cum
ar spune Hamlet.
Debutul poetic va avea loc în
" "
,,Literatorul lui Maccdonski, în martie 1899,
cu poezia şi toate. De altfel, poetul Rozelor ce
mor îl va lua sub aripa-i ocrotitoare pe autorul
Plumbului şi, cine-i strabate cu atenţie opera,
va remarca nu puţine influente maccdonskiene.
Continua sa publice sporadic şi în alte reviste,
multe cu totul obscure şi marginale, ca, în 1916,
prin colecta publica realizata de un comitet
nascut la iniţiativa lui C. Banu şi format din
poeţii Ion Pillat, Nicolae Davidescu, Adrian
Maniu, sa-şi publice primul sau volum de
versuri, Plumb, la 35 de ani.
Volumul va fi întâmpinat critic cu destula
reticenta şi tltra prea mare entuziasm. Pentru E.
Lovinescu, aceasta poezie este "expresia unei
nevroze" care "impresioneaza în ansamblu, tltra
sa reţina prin amanunt". Merita citate câteva
afirmaţii, de înteles la vremea când E. Lovinescu
le-a scris, pentru iluminarea perspectivei din
care era receptat Bacovia: "Nicaieri nu se pune
mai tul buratoare problema «poeziei de
atmosfera>> decât la Bacovia. Cele doua note
stridente ale cocoşului de pe casa, în mijlocul
unei nopti sinistre de toamna, creeaza cu
siguranta o <<atmosfera>>; nu formeaza totuşi o
muzica. Arta poetica a lui Bacovia este tot atât
de elementara ca şi cântecul cocoşului metalic;
ea se reduce la câteva note de o sumbra
simplicitate. Atmosfera iese din limitarea
senzaţiilor, a imaginilor, a expresiei poetice şi
din repeţirea lor monotona. Obsesia da chiar
impresia unei intensitaţi şi profunzimi, la care
spiritele vaste şi mobile nu ajung. Poezia se
reduce astfel nu numai la un nihilism
intelectual, ci şi la unul estetic: emoţiunea ei
rudimentaranu are nicio legatura cu arta privita
ca un artificiu. Cultul bacovian e o reacţiune
împotriva unei literaturi saturate de estetism,
prin jocul cunoscut al dezgustului ce împinge
pe rafinaţi spre primitivism. Legatura unei
astfel de poezii cu simbolismul e prea fllţişa
pentru a fi nevoie s-o subliniem mai mult
Poezia lui Bacovia e expresia celei mai
elementare stari sufleteşti; e poezia cinesteziei
imobile, încropite, care nu se intelectualizeaza,
nu se spiritualizeaza, nu se raţionalizeaza;
cinestezie profond anima/ici!; secreţiune a unui
organism bolnav, dupa cum igrasia e lacrima
zidurilor umede; cinestezie ce nu se
diferentiaza de natura putreda de toamna, de
ploi şi de zapada, cu care se contopeşte. O astfel
de dispoziţie sufleteasca e prin esenţa muzicala;
i s-ar putea tagadui interesul, nu i se poate
tagadui realitatea primara; în ea salutam poate
cea dintâi licarire de conştiinţa a materiei ce se
însufleţeşte."
VIZiunea e din start reducţionista; extrem
de simplificatoare pâna la anihilarea unei
posibile arte poetice. Concede totuşi ca prin
desavârşita adaptare a "formei la fond'', care
elimina "gândul oricarei intenţii artistice", ar
exista un instinct artistic". E clar, nu şi o
"
conştiinţa artistica.
Poezia bacoviana traduce, cel mult, "cea
mai deplina dezorganizare sufleteasca din câte
a cunoscut literatura noastra", atenţionând ca
aceasta este, în fond, doar expresia unui
"
simbolism elementar".
Timpul îl va contrazice (aproape
vehement) pe autorul Istoriei civilizaţiei
române moderne.
Daca la E. Lovinescu avem parte de o
receptare cât de cât onorabila, ce ne spune Ovid
Densuşianu, în "Vieaţa noua" din martie 1916,
este de-a dreptul calastrofie. Criticului nostru,
Plumbul lui Bacovia, la apariţie, îi pare desuet,
acest gen de poezie fiind la moda,
predicţionatil - cum ţine el sa spuna, acum
vreo treizeci de ani. In continuare observa
scapari de stil şi de construcţie, redundante;
14
.......
Victoria unui marginal
lipsa de ritm, îl acuza de humor involuntar etc.
Concluzia ce se impune e ca ne aflam în fata
unui foarte slab debut, cu totul oarecare. Nici F.
Aderea nu se arata prea entuziasmat de travaliul
poetului. În 1929, când îşi publica articolul
Un poet al nebuniei, ramâne "uimit, contrariat
şi devastat de o sterila disperare, privind la acest
om şi la aceasta opera - un om care a gâtuit o
poezie, de îi poţi abia auzi plânsetele şi înţelege
bâlbâirile, o opera care, evident, a distrus un
om . Iar peste câteva rânduri constata ca
legenda vieţii provinciale a lui Bacovia a
contribuit cât întreaga-i opera poetica la
impunerea atmosferei bacoviene, fapt ce a
influenţat, atenţie!, "o seama de poeţi mult mai
bine înzestraţi de multe ori decât poerul de la
care purced". S-ar putea sa fie adevarat, dar din
nefericire pentru colaboratorul ,,Adevarului "
- unde a fost publicat articolul menţionat,
istoria literara nu retine niciun nume
semnificativ din acea perioada.
"
A crede "pe cuvânt un poet, în maniera
în care Paul Claudel marturisea spre Rimbaud,
este primul pas spre a avea acces la poezia
acestuia Nu altfel procedeaza Vladimir Streinu
în eseul sau Bacovia: .. Plumb", publicat în
1938, în volumul Pagini de critici1 /iterari1.
Un excurs psihologic asupra liricii bacoviene
trimite, cum observa criticul, la elementaritate,
la vegetal, la o adaptare tltra apel la umanitatea
gândi/oare. Vladimir Streinu va fi primul, se
pare, ce îl contrazice pe E. Lovinescu,
considerând ca ,,mişcarea poeziei bacoviene
nu se ridica din amorfism spre organizare, ci,
dimpotriva, se înscrie ca o cadere din uman în
"
mineral . Şi tot Vladimir Streinu face opera de
pionierat, la acel moment, fixându-1 drept un
"
poet unic chiar în cadre mai largi şi ... am afirma
ca este un poet unic chiar în cadre mai largi
decât acelea ale literaturii noastre".
Nici Şerban Cioculescu nu este prea
favorabil lui Bacovia când scria în Aspecte
lirice contemporane, publicata în 1942, ca
poemele bacoviene sunt "scurte, lipsite de
compoziţie, statice, descriptive tltra mijloace
plastice deosebite", pentru a concluziona ca
poetul se autoelimina, aflat, cu poezia sa, în
"
raspar cu semnul ideal şi spiritual al poeziei"
şi, în continuare, nu se poate abţine sa nu
stabileasca apodictic, pe aceeaşi linie, ca
aceasta "e ascensiune spre conştiinţa şi azur;
nu regres spre originile confuze ale vieţii ... ",
locul predilect de manifestare al poeticitaţii
autorului Stan(elor burgheze. Pentru
Perpessicius, Bacovia este un mare artist, unde
fuziunea dintre "vibraţie sufleteasca şi expresie
"
e absoluta .
AbiaG. Calinescu face o prima rasturnare
a viziunii critice generalizate la acel momen�
ce acuza poetul de lipsa de orice artificiupoetic,
c-ar scrie opoesie simplil,fitril meşteşug etc. Pe
acelaşi traseu va insista şi Tudor Vianu, care
considera ca limba poetului exprima pe lânga
,,impresiile ce I-au urmarit mai cu dinadinsul,
dar şi participarea lui la o lume a carţilor şi a
culturii".
În critica in!elbelica, cel mai aproape de
înţelesul actual al liricii bacoviene se situeaza
www.cimec.ro
Pompiliu Constantinescu: "Oricâta simplitate
şi stângacie verbala dovedeşte lirica bacoviana,
acestea sunt semnele neîndoioase ale luciditatii
lui artistice; conştiinţa umana se prabuşeşte în
reacţii fiziologice, dizlocate, tltra nicio putinta
de a se ridica pe un plan egal sau analog, dar
numai o inteligenta artistica o poate surprinde
în înseşi confuzele ei dezagregari. Fara aceasta
con.ştiin(d artisticil Încordatil, poerul n-ar fi
purut exprima psihologia lui singulara; arta
s-ar fi redus arunci la un fel de alfabet Morse,
cuvântul fi ind înlocuit cu semne
conven�onale." Este remarcabila, în context,
situarea dupa Eminescu şi Arghezi a lui
Bacovia: "Eminescu e un poet cosmic cu o
viziune integrala a lumii, cu un presimt
metafizic, în care lirismul arde la temperaturile
cele mai înalte şi un abundent creator de limbaj.
Figuratia însaşi este simfonica, pe potriva
orizonturilor cuprinse în universul lui moral.
Arghezi atinge aceeaşi viziune a
lirismului, alcatuita din elemente dernonice şi
creştine, creând un nou şi abundent limbaj
poetic. Fireşte ca nu acestea sunt proporţiile
lirice bacoviene".
Am putea sa ne oprim aici cu trecerea în
revista a receptarii critice de pâna la s�itul
celui de al doilea razboi mondial.
Ion Negoiţescu, în Istoria literaturii
române ( 1 99 1 ), preia articolul închinat
poetului, publicat initial într-un volum din
1966, subliniind, aici, despartirea acestuia de
eminescianism, prin treptata înlocuire cu
estetismul macedonskian. Se fac, în s�it, tot
de catre criticul clujean, trimiteri la ,,neliniştile
metajizice" din tablourile unor: de Chirico,
Magritte, Dali, Delveaux.
Pentru Nicolae Manolescu, "dintre poeţii
români, Bacovia e singurul care s-a coborâtîn
Infern... El descopera poezia ca impas: nu scrie
pentru a se exprima, ci tocmai pentru ca nu se
poate exprima". Iar versurile eminesciene din
Scrisoarea IV, ne spune Nicolae Manolescu,
par compuse pentru el: "Unde-s rimele clare
din via(a-mi siJ/e spun/Ah. organele-s sftirmate
.şi maestrul e nebun".
Deşi e de natura evidentei, expre­
sionismul lui Bacovia nu a fost de nimeni
sesizat pâna la Lauren�u Ulici care, în 1971, în
cartea sa Recurs consemna: ,,Bacovia e primul
nostru expresionist. Mai mult decât Blaga,
vreau sa spun mai adevarat şi mai pur, întrucât
nu avea maeştri şi nu-i cunoştea pe Rouault şi
pe Klee, pe Ensor sau pe Kandinsky, şi nici
doctrinele lor". Şi, mai încolo, printr-o formula
caracteriologica inspirata, îl va defini ca pe un
"
expresionist ce. se comporta faţa de sine ca un
impresionisf'. Imi pare, totuşi, vadit exagerata
şi cu trimitere la începuturile receptarii critice
a lui Bacovia, afirmaţia ca autorul Scânteilor
galbene n-a avut niciodata conştiinţa
"
artistiea".Afirmaţia va fi respinsa şi de Gheorghe
Grigurcu în Bacovia - un antisentimental
(1974).
Mihail Petroveanu, care publica cel mai
întins studiu, la acea ora ( 1969), George
Bacovia, va încerca sa-I situeze pe poet între
existenţialişti; nu lipsesc raportarile la Kafka,
Sartre, Camus, Beckett etc., dar şi la
Dostoievski; solitudinea bacoviana fiind de
natura dostoievskiana, de remarcat, fertilizata
de o severa conştiinţa estetica.
"Un autor nu este numai ceea ce este, ci şi
ceea ce devine", afirma Gheorghe Grigurcu la
începutul cartii mai sus mcn�onate. Afirmaţie
ce imbraca în totalitate traiectul tragicului poet
al Plumbului.
Obsesia morţii ce-i bântuie creaţia nu-i
decât o încercare de anihilare, de respingere a
prezentului - moartea fiind un trecut viitor.
Prin ironie se incearca, de catre poet, o detaşare,
o desprindere de neîmplinirile sale
sentimentale, dar şi omeneşti; sarcasmul, nu
mai puţin atitudinea autoironica sunt incercari
de a-1 salva de la un naufragiu îndelung pregatit
şi premanent aşteptat. Pentru creatorul
Plumbului, moartea este doar o constatare,
realizata fara sentiment, cu detaşare, este
universala şi prezenta pretutindeni în tot lungul
timpului. Entropiaeste ireversibila. Prin refuzul
transcendenţei, accedem la un "lirism al
nega�ei absolute".
Însingurarea bacoviana este considerata
de Gheorghe Grigurcu o cale, un instrument de
organizare şi directionare a lumii aflate în
dezordine, haotica, de nestapânit şi neînţeles.
Prin cultivarea încapaţânata a solitudinii, poetul
îşi realizeaza o forma sigura ce-i coaguleaza şi
impune propria identitate supusa unei
permanente autonimiciri. Toata aceasta
devoratoare lupta interna nu-i lipsita de un
orgoliu asumat liric.
Învine(it de gânduri, poetul strabate o
lume mereufonerard, solitar al pustiilor pie(e,
el trece printr-o lume în care plânsul, râsul îl
urmeaza, de-o fi in hohot, În hi, În ho, altfel, el
ştie, e greu pe piJmânt. Eu, ne aten�oneaza,
chiar asta am vrut siJ vii spun.
Nonspeculativ, aproape antisapiential,
Bacovia ramâne un lucid, nu lipsit de
reflexivitate, ce se manifesta doar în
substanţialitatea liricii sale.
Cu privire la poemele, sa le zicem de
inspiraţie sociala, Gheorghe Grigurcu susţine
ca: ,,nimeni n-a trait în poezia româneasca mai
puternic decât autorul Plumbului liricizarea
starii de proletar, «metafizica>> sordidului,
intunecata puritate a mizeriei".
Ironia, socotita de autorul volumului Cum
am devenit stalinist, ,.ţ/rept cea mai productivă
categorie a lirismului bacovian"' dar şi o suma
a lirismului punctat cu un umor secret "de omul
devenit concret". Orice obiect atins îi cere, nu
tltra ironie, /as/1-mil-npoce. Chiar aerul scrierii
e invalui! în haloul ironiei, vei scrie, altiJdatiJ,
orice, şi tot nimic.
Ca poet, se vrea anonim şi singuratic in
ţJJra asta plini! de humor, lovit fiind de jalea
de-a nu mai putea face un vers, se considera
cel mai trist din acest oraş, dar nu lipsit de
speranţa, ne spune, voi scrie un vers, când voi
fi liniştit...
 Victoria unui marginal
Orgoliul valorii poetice personale este
,,atât de puternic pecâtdesecref' (Gh. Grigurcu).
La Bacovia, muzica (ce) sonoriza orice
atom, asigura un mediu de maxima
sensibilizaTe lirica - şi totul cu un rafinament
al ştiintei poetice ce numai la marii poe� se
poate întâlni. ,,Materia verbala" este condusa
de un perfect instinct auditiv spre sublime
sonuri muzicale.
Plânsul şi tristeţea, melancolia, spaima de
neant, tragismul copleşitor sunt dominantele
viziunii liricii bacoviene, întreţesute muzical
şi pictural, nu fltra. pala rece a ironiei, toate
inso�te de permanenta şi ferocea sa luciditate.
El ştie sa extraga, graţie puternicei sale
personalita� lirice, din universurile poetice ale
unor Eminescu, Baudelaire, Macedonski, Poe,
Coşbuc etc., acele note care par sau sunt pe
deplin, la aceştia, bacoviene. E stranie şi
probabil unica in poezia româneasca. aceasta
translare a influenţei din prezent catre trecut
Fiind atât de personal, e o naivitate acuza
de eminescianism, chiar de unele poeme par
calchiate (gen Ecou de romanţi!) dupa celebre
poezii (gen De ce nu-mi vii) ale poetului
na�onal, este evident caracterul de exerci�u
stilistic, de joc tehnic asumat în marginea unor
texte care-şi epuizasera in sine substanţa lirica.
Cum precizeaza Gh. Grigurcu, ,,între creatia
bacoviana, ca un cristal negru avându-şi ji'Opria
taietura şi propriile iradieri şi creaţia
eminesciana, inepuizabila în sensurile ei
dominatoare, cu acoperirea integrala a
sufletului naţional, nu exista nicidecum o
continuitate vizionar-formala".
O succinta caracterizare şi pozi�onare
lirica a lui George Bacovia vom afla in Bacovia
- un antisentimental: "Lirismul bacovian e un
produs al unei conştiinţe artistice atât de pure,
încât reuşeşte sa absoarba formele existenţei,
spre a le da propria sa organizare. Bacovia nu e
un afectiv, deşi pare, dupa cum nu e un poet
monocord, deşi complexitatea i se ascunde
într-un suflu al simplului. Devastat de obsesii,
suportând presiunea unei existenţe ostile,
poetul se retranşeaza in conştiinţa lirica precum
într-o fortareaţa. ( ... ) Antibalcanismul sau
manifest, adâncirea in sine pâna la detaşarea
de orice structura reala, repudierea locvacita�i,
contemplarea amara a umorului ca forma a
lriste�i, desprinderea tânguitoare, în cele din
urma, a poeziei, din circuitul eului spre a pulsa
in arterele cosmice edifica un destin liric, alaturi
de Eminescu, Blaga, Sadoveanu, la distanţa de
Arghezi şi Ion Barbu". Pentru acelaşi, "creaţia
lui Bacovia emana o mare�e aspra: şi sfâşie!oare
" <
de crater stins .
înainte de a urmari Introducere in opera
lui G. Bacovia (1 979) a lui Dinu Flamând,
gasim de maxim interes o�ile lui Marian
Popa la Hilaristica bacoviani! din volumul
Forma ca deformare ( 1 975). Pentru acesta,
"discursul bacovian caracterizeaza ipostaza
moderna a unui clown devenit simbol
totalizator al condi�ei omeneşti şi unicul actor
al unui etern spactacol grotesc". Avem parte de
un râs practicat cu ostenta�e in expresionism,
este umorul negru ce corespunde estetic
caricaturalului, grotescului, nu mai puţin
rizibilului. E un umor lipsit de veselie, amar­
ironic, afazie, râsu/ hidos, ce-i este, cum ne
spune poetul, tovari!ş, alteori se aude un râs
sjidi1t9r. Avem parte de un umor tragic.
In scrisul bacovian îţi este aproape
imposibil a interpreta metaforic cuvintele, !oale
sunt lipsite de echivoc, ingrozitor de exacte,
concrete, aproape palpabile. Râsul bacovian
se vrea a fi un mijloc de eliberare de psihoza
mo�i. ,,Râsul şi plânsul - ne spune Marian
Popa - devin termenii unei dialectici ilustnînd
motiwl vanitos vanitatum".
Precum jiUza rebreaniana, in defini�a lui
G. Calinescu, "poezia bacoviana, în
accewunea lui Dinu Flamând, se organizeaza
cu mari eforturi la nivelul expresiei, pentru a
învinge insa copleşitor în ansamblu. Cobori in
detaliu şi surprinzi ezitarile de limba,
improprieta�le, fudul, vetustul; dar când citeşti
intr-un sistem de rela�i estetice mai generoase,
" logica poetica mai in tot locul confuza, uşor
o grava experienţa umana î� vorbeşte .
Dinu Flamând îl considera un autentic
precursor al poeţilor ironiei modemi. Spre
exemplu, un poet ca Virgil Mazilescu apeleaza
ades la o logica şi sintaxa poetice apropiate de
cele bacoviene. Tot din Plumb se trage intreaga
ironie a optzecişti lor şi nu numai. Avem a face
la poetul Versete/ar cu un simbolism care îşi
pastreaza doar recuzita, acel bacovianism
depaşil în timp şi ilustrat de plurivalenţa
interpretarilor critice, dar nu mai puţin de
modernitatea cu totul aparte a acestei lirici şi,
am putea adauga fltra. a greşi, postrnodemitatea
cu lotul aparte a poeziei sale. Universul celui
care a scris Comedii in fond îndeplineşte
condiţia postmoderni!, despre care Jean­
Frani'Ois Lyotard precizeaza: "Simplificând la
maximum, consideram ca <<postrnoderna>>
neincrederea in metapovestiri... Aceastaeste tara
indoiala un efect al progresului ştiinţelor, dar
acest progres o presupune la rândul sau. Caderii
in desuetudine a dispozitivului metanarativ de
legitimare îi corespunde mai ales criza filosofiei
metafizice şi cea a institu�ei universitare care
depindea de ea. Func�a narativa îşi pierde
functorii, marele erou, marile primejdii, marile
aventuri şi marele scop. Ea se disperseaza intr­
o puzderie de elemente lingvistice narative,
dar şi denotative, prescriptive, descriptive etc.;
www.cimec.ro
fiecare purtând in sine valenţe pragmatice sui
generis. Fiecare dintre noi bilieşte la răscrucea
unor astfel de elemente. Noi nu formam
combinatii lingvistice stabile în mod necesar,
iar proprieta�le celor pe care le formam nu sunt
cu necesitate comunicabile. Astfel societatea
de mâine este caracterizabila mai pu�n printr­
o antropologie newtoniana (ca structuralismul
sau teoria sistemelor), cât printr-o pragmatica a
particulelor lingvistice. Exista numeroase
jocuri de limbaj diferite, datorita eterogenita�i
elementelor. Ele nu lasa loc decât unei instituiri
parcelare, adica unui determinism local".
Folosirea unui lexic de romanta (amor,
amanţii, suvenire etc.) într-un cadru
eminamente tragic, de o mare greutate şi
profunzime, asigura o ironie aproape
permanenta, o stare persiflanta, uneori, poate,
tara inlen�i din partea poetului. El propunea,
la începutul acestui secol, o noua sensibilitate,
chiar daca pare un truism în cazul lui Bacovia,
unde, în universul sau liric, descoperim o
sensibilitate inca nici pâna azi cu adevarat
asimilata, insuşita de cititori, dar mai ales de
profesioniştii lecturii. Creşterea importanţei, dar
şi victoria poelicii bacoviene au temei în
îmbogaţirea (procedura asemanatoare în
tehnica cu imbogi!ţirea minereulw) capacitatii
noastre de receptare, ce a lasat in spate atâtea
experiente şi revoluţii literare. Asistam, la
Bacovia, la proliferarea prin obsesie a unui eu
" "
ce elimina hazardul persoanei (Hugo
Friedrich).
Cu o puternica vointa artistica, "deşi se
autoreprezinta învins, în mod invariabil,
Bacovia ştie ca nimeni altul sa orchestreze acea
<<complexitate>> a mediocrita�i existenţei, din
care pâna la urma iese dominant chiar
sentimentul puternic al existenţei tragice"
(Dinu Flamând).
Apelul la menipee (termen ce se refera la
satirele filosofului grec Menipp din Hedara,
sec. ill î.d.H.),remarcatade Dinu Flamând, este
observata şi impusa, la Bacovia, de ,,anume
contraste izbitoare, combinatiile oximoronice,
disjuncţiile sus/jos şi ridicare/cadere, ca
elementele de utopie sociala, sau folosirea
genurilor incidente cu o vizibila intruziune a
prozaismului în poezia lirica, pluralitatea de
stiluri şi, în sfărşit, caracterul jurnalistic, se
regasesc nuanţat in acea poezie ce dovedeşte o
"
lacoma priza la social .
Valery aprecia poezia ca fiind profund
sceptica. Pentru el, ea presupune o
extraordinara libertate faţa de propriile noastre
sentimente. Nu altfel se întâmpla la G. Bacovia.
Poetul îşi refuza limitele, le pulverizeaza, are o
permanenta tenta�e a dezintegrarii, unde nu
sunt limite, iar dreptul la risipiTe este asigurat
Şi astazi, când îl citim, pare a scrie şchiop, cu o
derutanta şi pentru un lector obişnuit cu poezia
contemporana, cât de cât experimentat şi trecut
prin avangarda, suprarealism şi bilitor in plina
postmodernitate. Poate in aceste <<Scapari>> sta
forţa şi continua actualitate a poeziei
bacoviene.
r-
�-"-r-
\T f
Strigi!tul, pictat la 1893 de norvegianul
Edvard Munch, pare a fi inspirat de una din
poemele lui Bacovia - poate în urma lecturarii
unui Plumb de iarni!. Nici Câmpurile lui Van
Gogh nu sunt departe de viziunea bacoviana.
,,Punctul fix al privirii -ne spune Dinu Flamând
- iata un indiciu psihic licita! de toata arta
expresionista. Vedem astfel ca
<<expresionismul>> lui Bacovia nu este atât unul
al temelor, cât unul de concepţie".
Bacovia, istoric privind, este un
expresionist avant la /ettre. întreaga opera a
cântareţului Stanţe/or burgheze este, folosind
o definiţie a lui C. G. Yung, obsedant
"
simbolica, ale carei intelesuri le descoperim
treptat, pe masura ce se largeşle experienţa
"
noastra .
în cele 250 de poeme bacoviene, Ion
Caraion a numarat circa 2000 de termeni, din
care, 385 sunt verbe situate in 2043 de poziţii.
Prezenţa in propo�e de o cincime a verbelor
în totalul cuvintelor folosite de poet explica,
în opinia autorului opului Bacovia. Sjărşitul
continuu, "enigma adevaratei rezistenţe in timp
a liricii bacoviene, misterul ca o poezie atât de
deprimanta în aparenta, atât de dizolvatoare
dupa opinia curenta, în loc sa-şi fi pierdut, îşi
înmulţeşte prin timp admiratorii şi exege�i,
care-i adauga interpretari, o colporteaza şi nu
numai câleodata se mira de vitalitatea ei".
Daca la Dante iubirea mişca sori şi stele,
leaga totul într-o singura Carte, toate foile
ri!zleţe ale unei ace/e�i lucri!ri universale, la
Bacovia, din viaţacaruia, se pare, a lipsit iubirea,
rolul de liant îl are meteorologia, ea va fi cea
care racordeaza totul, ea realizeaza, cum spune
autorul Cimitirului din stele, pe aceasta
"
obsesiva cale de vase comunicante între poe!
şi psihologia anotimpurilor - cartea speţei lui
"
de eternitate: poezia . Pot fi considerate
adevarate glose, câteva din poemele bacoviene
(Negru, Umbra, Sepulcre violete, Miazăzi de
varii, De ultima ori!, Stanţă), fapt demonstra!
cu subtilitate şi aplica�e de Ion Caraion, în
volumul amintit, care propune o lectura
inversa, de-a-ndoaselea, fapt în urma caruia
"prestigiul artistic al autorului n-a ieşit
dezavantajat.
Cine scrie despre Bacovia nu poate sa nu
scrie despre durere, suferinta, obsesii, modestie,
injusti�e, deruta, disperare, despre totceseabate
peste un suflet chinuit
"
Cu atâtea "defecte şi llbil a urmari nicio
clipa captatio benevolentiae, deranjanta la
lectura, inatrac�oasa, ramâne parca un mister
cum reuşeşte, prin mijloace în parte
extraliterare, o astfel de poezie, sa-şi majoreze,
zi de zi, numarul adep�lor. E o poezie care
deranjeaza, dar şi seduce, lipsita cu jiUgramde
artificii sau, poate, din contra, atât de subtila şi
rafinata, încât se arata dezgolita de orice
barochisme, absconsita� inutile, mai totdeauna
caduce-sedevoaleaza frust, direct şi llbil iluzii.
Bacovia a ars la aceeaşi inalta lumina a
crea�ei sale, pe toata durata îndelungatei sale
J
<
�
o
u
..
� 15
2 .....
r.:>
 BACOVIA 125 -

Victoria unui marginal

consemna: ,,Imensitatca, veşnicia, haosul sunt

alte denominaţiuni ale sferei impulsului
formativ pur în care, scos din timp, traieşte
poetul. Reacţia lui Bacovia în faţa acestei
vie�, în tot timpul acelor grele şi neproductive neaşteptate situa�i este profund originala. El
travalii poetice, pe altarele unei arderi de tot este, dupa cum se pare, singurul poet român,
întru poezie, cu aceeaşi susţinuta ardoare şi care se teme de poezie, care descrie efectele
intensitate lirica. devastatoare pe care acesta le are asupra
O observaţie a autorului Lacrimi/ar poetului (şi, prin extensie de înţeles, asupra
perpendiculare este demna de re�nut. Se refera lumii)".
la rolul de cel mai important poet al nostru ce a Daca poema Plumb a fost şi este
risca! tranzi�a de la o logica gramaticala catre considerata ca arta poetica a lui Bacovia,
"
una ideologica". Lacustra, una dintre pu�ele poeme din lirica
Remarcabil acel Ego, scris la 1 8- 1 9 ani, noastra ce pot sta alaturi, pe acelaşi podium cu
ce 1-a urmarit de-a lungul vieţii şi operei sale, Oda (în metro antic), va fi apreciata de !.
cu ultima din cele doua strofe, cuprinzatoare Negoiţescu drept "una din minunile literaturii
pentru destinul şi viziunea sa: române. Ecourile unile ale spaimei, ale
Din tot ce scriu, iubito singurata�i, ale deznadejdii au încremeni! aici
Reiese-atât de bine într-oexpresie simpla, egala, vibrând în infinif'.
Aceeaşi nepilsare Iar pentru Gh. Grigurcu, "prin extensie,
De oameni, şi de tine. îmbtbarea acvatica devine un atribut moral al
Cu un bagaj sever de cuvinte, austeritate lucrurilor: plânsul apelor, al caterincii, al
ce şi-a impus-o singur, alegându-şi-le din cele statuilor, al «clavirilon>, al gradinii, al
mai banale şi uzate, el îşi construieşte un havuzului, al lampii, aljaralfcului, se insumeaza
univers extrem de personal şi incarcat de un într-o melopee torturanta, într-o mitologie
lirism greu, pastos, aproape material. Cum elementara, într-un peisagiu trasfigurat în
aprecia Novalis, şi întrutotul aplicabil poetului vibra�i prelungi, în violenţe surdinizate care
bacauan: "Niciodata limba nu-i prea sarnca culmineaza cu ver.;ul emblematic: Aud materia
pentru poet, însa e totdeauna prea generala; plângând''.
adesea el are nevoie de cuvinte curente, ce Lacustra e o zguduitoare marturie a
revin fara încetare, de cuvinte obosite prin uzaj. poetului, totdeauna la voia stihiilor umane:
Universul sau e simplu, aşa dupa cum simplu
este - deşi inepuizabil în melodii - De atâtea nopţi aud plouând,
" Aud materia plângând...
instrumentul sau .
A trecut un veac de când multe din Sunt singur. şi mii duce-un gând
poemele bacoviene au fost scrise, inclusiv Spre locuinţele lacustre.
Plumb, alaturi de o mare parte din cele care vor
fi incluse în volumul de debut; şi cum constata, �i parci! donn pe scânduri ude,
acum mai bine de douazeci de ani, Ion Caraion In spate mii izbeşte-un val ­
în Sjărşitul continuu, "poezia se scrie în ]urne Tresar pn·n somn, şi mi separe
cam în felul în care întelescse Bacovia sa scrie Că n-am tras podul de la mal. " Te uita cum ninge decembre . . . "
pe la 1900".
Un cuvânt în poezia lui Bacovia reuşeşte Un gol istoric se întinde,
sa afirme un univers, înso�t de un altul naşte Pe-aceleaşi vremuri miigăsesc... Uneori trebuie sa explici eviden\ele 1 stupid dar necesar
spa�alitate, iarspa�ile, spa�ile astfel create sunt şi simt cum de atâta ploaie de pilda cum reuşeşti sa aprinzi focul în soba îngheţata
fioros de pustii şi pustiitoare pentru autor şi Piloţii grei se prăbuşesc. în fiecare dimineaţa
pentru lector. Un autor homeopatic în şi de unde ai învăţat asta daca nu ai fost vreodata taietor de lemne
administrarea cuvintelor, iradiindcu toata fiinţa De fapt, poetul va anticipa, prin opera sa, cum reuşeşti sa pacaleşti fibra inca îmbibata de seva
şi în pofida simplicita�i doze neaşteptate de ceea ce Ctoran a afirmat cu mult mai târziu, ca trebuie sa explici faptul ca nu e vorba despre o pacaleala
substantiale de poeticitate. Cu mijloace vom ajunge sa citim doar telegrame şi poezii, şi ca fenomenul le-a interesat din momentul în care i-ai studiat pe maeştri
minime, cu o sintaxa simpla şi o gramatica poeziile fiind în accepţiunea lui un fel de ei nu foloseau gazul metan şi nici curentul electric
poetica de o exemplara nuditate, Bacovia mesaje ale poetului introduse într-o sticla şi ci lemnele potrivit alese şi taiate cu grija
exprima un maxim de sugestii, cum numai la aruncate în zbuciumatul ocean pentru un ca sa-şi prepare cuptorul şi sa-I încinga pentru marea Nunta Alba
marii poe� se poate întâlni. virtual şi norocos cititor.
Acuzat de primitivism de mul� critici, în de fiecare data era un eveniment o alta ini�ere un alt ceremonia!
Autorul Comedii/ar în fond n-ar fi putut
zilnic sa aprinzi focul din aceleaşi amintiri
scrie niciodata .,LiJ, tout n 'est qu 'ordre et fibra sa este livresc prin structura şi practica
beaute/Lux.e, calme et volupre': precum poetul poetica. La el aflam, dupa Eminescu, Ia cea dar totdeauna altfel dispuse pentru ca mereu aceasta
din care, vrea sa credem, ades s-a inspirot - mai inalta valoare, la modul aproape organic, e o lucrare originala cu surprize şi cu piedici obscure
Baudelaire. intui�a tragica a neantului. curen�i de aer îşi schimba direc�a
El, care era un "nebun" blând, un "Opera lui Bacovia a biruit Necunoscuta, soarele se afla în alt punct al boltei
marginal, cu totul absorbit de propriul sau obscura, ignorata şi multa vreme fara o prea pereţii respira din motive diferite
travaliu poetic, r.lmânea, social, un permanent mare audienll!, departeîn acelaşi timp de rasfllţul chibritul îşi înclina flacara cu viclenie
inadaptabil. Sarcastic, mai ales cu sine, ironic criticii, sau interpretata arbitrar, - ial-o azi, din astfel aprinzi focul în pântecul sobei
şi autoironic în vers şi în viaţa, inoata, aproape ce în ce mai des, obiect de studiu şi referinţa" cum ai aprinde dorinţa în pântecul unei femei în fiecare zi swprinzând-o adaugi un lemn uscat
cu voluptate, prin oceanul neantului, singur, (Ion Caraion). apoi doua umede
mereu singur, purtând râsul ca o masca nu George Bacovia este printre pu�i mari
pe urma un ciot de fag apoi doua vreascuri de salcâm
totdeauna comoda. Poate e singurul cavaler al poe� români a carui stea se afla, mai ales dupa eşti foarte atent sa nu se stinga focul capricios
tristei figuri din lirica româneasca. Şi totuşi era al doilea război mondial, într-o continua
care oboseşte la o vreme 1 care izbucneşte din senin
o fiinţa sociala, dovada mirtima cele câteva ascensiune, fara penumbre, eclipse sau
sau mocneşte la pânda ore în şir
reviste, între care ,Ateneul literar", la care este neverosimile stagnări. El, un marginal, este
cofondator şi pe care le conduce. Şi totuşi a poate cel mai citit poet român, fara pretenţia de iar când temperatura atinge nivelul de alarmă
avut o biografie sociala nesemnificativă şi a fi şi înţeles în aceeaşi proporţie. Poetul (şi asta nu-ţi vor spune termometrele
swprinza.tor de lunga în ani. I. M. Raşcu, unul Plumbului a marcat profund şi definitiv poezia ci senzorii fiinţei tale secrete îmbalsamata în experienţe stravechi)
dintre apropia�i poetului, va relata în Amintiri sffuşttulw de veac XX. G. Bacovia pare a fi, la separi lemnele de foc şi aştepţi mesajul ei lapidar care-� va spune
şi medalioane literare: Chiar extrem de pu�i acest moment, pe cât suntem omeneşte în "astazi nu pot sa vin"
admiratori ai poetului - " care descoperisera un masura a prevedea, calauza poetica ce a deschis dupa care laşi cenuşii ceea ce este al cenuşii
ton original şi comunicativ în acele insp�i poarta acestui mileniu. adica uitarea
ŞI nu le confundau cu îngânarile versificate ale
altora, adăposti� generos în aceleaşi pagini de Casslan Marta SPIRIDON
EroU NICOLAE
revista - nu banuiau nici ei posibilitatea unei
recunoaşteri mai depline din partea publicului
cititor opac al epocii şi nici perspectivele unei
mai largi comprehensiuni, pentru poetul lor -
ce ar fi fost sa vie, o data cu trecerea anilor. Cu
atât mai pu� considerau posibtl ca mormântul
cântareţului - pentru ei, apropiata· victima
prernatwi! şi sigura a nevrozei lui mistui!oare­
sa fie totuşi, într-un viitor surprinzator de tardiv,
încoronat cu flori".
Radu Petrescu, în lucrarea. sa de licenţa
despre Bacovia, publicata la Pliralela 45, va

16

www.cimec.ro
 BACOVIA 125 •
Victoria unui marginal
vie�, în tot timpul acelor grele şi neproductive
trnvalii poetice, pe altarele unei arderi de tot
întru poezie, cu aceeaşi susţinută ardoare şi
intensitate lirica.
O observaţie a autorului Lacrimi/ar
perpendiculare este demna de re�ut. Se refera
la rolul de cel mai important poet al nostru ce a
riscat "trnnzi�a de la o logica gramatical a catre
" wcustra, una dintre putinele poeme din lirica
una ideologica .
Remarcabil acel Ego, scris la 18-19 ani,
ce 1-a urmarit de-a lungul vietii şi operei sale,
cu ultima din cele doua strofc, cuprinzatoare
pentru destinul şi viziunea sa:
Din tot ce scriu, iubito
Reiese-atât de bine
Aceeaşi nepâsare
De oameni, şi de tine.
Cu un bagaj sever de cuvinte, austeritate
ce şi-a impus-o singur, alcgându-şi-le din cele
mai banale şi uzate, el îşi construieşte un
univers extrem de personal şi incarcat de un
lirism greu, păstos, aproape material. Cum
aprecia Novalis, şi întrutotul aplicabil poetului
bacauan: "Niciodată limba nu-i prea saraca
pentru poet, însa e totdeauna prea generala;
adesea el are nevoie de cuvinte curente, ce
revin ll1ra încetare, de cuvinte obosite prin uzaj.
Universul sau e simplu, aşa dupa cum simplu
este - deşi inepuizabil în melodii -
instrumentul sau".
A trecut un veac de când multe din
poemele bacoviene au fost scrise, inclusiv
Plumb, alaturi de o mare parte din celecare vor
fi incluse în volumul de debut; şi cum constata,
acum mai bine de douazeci de ani, Ion Caraion
în Sforşitul continuu, "poezia se scrie în lume
cam în felul în care întelesese Bacovia sa scrie
pe la 1 900".
Un cuvânt în poezia lui Bacovia reuşeşte
sa afirme un univers, înso�t de un altul naşte
spa�alitate, iar spa�ile, spa�ile astfel create sunt
fioros de pustii şi pustiitoare pentru autor şi
pentru lector. Un autor homeopatic în
administrarea cuvintelor, iradiind cu toată fiinta
şi în pofida simplicită�i doze neaşteptate de
substanţiale de poeticitate. Cu mijloace
minime, cu o sintaxa simpla şi o gramatica
poetica de o exemplara nuditate, Bacovia
exprima un maxim de sugestii, cum numai la
marii poe� se poate întâlni.
Autorul Comedii/ar in fond n-ar fi putut
scrie niciodată "LiJ, tout n 'est qu 'ordre et
beaute/Luxe, calme et volupre': precum poetul
din care, vrea sa credem, ades s-a inspirat -
Baudelaire.
" "Opera lui Bacovia a biruit Necunoscuta,
El, care era un "nebun blând, un
marginal, cu totul absorbit de propriul sau
trnvaliu poetic, rămânea, social, un permanent
inadaptabil. Sarcastic, mai ales cu sine, ironic
şi autoironic în vers şi în viaiJI, înoată, aproape
cu voluptate, prin oceanul neantului, singur,
mereu singur, purtând râsul ca o masca nu
totdeauna comoda. Poate e singurul cavaler al
tristei figuri din lirica românească. Şi totuşi era
o fiinta sociala, dovada minima cele câteva
reviste, între care ,,Ateneul literar'', la care este
cofondator şi pe care le conduce. Şi totuşi a
avut o biografie sociala nesemnificativă şi
surprinzator de lunga în ani. 1. M. Raşcu, unul
dintre apropiatii poetului, va relata în Amintiri
şi medalioane literare: "Chiar extrem de pu�i
admiratori ai poetului - care descoperisera un
ton original şi comunicativ în acele inspir$i
ŞI nu le confundau cu îngânarile versificate ale
altora, adăposti� generos în aceleaşi pagini de
revistă - nu banuiau nici ei posibilitatea unei
recunoaşteri mai depline din partea publicului
cititor opac al epocii şi nici perspectivele unei
mai largi comprehensiuni, pentru poetul lor -
ce ar fi fost sa vie, o dată cu trecerea anilor. Cu
atât mai pu� considerau posibil ca mormântul
cântăreţului - pentru ei, apropiată· victima
prematura şi sigura a nevrozei lui mistuitoare­
sa fie totuşi, într-un viitor surprinzator de tardiv,
încoronat cu flori".
Radu Petrescu, în lucrnrea. sa de licenta
despre Bacovia, publicată la Paralela 45, va
16
consemna: "lmensitatea, veşnicia, haosul sunt
alte denominaţiuni ale sferei impulsului
fmmativ pur în care, scos din timp, trăieşte
poetul. Reactia lui Bacovia în fata acestei
neaşteptate situa�i este profund originala. El
este, dupa cum se pare, singurul poet român,
care se teme de poezie, care descrie efectele
devastatoare pe care acesta le are asupra
poetului (şi, prin extensie de inteles, asupra
"
lumii) .
Daca poema Plumb a fost şi este
considerată ca arta poetica a lui Bacovia,
noastra ce pot sta alaturi, pe acelaşi podium cu
Oda (in metrn antic), va fi apreciată de 1.
Negoiţescu drept "una din minunile literaturii
române. Ecourile unite ale spaimei, ale
smguratălii, ale deznadejdii au încremenit aici
într-o expresiesimpla, egala, vibrând în infinif'.
Iar pentru Gh. Grigurcu, "prin extensie,
îmb1barea acvatica devine un atribut moral al
lucrurilor: plânsul apelor, al caterincii, al
statuilor, al «clavirilom, al gradinii, al
havuzulw, al lampii, aljaratecului, se insumeaza
într-o melopee torturanta, într-o mitologic
elementara, într-un peisagiu trasfigurat în
vibra�i prelungi, în violente surdinizate care
culmineaza cu versul emblematic: Aud materia
plângâncf'.
LacustriJ e o zguduitoare marturie a
poetului, totdeauna la voia stihiilor umane:
De atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur. şi mii duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
�i parci! dorm pe scânduri ude,
In spate mii izbeşte-un vai ­
Tresarprin somn. şi mi separe
Cii n-am tras podul de la mal. " Te uita cum ninge decembre . . . "
Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleaşi vremuri miigilsesc... Uneori trebuie sa explici evidenţele 1 stupid dar necesar
şi simt cum de atâta ploaie de pilda cum reuşeşti sa aprinzi focul în soba înghelată
Piloţii grei se prilbuşesc. în fiecare dimineata
şi de unde ai învăţat asta daca nu ai fost vreodată tăietor de lemne
De fapt, poetul va anticipa, prin opera sa, cum reuşeşti sa pacaleşti fibra inca îmbibată de seva
ceea ce Cioran a afirmat cu mult mai târziu, ca trebuie sa explici faptul ca nu e vorba despre o pacaleala
vom ajunge sa citim doar telegrame şi poezii, şi ca fenomenul te-a interesat din momentul în care i-ai studiat pe maeştri
poeziile fiind în acceptiunea lui un fel de
ei nu foloseau gazul metan şi nici curentul electric
mesaje ale poetului introduse într-o sticla şi
ci lemnele potrivit alese şi laiate cu grija
aruncate în zbuciumatul ocean pentru un
virtual şi norocos cititor. ca sa-şi prepare cuptorul şi sa-I încinga pentru marea Nuntă Alba
Acuzat de primitivism de mul� critici, în de fiecare dată era un eveniment o altă ini�ere un alt ceremonia!
zilnic sa aprinzi focul din aceleaşi amintiri
fibra sa este livresc prin structura şi practica
poetica. La el aflam, dupa Eminescu, la cea dar totdeauna altfel dispuse pentru ca mereu aceasta
mai înaltă valoare, la modul aproape organic, e o lucrare originala cu surprize şi cu piedici obscure
intui�a tragica a neantului. curen�i de aer îşi schimba direc�a
soarele se afla în alt punct al boltei
obscura, ignorată şi multă vreme ll1ra o prea pere�i respira din motive diferite
mare audienta, departeîn acelaşi timpde rasflltul chibritul îşi înclina flacara cu viclenie
criticii, sau interpretată arbitrar, - iat-o azi, din" astfel aprinzi focul în pântecul sobei
ce în ce mai des, obiect de studiu şi referinta cum ai aprinde dorinta în pântecul unei femei în fiecare zi surprinzând-o adaugi un lemn uscat
(Ion Caraion).
apoi doua umede
George Bacovia este printre pu�i mari
poe� români a carui stea se afla, mai ales dupa
pc urma un ciot de fag apoi doua vreascuri de salcâm
eşti foarte atent sa nu se stinga focul capricios
al doilea razboi mondial, într-o continua
ascensiune, fara penumbre, eclipse sau care oboseşte la o vreme 1 care izbucneşte din senin
sau mocneşte la pânda ore în şir
neverosimile stagnări. El, un marginal, este
poate cel mai citit poet român, ll1ra preten�a de iar când temperatura atinge nivelul de alarma
a fi şi înţeles în aceeaşi proporţie. Poetul (şi asta nu-� vor spune termometrele
Plumbului a marcat profund şi definitiv poezia ci senzorii fiinţei tale secrete îmbalsamata în experiente stravechi)
sfârşitului de veac XX. G. Bacovia pare a fi, la separi lemnele de foc şi aştep� mesajul ei lapidar care-li va spune
acest moment, pe cât suntem omeneşte în "astazi nu pot sa vin"
masura a prevedea, calauza poetica ce a deschis dupa care laşi cenuşii ceea ce este al cenuşii
poarta acestui mileniu. adica uitarea
Casslan Marta SPIRIDON
Emil NICOLAE
www.cimec.ro

Poetii generatiei de aur postbelice (a
lui Nichita Stanescu), dar şi optzeciştii au
consacrat ceea ce Ion Pop numea ,,marile
repere canonice" din ultimele decenii ale
secolului XX. Într-o prima etapa a perioadei,
constata criticul clujean, acestea erau Ion
Barbu şi Lucian Blaga, apoi locul celor doi
mari B a fost luat de Arghezi şi Bacovia.
"Spectaculoasa reabilitare" a autorului
Stanţelor burgheze care "i-ar fi şocat, poate,
pe un Lovinescu ori G.Calinescu" este fara
egal in spaţiul literaturii noastre (Ion Pop -
Bacovieni, desigur... ", Ateneu, nr.B, 2001 ).
"
Un critic din aceeaşi generaţie, Mircea
lorgulescu, publica, in 1 982, volumul Ceara
şi sigiliul (Ed. Cartea Româneasca), în care
citim: ,,Între scriitorii români, Bacovia are
cel mai spectaculos destin literar. Steaua
poeziei lui, vreme de câteva decenii aparent
stationara in zona valorilor de al doilea rang,
a inceput sa urce fulgerator, inaltându-se pe
o traiectorie care in epoca postbelica 1-a adus
pe Bacovia in acelaşi plan cu marii poeţi ai
veacului(...) Bacovia ne apare ca un veritabil
poet pentru viitor (sub!. mea) inclusiv în
sensul ca nu e deloc improbabil ca autorul
Lacustrel sa tie socotit, poate chiar pâna la
srarşitul acestui secol, drept cel mai mare liric
modern" al nostru. De aceea, sub aspectul
" "
carierei în postumitate, Bacovia e comparabil
doar cu Eminescu; deşi în realitate totul îi
deosebeşte". Criticul a vazut bine,
previziunea sa avea sa fie confirmata pe
deplin. Peste 14 ani şi dupa trecerea într-o
alta epoca istorica, criticul şi istoricul literar
Constantin Calin, autorul unui Dosar
Bacovia, în doua masive volume, observa
(in Ateneu, nr. 9, 1 996) cât de sincron este
poetul de la Bacau cu lumea acestei epoci
confuze şi din ce in ce mai dramatice, cât de
contemporan cu noi cei .,care formam
mulţimea anonima", care pendulam între
speranţa şi scepticism, care simţim zilnic
ameninţarea eşecului social ( ... )Au reaparut
(le vedem, nu trebuie sa ni le imaginam)
contrastele de tip burghez ( valmaşagul
" "
milionar" şi ,,milogirile de cimitire", de pilda)
şi o întreaga fauna pozitivista" care sfideaza
"
idealul" şi crede exclusiv în avere".
" "
Ce dreptate avea Marin Preda: ,,Exista
puţini scriitori care sa presimta marile seisme
imediate care îi aşteapta pe oameni. Când
sunt, istoria ne spune pe urma ca ei le-ar fi
pregatit prin opere"' Bacovia este, fl!ra
indoiala, printre acei puţini scriitori".
"
Posteritatea lui Bacovia, din punctul
de vedere al influentei şi, totodata, al
receptarii în planul conştiinţei poetice
moderne, e comparabila, intr-adevar, cu cea
a lui Eminescu. De altfel, chiar la nivelul
terminologiei, bacovlanlsmul s-a impus
precum emlnesclanlsmul. Faptul este cu atât
mai spectaculos - ca sa folosesc şi eu acelaşi
adjectiv ca Mircea Iorgulescu şi Ion Pop - cu
câ� se ştie, Bacovia fusese considerat nu doar
un mare poet minor", cum credea
"
G.Calinescu, ci chiar un fel de epigon al lui
Eminescu. Ca al unor poeti din alte literaturi,
precum Rollinat, Edgar Poe sau Jules
Laforgue. Nu numai poetii şi criticii tineri,
dar şi unii prozatori de prim plan, afirmaţi în
deceniile 7 şi 8, au fost fascinaţi de universul
bacovian şi de frapanta modernitate a poeziei
lui Bacovia. Am sa citez, de pilda, ceea ce
îmi spunea intr-un interviu, în unna cu exact
30 de ani, George Balaiţa:,,Iata o strolh, o
prima strofl! din Bacovia: <<Prin târgu-nvaluit
în saracie/ Am întâlnit un popa, un soldat>> -
doua versuri simple ce ar fi putut fi scrise de
oricare poet minor. Tradem, sa zicem. Şi iata,
dintr-odata, în urmatoarele doua versuri o
BACOVIA 125
-
Bacovia, un destin unic
trecere, o ridicare l a mari înalţimi: «De-acum în suflet orizontul misterului sau, cu atât îmi
pe carţi voi adormi uitat/ Pierdut intr-o vine mai greu sa spun ceva anume despre el.
provincie pustie» - versuri care definesc Incep sa am în faţa poeziei sale acel
conditia poetului etc." Nu Imagistica aflam sentiment de nelinişte pe care il are el în faţa
in aceste versuri din Bacovia, el cuvântul adâncimilor de nepatruns ale lumii şi îmi
pur ce trimite la primele experiente ale interzic sa închid în cuvinte lumina cea
poeziei, la vechii poeţi greci care trebuie adevarata cu care ma lumineazA.
mereu recititi (subl.mea). Inspirata şi Voi scrie altadata «orice şi tot nimic»,
definitorie, privindu-1 pe Bacovia, s-a îmi spun, cu convingerea ca mereu îmi va
dovedit a fi sintagma lui Ion Caraion: rarnâne de neînţeles tocmai zona esenţiala
sfârşitul continuu, din chiar titlul în care se situeaza existenţa exemplara a
binecunoscutului sau eseu, aparut în 1 977. poetului, de unde mi se transmit numai acele
Cu intuiţia şi ,,antenele" lor, poeţii - mai pot semne divine care ma determina sa îl caut
fi amintiţi Jebeleanu, Ileana Malancioiu, aşa cum m-aş cauta pe mineînsarni". Iar într-un
Dinu Flamând şi alţii - au urmat parca alt eseu, din acelaşi volum, intitulat Aripile
îndemnul lui Perpessicius: Discret şi de plumb, evoca un moment culminant a
incarcat de taine, d-1 G. Bacovia coboara în ceea ce s-ar putea numi experienţa ei
inima lirismului sau, ca într-un tunel adânc. bacoviana:".. .l-am citit şi iaraşi l-am cititpâna
Acolo trebuie vizitat". Altfel spus, cu un când am înţeles ca prin poezia sa mi se
termen al lui Eugen Simion, caracterizându-1 înfl!ţişeaza, în forma cea mai pura, tocmai
pe Nichita Stanescu, ei au patruns dincolo ceea ce nu este de înţeles.
de simplitatea înşelatoare a unei naturi. Unii Pâna când, într-o zi, m-am trezit ca aş
dintre cei mai importanţi s-au descoperit putea spune eu însami, asemenea lui: «Cu
bacovieni, s-au trezit contaminaţi de cei din morminte/ Un gând ma deprinde».
bacovianism,revelându-li-se, cum s-a spus, Atunci, daca m-ar fi întrebat cineva ce
ca opera celui pierdut într-o provincie este poezia, poate ca, asemenea unui şcolar
"
pustie" este însaşi definiţia poeziei. Au simţi� timid, care, brusc, a uitat tot ce ştia, aş fi
în fine, ca Bacovia este mai prezent ca raspuns: Poezia este ... Bacovia".
oricând, marcându-i puternic pe fiecare dupa La 125 de ani de la naşterea lui George
sensibilitatea şi natura lui. Dar mai fascinant Bacovia, constatam ca ne aflam în faţa unui
era ca pe autorul emblematicului Plumb îl destin fl!ra asemanare în literatura româna.
regaseau la orizontul, din pacate din ce în ce Daca ar fi sa-I credem pe Sartre, care spunea
mai plumburiu, al poeziei, dupa ce viziunea ca povestea unei vieţi este iremediabil
şi verbul sau auster îi derutasera pe mulţi. povestea unui eşec", atunci am putea afirma
Explicabil pâna la un punct." Bacovia ca puţini sunt marii poeţi ai lumii, care, ca
reprezinta cazul unui mare poet fara Bacovia, au convertit un eşec existen�al într-o
imaginaţie. În aproape tot ce spune, el trece victorie artistica...
rareori de propria biografie, de spaţiile
familiare, de mişcarile şi gândurile
obişnuite" - scrie Constantin Calin în
Dosarul Bacovia, voi.II, O descriere a
operei, aparut la Editura Agora din Bacau,
în 2004. Şi nu e o afirmaţie (ori impresie de
lectura) a oricui, ci a celui mai captiv (timp
de decenii) cercetator al biografiei şi mai
profund exeget al operei lui Bacovia.
Interesant e, totuşi, ca, dincolo de impactul
sau asupra conştiinţei poetice moderne,
Bacovia nu are epigoni" şi nu este model
"
în sensul clasic al termenului, ci reper.
Fiecare traieşte pe cont propriu
bacovianismul. Paradoxal, când îl reciteşti,
toate discuţiile despre postmodernism par şi
chiar sunt oţioase şi sterile. Pe de alta parte,
daca despre Eminescu mai ramâne pururi
ceva de spus, deşi s-a scris enorm şi inca de
catre cei mai mari critici din toate epocile
literaturii noastre moderne, despre Bacovia
aproape ca avem sentimentul ca, deşi s-a scris
destul de mul� s-a spus prea puţin. Sa tie asta
şi pentru ca a vorbi despre Bacovia - aşa cum
observa marea poeta Ileana Malancioiu -
inseamna a explica inexplicabilul? Într-un
eseu din volumul Calatorie spre mine
insllml (Editura Polirorn, Iaşi, 2000), autoarea
Liniei vietii şi a Urcarll muntelui
marturisea: Cu cât îl citesc mai des pe
"
Bacovia şi cu cât mi se deschide mai adânc
11
www.cimec.ro

\\
1'
� secularizată în mai mare masunt decât cea a altor poe� din perioada interbelica. Pentru a lamuri
.!i
-<!
;;
8 religioase presupune criza spirituala. La Bacovia, aceasta apare ca deficit meditativ. Deşi este
O!l
� reflexiva, poemul bacovian nu se configureaza niciodată ca medita�e. Gândul nu se articuleaza
2 în vers ori o face cu enorma dificultate; adevarul neştiut de nimeni îl împovareaza şi îl fhînge:
'------....1 r.:
Şansa posteritatii
Pe George Bacovia, poetul nevrozelor, al spleenului, al suferinţelor metafizice, al
poverii omeneşti de a exista pur şi simplu pe faţa parnântului, încarnarea durerii cosmice,
propaganda comunista a încercat a-1 anexa. Aceasta se straduia în fel şi chip, ca în cazul
lui Mihai Eminescu, sa-I transforme într-un critic al putreziciunii societatii burgheze.
Din prostie sau perfidie, ideologii noului regim nu vedeau pâdurea din cauza copacilor.
Li se parea ca pesimismul celor doi poe� emblematici, opus structural lumii noi, ar fi
putut fi folosit drept o reacţie la nînduielile cele vechi, de care aceşti politruci nu se
despărţeau nîzând, ci urlând şi suduind de ura. Pe George Bacovia, nernulţumitul organic,
au dorit sa-I treaca în barca noii puteri cu arme şi bagaje. L-au cadorisit cu o pensie
onorifica şi I-au gratulat la 75 de ani de viaţa cu Ordinul Muncii Clasa 1. Toate doar de
faţada. Poezia lui, la fel cu cea a Eminescu lui, era ţinu ta, de fapt, sub obroc. Ne aflam,
nu-i aşa?, într-o vreme a imnelor de slava, a tromboanelor şi trompelelor, şi nu a plânsului
de clavir din poezia cântareţului damnat. Poetul de la Bacau n-avea ceva anume cu
viata burgheza. Organismul sau fragil era torturat de existenţa în general. Poezia lui nu
reprezenta numai fructul ficţiunii nalucite, proiecţia unei minţi bântuite de viziuni
maladive, ci şi rasfrângerea şi corespondenţa unui mod de a fi, de a fiinţa. Stimulii
exteriori, chiar şi cei mai neînsemna!i, detunau abisal în fllptura sa. Opera, care era
expresia deplina a acestei anxietă� nemarginite, nu avea, nici în elin, nici în mâneca, de
a face cu trâmbiţata însorire socialista, în realitate un univers sordid moral, aşezat sub
semnul tragicului.
Pe creatorul pantofarului cu trepiedul lui barbar comuniştii doreau sa-I înroleze,
ca sa se foloseasca în scopurile lor meschine de personalitatea sa. Nu-i preţuiau opera.
Dimpotriva, o dispreţuiau. Dovada de netagaduit este faptul ca i-au pus poezia la index,
au ferecat-o şi întemniţat-o. C�le lui Bacovia fusesera trecute în fişierele secrete ale
bibliotecilor. El împarţea aceeaşi soartă cu Arghezi, Blaga, Barbu, pentru a cita câteva
dintre numele mari ale vârstei de aur a liricii noastre. Lectura operelor acestor poe� se
fllcea doar pe furiş şi cu riscul prigonirii, cum i s-a întîmplat lui Labiş, pe când era elev
la şcoala de literatura. Bacovia, aidoma celorlal� congeneri, deşi, chipurile, se gasea în
graţiile regimului de democraţie populara, ramânea un poet necunoscut. Paradoxal,
aceasta a fost, poate, marea lui şansa. Când zagazurile s-au rupt şi apele s-au întors în
matca, în anii relativei liberalizari de dupa desprinderea de Moscova a lui Dej, Bacovia
şi-a recapatat locul firesc în agora şi câmpul literaturii. Poe�i generaţiei '60 şi criticii
acelei perioade, care nu mai aveau mâinile legate, s-au dus spre poezia lui ca spre un
fruct îndelung oprit. Au descoperit cu voluptate un mare poet. Cu mult mai important
decât a fost perceput şi considerat în timpul scrierii operei, în perioada interbelica, când
nu fusese lipsit de ecouri şi chiar de elogii. În 1 934 primise Premiul Naţional de Poezie,
alaturi de Tudor Arghezi. Scrisesera despre dânsul numele de autoritate ale criticii,
precum Pompiliu Constantinescu, Eugen Lovinescu, Perpessicius, Şerban Cioculescu,
Vladimir Streinu. 1 se revelase originalitatea, dar nu i se trecusera cu vederea monotonia,
artificialul. G. Calinescu îi imputase manierismul. Cel mai generos receptor al poeziei
bacoviene a fost Alexandru Macedonski, cel care se socotea, ca promotor al
simbolismului cultivat cu frenezie de Bacovia, un fel de mentor. Poetul rozelorîl numeşte
principe şi afirma ca unele dintre poeziile lui sunt mai pline de farmec decât cele ale lui
Verlaine sau mai ciudate ca acelea ale lui Mallarme.
Abia în anii '60, dupâ razboi, Bacovia devine poetul steJar al liricii româneşti. 1 se
pune în lumina modernitatea dicteului poetic şi se reliefeaza virtuţile de novator, de
flluritor de noua sintaxa poetica. Picturalitatea şi sonoritatea muzicala a versurilor sale
împrima sensuri nebanuite cuvintelor şi sintagmelor, le scot din banalitatea primara, le
confera o expresivitate nemaiauzită şi nemaivăZută. George Bacovia este un poet
redescoperit şi aşezat, surprinzator, dar meritat, pe un soclu pe care nimeni nu 1-a
întrevazut cu decenii înainte. L-a ajutat, poate, evoluţia societătii. Cu trecerea timpului
am fost martorii unei simplificari şi esen�alizari. Starile anxiosului Bacovia, carora el
le-a gasit un tl!ra de pereche veşmânt liric, s-au generalizat. Singurătatea, atât de des
invocata în poezia lui, cea care 1-a chinuit atâta, este o dominantă a lumii de azi. Poetul
a fost în felul lui un anternergator. A adulmeca! parca mersul vremurilor. Ca Van Gogh,
într-o oarecare masura, nu s-a bucurat de roadele genialitaţi în timpul vieţii.
Recunoaşterea a venit prea târziu. Opera lui a cap�tat preţ cu mult mai mare în posteritate.
Acum, la 1 25 de ani de la naşterea sa, petrecuta la 4 septembrie 1 88 1 , la Bacau, aceasta
şansa a posterităţii, cu care 1-a harazit Dumnezeu, ne apare în toată dimensiunea splendorii
ei nu lipsite de trtgism.
Grlgore IUSEI
18
www.cimec.ro
Infernul nimanui
Examinarea textelor bacoviene din perspectiva religiosului vadeşte o gândire poetica
acest lucru, ar trebui sa avem în vedere nu doar rasfhîngerile în opera ale temei credinţei, ci
întreaga dimensiune spirituala a crea�ei, statutul liric al acelor valori care implica religiozitatea.
Daca admitem ca prin spirit omul realizeaza asemanarea cu Dumnezeu, criza conştiinţei
pentru cititior prilej de cugetare profunda, deşi personajul liric este imaginat adesea în ipostaza
"
şi gândul s-afunda, pierdut vâslaş 1 Pe-al vremurilor mers - (Note de toamnil); "Dar gândul
"
apasa cu greul sau bloc... 1 E numai vedere... nu mai pot sa vorbesc..." (Dimineaţa); În tăcerea
"
grea, gând şi animal 1 Fnînf' (Monosilab de toamnil). Alteori, dimpotriva, e cuprins de isterie ­
creierul arde ca flacara de soare" sub un cer de plumb, producând delirul: "şi-nvine�t de
"
gânduri, cu fruntea la parnânt, 1 Omul începuse sa vorbeasca singur... " (Astfel).
Neputinţa comunicarii înseamna totodată şi neputinţa postularii. Exista - şi s-a comentat
îndeajuns -în Bacovia o metafizica negativa, cobonînd în organic, perceputa sub diferite aspecte:
ca angoasa, alienare, absurd existen�al, inaderenţă la lume, aneantizare. Conceptele poetice
obişnuite sunt, în acest sens, haosul, imensitatea, infinitul, veşnicia, vidul: ,,Imensitate, veşnicie,
"
/Tu, haos, care toate-aduni ... 1 În golul tău e nebunie, - 1 şi tu ne faci pe toţi nebuni (Pulvis); "Un
haos vrea sa ma duca 1 De unic uitând şi de numar" (Gol); ,,În cunînd încet, va cadea în vid 1 Tof'
(Monosi/ab de toamnii). Lipseşte însa din poezia lui metafizica afirmativa, caracteristica omului
religios; în ea nu gasim nimic dincolo de concretul parnântesc; dincolo de moarte e neantul.
Mesajul exclude aşadar existenţa spirituala în plan metafizic, dar şi nemurirea sufletului. Altfel
spus, spiritul poetului pare defect, fiindu-i interzis accesul la lumea =easca.
Dragostea, speranta şi credinţa, cunoscutele virtu� paulinice, sunt, când e vorba de crea�a
lirica, o masura mai dreapta a dimensiunii religioase a acesteia (explicite sau implicite). În
opera lui Bacovia, prima dintre ele este frecvent invocata, şi mai puţin evocata; a doua - din
când în când; a treia - deloc. În iubirea pentru femeie, Lamartine vedea o treapta necesara a
iubirii pentru Dumnezeu. Pentru Cesare Pavese, dragostea e cea mai ieftina dintre religii.
Zadarnic am cauta însaîn poemele bacoviene trairea religioasa a iubirii din lirica lui Eminescu.
inca din Plumb, elegia deschizatoare a celui dintâi volum, suntem avertizaţi de moartea
"amorului", adica de neputinţa iubirii. Imaginea e reluaU! ulterior, în linii de coşmar: ,,Amorul,
hidos ca un satir, 1 Copil degenerat - 1 Învine�t, transfigurat, 1 Ieri, a murit în delir." (Proză).
Resuscitarea sentimentului este întotdeauna subminata de macabru. La uşa îngheţata sau la
geamul iubitei, poetul se prezinta cu simboluri ce fac aluzie, într-un fel sau altul la moarte:
"
"crengi şi foi uscate", o roza sângeroasa", "o moneda lovind în fereastra. El îi arata diversele
"
chipuri thanatice: caderea frunzelor, îngroparea pe ploaie a unei fete, cadavrele în descompunere
pe catafalc, propriul trup, în oglinda, pe o masa mortuara; o invita sa asculte chemarea adânca
"
a parnântului, o pune sa-i cânte un cântec de mort , sa danseze cu el dupa bocetul mortuar al
"
toamnei; îi da, în sfărşit, un ftizie saruf' pe care ea îl şterge cu batista. Portretul iubitei ideale
"
urmeaza logica trairii sentimentului: ,,Iubito, cu fata de mort, 1 Fecioara uitata în turn, 1 Plângând
în balcon 1 Cu grai monoton, 1 Cu suflet taciturn - 1 În visul meu te port" (Psalm). Nu excludem
un anume rafinament în acest amestec de iubire şi moarte, dar sentimentul este, tl!ra îndoiala
"
"atacaf'. Abia în unele poezii întârziate, nepublicate în volume, se vorbeşte de "trecut pasional
(Epod4), de "inima beată de iubire" ( Glossă), însa versurile suna fals în contrast cu cele din
Ego, acestea din urma sugenînd adevarul unui epitaf: ,,Din tot ce scriu, iubito, 1 Reiese-atât de
bine - 1 Aceeaşi nepasare 1 De oameni şi de tine."
Speranţa, careia romanticii îi înalţau imnuri, apare în textul bacovian ca un sentiment debil,
agoniz.ind pe un fond esenţial de disperare pâna la stingerea definitiva sau convertirea în utopie:
,,şi vremuri mai bune 1 Nu vin, nu mai vin" (Piano); ,,La vânt s-au dus aspiraţii, 1 Nimic nu
"
ramâne (Gaudeamus); ,,Nu mai aştept pe nimeni, 1 Nici o speranţă. 1 Nimeni nu mai este liber''
(Din vremun). Nici nu putea sa dainuie un sentiment sprijinit doar pe verdele crud" al ierbii
"
prirnavaratice. În consonanţă cu risipirea speranţei, visurile sunt şi ele acoperite de bruma, servind
rar ca narcotic pentru suferinţa existenţiala. Acestea apun nînd pe nînd, se veştejesc ca florile,
lasând loc ,,negrului destin": ,,La vatrt-n para ce abia mai bate 1Azi a murit chiar visul meu final"
(Singur); ,,Pansele negre, catifelate, 1 Vise, ah, vise, aici au murif' (Ecou de serenadă).
Eul liric nu se împlineşte, cum s-a vazut, nici prin libertatea spiritului, nici prin iubire,
speranţă sau vis. Adaugând şi celelalte motive de suferinţa lirica, vom admite, împreuna cu N.
Manolescu, ca avem de-a face cu un infern, dar unul de tip sartrian, în care nu există diavol, nici
pedeapsa a pacatului dată de Dumnezeu. A ramas doar chinul ce şi-a pierdut de mult virtu�ile
purificatoare şi izbavitoare.
Termenii din sfera semantica a sacrului, asimila� relativ, sunt în opera simple elemente de
recuzita, modalitaţi expresive ale unor stari lirice tl!ra legatura esenţiala cu divinul. Plopii, de
pilda, sunt reprezentaţi ca nişte "apostoli în odajdii violete" (impresie picturala). Obiectele din
casa iubitei sunt convenţional ,,sfinte", prin prezenţa feminina. Femeia din Seară tristă cânta
reverbenînd ,Jungi, satanice ecouri" (efect de intensitate, de straniu mister). Caterinca- fanfara
îi provoaca singuraticului un tremur satanic" (senzaţie de groaza); la miezul nop�i bate
" "
satanica ora" (convenţie); baletistele stârnesc instinctul satanic" (probabil sexuale). Epitetul
"
preferat pare sa fie o reminiscenta a unor lecturi, ca invocarea, în diferite circumstanţe, a unor
"
personaje biblice (Isus, pentru euforia înalţatoare a primaverii; Petru, pentru ora laşita�i ;
"
Avesalom, pentru furtuna în codru). Cetatea e "blestemată", la fel o anume serenada - chip de
a sublinia futalitatea de neînţeles a nefericirii. Iubita se dezvaluie ca o ,,goala madona 1 de crini
prafuită" - percepţie plastica. Catedrala trufaşă sta tl!ra noima, inutila, vizitata doar de aman�i
cu gânduri profanatoare: ,,Ei vor o noapte de orgie l Pe canapeaua din altar..." (ln altar). Un
poem cu posibilităţi de evocare a lumii morţilor, Strigoii, e doar prilejul unui spectacol de
"
lumina cu roşii fanare, galbene, verzi . Un altul, intitulat Baladă, reprezinta într-un mod
"
asemanator(mişcare agitată de lumini) "caderea dracilor'' şi învingerea lui Satan ce se petrec la
o manastire (textul are, de altfel, destule obscuritaţi).
Cam la acestea s-ar reduce tema sacrului creştin în creaţia bacoviana, o temanesernnificativa
care ocupi un spaţiu minor. Nici de miturile pâgâne nu este atras, de altminteri, poetul simbolist
român, a carui opera contrazice teoria lui Mircea Eliade despre homo religioSWi. Faptul nu
scade cu nimic valoarea versurilor bacoviene ce ilustreaza printr-o unica alchimie a verbului,
o drama universala.
GrulePmCAR

' urma parând o explicaţie mai aproape de adevar. Simptomele
< cauta şi nu gaseşte, chiar fl1nl sa caute, salvare în ceva. Poezia
:::
o
u corect în ea. Personalitatea subiectului r.lmâne nealterata, altfel
<
= ar li privit ca psihotic, nu ca nevrotic. Fara sa manifeste psihoza,
:::>
u
� instanţa la simpla nevroza. Simplitatea bacoviana exprima
.· . ::;;
r• •
:::>
<1:
o şi-a plasmuit lirica. S-ar putea crede ca poezia unui neurastenie
...
s
·�
�------� �
Scriam, într-un eseu privitor la pesimismul lui Bacovia,
ca lirica marelui poet restabileşte autoritatea substantivului.
Acesta poate acumula toate îndatoririle poeziei: muzica, ritm,
rima, imagine, idee, simtamânt, sugestie, întrebare, exclamatie.
Bacovia ar li putut scrie poezii în întregime eliptice de predicat,
lipsite de adjective şi advcrbe, poezii care, rara sa aiba nimic
de şarada, s-ar li integrat perfect în stilul operei sale, film sa
întepcnca,ca versul ori sa-i ştirbca,ca, prin absenţa celorlalte
parti de cuvânt, gratia, adica trumusetea obtinuta prin mişcare.
Tendinta trazci la dclabrarc decupeaza oarecum acest clement
morfologic din articulatia cu vecinatatile, circumscriindu-Je
si confcrindu-i o autonomie care îl incarca de sensuri nu atât
oferite cititorului, cât banuite de, ceea ce-i confera, în universul
lui comprimat, valoare de opera deschisa. In felul acesta,
cumulând o multitudine de sensuri potenţiale, substantivul
solicita mai mult cititorul decât atunci când e legat în fraţietatea
altor cuvinte şi când fluidul lui semantic circula nestingherit
prin reteaua de vase comunicante a versului şi a strofei. El
preia şi retine în seama lui informaţiile propozitiei absente,
asumându-şi, ca sa ma exprim oximoronic, un interimat
definitiv, izolat şi lipsit de explicitate pe care o presupune
legarea lui în angrcnajul versului, sa exercite o forta magica
asupra cititorului, Jasând absconsa şi neexprimata mulţimea
de sensuri ce i se pot pune în seama. Astfel, pronunţarea lui
tulbura sunetul receptiv, asemeni cuvintelor misterioase din
descântcce, prin necunoscutul banuit a exista dincolo, creând
un climat de rapire sufleteasca. Aceasta psihologic îi sporeşte
versului bacovian factura simbolista. Foarte putin
compozitionala, lirica sa nu ridica probleme constructiviste
şi nlmânc ncatârnata fata de exigenţele vreunui gen literar. In
fata unuia dintre ele, poetul e gata sa îndr.lzneasca, dar ezita,
se preda inerţiilor şi, uneori, se lasa purtat de locuintele altora,
ale lui Eminescu îndeosebi, sau furat de ispita Jocului comun.
Lui Bacovia îi este proprie o anumita atrofie a simţului
paternitatii literare. Orgoliul sau, prezent pentru cine-i cunoaşte
bine biografia, tine mai mult de conştiinţa psihologica decât
de conştiinţa estetica. in viata de toate zilele, orgoliul i-a fost
preluat de Agatha Bacovia, soţia sa, proteza salvatoare a acestui
mare abulic, ea îi era ambasadoare care-i cunoştea mai bine
decât oricine citrul sufletesc. Indiferenta la originalitate îşi arc
izvorul în astenia eului ca in memoria involuntara, activata.
prin inhibitiilc, de tot felul, ale sferei conştiente. Astfel, daca
nu-i vin în condei crâmpcic din Eminescu, îi vin, pe calea
amintirii auditive nu prin cartunlrie, din Jocurile comune ale
vorbirii de obşte: Te-am Q!iteptat in lung suspin; Nu mai veni,
e prea târziu.! Nu mai veni' (Ecou de romanţil) etc. Chiar şi
admirabilul vers O nouil primi/varii pe vechile dureri (Nervi
de primi/varii) pare sa fie ecou al unei zicatori antitetice
moldave, mai putin cunoscuta, harbuz nou în gurd veche...
Niciunde în lirica românească nu triumfa., ca la Bacovia,
sinceritatea ca expresie a disperarii obosite, descurajate, sleite.
Niciuna dintre durerile poetului nu e durere din rarunchi, durere
Jancinanta, tot ce va li fost acut, daca va fi fost, s-a cronicizat,
încât viata lui pare sa se desfl!şoare pe baza unui pact, imperfect
încheiat, cu durere, respectat din neputinta de a-1 calca.
Personajul senzitiv era, Bacovia singur o spune, un
întârziat şi un sincer, sinceritate prin care îşi destainuie si
ultimul ascunziş. O l:nldeaza discret şi unele versuri: Liceu.
cimitir/Al tinereţii (s.n.) mele... Or lieeul, fie el şi cimitir, e al
adolescenţei, nu al tineretii. Bacovia e însa exact în sinceritatea
lui: el a târâit liceul, adolescenta expirându-i într-însu!. In
acelaşi tempo a parcurs şi facultatea ... Neîmplinindu-i-se toate
ale vieţii la timpul lor, toate sunt târzii şi cele mai multe prea
târzii. Opera şi viata o afirma. Sincerul Senzitiv nu-şi face
probleme din minoratul speciei numite romanţa, ba înca îşi
boteaza destule poezii cu acest nume muzical, aşa dupa cum
multora le da stereotip titlul Nervi. . . Numai ca nervii bacovieni
nu sunt o stare de nervi ori o nervozitate, simptom firesc al
coborâri i pragului de sensibilitate la stimuli, ci o entitate
morbida rotunjita national, nevroza, în cazul poetului o
nevroza modulata într-o oarecare masura psihic, prin depresie.
El e conştient de caracterul nefiresc al simptomelor, dar nu le
poate domina, fie din neputinta înnascuta, fie dintr-o perversa
voluptate de traire a raului, tie ca urmare a unor repetate
BACOVIA 125 •
Nervi bacovieni, rau bacovian
incercari de a o face, incercari soldate cu eşec, aceasta din
nevrozelor exprima simbolic o drama interioara, un conflict
ee nu poate fi perfect stapânit de conştiinţa, deşi se reflecta
coloratura psihica a nevrozei lui Bacovia sta în anxietate şi în
prezenta câtorva modalitati de aparare împotriva ei, dintre
care prima este obsesia, în special obsesia cromatica şi a
spatiului închis. Obsesia întareşte caracterul simbolist al
poeziei sale. Nervii, tocmai complecşii nervi, izvor al fmetei
şi al funcţiilor discriminative, sunt reduşi la nevroza, în ultima
un abandon al reflectarii complexitatii lumii; pe acest itinerar
e una a somnolentei ori a atipirii. Nimic mai neadevarat: exista
o pennanenta trezire a sensibilitatii bacoviene, numai ca acesta
e mascata de starile crepusculare care-i captiveaza sufletul în
masura în care inl:nl în rezonanta cu ele. Aceasta veghe, veghe
de suferinţa, este asigurata mai mult de instinct şi mai puţin de
conştiinta. Instinctul e patronul subtilelor lui sinestezii şi al
unor rafinamente ce pot scapa la prima lectura. De pilda, în
strofa a doua din Note de primi/varii, adresându-i-se soarelui
şi cerându-i sa-i puncteze Corpul care-ntreg mii daare... (într-o
elaborare ulterioara: corpul ce intreg. . . ), subconştientul i-a
ales un sinonim al trupului, corpul. Acest cuvânt, deşi relativ
neologistic, face automat jonctiunea cu un alt sinonim, carne,
ajutat de evocarea unor Jocu)iuni aflate în depozitele
memoriei: "Ma doare carnea de pe mine" sau "Tremura carnea
pe mine", grupul carne/doare conducând la lexemele car/
doar şi acestea l a carne (Confuzul embrionar al
subconştientului nu îngaduie certitudini, deci acest traseu
fonic e mai mult posibil decât probabil). Versul premonitoriu
Corpul care-ntreg mii doare vine cu un scrâşnet scheletat. La
fel, versul Pe câmpia clari!, suna, prin succesiunea vocalelor
â, a, a, ca notele de flaut într-un peisaj vergilian...
Repetarea aceloraşi titluri la tot alte poezii, titluri ca:
Plumb, Nervi, Note, Amurg, Ecou, Legendil, Idei etc., indica
un zbor scurt al fanteziei care, datorita atât claustrofiliei, cât şi
fobiei de spaţiu deschise şi largi, se întoarce repede acolo de
unde a plecat, repetând vechi formulari şi sporind impresia
dureroasa de putinatate şi de monomanie. Fragmentarismul
bacovian îşi gaseşte corespondenta în asincronismul şi
disfunctia ce stau la baza nevrozci, adica în haosul funcţional.
Enunţiativul şi analiza şi constructivismul, presupuse de
sinteza, îi sunt firave. Or tensiunea necesara. sintezei, detentei
şi anvergurii sunt secatuite tocmai prin incidenta suferinţelor
ce nu i s-a mai terminat de-a lungul vieţii.
Nu e nicio impietate sa punem în felul acesta problemele,
adica într-o maniera oarecum medicala. Departe de sacrilegiu,
ba dimpotriva, ele ajuta cunoaşterii omului, fie el şi de geniu.
Evocând cei zece ani petrecuţi ca medic Ia Balaceanca,
scriitorul Ion Biberi îşi afirma, în foarte interesantul lui volum
inedit de memorii, Drnm ciltre mintea de pe urmil, credinta ca
"un om care nu a cunoscut sub o forma sau alta viaţa azilara
(...) are o înţelegere trunchiata asupra Omului" (p.335).
Raul bacovian?
Corifeii patristicii nu socotesc Raul drept principiu
ontologic, deoarece n-are existenta în sine, dar poate primi
subzistenta într-un subiect prin voinţa acestuia. Când vointa
e slaba, cuibarirea Raului e şi timpurie, şi rapida, şi eficace.
Oamenii de ştiinţa credincioşi îl explica prin alte metafore
decât teologii. A ramas notoriu raspunsul studentului Albert
Einstein la o aserţiune a profesorului sau, care afirma ca
Dumnezeu, creând tot ce exista, a creat şi Răul, principiu ee
nenoroceşte rasa omeneasca. lntrebându-1 pe profesor daca
întunericul exista şi acesta raspunzând afirmativ, replica lui
Einstein a fost: întunericul nu exista, ci exista doar substanta
luminii, termenul de întuneric fiind inventat de om. Şi a
continuat: ca în cazul întunericului, Răul consta din absenţa
lui Dumnezeu ...
Trei sunt formele personale ale Raului: suferinta,
zbuciumul şi moartea. Suferinta desfigureaza existenţa şi duee
la durere şi nefericire, zbuciumul tulbura ordinea existentiala
stabilita de Creator, deoarece Demiurgul 1-a creat pe primul
om rrevazându-1 cu viata eterna.
In ceea ee are el mai propriu, Raul bacovian este legat
preponderent de prima forma, suferin\3, cauza a dezolarii,
simtamânt ce sta la temelia întregii lui opere lirice. Perturbarea
comunicarii personale cu Dumnezeu îl lipseşte de sl:nlvederea
ideii supreme prin transparenţa întregii existente. Plumbul
bacovian nlmâne o metafora a opacului, a ecranarii luminii
trascendente. Perceperea tulbure a Ideii mântuitoare îl livreaza
metaforei plastice, atât de abundente intr-un univers corupt,
spaţiu al altenlrii şi al tristetii, din care el a extras valori artistice
originale şi de mare frapanta. Bacovia nu are apetitul filozofic
al metaforei revelatoare.
Răul bacovian nu cunoaşte zborul în mers de sageata al
evadarii spre vis, spre ideal ori spre paradisuri artificiale, pe
care-I glorifica Charles Baudelaire în Elevation şi-n multe
alte parti ale operei sale în versuri sau în proza. E un zbor de tir
scurt, atingând eel mult zarea cea mai apropiata, zbor întors
catre el însuşi. Aripile albatrosului sau ramân pliate. Pnlbuşirea
nu e în unul sau altul din punctele cardinale, nu e în neantul
www.cimec.ro
din afara, ci înapoi, în cercul strâmt în care s-a nascut odata cu
osândirea la traseu de culbec, la prabuşirea în Jauntru. Nu
lui îmi aduce aminte, iar şi iar, de o locuţiune din celebrul
sonet al lui Felix Arvers: Le mal est sans espoir. .. Faptul ca
Bacovia nu terorizeaza şi nu da Raului un Joc într-un sistem
soteriologic de gândire, dovedeşte ca, într-adevar, Raul lui
n-a fost luminat de nicio speranţa. Poetul abia îşi trage paşii
obosiţi printre micile lui edificii sonore, zvâcnctul inspiraţiei
expirând într-un aer de mântuiala, nu în sensul superficialitatii,
ci al unei grabe de a termina oricum, numai sa termine odata,
ceea ce a început...
Ca în cazul lui Baudelaire, se poate spune despre
imaginea lui Bacovia ca ea smulge cotidianului eternitatea,
urâţeniei, frumuseţea şi suferintei, placerea. Amândoi au
descoperit noutatea în dezordinea simţurilor, însa, pentru
Bacovia, dezordinea se afla în mediocritatea ambianţci, în
care nu poate, şi nici nu-şi propune, sa intervina, ceea ce nu se
poate spune despre Baudelaire, care ia masuri şi-n sensul
Binelui, şi-n sensul Raului, care parcurge un itinerar spiritual,
extravagant şi uneori brutal, cu o identitate modi licata nu
doborâta de suferinţa. In line, Bacovia descopera în natura
abominabilul, dar îl percepe ca notiune, nu ca idee ori categorie
filozofica. Mâhni!, de multe ori doborât, nu se izbaveşte prin
visarea unei supranaturi ideale. Bacovia atârna prea mult de
imaginile grele ale naturalului, care-I împiedica sa inventeze
o lume ideala, fie ea şi-n afara moralei curente. Nu gaseşte în
raul realitatii energia evaziunii ori fermentul vreunei
suprarealitati salvatoare, ci ramâne victima a realului şi a
tensiunilor nerezolvate. Doar alcoolul este amintit ici şi colo,
dar nu-i face apologia şi nu afla în el un sistem salvator.
Complacerea lirica în neputinta face din versul lui Paul
Verlaine, â n 'y vouloir, 6 n 'y pouvoir mourir un peu!
(l.angueur) o emblema pentru întreaga poezie a lui Bacovia.
Nu exista în poezia românească alt poet care, asemenea lui, sa
fi izbutit sa extraga din neputinţa valori lirice atât de înalte.
Oricât ar parea de straniu, exista totuşi o înrudire
temperamentala şi de destin între George Bacovia şi Emil
Cioran. Asemanari hodologice, cum se spune astazi, adica
similitudini în privinţa drumului (gr. hodos, drum) vieţii. Nu
riscam nimic filcând aceasta apropiere. Sirena nihilista, cum îl
numea în jurnalul sau parizian demi-românul Nicolaus
Sombart pe Cioran, şi-a consacrat întreaga existent a
scriitoriceasca Raului, adica Dumnezeului inversat,
recunoscând prin însuşi acest fapt, indirect, ca nu este ateu.
Daca Nietzsche ar li fost mai cunoscut şi mai iubit în Franţa,
surprinderea francezilor, trezita de Cioran, ar li fost mai scazuta.
In primul rând al acestei apropieri sta retractilitatea. Şi
unul, şi altul au fost fiinte retrase în ele însele, dotate cu
oroarea ieşirii în arena. Pe planul esteticii literare, aceasta
trasatura psihologica se recomnada prin genul scurt cultivat
de amândoi, gen care, firesc, implica întoarcerea la esenţe.
Apoi, le este propriu amândurora un amestec oximoronic de
emfaza şi smerenie. Umilul Bacovia afişa, înca de pe vremea
când nu era prea cunoscut, o conştiinta de poet mare, formulând
revendicari pe seama ei; n-a trecut mult timp şi aceasta funcţie
i-a preluat-o soţia, Agatha, exercilând-o toata viaţa. Discretul
Cioran, se ştie, avea calme ieşiri fundamentaliste, exprimate
oral ori în scris, de la tinereţe pân'la batrâneţe...
Ş i Bacovia, şi Cioran aveau preocupari muzicale.
Bacovia cânta la vioara, iar poezia lui aminteşte des
instrumentele muzicale: viori, flaute, piculine, clavire. Cioran
a scris eseuri mizicale.
Daca Bacovia nu a putut, o viata întreaga, sa l:nliasca
altfel decât simbiotic - Agatha numai ca nu 1-a carat în cârca!
- şi daca, deşi simbioza nu e parazitism, r.lmâne totuşi o forma
a lui, Cioran - singur o recunoaşte - a dus multa vreme, în
special în tinereţe, un trai parazitar. Bacovia se mulţumea cu
un post de "copist de-a treia" Ia nu-ştiu-ce minister, iar Cioran
era încântat sa .-amâna cât mai multa vreme, chiar în plina
maturitate, "iepure de cantina" studenteasca...
Târgului de coceni al lui Bacovia, în care a trait o viata,
îi corespunde mansarda din rue d'Odeon, unde Cioran a trait
şi el o viaţa, chiar şi în perioada de glorie tardiva.
Raportati la fapta, Bacovia da faliment întreprinzând ca
om slab, Cioran nu da faliment fiindca nu întreprinde, dar e
puternic. Aici medaliile îşi arata una aversul şi alta reversul.
Raul lui Bacovia coboara din istoria primara, raul lui
Cioran din istoria fundamentala. Rău - stare sufleteasca la
Bacovia, rau - stare mentala la Cioran. Pe Bacovia îl iubeşti,
pe Cioran îl admiri ...
Motivaţia Răului se afla în sensibilitate, la Bacovia, şi
în raţiune, la Cioran. E firesc aşadar ca unul sa fi fost poet, iar
altul, moralist. Aşa stând lucrurile, Bacovia extrage valori
artistice din concretul banalului, iar Cioran din abstractia
presupusa de speculaţia filozofica.
In sfărşit, amândoi au trait exilaţi: Bacovia, un exil
Jauntric. Cioran, un exil extern. Iar daca Raul bacovian
copleşeşte, raul cioranian intriga, revolta, dispera, de multe
ori ofteaza şi nlneşte sensibilitatea la transcendent. Le Mauvais
Demiurge nlmâne cea mai demoralizanta carte splendida pe
care a citit-o eel ee iscaleşte aceste rânduri.
C. D. ZELETIN
19
 George BACOVIA, la radio
Joi, 1 noiembriel 928, orele 1 7, s-a
inaugurat postul naţional de radio în
Bucureşti.
Despre George Bacovia va vorbi, întâia
data, Adrian Maniu, la 12 aprilie 1929, cu
ocazia reediUI.rii volumelor Plumb şi Scântel
galbene într-unul singur (Editura Ancora, S.
Benvcnisti et Co,). Câteva luni mai târziu, la
15 iulie 1929, o alta cronica la acelaşi volum,
aparut la interventia lui E. Lovinescu, o va
prezenta Perpessicius. În presa scrisa, cronici
literare vor publica: Cezar Petrescu (în
"Curentul", 1 O iunie 1929), Octav Botez
( Viaţa româncasca", iulie-august 1929),
"
precum şi F. Aderca (,,Adevarul", iulie 1929),
însa adversativ, cu o replica polemica a lui G.
Şt. Cazacu ( Orizonturi noi", august-oct.
"
1 929). În anul urmator, editeaza volumul de
poezii Cu voi . . . (Editura Orizonturi noi,
Bacau, pe care îl va prezenta cu elogii, la
Radio, Perpessicius (27 oct. 1 930), iar Ion
Manolescu va recita cu vocea lui
inconfundabila, la microfon, câteva poezii (26
nov. 1930); la fel, Marioara Zimniceanu (5
dcc. 1932).
Prima luare de cuvânt a lui G. Bacovia,
la Radio, a avut loc într-o emisiune, împreuna
cu Tudor Arghezi, când le-a fost decernat
amândurora Premiul Naţional pentru poezie
(mai 1 934), iar singurul bacauan care a
reacţionat omagia! a fost Marius 1. Mircu
( Bacau!", 21 mai 1 934).
"
De-a lungul anilor, despre poezia lui G.
Bacovia vor conferenţia: Zaharia Stancu (3
mai 1 934), E. Lovinescu şi AL Dima ( l 936),
Pompiliu Constantinescu (29 ian. 1945),
Eugen Jebeleanu (20 iunie 1 946), Ion Biberi
(26 dec. 1 946).
Postum, a fost ades evocat de Eugen
Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, Ştefan
Augustin Doinaş, A.E. Baconsky, Aurel
George Boiştcanu, Ion Larian Postolache,
Agatha Grigorescu-Bacovia. I-a fost dedicat
lui şi lui Ion Barbu, în exclusivitate, un
spectacol în Studioul Radiodifuziunii (30
martie 1 970). Au recital: Irina Rachiţeanu­
Şirianu, Simona Bondoc, Maria Rotaru, Dan
Nuţu, Costel Constantin şi alţii, peste
douazeci de poeme bacoviene (Sonet, Amurg
violet, Decembre, Note de toamna, Toamna,
Ploua, Nervi de primavara, Aiurea, Poema
finala, Spre primavara, Rar, Amurg, Seara
trista, De lama, Decor,MaJl funebru, Moina,
Fanfara, Matinal&, Vals de toamna, Singur,
Balada), pastrate în Fonoteca, alaturi de cele
recitate anterior de Ion Manolescu
(Dormltând şi Pastel), Al. Critica (Note de
toamna, Serenada muncitorulul, Cu voi••),
şi de Emil Bolta, Fory Etterle, Val Sandulescu.
O parte dintre aceste informa�i, privind
reia� a radio/poezia bacoviana, se regasesc în
volumul lui Victor Craciun. O Istorie a
literaturii române la microfon (Editura
Cartea Româneascll, Bucureşti, 1980).
însa, captura" cea mai deosebita a
"
Fonotecii Radiodifuziunii naţionale o
1
constituie înregistrarea glasului/vocii lui
Geo e Bacovia.
n anul 1 954, profesionişti ai
Radiodifuziunii Române i-au fllcut o vizita
lui George Bacovia acasa, în str. Frasinetului
nr. 63 (astl!zi, George Bacovia) din Bucureşti,
înregistrând, pe banda magnetica, în rostire
proprie, 28 de poezii alese de poet: 14 din
voi. Plumb ( 1916), 4 din voi. Scântel galbene
( 1926), 9 din voi. Cu voi•• ( 1930), una din
voi. Comedii in fond ( 1 936). A fost eludat
ultimul sau volum de versuri Stanţe burgheze
( 1946), precum şi volumul de poeme în prozA
Bucati in noapte ( 1 926). Poetul era în
20
convalescenţa, fiind dupa o perioada de
tratament ambulatoriu a unei leziuni
pulmonare redeschise, neputând fi
transportabil la studioul instituţiei. (Pc
fundalul inregistrarii poeziei Plumb de
toamna, se percepe latratul caţelului din
curte')
Nu putem preciza ziua şi luna
inregistrarii pastrate în Fonoteca.
Glasul poetului este clar, cu inflexiuni
tonice, când molcom, când alert, fllra afectare,
într-o sonoritate deplina a limbii literare (cu
doua exceptii).
Avea 73 de ani.
Multe emisiuni radiofonice vor transmite
în eter glasul poetului dupa aceasta unica
înregistrare, care a fllcut cariera.
În anul l 966, va fi folosita de Electrecord
în realizarea unui disc E.P. de vinilin, pe care
vor fi gravate/imprimate doar 19 poezii din
cele 28, în colec�a ,,Antologie poetica", cu
titlul: George Bacovia citeşte din venurile
sale. Dupa ani, în 1 977, va fi scoasa ediţia a
doua, pe un disc L.P. de vinilin, titrat Venuri
de George Bacovia.
Prima redare integrala a inregistrarii
conservate în Fonoteca Societatii Române de
Radiodifuziune, din 1 954, de 28 poeme, dupa
cum ne asigura Editura Casa Radio, este ediţia
titrata: Biblioteca de poezie româneasca.
Seria Colecţionarulul de voci. G. Bacovia.
Rar. Poeme rostite la Radio. O înregistrare
din 1954 prezentata de Bogdan Ghiu.
Bucureşti. /64 p. 1 Desene de Aurelian
Popovici. ISBN 973-7902-43-2. Nr. catalog:
l66Aad. Compact disc digital audio. Durata
CD: 18'50". Director: Sebastian SârcA.
Realizator: Horia Pop, Maria Elena
Negoescu. Documentarist: Laura Vezeteu.
Grafica: Aurellan Popovlcl. Design şi
producţie: INFO-TEAM.
2 Opere ( 1 944), ediţia de autor de la Fundaţiile
Realizarea tehno-grafica este de
excepţie.
Cele 28 de poeme rostite de G. Bacovia
sunt:
* 1 4 din voi. Plumb ( 1 9 16): LacustrA
(4 1 "), Amurg violet (30"), Sonet (4 1 "),
Decembre (57"), Note de toamna/ Tacere... e
toamna-o cetate/(38"), Toamna (45"), Plumb
de Iarna/ Iarna, de-o vreme, ma duce
regretul! (41 "), Plumb de toamna (45"),
Ploua (49"), Nervi de primavara (4 7"),
Plumb de Iarna/Ninge secular, tacere, pare
a Il bine! (46"), Rar ( 1 '07"), Seara trista (42")
şi Note de toamna/ Toamna-o gradina
şi-acordA vioara/ (44 ");
• 4 poeme din voi . Scântei galbene
( 1926): Serenada muncltorulul (54"), Note
de primavarA (30"), Umbra (27"), De Iarna
(55");
• 9 poemedin voi. Cu vol•• ( l930): Cu
voi.• (21 "), Liceu (30"), Belşug (48"), Pantofii
(23"), Aiurea ( 17''), În altar (20"), Poema
finala (52"), Amurg (35")şi Vae soli (55");
• o singura poema din voi. ComedU in
fond ( 1 936): Spre primavara (22).
În total: 1 8'50" de voce bacoviana.
Rostirea lui George Bacovia este în
limba româna literara, care, moldovean fiind
prin ereditate şi loc de naştere, cu doua excep�i
în ceea ce priveşte vocalismul, nici ca se
cunoaşte a fi originar din Bacau, unde a locuit
cea mai mare parte a vie�i.
Una dintre excepţii, generalizata, este
trecerea lui A în a (fenomen fonetic întâlnit
sporadic în Muntenia, însa frecvent în
Moldova, Banat, Crişana şi nordul Olteniei):
apasa!apasa (Umbra, versul 3), zapada/
zApada (Decembre, v. l2, 19; Plumb de iarna,
www.cimec.ro
1;'
�------����--�- �
v.8), departate!departate (Plumb de Iarna,
v.5), primavara/primavara (Nervi de
primavara, titlu, v. l ,5, 1 O; Spre primavara,
titlu), primaveri /prim averi (Nervi de
primavara, v. l 5). În cazul cuvântului roata,
din expresia verbala a face roata, întâlnita în
poezia Toamna (v.8: Fac roata-n vârteje,
pe-o piaţa), explicaţia nu ţine de fenomenul
A < a, ci de folosirea expresiei ca atarc (fllra a).
Cea de a doua exceptie (de atavism,
zicem noi) de moldovenism în pronuntare este
închiderea vocalei e în â!î înainte/dupa
accent: tusVtuse (Sonet, v.7).
În ceea ce priv�te consonantismul în
rostirea/pronun�a lui G. Bacovia, nuseperrepe,
atât palatilizarea consoanelor p, b, r, v, cât şi
prezenţa consoanelor dure: s, z, ş, j, \, -dz.
Celelalte inadvertenţe/deosebiri faţa de
textul consacrat/standard/tiparit din voi.
Regale, sunt privitoare, fie la elidarea unor
sunete/litere, fie la lexic, constituind astfel
variante/versiuni:
- elidarea sunetelor/literelor A, e, Alî:
Ca-ntr-o crâşma/ Ca într-o crâşma... (Sonet,
v.4), s-ascult vijelia/ sa ascult vijelia
(Decembre, v.6), şi-o pasartca-n gradina/ şi­
o pasarica în gradina (Belşug, v.9), faţa-o
soare! faţa în soare (Vae soU, v.9),s-adânceşte-n
cartiere! se adânceşte-n cartiere (Plumb de
iarnA, v.8);
- lexic: preot/popa (Plumb de toamna,
v. IO), cal cu (Belşug, v.4), de! pe (Belşug, v.6)
cine-au putut/ cine-a putut (Belşug, v.6),
emoţiune/ emoţie (Belşug, v. 19), De/ e
(Belşug, v.20), picior/ piciorul (Pantofii, v.6),
cetatea! cetate (Aiurea, v.5,7), toti toţi
(PoemA finalA, v. l2, dupa o mica ezitare).
3 similitudini în filosofie cad în desuetudine
În viaţa de toate zilele, George Bacovia
a trait retras, fiind un introvertit/ agorafob. Din
când în când, mai publica o poezie-doua,
scotea la fel de rar câte un volum de poezii,
toate fiind editate de prieteni sau de so�e.
Parea mai mult un sihastru covârşit de îndoieli
şi mistere, numai de el ştiute, dar plin de
bonomie.
Rostirea propriilor versuri din memorie
imprima acestora o mai mare verosimilitate
între imaginea scrisa (vizuala) şi cea declamata
(auditiva), iar implicaţiile sunt reciproce.
Scrisul (şi nu scriitura) are caracter impersonal,
în vreme ce declamaţia personalizeaza
discursul (nu şi cuvântul) în faţa publicului,
sporindu-i cantitatea de realitate. Când
imaginea mentala a plasmuirii poetice
modelate în scris este dublata de rostirea!
., - - .
�
dcclamaţia autorului însuşi, înaltarea pc
culmile perfecţiunii sau, cu alte cuvinte, în
aflarea tainelor spiritului, devine şi mai
evidenta. Calupul celor 28 de poezii
constituie în sine un recital unic al unui
Bacovia unic. Poetul nu era declamator de
profesie şi nici interpret cu repertoriul însuşit
anume pentru a se expune unui auditoriu.
Nimic emfatic, recitativ. Dimpotriva. Nu
urmarcşte prin înregistrarea poemelor vreun
efect teatral. El nu-şi citeşte versurile şi nici
nu le recita. Le rosteşte din memorie cu
naturaleţe. Accentul cade egal, intonaţia vocii
însoţeşte sensul frazarii, precum într-o
convorbire cu un partener cunoscut se
stabilesc raporturi fireşti de comunicare
indiferent de subiectul abordat. Acest firesc al
scriiturii şi rostirii îngemanate se constituie
în aura magica, energie fumizoare de farmec
interior nebanuit, care particularizeaza lira
bacoviana mai straniu decât în lectura anodina
a cititorului anonim.
Daca la atare sincretism (scriitura + rostire)
adaugam selecţia celor 2 8 de poeme
reprezentative, ca pe un desen" conturat in
"
spaţiu, întâia şi singura alcatuire de ciclu/
volum/antologie dupa criterii personale, o
construcţie de versuri in nuce, constatam
nucleul esenţial! roza vânturilor poeziei lui
George Bacovia.
Cele trei entitati (scriitura + rostire +
desen") formeaza în sine Frumuseţea şi
"
Armonia poeziei lui G. Bacovia, componente
ale vocaţiei sale multiple ca poet (inspirat de
geniu), muzician (interpret vioara) şi artist
plastic (pictor şi grafician) bântuit de
sinestezia culorilor. Numai aşa se explica de
ce poezia sa, mai mult decât a altor creatori,
domina sufletul, iar încercarile de a-i gasi
ori prolixitate. Nu însa în ceea ce priveşte
exotericull ezotericul, laturi inca neaprofun­
date de exege�i lui.
Când i-a ascultat rostirea poemelor,
Cicerone Theodorescu a facut câteva
considera�i definitorii: ... "lecturile poeziilor
lui, ca poeziaînsăŞi, vor ramâne de-o substanţa
totdeauna tulburatoare.. ."
*
Capitol de sine statator al istoriei
naţionale, poezia bacoviana prezinta
lumea cenuşie/ agresiva/ neutra într-un
fantastic pios ea scriitor cu imaginaţie
fecunda şi foarte puţin prolific, cu o viaţll
şi sîarşit mediocre, dar cu o opera de
speciala desavâJlire artistica.
MirceaCOLOŞENCO
 BACOVIA 1 25 -

Ce aude poetul?

cânta numai iubita, dar şi ea executa un ,,marş un anume sistem de reprezentari auditive, e viu şi face materia sa emita zgomote, care, la
funebru". Presupunem ca la vioara cânta pe structurat psihologic şi cultivat t1lra abateri. rândul lor provoaca strigatul subiectului liric.
acelaşi portativ desemnat de auzul intern, Verbalizate obsesiv într-un numar redus de Cele doua catrene ale poeziei Plumb se
rudimentar, predispus la armonii triste. cuvinte (substantive, verbe, adverbe), aceste organizeaza în jurul a doua elemente: plumb,
Alte simţuri dorm în timpul somnului, reprezentari devin un constituent important, simbol al prefacerii fiinţei în materie grea,
aUZIII niciodata. Şi în starea de veghe creatoare daca nu chiar privilegiat, al muzicalitatii eterna, şi sonurile emise ameninţător spre a
fiind, la nivelul sensibilitatii speciale poeziei bacoviene. Privilegiat, daca tinem înspaimânta şi conştientiza fiinta. Aceeaşi
bacoviene, cu autentice sentimente morbide, seama de preocuparile violonistice ale asociaţie de elemente (tacere, plumb şi vânt), e
urechea poetului e selcctiva.Aude ca fiind afara poetului. Eufoniile triste emanate din poezii, grefata pe canavaua toamnei: Tacere ... e
"
ceva ce vine din interiorul fiinţei. Poetul are, pentru ca sunt plecate dintr-un anume toamna în cetate. .J Ploua ... şi numai ploaia da
ceea ce psihologii numesc, auz absolut. El nu sentiment de puternica rezonanta, nu se cuvânt -/ E pace de plumb, e vânt, şi pe vânt/
aude decât un sunet sau un grup de sonuri ce se adreseaza urechii receptorului, ci mai curând Grabi te trec liunze liberale" (Notede toamnă).
constituie într-un câmp semantic unitar, semn sufletului, trezind anumite dispozitii, de Asociaţia reluata obsesiv e înca un argument
al psihologiei sale depresive. Structural un acceptare sau respingere, în funcţie de natura pentru unitatea interna, monocorda a crea�ei
obosit, cu tonusul vital diminuat, stapânit de cititorului. Un cititor oarecum specializat ca poetice bacoviene. De asta data însa rolurile
'-------' ·� permanente stari morbide, Bacovia transmuta analist, daca mai arc şi sensibilitatea necesara, sunt schimbate, vântul e numai vehicul al
în poezie dispoziţia sa astenica în variaţii pe cea care defineşte facultatea dominanta şi mitul caderii spre descompunere, iar ploaia capata
aceeaşi tema. De aici monotonia şi delirul personal al poetului care se spune pe sine, atribute sonore, da cuvanf'. Ca peste tot de
"
stilistic redundant şi monocord. Poezia lui Compozitor de vorbe ... " şi armonii" în altfel, în acest catren mai exista şi un amanunt
" "
Bacovia e un fel de psihologie sonorizata tacerea grea" (Perpetuum mobile). Dar ce fel grafic semnificativ pentru ceea ce ar putea sa
"
lexical în plânsete isterice, �pete, vaiete, cântece de armonii? Cuvintele sunt clape ce fac sa iasa însemne studiul stilistic al punctelor de
triste, tuse, râset sardonic, glasuri sinistre etc. la suprafaţa sentimente dintr-un univers interior suspensie. Materia de studiu e mai mult decât
Emise de fiinte, de lucruri, de anotimpuri. obsedat de ceea ce, fonic, se presimte ca semn generoasa, ca frecvenţa şi semnificaţie. Şi în
Grotescul auditiv, pactizat în exces, ca subtila al dispariţiei. Şi apoi, ce ramâne în memoria ta=ea alba a iernii (Plumb de iarnă) Numai
"
exorcizare a urâtului, poate fi interpretat noastra auditiva? Este armonie sau muzica vântul singur plânge alte note...". in crescendo
psihologic drept formula paradoxala de atonala, semnificant al unei introversiuni acustic trist, vântul hohoteşle în bulevarde
supravieţuire a fiinţei tematoarc de moarte, accentuate cauzate de un deficit al forţelor "
glaciale", înso�nd, personificat, subiectul liric,
Condi�onal de autenticitate, fiecare poet intimidata de viaţa. Un antidot, o formula vitale? Pe Bacovia îl doare existenta şi durerea amândoi hoinari pe strazile acoperite de
aude altfel şi altceva fie ca stimulii acustici vin instinctiva de autoaparare. Apropierea de nu ramâne muta. Fiinta pare un clovn ce râde ninsoare. in Monosilab de toamnă, din nou şi
din afara, fie din interiorul fiintei sale. Problema Cioran vine automat. Daca autorul sardonic, mimeaza existenta vesela, dar numai nu ultima oara, vântul intra într-o alta acustica,
de structura temperamentala. Bacovia nu aude lnconvenientului de a tefi nd<cut ar fi scris el presimte instinctual ca totul merge sprefinis. ,,suna-n geam liunze de metal". Poezia Furtună
ca un romantic descriptiv, urechea lui ciudata poezie, s-ar fi înscris în linie Bacovia. E o Mai mult auditiv, dar şi vizual, dimensiunile înscrie un apogeu în captarea acusticii vântului,
e deschisa spre înauntru, spre sensibilitatea lui prezumţie asumata de vreme ce o avansez. in realitatii sunt într-atât de deformate, încât dau amplificata de simţurile poetului anxios.
închis iremediabil în dezgustul de viaţa. Tot ce esenta, atitudinea e unaşi aceeaşi, ceea ce difera fiori (Panoramii). Spa�ul pare locuit de o singura fiinţa care aude
vine de acolo e transpus pe clavirul cuvintelor''. e forma comunicarii: poetul în vers, eseistul în Substanta fonica a expresiei poetului e monstruos, pâna la disonanta ontologica, încât
"
AUZIII poetului trist şi însingurat îşi percepe, în filosofare. Frica poetului, t1lra cauze imediate, atât de unitara şi persuasiva, încât, la o relectura îşi doreşte dispariţia: Prin codrii Bacaului/
liniştea izolarii, sonurile interioare, e creator vine din subconştient ca întuneric fhra veste", "
cu voce tare, m-a fllcut sa ma întreb: ce aude Vâjâie vântul/ şi-ntuneca lumea/ Un cer ca
activ de imagini auditive ireale, închipuite ca ca enigme de hazard"" (Zgomote), îl arunca în poetul? Sau ce aude numai el? Precipitatul pamântul/ şi codru pe codrul Se umple de
proprii. Din profunzimea trairii aceste imagini ,,golul "
singurataţii" (Nocturnă). sonor se impune memoriei noastre. Daca vom clocot..J şi parca ma cheama/ ... De spaima ma
ies la suprafata cu atâta putere, încât Toate indiciile ce se pot reţine din opera încerca un raspuns la aceasta prima întrebare, princll Priviri rata.cite/ şi mintea de zgomot,/
contamineaza universul înconjurator intrat conduc spre un Bacovia satumian, pe care sigur nu va fi nevoie sa se determine cu precizie Nimic nu înţeleg .. ./ şi-aş vrea ca sa mor.. ./
parca în agonie ca fiinta poetului. mclancolia 1-a prins pe strada şi nu-l mai cât este intentionat cautat şi cât e spontan în Cuprins de-o furtuna/ Pierdut sa dispar."
Trebuie contrazisa afirma�a ocazionala paraseşte. Primavara îi da nevroza, astenie, sonoritatea limbajului poetic Vocabularul poetic, forma a conţinutului
cum ca Bacovia a fost victima socicta�i în care paloare şi muţenie, îl face incapabil sa asculte bacovian.Oricum, numarul şi pregnanta psihologic, nu iese din câmpul semantic al
a trait. Mai plauzibil e ca a fost prizonierul altceva decât suspinul unui vals funebru" pe sonurilor specifice înaltate deasupra textelor, zgomotului", stapân absolut. Punctul de
propriei naturi, predispusa la mizantropie, iar fondul vechilor dureri"."Totul se opune "
ca un halou auditiv alarmant, poate fi un subiect plecare exterior e fie înşelator, fie pretext.
poezia lui nu e altceva decât vocea acestei primaverii "
rcgenerative din poezia romantica aparte, în alţi termeni discutat de psihofonetica, Amplificarea hohotului pâna la spaima e un
naturi. Într-un interviu din 1 927, singur a lui Alecsandri, Coşbuc, Iosif ş.a. Note de în vccinatatea careia ne situam acum. Sigur e proces interior. Perspectiva deliranta este
recunoaşte: Din cauza temperamentului primăvară, cu faimosul verde crud ... " e o ca poezia este locul de întâlnire a limbajului sporita de emoţionalitatea negativa a eului liric.
mi-am croit" fatal o astfel de viaţa, în excep�e ce întarcşte regula. "
Singurul anotimp poetic adecvat cu aUZIII subiectiv orientat de Relaţia cu ambianta e atât de aiuritoare, încât
singuratate". Rccitându-i poezia, în linia ei trait organic de poet este toamna, timp al psihologia poetului mereu amenintat de un rau antreneaza dorinta de moarte.
sonora, descopar ca poetul aude şi comunica descompunerii pluviale. O toamna eterna, cu iminent. Ceea ce presimte i se pare a fi real sa in scriitura poeziei bacoviene, cuvintele
numai ceea ce simţul intern îi dicteaza. Nici toate atributele sonore îngroşate, cu traduca în cuvânt. de valoare acustica au o importanţa mult prea
auditiv, nici vizual, poetul nu imita exteriorul, personificari insolite, e tema predilecta a lui Poetul aude vântul pe glasuri diferite. mare ca sa nu se impuna atenţiei exegetului.
de aceea nu i se potriveşte vechea formula Bacovia, şi nu numai în volumul de debut. Pentru el vântul nu adie suav, nu şopteşte Numai ca starea poetului e foarte greu sa fie
hora�ana, ut pictura paesis. Bacovia prinde în Inerţia lui temperamentala se traduce în creaţia misterios ca în poezia romantica. Poetul indusa cititorului care numai în mod
cuvinte, de o anume expresivitate, muzica şi poetica prin fixarea în anotimpul autumnal care expresionist face din cuvânt semnificantul unor excepţional se poate abandona acestor
peisajul interioare, interpretabile psihologic. îl exprima total, ca iarna Un singur vers conţine tensiuni launtrice pur subiective, provocate de sonorita� depresive. Vântul, pe toata gama lui
Intotdeauna, în economia versurilor, totul: Toamna a ţipat cu-n trist accenf' ( Vânt). presimţirea caderii fiinţei în moarte. Pe aripile de efecte acustice, e doar o componenta a
expresivitatea sonora a cuvântului ales e Nu practic "
statistica aplicata poeziei, pentru ca vântului, Chemari de dispariţie ma sorb", muzicii poeziei bacoviene. şi efectele sonore
subordonata sensului. Simbolistica distruge tocmai poeticitatea. Dar perseverenta "
striga Bacovia Un vânt imaginar patrunde în ale plânsului fiintelor, lucrurilor, dar şi al
sonoritaţilor intra în perfect acord cu folosirii cuvântului care numeşte anotimpul spa�ul claustrant al cavoului, închis în sine ca toamnei sunt o alta componenta, ca şi muzica
simbolistica cromatica. ,,Audiţia colorata" se toamnei e simptomatica pentru creaţia existenta însaşi. Toate simbolurile vizuale ale descurajanta a ploii. Virtuţile sonore ale
realizeaza natural şi original. Urechea bacoviana. Prevalenţa lexicala divulga o funerarului sunt acompaniate acustic, dur, de cuvintelor reclama o sensibilitate auditiva
"
sufletului" nu c tradata de ochiul sufletului". obsesie, o luare în sta.pânire prin corespondenţa "Scârţâitul coroanelor de plumb". Studiul creatoare în exces, singuralizându-1 pe Bacovia
"
Ceea cec înauntru eşi înafara, eufonie trista, de afectiva. Anotimpul din afara devine, chinuitor, fonetic ar spune mult. Vocea" obiectului artizanul unui simbolism acustic special, care
multe ori chiar lugubra. Cititorul aude ceea ce anotimp al sufletului transformat în voce lirica. " îi marcheaza discursul.
funerar nu poate sa sune altfel, decât sa zgârâie
aude şi spune metaforic poetul pentru care inca din Plumb, poezia de deschidere a liniştea lugubra a existenţei moarte, dar şi
culorile emit sunete anume, niciodata vesele. unei cariere poetice de unica valoare, se anunţa timpul cititorului. in spa�ul tacerii numai vântul EMraSOROHAN
El recepteaza numai arnurguri cu plâns de
piculina" şi negru croncanit" de " corbi.
"
Culoarea şi sunetul se conlrapuncteaza
reciproc.
Muzicalitatea specifica a poeziei lui
Bacovia nu iese niciodata din respectarea
riguroasa a unor reguli prozodice funcţionale
înca pâna în secolul al XIX-lea. Nu muzica
exterioara a versului 1-a interesat pe poet, ci
sugestia sonora adecvata adevarului sufletesc.
Strunele vioarei", spune el în interviul dat lui
"1. Valcrian, i-au educat mai întâi simtul muzical
şi dupa aceea a scris versuri. ,,Fie dupa note, fie
dupa urechea sufletului, acest instrument m-a C \ H" f l .. \
1 98 1
însoţit cu credinta". De excepta! sintagma
urechea sufletului", înţeleasa drept cutie de rt o l t A r-; 1 b( 1
"rezonanta, hotarâtoare în deierrninarea sugestiei
sonore a limbajului poetic bacovian, în forma
lui definitiva. De aici şi efectul liric
inconfundabil. Şi apoi, vioara e instrumentul
EDIŢIA CENTENAR
care poate sa plânga plânsul poetului. La clavir

21

www.cimec.ro
 POESIS

o noapte cu gheorghe vasiliu

undeva pe un pod de lemn
lui George Bacovia
Poezie veche şi noua

Şi ce mai scrie Vasiliu?, se-ntreaba inca sicofanţii ­ ploaia poate sa roada din humă pâna la somn 1
el, fiu de preot interbelic (precum Blaga, pâna în lume
de unde numele de Lucian), nu ma intereseaza 1
dedat vestalelor, monadolog, muzeograf anarhic,
încenuşat ostatic?! şi huma poate deveni aripa de corb
şi lasata sa moara de foame 1
Si ce mai scrie Vasiliu?, se-ntreaba inca delatorii şi lumea poate deveni tâmpla mea plina de fiica
'\
cu inima in ghipsuri hibemale, şi lasata sa se bucure de bruma 1
cu feţele hirsute, murdară şi goală 1
cu mâna dreapta ne-nvaţata drept a scrie, plina de zgomote şi porunci 1
cu gurile incendiate de arhivele imunde?! oricwn nu mă int�resează.

Estimp de-acuma noaptea e tJrzie şi nu-i el cel ce râde ­

Bacovia (intâiul Vasiliu)
asculta cadavrele in descompunere,
dezhumate din oculte gropi comune
Estimp,
Bacovia exulta ca tinerii poeţi exista,
ca scriu cu sânge in biserici şi in muzee ignorate
Estimp
e vremea sa tragem clopote basarabene
Lucian VASIUU
de multa vreme în arbori şi vânt răscumparând în
grabă un crist nestatornic - fllrâmă cu fllrâma -
c-un aer ce plânge arătând în fund de cimitir înzăpezit
în adapostul şi vatra mea 1 cenuşă de aripi plutind minunat
..:
cum numără zgomotul acestui sfârşit de veac 1
;;
smintita unealta 1 prada betiei - 1 umbra-i domneşte
8
..:
"'
şi totul se pleaca sub ea 1 iar sub noapte noaptea .
..
visând naufragii 1 la dracu'! 1 sicriu! de plumb a cedat
�
şi tu îmbrăcat cu haine de împrumut 1 cu coatele proptite � L-------�
în umbră de floarea-soarelui mă priveşti din locu-ntunecos ­
cred în cel de sus şi cu sigurantă ca habar nu ai ca
mă-ndop cu hoituri de câine şi mă opun muzicii sale 1

evoe! 1 urmaţi-mă cu încredere 1 azi a murit chiar

visul meu final 1 şi ninge-n miezul noptii şi nesfârşite
purpuri curg purtate de bacanie enorme 1 înspaimântând 1 Oraşul şi cârtita
cu lamentatia lui pustia cu care cine ştie cine îşi acoperă
picioarele zămislite de ploaie 1 a început sa vorbeasca 1
Credeam ca vom trai fericiti
singur 1 şi se lăsa o tacere mai grozavă decât somnul 1
Într-un oraş cu adevăr singuratic
şi-apoi se-nchide o fereastra izbita de-o aripa necunoscuta 1
Ce fericire sa fie, mi-ai spus
abia de-o mai simt cum se-mprăştie în vuietul viorii
Cârtita ne arata ochii ei orbi
asemeni tacerii trec peste zidul oraşului amestecându-ma
În care toata lumina lumii se stinge
numai cu amintirile tale 1 nu ştiu cine rămâne 1 cine pleaca 1
pe poduri de lemn solstitiile umblă din stea în stea
Învingătorul tine locul învinsului
Nicio mângâiere pe coaja cuvântului
Echim VANCEA
Tăiaţi felie cu felie
Ultimul sunet al vocalei
şi veti gllsi unghia
Cârtitei care scurmă la temelia oraşului

În zori insurectia orbilor

Spre seară scânteile galbene
Ale lui Bacovia
Deschid cartea cerului

într-un carucior de invalid Uitasem.

Carnea ta
Este singura migrare
înfllşurate în cartea de imobil Spre locul dintre cutit şi sclipat
trec pe sub talpa casei sicriile.
clopotele poetului George Bacovia ­ Oraşul are o vorbă: amin.
clipa ipocrita - Sămânţa putrezeşte pe tronuri vechi
înfruntând mânia anonimatului - Bacovia sta la temelia oraşului
vinovat de adulter - Nimeni nu moare
au ecou de copite. În numele altuia. Amin.
câta durere şi câta aureolă
pentru un ceas rău în care ti-ai închipuit Gheorghe PÂRJA
Vag că vei fi promovat - umil ind pe umiliti
la serviciul veniturilor ilicite.

Vor bate stropi de toamnă, plumburii, in geam,

drept de cetatenie printre poeti
s-a strânge pumnul noptii cu navoadele tacerii,
are numai tâlharul.
şi inmuiata frunza s-a clătina pe ram,
pe dupa gene trase, în roi, s-or îngâna misterii.
clopotele poetului George Bacovia
au luat masura mortii.
Acelaşi cânt s-a face tăndari în pântec de sterp ceas,
înlăuntrul lor nu mai încape nimeni.
în turla veche s-a cocoţa un astru vestitor,
plecaţi!
s-or tângui copacii despuiati, cu paie raze de pripas
oasele voastre învrăjbite de întuneric şi singurătate
în coarna-le-ncleştate, zat scurs de sub vreun nor.
se înghesuie sub talpa casei -
buruieni la gura sobei.
Glod ş-alunec pe tobogan de strazi pustii şi deşirate,
plecati!
doar vântul despletit ş-a aminti de mine,
în sicrie nu mai încape nimeni.
baltita, umbra trage a rilscruce-n spate,
făra sa ştiu, ma cheama ce nu pot a spune. Echim VANCEA
(decembrie 1980)

Dan Bogdan HANU

22

www.cimec.ro
 Singur, doar cu BACOVIA
Jurnal postbacovian
Astazi nu mai impart cu nimeni nimic,
mâine, din ce-o mai fi, acelaşi nimic fllcut firimituri printre degete,

Noaptea dejoi spre vineri, 27 1 28 noiembrie, numai cerul în creştetul meu,

in urmil cu 20 de ani, orele 23.30-0.30: pustiu ca pamântul -
numai creştetul meu plin cu tot cerul
Flutura drapelele tristetii, duse pâna în slava pe parnântul pustiu,-
cerului. Palide
licariri ale unor stele? Ea flutura, astazi numai pe mine ma împart numai mie,
o femeie turta de ceara,
tânara multiplicata în miliarde de exemplare: ah, aceasta luminita arzând în ochiul pustiu al celui de sus
nestatornicie şi pentru care nu mai exist,
trufie a ta caraghioasa. "Te sarut şi schimb
vorba" . Plus chiar pentru asta am venit sa spun:
particulele de materie, din
cele care te compun, împrlil;tiate pretutindeni în femeile se ciobesc una de alta în cristaluri ca gheata,
forma de spori, o sângele lor ca rubinul îmi povesteşte în somn,
adevarata cloaca de gunoaie. Minus mii de IJ!ndari culeg în zori de sub gene,
particulele de materie spal patul cu votca din care sar îngerii
plângaciose, tot din cele care te compun ... ca fulgii de vata,
sa dorm apoi liniştit,
Ea, cât o planeta, ghemuita într-un colt în fata ele pe mine lor redându-ma-le;
lui, a unui foc
mare, cu aceeaşi cautatura rea: patrunsa de tristeţe. astazi nu mai sunt al lor,
Multiplicata lung şi tacut pe o faţa de masa
în miliarde de exemplare: scoate macelarii îmi despoaie umbra şi cânta alaturi de ea
din foc pietricele şi ca beţivii alaturi de mine,
una câte una le arunca în apa sa lor nu le mai spun luaţi şi beţi, acesta este vinul vostru,
sfărâie. Pietricele rastignit pe braţele mele în cruce,
ce se vor aşeza una câte una pe mâine în zori, a treia oara ma voi trezi,
mormânt.
Propriul ei mormânt? şi le voi spune:

O femeie tânara flutura drapele ... nu fiţi triste, mâine voi trece cu mine prin voi . . .
c

Liviu Ioan STOICIU

� GeUu DORIAN

<
>
8
<
=

Exista aşteptarea
lui George Bacovia

Numai ploaia poate spune

ce zi de uitare
ce oase speriate umbla
prin ochiul meu neadormit
în vreme ce drumul aşteapta
sunetele paşilor, oasele galbene
Calatorie de iarna venind dintr-o parte sau din cealalta

lui George Bacovia Cerul devine ursuz

poate a mirare sau a ceva greu de definit
umbra nu-şi găseşte uimirea
Ningea fiumos, ningea pe zari, ningea pe ochi, de care mereu vorbit-am
Ningea mereu, În capatul strazii coboara liliecii
Erai parere sau aievea, şi ma cauta, ne cauta
c
Eram noi doi, eram doar eu? gâlgâind de aceeaşi nesiguranta desigur

Treceam zâmbind prin linişti mari,

� Lumina ramâne în urma
<
Pe drumul neted şi albit vreau sa spun ca iarba
>
şi râul alb, culcat în ghetwi nici nu cânta, nici nu iarta
Sclipea prelung în asfin�t.
8 ceea ce inseamna
;;!i ca aşteptarea exista, inca exista.
Spuneai un sunet, un cuvânt, �
Culori sunau indepartat
z Ion BELDEANU
L-------� �
În glasul tau şi eu spuneam
Un cântec tânar de barbat.

Spuneai de-o primavara noua

şi-un verde pal şi-un verde crud
Veneau spre noi din departari,
Veneau din nord, veneau din sud.

Ningea fiumos, ningea pe zari, ningea pe ochi,

Ningea mereu,
Era târziu şi nu mai ştiu,
În seara alba, de omat,
Eram noi doi sau numai eu?

Sergiu ADAM

23

www.cimec.ro
POESIS

Aventura
lui George Bacovia

A venit domnul Bacovia in costumul sau de mire,

nu vibreaza caldarâmul, nu mai trece niciun tren,
se destrama tuberoze prin fanfare şi elavire
care intoneaza marşul fericitului Chopin.

Luna cade-n mahalale, steaua cade-n cabarete,

a venit domnul Bacovia din ceta�le de ploi,
emisar al inserarii şi al umbrei violete,
umorist fara permise, sol al toarnn elor din foi.
"3
Locuinţele lacustre il absorb şi el dispare,
monotona noastra urbe 1-a cuprins in zidul ei, I D!&J.J i�
..
un cortegiu vag de umbre luneca pe Strada Mare c

şi din ziduri curg pe uliţi urme, galbene scântei. .

�

Astfel se sîarşeşte lacom fericita contopire

ca-ntr-un joc de fiunze moarte, ca-ntr-un fel de carnaval,
a venit domnul Bacovia in coetumul sau de mire,
un poet nespus de singur şi nespus de provincial...

Mihail SABIN

Umbra
lui Bacovia

Cum sa te mai aud

Din vreme?
Te-ndepartezi
Firava umbra,
Doar amintirea
Te pastreaza,
Cu ochii trişti,
Cu faţa sumbra...

Pierdut in ruguri
De sub lespezi,
Aştepţi in nopţi
Cu luna clara,
Sa te araţi
StavilA umbra,
Cu chipul pal
De-odinioara ...

În ratacirea
Unor clipe,
...:
Se-ndreapta braţele
Spre tine ...
Ramân întinse
§
:
Sa cuprinda
Pe cel stavit �
2
Ce nu mai vine. �------_. �
Agatha GRIGORESCU- BACOVIA

Tacerea ta

... De-atunci, la masa

Pe care tu scriai
c
Eu nu te-am mai zarit
�
şi nici condeiul Q
In mâna palida.
Nu te mai vad privind � . g--·
-4� s-r
...:
;:
8
Florile gradinii ...:

J
..
Prin perdea
�
.·•
2
şi totuşi viu a ramas totul �
In odaia şi tacerea ta!

Gabriel BACOVIA

24

www.cimec.ro

1881 4 septembrie. Se naşte în Bacau,
oraş negustoresc, pe strada Roman, nr. l03, la
"oarile 2 p. m." (dar e declarat la Starea Civila
în ziua urmatoare, o sârnbata, la ora 10), George
Bacovia (Ghcorghie Vasiliu). Este primul baiat
al familiei Dimitrie şi Zoe Vasiliu, care mai avea
trei fete: Maria, Anna, Calin ca. Dupa arejti patru
copii, vor urma alti patru: Elena, Ioan (Eugen),
Virginia, Constantin. Parin�i (de 36 şi, respectiv,
22 de ani) se nascusera, la rândul lor, în doua
sate din judeţul Roman: Galbeni şi Panceşti.
Prin mama, Paraschiva, o analfubeta(,,subscrie"
Actul de naştere al nepotului "prin punere de
deget"), Dimitrie descinde din neamul Mustea,
care a dat, în secolul al XVIII-lea, un diac de
Divan, pe Nicolae Muste (acestuia i s-a atribuit
letopiseţul Moldovei de la 1661 la 1729), iar
la srarşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului XX, câţiva scriitori şi publicişti: El iza
(Elisa) Mustea, Eugen !. Vaian şi Laura Vampa
(Libertatea Brutcanu), cea dintâi femeie din
" "
România care a colaborat zilnic la un ziar
<<Universul>>". Pedagogul Grigore Tabacaru
(pionier al şcolii active" la noi şi editor al lui
" .
ştefan Petica)era,de asernenea, un Mustea(aşi
folosit pseudonimul G. Muste). Zoe (prenume
la moda în generatia precedenta, amintind mai
curând de personajul lui Negruzzi decât cel al
lui Caragiale) provenea din familia Langa,
înscrisa în arhondologie", reputata ( oameni
" "
de bine") în partile Iaşilor. Din pacate, nu
aparţinea ramurii aflate în ascensiune, ci celei
în declin. Un petrecareţ, tatal sau, Ioan
(Gheorgbe Iancu) Langa, pierzându-şi moşia,
s-a sinucis. În 1881, însa, aceste suveniruri vag
aristocratice aproape nu mai contau. Cel pu�
pentru Dimitrie, care, dupa obişnuitul stagiu
de cirac ( baiat de pravalie") se angajase într-o
" "
cariera de comerciant: bacanie şi cârciuma"
"
sau (declaraţiile alterneaza) coloniale şi
" "
bauturi spirtoase". Fara profesiune la casatorie
( 1 875), Zoe figureaza în acte drept casnica",
"
,,menajera", proprietara".
"
În acelaşi an, la Bacau, se nasc Isidor Budu,
scriitor şi ziarist (fiul lui Ioan Gheorgbiu Budu
şi frate cu Corneliu şi Petru Budu, toţi cu
activitate literara) şi Constantin Rosetti
Tcscanu/ Teticanu, teozof, fiul lui Dimitrie
Rosetti Tescanu (acesta cunoscut ideolog şi
traducator al lui Conta în franceza) şi fratele
Marucai Enescu.
În tara: George Enescu, Octavian Goga,
Eugen Lovinescu, Ion Minulcscu.
1888 Se îmbolnaveşte de febra palustra",
"
caz similar cu al dramaturgului George
Diamandy.
1894 Absolva, cu o întârziere de doi ani
faţă de normal, şcoala de Baieti Nr. l din Bacau,
CRONOLOGIE
cunoscuta în urbe ca şcoala lui Platon"
" "
(Constantin), numita astfel dupa învaţătorul
care a condus-o timp de mai multe decenii.
Faptul se explica prin arnânarea cu un an la
înscriere şi prin efectuarea în doi ani a clasei
întâi, unul cu ,,secţiunea pregatitoare", celalalt
cu secţiunea înaintata". Deşi cu fluctuatii, în
"
primii trei ani de şcoala are rezulate bune la
învaţătura. Semnele de regres apar în clasa a
N-a
25 august. Este înscris la Gimnaziul
Principele Ferdinand" din Bacau, înfiinţat în
"
1 89 1 , care va fi transformat în liceu la 1
septembrie 1 898.
1897 Il septembrie. Are loc
înmormântarea lui Grigore H. Grandea, profesor
de franceza, autorul volumelor de versuri
Preludele, Mlosotls, Nostalgia şi al romanelor
(foarte citite în epoca) Fulga sau Ideal şi ReaL
Vllisla sau Oocoll noi. Elevii iau parte le
serviciul funebru.
Din cauza unor multiple corigenţe (elina,
franceza, latina, istorie, ştiinţele naturii, religie)
e declarat repetent
1898 25 septembrie. Vzita la liceu a
Regelui Carol, venit la Bacau pentru a asista la
manevrele militare, desfaşurate în intervalul 24-
28 septembrie.
1899 20 martie. Debuteaza în
,,Literatorul" cu poezia ,,şi toate", doua strofe,
semnata V. (de la Vasiliu) George. Ultimul vers
e un diagnostic pentru toata viaţa sa: În a mea
"
inima e toamna!"
21 mal. În cadrul unei ample serbari �ute
la Ateneul Român, i se acordA Premiul I cu
cununa la concunml de desen organizat de
Societatea Literara şi Ştiin(ilica Tinerimea
" Cuza, V. Gr. Iarnandi, A. P. Zeulcanu. Avea 30
Româna". Data corespundea cu cea la care a
fost înfiinţata, în 1 877, Societatea Aceasta şi-a
început activitatea cu concursuri de studii
primare", apoi a introdus şi alte discipline: lucru
manual (din 1 895), istorie na�onala şi desen
dupa natura (din 1 8%). Între premiantii din
1899 s-a numarat şi elevul Pârvan Vasile de la
liceul din Bârlad, viitorul autor al Getlcll.
Vasiliu George a mai participat (împreuna cu
fratele sliu Ioan) la acelaşi concurs, în 1902, dar
fltra succes.
1899-1903. Liceul - ,,aceasta datorie
intelectuala a tineretii". Il începe cu o
repeten(ie. Trece clasa a V-a dupa un an de
pregatire în particular. În clasa a VI-a manifesta
un uşorreviriment Cu excep(ia(iaraşi1)aelinei,
la care e corigent, clasa a VD-a decurge normal.
Generalizarea ,,Profesori pedan�...", din poemul
Liceu, e nedreapta. I-au fost profesori: Panaite
Topliceanu ( om distins şi excelent latinisf'),
"
Lascar Veniarnin ( suflet democraf', socialist
" "
www.cimec.ro
apoi liberal, autor cu o ,ogica puternica"), G.
Ibraileanu, Dimitrie Nanu, D. D. Patraşcanu.
Deloc blazati, unii dintre colegi s-au remarcat
ulterior în viaţa politica, juridica şi
administrativa: Dr. H. Aroneanu (fruntaş
socialist), CristeCristovcanu (senator şi prefect
al judeţului Bacau), Mircea Cancicov (ministru
de finanţe). Altii au fllcut figura onorabila în
pedagogie (Gr. Tabacaru) şi literatura (Eugen
Ciuchi, colaborator asiduu al "Convorbirilor
literare").
1903 19 septembrie. Intra în posesia
Certificatului de absoMre a studiilor Hceale,
care, în anul menţionat, un an de reforma,
echivala cu diploma de bacalaureat. Media
generala anuala: 6,43.
29/30 septembrie. Moare, la Bogdaneşti
de Jos, în casa fiicei sale Maria, Eliza Mustea,
matuşa poetului, autoarea volumelor: Venuri
(Focşani, i890), Spieen. Versuri (Bucureşti,
i893), Pagini triste. Poezii (Bucureşti, 1 899)
şi, postum, Parerile mele. Versuri şi proza
(Tipografia M. S. Niculescu, Bucureşti, 1906).
Proza e, de fapt, publicistica: opinii, atitudini.
7 octombrie. Se înscrie la Facultatea de
Drept din Bucureşti. Opţiunea pentru Drept era
(ca şi azi) curenta în epoca, un fenomen
sociologic: acum, majoritatea fiilor de
comersanţi" sunt îndrumati spre avocatura, o
" un cult faţă de poezia lui Petica şi izbutise a
meserie cautata, profitabila. Pentru el - o
opţiune contra însuşirilor proprii. La fel de
surprinzatoare, alegerea Capitalei (în locul
Iaşului) a fost fllcuta din motive economice: va
sta la aceeaşi gazdA cu sora sa, maritata acolo.
noiembrie. Plictisit de monotonia
"
studiului", încearca sa-şi faca intrarea, fllra
recomandari, în viaţa literara. Bate mai întâi
la uşa redactiei revistei <<Românul literar>>" a
proteicului, excentricului şi pagubosului
Caion (Constantin A. Ionescu, mai tânar decât
el cu un an). Viziteaza, apoi, pe Macedonski,
care, din prima zi , îl introduce la Cafeul
Imperial (Kubler), unde cunoaşte mai multi
poeti şi artişti din grupul simboliştilor.
1903-1904. Publica în Vieaţa nouli" şi
" "
,,Margaritarul" (ambele din Bucureşti) şi în
,,Arta" (Iaşi) i 9 poeme, scmnateG. Bacovia O
frecvenţă similarA a apariţiilor va mai avea doar
în i914 ( i6 poeme). !ii afunl de cei în care scoate
volume, aceştia sunt anii slii cei mai productivi.
Pseudonimul Bacovia" e ales din cauza
"
inflaţiei numelui de Vasiliu în Bacau şi în
Moldova, dar şi pentru ca se potrivea cu
înclinaţiile sale bahice. Misterios pentru unii,
,.Bacovia" are, iniţial, pentru el, o nota de
amuzament juvenil. Elevul Vasiliu D. George
reţinuse, înca din gimnaziu, ca numele de
Bacau vine de la Bacovia, calea zeului
BACOVIA 125 •
vinurilor", numit la romani Bacchus. Aceasta
explica�e se gasea atunci în mai multe car(i.
1906 februarie. Constantin, fratele cel
mic ( 18 ani), debuteaza cu o povestire despre o
furtuna în ,,Revista idealista" (Mogoşeşti).
1907 27 Iunie. E exmatriculat din
facultate, fiind respins de trei ori la acelaşi
examen: Drept constituţional şi administrativ.
1 decembrie. Cere",cu profund respecf',
sli fie înscris în anul II la Facultatea de Drept
din Iaşi. Consiliul acesteia îi aproba cererea
sub condiţia de a urma cursurile la care n-a
"
trecut examene". Reia curând boema,
întovaraşindu-se cu faimoşii Eustratie ( Strat")
"
Calognomu şi A. Agapus, poeţi cu vâna
retorica, filosofarzi şi virulenti.
1909-1910. Primii ani albi", în care nu
"
publica nimic. Pâna la sfarşitul vieţii, totalul
acestora va li de 24!
1910 29 octombrie. Într-un articol din
Opinia" (laşi), Evandru (!. M. Raşcu) îl
"
defineşte drept Un cântlireţ al toamnei.
Rezistentîn critica, acest titlu"îi fusese acordat
"
anterior, de prieteni, şi lui Ion Paun-Pincio
(m. l 896). Fapt notabil, cu doua excepţii
(Macedonski şi Ovid Densusianu), cei care
scriu despre Bacovia la începutul carierei sale
sunt tineri: Caion (n. l 882), L M. Raşcu (n. l890),
!. Ludo (n. l 894), Ion Vinea ( 1 895), Adrian
Maniu (n. l 89 1 ), B. Fundoianu (n.i896).
1911 1 octombrie. Publica, în Versuri şi
proza" (laşi), sub pseudonimul G. Andoni,
poemul Plumb, al treilea într-un grupaj din
care mai illceau parte Flnls şi Gris.
1 noiembrie. Publica, în aceeaşi revista,
poemul Th al muriL-, dedicat memoriei lui
Ştefan Petica (m. l 904). Bacovia - afirma un
"
coleg de-al sliu de liceu şi de facultate - avea
compune melodii pe vioara, adecvate
versurilor. DovadA ca le ştia par coeur, citeaza
din ele şi mai târziu, în Dlvagliri udle.
5 noiembrie. Dupa doua respingeri, în
sesiunile de iarna şi vara, trece examenul de
licenţă cu patru bile roşii", adica la limita de
"
jos, date de profesorii D. Alexandrescu, A. C.
de ani, doua luni şi o zi.
18 noiembrie. Îşi scoate Cartea de
avocat la Colegiul din Bacau. Documentul îi
conferea o anume demnitate, la care era totuşi
sensibil. Deşi nu şi-a practicat meseria, şi-a fllcut
carti de vizita pe care o mentioneaza.
1 9 1 2- 1 9 1 5. Slujbe de birou", cu
"
retribuţii dupa buget", mici, facute
contrecoeur. Absenţe de la propam, concedii
medicale pe motive fictive. "Intre boema şi
birocraţie sunt incompatibilitllţi radicale ca între
viaţă şi moarte". (Emil Tardieu)
1912 martie. Dupa mai bine de patru ani
de absenţă se reîntoarce în Bucureşti. Exaltare
controlata: ,)ti vine sli râzi ... cu toate ca îţi vine
sa râzi ... Capitala". Frecventeaza Terasa
Oteteleşcanu, ataşându-se de cei de la masa
25

eclcctica, ci şi dificulta1i de a gasi o formula
publicistica de interes mai larg, care sa aduca
cititori. O şansa, calitatea de codirectorîi ridica
moralul şi-1 mobilizeaza la scris. Transfigurata,
experienţa de la ,,Ateneul cultural" se regaseşte
în lucrarea postuma lmpresU de roman.
aprilie-mai-iunie-iulie-septembrie.
Colaboreaza cu poezii la ,,Ateneul cultural".
iulie-august-noiembrie-decembrie. Da,
în aceeaşi revista, primele fragmente din
romanul" Cântec târziu/Dintr-un text
" de vizita, echivalenta cu un anunt matrimonial:
comun.
septembrie. Grigore Tabacaru publica, în
,,Ateneul literar", articolul Bacovia, un portret
sugestiv, bazat pe amintiri comune (cei doi erau
veri şi apropiali ca vârsta) şi, totodata, un gest
de protec�e în faţa incomprehensiunilor de tot
soiul, provinciale.
E inclus de Ion Pillat şi Perpessicius în
primul volum din Antologia poeţilor de azi,
alaturi de alte 34 de nume, printre care Tudor
Alghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Aron Cotruş,
NichiforCrainic, B. Fundoianu, Octavian Goga,
D. !acobescu, Emil !sac.
1926 Funclioneaza ca profesor de desen
la şcoala Comerciala şi la şcoala Normala de
Baieti din Bacau. El ne recomanda - îşi
" la Eugen Lovinescu, staruind sa intervina
aminteşte unul dintre elevi - sa schiţ.am un
buton, un şoşon ele.", adaugând de fiecare data
",inia se trage subţire, subţire... " Era una din
puţinele sale indicaţii. Restul timpului tacca şi
privea pe geam.
Premiat de Societatea Scriitorilor Români
pentru Plumb, edilia a Il-a, cu 10.000 lei.
Apare, în editura proprie", la Bacau
"
(Tipografia Minerva"), volumul Scântel
" simplificând-o, teoria audiţiei colorate",
galbene, mediocru ca înflllişare.
Apare, îngrijit de Agatha Grigorescu, la
Bucureşti (Tipografia Pavel Suru) volumul de
poeme în proza Buca.ţl de noapte, pre�os
breviar de ironie şi sentimentalitate".
"
(Perpessicius) Esingurul an, din întrega sa cariera
literara, în care are o dubla prezenţa editoriala.
Pictorul Tache Soroceanu expune, la
Salonul Oficial din Palatul Ateneului, tabloul
Un poet al toamnei", fllc�t la Bacau, pentru
"
care va primi Premiul !. In el, Bacovia are
atitudinea unui sfânt carturar. A fost reprodus
de mai multeori: în Gândirea", Viaţa literara",
"
Gazeta literara", ,,Ateneu".
" apasarea materiei". El observa, de asemenea,
" ca tristeţea sa ia uneori accente de
1927 mal. Acorda primul sau interviu.
Avea 46 de ani şi trei car1i publicate. Cel care
i-1 ia e Ion Valerian, redactorul revistei Viaţa
literara".
" la Universitatea ,,Al. !. Cuza" din laşi, scrie
22 mal. Eugen Lovinescu citeşte în
cenaclu versuri de Carnii Baltazar şi George
Bacovia. Cu un an înainte (la 14 martie 1 926)
citise versuri a la maniere de- Bacovia, de
Ion Cioranescu.
1928 martle-apriHe. Publica, în revista
Caminul nostru" din Bacau, articolul
" "
Alexandru Macedonskl, cu scurte note
memorialistice.
CRONOLOGIE
28 Iunie. Se însoara, la Bucureşti, cu
Agatha Grigorescu, profesoara şi poeta,
autoarea volumului Muguri cenuşii (1923),
pe care o cunoscuse cu 12 ani în urma. El are
47 de ani neîmplinili, ea- 33. Pentru a elimina
orice dubiu, cei doi tiparesc urmatoarea carte
,,Agatha Grigorescu! George Vasiliu-Bacovia/
casatoriţi/ Str. Nege! 33". În acelaşi an se
casatore.;te şi Ioan (Eugen) cu Florica Cuţitoiu,
profesoara de franceza.
30 octombrie. Liviu Rebreanu noteaza
în Jurnal: ,,D-na Bacovia vine sa-mi spuie ca
soţul ci e grav bolnav, cânta, 1ipa, scandalizeaza
lumea şi trebuie sa-I interneze ( ... ) la Colentina,
în obscrva�a d-rului Marinescu".
E inclus, cu Nocturnll (Fug riltăcind in
noaptea cetilţii), în Antologia poeziei
româneşti (în limba rusa), de V. L. Laşkov
(Tipografia Eparhiala Cartea Româneasca",
"
Chişinau).
1929 7 aprilie. Trece, în zi de cenaclu, pe
pentru tiparirea volumului PoeziU Plumb -
Scântel galbene, aflat la Editura ,,Ancora" S.
Benvenisti et Co., unde criticul avea influenţa.
Cules pejumatate", volumul va aparea indata
"
dupa aceasta, în 3.000 de exemplare, cu
dedicaţia Doamnei mele Agatha".
" "
13-27 apriUe. Acorda un nou interviu,
mai substanţial, lui !. Valerian, în care face,
"
glasul culorilor", cât şi unele declaratii
"
surprinzatoare, ca aceasta: ,,Aş dori sa fiu
anarhist în domeniul esteticii, caci altfel te
zbuciumi în zadar". Tot acum începe, în Viaţa
"
literara", publicarea de fiagmenle din Cântec
târziu, serial" care va continua şi în anii
"
urmatori (pâna în 1933).
mal-Iunie. Publica fiagmenle din acelaşi
,,roman" în Curentul literar şi artistic".
"
13 Iunie. Volumul Poezii e recenza� în
Vremea", de Constantin Noica Pentru aceasta,
" "
Bacovia e poetul care a sim�tcel mai puternic
"
"
universalitate".
luUe-august. Profesorul Octav Botez, de
despre Bacovia în Viaţa Româneasca", revista
"
inchisa pentru el pâna atunci.
noiembrie-decembrie. Devine
directorul revistei Orizonturi noi", serie noua,
"
de la nr. 6-7, numar consacra� în mare parte,
memoriei lui Al. Macedonski, a doua ini1iativll
în epoca (dupa cea a revistei crai ovene
Flamura") de reconsiderare a acestuia.
"
Contribulia sa: articolul Un poet al frumosului:
www.cimec.ro
Alex. Macedonskl, în care cere pentru el ,,mai
multa dreptate" şi poemul Voblscum/ Cu voi...
(Mai bine singura/ee şi uitat).
1930 15 Ianuarie. E încadra� alaturi de
alţi 23 de bugetari", ca redactor şi bibliotecar
"
suplimentar la Direclia Educa�ei Poporului de
pe lânga Ministerul Muncii, Sanatatii şi
Ocrotirilor Sociale, aflata sub conducerea lui
Liviu Rebreanu. Norma lunara de patru articole
şi obliga�a de fi prezent la sediul instituţiei de
doua ori pe saptamâna: marţea şi vinerea. A
scris doar poemul Imn (Crengi subţiri cuflori
albe . . . ), publicat în Viaţa literara" ( 1 6-30
"
martie) şi reluat (împreuna cu partea a II-a) în
"
Orizonturi noi" (aprilie-mai). Spre sfârşitul
anului cere un concediu mai lung". O sinecura,
"
slujba aceasta dureaza pâna la prima reducere
de personal, când, odata cu el, vor fi scoşi din
schema Carnii Petrescu şi Perpessicius.
14 martie. Maria Tufescu e aleasa în
primul Consiliu Municipal al Bacaului, care
se va constitui la 28 iulie.
2 mal. Moare, în urma unui atac de cord,
Anna Vasiliu, sora poetului. Aceasta fusese
casatorita cu Costache Groapa, profesor de
ştiinţele naturii din Roman, de care divorţase,
cu aproape un deceniu înainte.
l u n i e-lu l i e-a ugu st-septe m b rle.
Colaborator la Revista scriitoarelor ş i
scriitorilor români", unde Agatha fllcea din
când în când figura de cronicar literar.
Apare volumul Cu voi.-, într-un tiraj de
3.000 de exemplare.
Se întoam: la Bacau, împreunacuAgatha,
care, dupa examenul de capacitate, a ales
caledra de româna de la şcoala Normala de Fete
din oraş.
5 octombrie. George Calinescu publica,
în Vremea", articolul (demitizant)G. Bacovia.
"
Contrazicându-1, fllra a-1 numi direct, pe Eugen
Lovinescu, criticul distinge în poezia lui
Bacovia o continua conştiinţA stilistica",
"
adaugând imediat: e drept, foarte naiva".
1931 17 februarie. Moare Zoe Vasiliu,
mama poetului, femeie ciudata, taciturna şi
singuratica. Nu mergea în vizite, nici chiar la
rude, şi n-avea prietene. Vara-spuneun nepot
"
de-la ei - statea în paravanul (veranda) din
fimdul casei, fuma şi citea; iarna-în sufiagerie,
fllcând aceleaşi lucruri."
septembrie. E invitat de N.Anghel (varul
lui DimitriAnghel), poet şi (mai ales în tinereţe)
publicist, la Scorjeni-Bacau, pentru a asista la
culesul viei. Cu aceasta ocazie, preotul N.
Munteanu-Muntmarg, corespondent al
ziarului Curentul Bacaului", improvizeaza un
interviu cu Bacovia, aparut în ziua de 13 ale
lunii respective.
BACOVIA - 1 25
8 noiembrie. Se naşte, la Bacau, Gabriel
(alintat Brie!") Bacovia, crescut în cultul
"
tatalui, muzeograf, dupa moartea acestuia, în
casa parinteasca, mobilizator al sincerilor
"
bacovieni". A publica� ocazional, mici poeme
(pastişe) şi a tiparit, în editura proprie
(,,Bacoviana"), cu grele sacrificii materiale, dar
într-o fonna precara, ultimul volum din
Memoriile" Agathei Grigorescu-Bacovia:
"
George Bacovia. Posteritatea poetului. (Mort
la Caminul de Batrâni din oraşul natal, la 24
ianuarie 1999)
1932 24 martie. Regele Carol al II-lea
(care îi ştia situa�a) îi acorda ,,Meritul cultural"
pentru Litere şi Opere literare", medalie clasa
"
aii-a
l3 septembrie. E prezen� alaturi de tiaţi,
surori şi un nepo� la Tribunalul Bacau, pentru
semnarea actelor de vânzare a casei parinteşti.
19 decembrie. Societatea Scriitorilor
Români îi acorda, de la 1 ianuarie 1933, o
pensie de 1 .000 de lei, marita (în 1935) la 2.000
şi (în 1940) la 1 5.000. Pe aceeaşi lista sunt
trecuţi Panait Muşoiu, Artur Enaşescu şi
vaduvele unor scriitori.
E inclus cu trei poeme: ToamnA (Ri!sunil
În margini de târg), Amurg (Ca lacrimi mari
de sânge), Pastel (Buciumil toamna), în
antologia Rumiinische Dlchter, de Frânyo
Zoltân (Genius-Verlag, Timişoara).
1933 sfârşit de februarie. Participa la
Seminarul de istorie a literaturii române (prin
care au trecut cei mai importanţi scriitori
interbelici) condus de profesorul D. Caracostea,
în care face observa�a (în acord cu ceea ce
gândea în Cântec târziu) ca ,,Întârziem într-o
epoca. ce ar trebui sa sfârşeasca mai repede:
decadenta şi agonie cam prea lunga". I se da un
onorariu de 5.000 lei, adica, atunci, echivalentul
a cinci pensii.
octombrie. Dupamai multe luni în care a
stat doar cu Brie! la Bacau, se muta în casa
noua de pe strada Frasinetului din Bucureşti
(actuala casa memoriala), construita peste vara
cu banii din moştenire şi cu bani împrumuta1i
de Agatha (la fel au procedat atunci şi allii) de
la Casa Corpului Didactic.
1934 19 februarie. The Central European
Times Publ. Co. Ltd., care luase nota de
existenţa sa dintr-o conferinta a lui Lucian
Blaga, îi trimite spre completare un chestionar
pentru Who's Who In Central and East­
Europe(editatdeR P. D. Stephen Taylor.) Date
tardiv, raspunsurile n-au mai aparut
27
BACOVIA - 125
aprilie. Iese volumul Poezii, contractat
pentru Fundatia pentru Literatura şi Arta
,,Regele Carol II": edi�e şi prefata de Adrian
Maniu, cu un portret de Anestin. Tiraj: 2.000
de exemplare. Îngrijitorul e atacat în presa
pentru trunchieri şi erori de tipar. Sursa
nemultumirilor pare sa fi fostAgatha.
1 se acorda Premiul Na�onal de Poezie
ex-aequo, luat anterior de autori sub valoarea
sa şi a celuilalt premiant (Tudor Arghezi), unii
uita� azi.
1935 1 iulie. Vede pentru prima data
marea. (A doua oara va fi în 1937) ,,A fost ca
niciodata."
27 noiembrie. Prin Decret Regal i se
confera ,,Meritul cultural" pentru Litere şi
" împreuna cu Brie!, .se refugiase la o matuşa
Opere literare" (în grad de) Cavaler ci. a II-a"
" de-a sa din Pucioasa, judetul Dâmbovita, de
(iaraşi a II-a').
1936 august. Vacanta la Buşteni, cu
deplasari la Zamora, unde avea o casa fratele
sau, Ioan (Eugen). Din cauza dipsomaniei, face
impresie penibila unora dintre colegii de
breasla. În ziua de 16 ale acestei luni, criticul
Octav Şulu�u notcaza(o mai fllcuse şi alta data)
în jurnalul sau: G. Bacovia bea, bea ... E
" 1945 1 septembrie. E reactivatşi ,,angajat
decrepit în ultimul hal. Si totuşu bea, bea. .. "
septembrie. E prezent, pentru prima şi
ultima oara, în Revista Fundaţiei Regale, cu
poemele Dles lrae şi Regret.
Apare volumul Comedii in food, la Editura
"
Universala" Alcalay (Biblioteca pentru to�).
1937-1944. Ani de penumbra, în care
chiar faptul ca traieşte pare incert Nu publica
nimic, totuşi bibliografia despre el creşte în
acest interval cu vreo 15 articole, dintre care
cateva remarcabile; cele semnate de Eugen
Horia Coşeriu (G. Bacovia, în ,,Jurnalul literar",
14 mai 1939), Al. Piru (M. Rolllnat şi G.
Bacovia, loc. cit., 2 iulie 1939), Mihai Beniuc
(Bacovia, în "tara noua", 1 2 noiembrie 1939),
Dinu Pillat (Pe marginea unei poezii a lui
Bacovia, în ,,Preocupari literare", noiembrie
1942). E inclus, cu Lacustra", în Poezia
" proletari şi am fost supuşi, ca şi ei, aceloraşi
româneasca de la origini pâna in zilele
noastre (2 voi.), o antologie Gheorghe Cardaş
(Editura Tiparul Universitar). Apoi, Maria
Holban îi traduce în limba franceza cinci poezii:
Amurg de lama, FanfarA, Lacustra, Moina,
Plumb, care apare în Viata Româneasca",
" "
august, 1938. Dar împlinirea vârstei de 60 de
ani, în 1941, trece aproape neobservata (doar
doua note semnate de Dan Petraşincu şi Mihai
Niculescu). O uşoara creştere de interes se
observa dupa interviul dat lui Vasile Neica (De
vorba cu Bacovia, în Vremea", 6 iulie 1943).
" "
1939 6 martie. Moare, la Bucureşti (dar
va fi inhumat la Hemeiuşi-Bacau) Grigore
Tabacaru, pedagog zelos, care era legat de
"
şcoala nu prin considera�i de cariera, nici prin
dorinta, aşa de raspândita astazi, de a parveni,
ci printr-un sincer, calduros şi statornic
devotamenf'. (N. Iorga)
28
CRONOLOGIE
1944. Copleşit de cruzimea
"
spectacolului" produs de bombardamentele
americane, din aprilie şi din iulie, asupra
Bucureştilor (inclusiv a cartierului în care
locuia), refuza sa intre în adaposturi. Odata ­
" "
i-a povestitAgathei, care relateaza întâmplarea
- alarma 1-a surprins la Observator. A stat sub
un pom, rezemat de gardul parcului, şi de acolo
a vazut toata grozavia bombardarii fabricii de
chibrituri de la Filarct, în plina amiaza". Agatha,
unde se va întoarce în septembrie.
Apare volumul de Opere (3.000 de
exemplare), în seria Editii definitive" a
"
Fundatiei pentru Literatura şi Arta.
Comentându-1, Tudor Vianu pune, între altele,
problema adevaratei cronologii în scrisul lui
Bacovia. (RFR, nr.7)
prin contract de munca" bibliotecar la
Departamentul Minelor şi Petrolului, cu
program zilnic, între 9 şi 13. Departamentul ­
scrie un reporter - n-avea însa biblioteca, aşa
ca a fost pus la dispozi�a ,,agita�ei vizuale",
pentruascrie p!llcardeşi lozinci". (Aurel l.eon)
"
1946 21 septembrie. Vechi (adica de la
începutul anilor '30) şi constant admirator,
Eugen Jebeleanu da un impuls pentru
sarbatorirea a 65 de ani de viata ai poetului,
publicând un interviu (De vorbA cu Bacovia)
şi un articol (Un cântllreţ al poporului)în Veac
"
nou", iar soţia sa, Florica Cordescu, câteva
desene. În interviu, Bacovia îşi marturiseşte
afinitatile cu proletarii: M-au interesat
"
întotdeauna nazuintele şi luptele lor. De altfel,
nu-i aşa, şi noi poe�i suntem pâna la urma nişte
legi de arama".
31 octombrie, ora 6 p.m. Sarbatorit de
Ministerul Artelor, în prezenta unor oameni
politici şi a unor scriitori. Numele sau e folosit
ca argument împotriva celor ce sustineau ideea
de criza a culturii".
28 noiembrie. E înştiinţat ca a fost numit,
de la 1 ale lunii, consilier cultural" la
"
Departamentul Artelor.
Apare, la Editura Casa şcoalelor şi a
Culturii Poporului, volumul Stanţe burgheze
(adica stante de burg"), cu un portret şi şase
planşe de Florica Cordescu. În portret, poetul
priveşte în sus (ceea ce nu-i era în obişnuinta),
sigur, semn al acceptarii prezentului şi al
încrederii sale în viitor. Volumul a fost scos -se
men�oneaza - cu prilejul aniversarii (sic!) a
"
65 de ani de viata şi 50 de ani de activitate
poetica a maestrului G. Bacovia".
www.cimec.ro
1947 15 iuUe. Pleaca la Caminul de la
Valenii de Munte, cu familia, la odihna, dupa
ce, în ziua precedenta, platise la SSR suma de
4.500.000 lei (era infla�e, la fel de mare ca azi)
contribu�a la masa" (3 persoane).
21 iuUe. Îşi întrerupe sejurul. E sarbatorit
,,acasa", la Bacau, în sala Teatrului: conferinta
despre opera sa, recitari, cântece (pe muzica lui
1. Fazlâ, compozitor local), balet, ova�i ("sa
traiasca poetul!", Sa traiasca poetul!").
"
Viziteaza, pentru ultima oara, liceul, gradina
publica.
14 septembrie. Face parte, pentru prima
data în viata, dintr-un prezidiu, alaturi de K.
Zambaccian şi generalul ConstantinArgeşanu.
1948 18 1ulie. Revista Flacara" anunta,
"
la rubrica ,,şantier", ca poetul îşi propune sa
"
scrie un roman realist în care va reda aspecte
din viata de provincie" şi ca a terminat un
" "
volum de Stante şi verseturi".
1949-1955. Deşi nu e interzis, e
marginalizat. Perioada le!:Jla. Vegeteaza în
foburg", creşte porumbei. !şi aminteşte rar ca
"
e poet.
1950. Prin Decizia nr. 9325311950 a
Comitetului Provizoriu Bucureşti, data în baza
Decretului nr.432/1949, se rectifica actul de
naştere al poetului, în sensul ca ,,acesta se va
numi Gheorghe Vasiliu Bacovia".
1952 26 ianuarie. Moare, la Bucureşti,
în vârsta de 64 de ani, Constantin Vasiliu­
Langa, fratele cel mic, care i-a fost sprijin în
dese rânduri. La înmormântare, Bacovia a plâns
în hohote, cum n-a mai fost vazut vreodata.
1953 12 august. Încheie un contract cu
Editura de Stat pentru Literatura şi Arta pentru
un volum de poezii. Întâmpina însa opozi�a
categorica a lui A. Toma, care ar fi declarat:
Cât timp voi trai, paharul cu otravA al poeziei
"
lui Bacovia nu va ajunge la buzele cititorilor".
(A. Toma moare în anul urmator.)
Înregistreaza versuri pentru Radio.
1955 18 februarie. Sub semnatura Ştefan
Druia, Contemporanul" publica interviul
"
intitulat Sa se ridice gânditorii tuturor
"
popoarelor împotriva armelor atomice!", cu
pasaje ce par autentice, în care poetul evoca
sadismul" razboaielor.
"
1 decembrie. Iseacordao pensiespeciala
(au luat-<:lşi altii înainteasa)",pensiedeonoare".
1956 6 Ianuarie. Publica, în Gazeta
"
literara" (care-I ocolise în cei doi ani de la
înfiinţare), articolul RlspiAtlre generoasA,
desigur o comanda" dar, în fond, onest.
"
martie-decembrie. Publica versuri noi
în Tânarul scriitor", Steaua", Scrisul
" " "
banaţean", ,,Flacara", Scânteia".
"
Intra pe fllgaşul ,,reconsiderarilor". Scriu
despreei:A. E. Baconsky, GeorgetaHorodinca,
Ion Vitner, George Munteanu, Marin Bucur,
Emil Manu, Petre Pascu, Teodor Vârgolici.
E descoperit de compozitori. Dupa
exemplul lui MihaiiJora(care fllcuse acest lucru
inca din 1939), scriu lieduri pe versurile sale
Paul Jelescu, Zeno Vancea, Gh. Dumitrescu,
Felicia Donceanu, Bogdan Moroianu, Doru
Popovici (ultimul, o suita).
Apare, la ESPLA, volumul Poezii, cu
prefata de Eugen Jebeleanu. Lipsesc din cuprins
Stanţele burgheze (probabil dintr-o
neintelegere asupra titlului), care vor ti
introduse în urmatoarea editie (din 1957),
,,revazuta şi adaugita de autor''.
1 4 decembrie. Atinge apogeul
satisfac�ilor personale. E luat de acasa şi adus,
cu o maşina mare, eleganta, comoda", în
castelul Nababilor'' (casa cu cei doi lei de piatra
"
de pe Calea Victoriei, fosta proprietate a lui
Gheorghe Gr. Cantacuzino, poreclit Nababul"
"
pentru a fi sarbatorit cu prilejul împlinirii a 75
de ani. Întâmpinat, la sosire, de Maria Banuş,
Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Cicerone
Theodorescu (care publicase cu o luna înainte,
în Flacara", un pseudointerviu). Lânga
"
Bacovia e aşezat Tudor Arghezi, cei doi
aprinzându-şi, la un moment dat, �garile unul
de la altul. Dupa primirea Ordinului Muncii
clasa I (acordat în septemţnie), poetul citeşte
un cuvânt de multumire. Intreaga festivitate,
numita de el ,,nunta cu garoafe albe", a fost
fiimata.
1957 22 mal ora 8,20. Toropit de boala,
descama� cu vederea alterata, moare, în casa
de la Bucureşti, din cauza unui ,,neoplasm
vezica!". Peste doua zile, vineri, 24, e inhumat,
fllra slujba religioasa (fapt care, pe unii, i-a
oripilat), la Cimitirul Bellu. Presa a insistat pe
fericirea" lui de ultima ora, declarata în Cogito.
"
Constantin CĂLIN
 POESIS

" Multimea anonima se va avea în vedere"

(George BACOVIA)

Doamnele fllţiş cu (b) ovarele,

Domnii pardon cu analele
Caţavencii, hat, cu bericile
Vadanele, pardon, cu ibricele,
Amantii, ma rog, cu metresele,
Rahatul cu iarmaroacele,
Turcimea cu fesele,
Luxul, totuşi, cu floacele
Poem habitual Ah, liberalii şi ah
porcaria cu interesele,
lui George Bacovia Politichia cu moacele.
Cleiul cu grecoteiul
şi Biblia cu Mateiul.
cu tot atâtea cuvinte
câte a folosit Bacovia Amantele vechi cu belciugile
în poeziile sale - şi vai, calicimea cu slugile!
cu tot atâtea poate muri
orice muritor Toţi sunt cu toţi:
o lume de nimeni
Dar nemuritorul Bacovia şi de coioţi.
mai are multe de spus
aşa ca dupa ce s-a dus Ovidiu GENARU
s-a întors

aerul blond - ziua de primavara -

îmi aminteşte ca l-am vazut
pe Bacovia cântând la vioara
la Bacau
� .
....
frumoasa viaţă a mea \. �....
- ..� ·
de licean când s-a întâmplat
\ . · .•
într-un an sa-I vad � �':"�-
"" .. .
pe Bacovia \

• • •

bate simetric clopotul

haul rastoarna ecoul
şi sunetul înlanţuit
anunta povara destinului Adaos la haos!
pe strazi fara capat
merg îmbratişaţi lui George Bacovia
copiii - soldaţi îndureraţi -
razboi pretutindeni . . . iarta-! pe cel ce prea târziu
a pornit în pas alert
<
adânc se strivesc incert cautând ritmul tau - >
metereze între ele ­ era toamna! ploua! se destrama universul 8
liniştea n-are ragaz ,::1
sa ne-aştepte la capul de pod acum mersul meu agate

ma-ntorc şi ascult
seamana cu ritmul rugaciunii
la întoarcerea haosului L-------��_j �
i
cântecul apei - sunetul înlanţuit (adaos la haos spunea poetul!)
ecoul ambiguu s-aude
• • •
ai murit/ n-ai murit!

adaos la haos
Ion HURJUI
în sufletul meu
Strada George BACOVIA
tulbura apele
Dumnezeu ratacind
Gabriel cu mâinile pâna la cot
mânjite de singuratate
nimic nici colind
îmi spune ca-l picteaza
nici har din cer -
pe Bacovia
toate acestea-s duse
plapânda icoana
venind/ revenind!
înger ciuruit de toamna
cu sângele îngroşat de tristeţe
e haos - mişcarea-i
şi-n minei noru-i acum
cazarma înnebunita de teama
apoi venea cu o lacrima ascuţita
o punte-n înalt
sa ne mai cizelam poezia
pe la inima infrigurata
sunt opera treaza
şi ne cade roua din surâs
a unui depozitar de semne
în seara amaruie
din toate partile încolţi! -
undeva în piept
bolid strabatând cerul negru!
ne mai ticaia o duminica
şi ne aşezam pe un capat
risipit în zodia moarta
de viaţă
am uitat ca exist
cu pielea spalata de cuvinte.
eratele cad una dupa alta
pe cap de locuitor - zile numarate
Petru SCUfELNICU
halta unor file de jurnal bacovian
adaos la haos muritorului
şi încercarea ritmului rugaciunii
de a se risipi pretutindeni pentru noi

Ion HURJUI
29

www.cimec.ro
 POESIS

Sub greu de stea

Despre şansa când râul va-nceta sa curga când trecere nu va mai fi
paunii serii de-or mai râde sperând ca mâine vor trai
atunci pc cer în locul lunii umarul tau 1-oi rasari
Ce şansa are
şi-n loc ca graiul meu sa plânga plânset în locu-i va grai
taranul la oraş?
Ce şansa, ce soluţie
rostogolind averi în pulberi din pulbere facând avere
are un vers
lumina rasarind din rana o rana de lumina cere
sa nu repete alt vers?
iar când parelnica iubire îţi va parea iubire iara
şi-o primavara
Dulap de aur aidoma alteia sa para?
tu nopţi de nopţi visa-vei viata-mi vazând cum via\3-ţi dă în seara
Ce şansa morii de vânt?
şi somnu-ţi nu-ţi va fi odihna odihna-n somn nu vei gasi
Ce e pamânt? Ce nu e pamânt?
într-o buna zi în rana râului pierdut pierduta rana tu vei fi
o sa ma-mbrac în zale nu vei iubi pe nimeni altul cum nimeni nu te va iubi
Când luna rasare
o sa-mi iau armele umarul tau în locul lunii nu-l poate nimeni rasari
inseamna ca moare
la brâu îmi voi înfige
se duce din lume
şapca de tabla sub centura sub dala vieţii grea povara sub cerul greu sub greu de stea
un sunet anume.
şi-o sa plec ma-ntreb a câta câta oara cine-ai fost tu iubita mea
sa dau o raita prin cetate din vieţile ce le-am trecut din cele multe petrecute
Ce şansa mai are
cine sa fii de m-ai durut prin rani ce inca nu-s fllcute
o dragoste,
cu pieptul decorat de
iubirea,
câteva saruturi
când taranul, poezia,
voi defila pe strazile centrale
primavara,
printre mâncatorii de evenimente
vântuţ şi moara de vânt,
printre acei ce-n buzunare
pamântul ce nu e pamânt,
îşi cara frunzele de !auri
o luna şi-un soare,
un om care moare, ... Cal aşteptând
"se schimba lumea adio plictiseala
chemaţi vraciul iata
când viata se scurge
un calareţ pedestru" prin toate mahalalele
ca plumbu-n picioare? eu am trecut calare şi le-am
în spate voi cara lasat sudoarea şi strigatul paunului
Totul aparţine închipuirii!
o carte
ca pe-un dulap de aur în urma mea blestemele
Ce şansa are moartea s-au adunat în şanţuri
în fata nemuririi?
cu paşii rari voi reuşi sa nu
ating asfaltul femeile erau frumoase
oameni de seama nu voi saluta
de altfel cu nimeni n-o sa beau vreo sfadă barbaţii, creatorii lor
au despicat pamântul
sa curga catre mare
catre apus sub podul negru
prin râuri
unde dormeam de mult odata
amintirea mea
aliniat
cu alte lemne din sterul meu
deasupra marii zbor
unde deşteptator aveam
şi ea pute
ţignalul sergentului de stradă a sudoare
în locul ce pastreaza şi forma şi caldura mea
şi chicoteşte din paunul valurilor
voi aşeza întru cinstire
întreaga medievala mea chemarea asta, hei hei ohei!
avere cântând n-o pot rabda
ca-n vremuri de cenuşa
imnul tânarului Sorin Postelnicu: singurul ce ma va aştepta
Nu te duce via(il-n ape! (pâna la urma urmelor)
va fi scheletul
"mai ramâi şi-n noaptea asta pustiitorului meu cal
nu-ii grabi grabitul mers cu care-am colindat mahalaua
sa mi te mai cânte ţeasta pamântului
sa pot sa mai scriu un vers
nu te duce viata-n ape
Ca o carte viata
Toiagul intunericului
cu gând sa-ti gaseşti scapare zâmbim am colindat-o-ntins
când nu poate sa te scape prin noi ploua, prin noi a nins ...urmaşilor mei, alergatori de cursa lunga
nicio apa nicio mare
mai ramâi pân-dimineaţa e foarte frig frumoaso
galbeni sa zburam prin teama e foarte şi-n adins M-am retras într-un sunet
s-auzim îngeri de gheaţa ne--mpiedicarn întruna
tragând dupa mine
cum ne plâng şi cum ne cheama" e foarte frig frumoaso
desaga trecutului
dorinta renaşterii.
ma voi întoarce-acasa cetatean din sfeşnic lumânarea
în noaptea plânsa aşa tâniu ne spune de furtuna
"Nu mai sunt - am scris
sau prea devreme ce va desface scoica
pe uşa - nu mai pot
va fi de vreme cum ai spune încet încet vânând-o
eu nu voi fi copilul sa ras-platesc viitorul."
şi ma voi ghemui în colt Ca semn autentic
în unghiul drept al unei scânduri tu nu vei mai fi doica
eu fi-voi tremurândul amprenta manuşii.
voi aţipi
uimit ca-n palme şi labele picioarelor am tu fi vei tremurânda
Aşa cum bâjbâie
gauri toiagul
umarul tau e poate luna
prin care şoarecii vor trece intunericului
lumina trece iar prin palma
sunt sigur absolut convins e amintirea mea.
în care-I ţin, îl ţin întruna
ca zorii vor veni
în noapte luminând de-a valma
ca vei rosti încet aşa de-ncet ca Speranta liniştii
umarul tau e poate luna
nicio frunza sa nu cadă in spaţiul dintre
sau poate cu privirea doar vei îngâna note, dar şi acolo
seva se-ntoarce în pamânt
o în sfârşit ai devenit şi tu un om un om din pinul ce ne creşte-o casa spaima
normal adevarat prin toţi pereţii urla vânt purta-intre omoplaţi -
o în sfârşit prin ierburi urca plâns de coasa occipitalul occidentului accidental,
lancea singurataţii.
ţine... ia bani de fotograf prin u.şi închise trece trupul
şi reci sunt toate ce le-atingi Sorin POSTELNICU
dar daca... de prin icoane urla lupul
nu se va mai lumina de ziua? ... credinţei, bine strâns în chingi.
30
-

www.cimec.ro

În anul 1 970, ianuarie I l , (pc atunci)
"
Teatrul Municipal "Bacovia , prezenta
(conform afişului) spectacolul Ciavirelc
" "
plâng în o� . Autor BACOVIA, GEORGE.
Adaptarea scenica, regie, scenograf decor,
scenografcostume - Sorin Postclnicu. Lumini
- Jurjca, Francisc. Distribuţie: interpretul -
Postclnicu, Sorin; balerina - Postclnicu,
Rodica. Spectacolul cu o durata de o ora şi un
sfert, nu a fost gândit ca un recital poetic, ci ca
o înscenare dramatica a gândirii poetice,
posesia unui astru, dintre cele mai stralucitoare
- Bacovia, ca o viziune fantastica, aspra, asupra
poeziei şi prozei bacovicnc. Lucrurile se
petreceau la nici 1 3 ani de la moartea Marelui.
Şi asta într-o vreme când incitarea propusa
raspundea indiferentei conducerii de pe
atunci a teatrului (repetiţiile au avut loc numai
noaptea, iar o parte din materialele necesare
costumelor şi dccorului, au fost platile de
realizator). Dar . . . BACOVIA, TRĂIA. Şi asta
era important.
O lume ficrbând, o lume vie, renascuse
revista ATENEU". Nume de excepţie ale
"
literaturii române viitoare.
Spectacolul a avut, contrar aparenţelor,
prieteni de nadejde şi nu numai pe cei de la
revista.
"
Iar primul festival "G. BACOVIA
premiaza spectacolul ( 1971 ). La finele acestui
"
festival are loc o gala "BACOVIA , cu o aleasa
participare nationala, decorul înscmnând o
uriaşa fotografic transparenta, (autoportret
Bacovia) comandata contra unei sume de
invidiat la acea vreme, (ce timpuri, dar şi ce
prieteni avea Poetul, la Bacau) la Casa
Scântcii. Regia şi scenografia - Postelnicu,
Sorin.
Agatha Grigorescu-Bacovia, care va.ztl5e
" "
"Ciavircle , (interviu publicat cu ocazia
centcnarului Poetului, în Flacara - pentru
minte, inima şi literatura) spunea ca: " ... el
(Bacovia s.n) era atât de exigent cu
perfectarea din toate punctele de vedere a
poeziei, pâniJ la punctuaţie chia1; încât pâniJ
şi o virgulăaveapentrn el o mare insemniltate,
pentru că acea virgulil insemna o pauză
intelectualil. o quantiJ in aceasta forma
desiJvârşitiJşi cantabiliJ, care estepoezia lui..
Bacovia a asimilat cultura riJmânând el însuşi
şi aici sta puterea geniului siJu. .. şi tocmai
acest "el însuşi" a însemnat cea mai
importanta apreciere, din partea Dumneaei,
pentru tânarul - care pe atunci eram - Sorin
Postclnicu. În spectacol, Poetul ramasese el
însuşi. Extrem de important.
Într-un special dialog actor - public, prin
"
momentul teatral "Ciavircle plâng în o� ,
. . . actorul se angajează cu un sarcasm ce nu
putea ignora durerea ascunsă a dezamilgirii,
cuvântul ce nu iartă şi nu-i iartă pe
mistifica/arii destinului, inamicii potenţiali
ai Poetului şi ai Poeziei sale. Pivotând injurul
unor strofe fundamentale care ii definesc
implicarea in aceasta polemicii cu
descurajarea unei triste celebritiJţi, Sorin
Postelnicu subliniazil in interpretarea sa
modulata pe gamele unei muzica/itiJţi
inconfundabile, umorul şi furia. aşteptarea
nestiJpânitiJ şi calmul senin, de o dârziJ
resemnare ... S-ar zice cii, "citindu-1 "pe Poet,
actorul reţine, cu obstinaţie,fiorul de dincolo
de cuvinte, organizându-le pe acestea fntr-o
anumita ordinedecisiJde el i�i dupiJstarea
de graţie pe care i-o inspira impactul cu
lumea. lnvocaţia Poetului ne apare când ca
o cristalina reflexiefilozofici!, când un strigat
"Ciavirele plâng in oraş"
al străzii jignite prin ignorarea aşteptărilor
ei. Sunete oarecare şi melodii abia schiţate
evoca tumultul oraşului său, cu o
neliniştitoare concrete(e, o veselie , plutind
undeva departe. Spectacolul se termina
abnJ.pt: într-o polemică cu timpul -pare să ne
spuna, astfel, actorul - acesta are ultimul
cuvânt.. . (C.Isac -Atencu)
Ciavirele plâng în o�" a fost înregistrat
"
şi transmis de Televiziunea Româna.
Cleopatra Lorintiu: . . . actori mari,
minunaţi in creaţiile lor ce s-au vrut
interpretari de substan(iJ ale unor texte
celebre. . . Sorin Paste/nicu -creator de emo(ie
tulburată, senzuală aproape . . . (despre
recitalul ,,Amurg de toamna" de la TVR).
Acest prim spectacol a reprezentat, ceea
ce se va dovedi în continuare, în ani, începutul
unui şir întreg de reluari sub forme mereu noi,
mai arnbi�oase, mai severe, dovedind ca astru!
Bacovia devenise, în scurt rastimp, deja etern
şi aparţinea tuturor. La Timişoara, la Arad, în
Bucureşti, din nou la Bacau. Iar la Festivalul
national de poezie, de la Sighetul Marmaţiei,
într-un spectacol complex, muzica live, filmari
speciale, a carui regie o semna acelaşi Sorin
Postelnicu, Bacovia obtine un remarcabil
succes, aplauzele llicând ca durata momentului
teatral propriu-zis sa se dubleze. Şi asta în
domeniul poeziei, lucru rar şi astazi, dar pâna
atunci înca neîntâlnit. În loc de o ora,
spectacolul a durat doua !
În anul 1 984, redactia l iterara a
Televiziunii Române extrage din baza de date
un lucru surprinzator pâna şi pentru mine. Pc
locul întâi al celor ce şi-au adus contribuţia
actoriceasca în ce priveşte valorificarea operei
bacovienc este trecut numele fostului actor
Sorin Postclnicu.
. . . lubindu-1 statornic pe Bacovia
actorul Sorin Paste/nicu a propus o formula
nouă de spectacol, dupiJ mai bine de 15 ani
de la un prim - şi pe atunci răsunător succes
cu ofoarte interesantă viziune asupra poeziei
bacoviene, aducând, acum, în sprijin, o muzică
(şapte compoziţii proprii pe versurile
Poetului) ce se integrează ansamblului, iar
ansamblul putând fi corect subsumat unei
caracterizări a criticii, după care poezia lui
Bacovia este de fapt un strigat universal:
.. Aud materia plângând. . . " (G. Bobda - ,,De
ce Bacovia" - despre spectacolul de la
Timişoara).
Dupa 33 de ani, de la premiera cu
"
Ciavirele plâng în oraş", doamna Ana
www.cimec.ro
Blandiana spune (interviu acordat Andreei
Demirgian, 13. 1 1 .2003): . . . A mai existat un
actor pe care fi consider un mare recita/ar -
se numeşte Sorin Paste/nicu - am aflat ciidupiJ
'89 a plecat in Germania. OdatiJ am viJzut la
televizor un recital al lui cu versuri din
Bacovia (s.n) şi afost pentru mine un moment
al vie(ii mele: faptul cii l-am vazut pe acest
actor complet necunoscut, de la un teat1u din
Bacau recitându-1 pe Bacovia. Am spus la
toata lumea: ,,pentru Dumnezeu. puneţi-/ siJ
recite, este extraordinar!". Prin '86- '87,
orchestrele simfonice trebuiau să se
autofinanţeze. Cineva de la Bacau m-a
intrebat dacâ aş avea ceva împotrivă să se
facil un spectacol de poezie, organizat de
orchestra simfonică de acolo. Se presupunea
cii lumea va veni şi orchestra va lua banii pe
biletele vândute. Eu am zis: .. Bineinţeles, nu
e nicioproblemiJ, dar aş vrea daciis-arputea
sâ recite un anume actor - şi i-am spus
numele ". ,,A, mi-au zis, e chiar din Badlu, nu
e nicio problema"... a focul un spectacol de
poezie teribil defrumos. S-afl!cut pauziJ şi la
un moment dat ne-am dat seama cd dura mai
mult decât arfifost normal. Eu eram in salii
şi m-am dus siJ viJd ce se intâmpliJ. Venise
Securitatea şi ii spusese cii dacii va continua
aşa, partea a doua nu va mai avea loc. El
avea un fel de a spune lucrurile aşa Încât
totul piJrea o aluzie. Exista o poezie a mea
care Începe aşa: ,.La ce te gândeşti când vezi
un arhanghel murdar de funingine?". El
luase această mică locuţiune: la ce te
gândeşti? şi o bilga şi in alte locuri. Ceea ce
dădea nişte efecte... adica spunea diverse
lucruri după care se intorcea spre public şi
zicea: "la ce te gândeşti?" Era exact sugestia
subversiunii..
Poate ca finalul fragmentului de interviu
nu e important în acest moment, dar a venit
vorba despre subversiune şi ar fi de adaugat
în încheierea acestor consideratii ca dialectica
dupa care m-arn condus întru apropierea de
BACOVIA a fost sfinţirea cuvântului sau
izvorât adesea din prozaic, din necazurile,
mizeria şi ingratitudinea contemporanilor.
Daca, A. Toma "tupeiza": Cât timp voi trai,
"
paharul cu otrava al poeziei lui Bacovia nu
va ajunge la buzele cititorilor", asta s-a
dovedit a fi valabil atâta timp cât acesta "a
traif'. Aştrii nu au de ce se teme. Din nefericire
- sau cine ştie - aştrii trebuie sa moana mai
întâi, spre a deveni nemuritori mai apoi. Pentru
generatia mea şi pentru cele viitoare,
•·pcdacol de poezie
muzica şi dans
versuri de george
bacovia
scenariul şi regla
•orin pootelnicu
BACOVIA va trai şi va lumina etern. Profesorul
meu de limba şi literatura româna (Colegiul
"
Naţional Ferdinand 1, fost, "Bacovia , fost
nr. l ), cinstita-i fie amintirea, domnul Mocanu
avea aceasta parere: de pe atunci Poetul, deşi
plecase puţin, îşi începuse calatoria catre
galaxianemuririi! Nu am sim�tşi nu am folosit
în interpretarea mea, nicio clipa forma blândiJ
a protestului sau poetic. M-arn considerat dator
şi cu cu o moarte. Ros de rugina ideologica.
Şi poate tocmai de aceea m-am imbracat cu
armura nefericirii Lui. A fost şi-mi va ramâne
Poetul cel mai drag. Într-un fel, îmi permit sa
spun, acum dupa o viata întreaga, ca e şi al
meu. Cum spuneam, a venit vorba de
subversiune şi aici e victoria împotriva celor
ce urau stejari i . Aici e "triumfu l lui
BACOVIA". Ş i dupa spectacolul de la
Sighetul Marmaţiei m-a vizitat securitatea.
"
"Vizita , care a avut urmari cu mult mai grave
decât momentul descris de doamna
Blandiana.
La treizeci de ani dupa disparitie,
Poetul mai avea înca duşmani. Hartuiala mea
de catre organe" dureaza înca doi ani, pâna
" "
în 1989. Ultima înfaţişare are loc cu o
"
saptamâna înainte de 16 decembrie. Între
timp îmi fusesera distruse şi confiscate toate
materialele scrise, benzile sonore şi filmele
facute de-a lungul timpului, în sprijinul
spectacolelor mele. Totul disparuse din
locuinta mea. Dar, inutil furi apa, sarea,
drojdia şi lliina, daca nu furi pâinea sau nu
ştii sa o faci. Cu toate stradaniile din prima
parte a tulburelui an 1990, nu am putut sa
mai recuperez nimic. Dar cunoscusem şi nu
voi uita chipurile şi numele celor care doreau
sa ma dezvetc sa iubesc poezia Lui. Îmi era
indiferent, deşi între timp, lista scriitorilor
care trebuiau sa-mi fie scoşi din memorie"
"
crescuse. "Tovaraşa" capitan, cea care
condusese anchetele, a devenit dupa 1 990
doamna" profesoana de biologie. La o şcoala
din cartierul Drumul Taberei din Bucureştiul
devenit democrat. Educa, brusc, prima
generaţie libera" din România.
"
Câteodata, e ciudat, BACOVIA poate fi
privit şi din afara Lui. Catre fenomenala lume
ce-o are înlauntru, catre cea mai profunda şi
inconfundabila, cea mai interiorizata revolta
existenta în cosmosul poeziei române.
Sorin POSTELNICU
august, 2006, Hamburg, Germania
31
 Primul
secol BACOVIA
Acum o suta de ani, tânarul poet
Gheorghe Vas i l i u d i n Bacau era deja
Bacovia.
Debutantul girat de Macedonski
frecventase între timp cenaclul maestrului,
tatonase alte grupari bucureştene şi de la Iaşi,
scrisese în buna parte poemele primei carti
şi semnase în diferite publica(ii. Vocea sa
grava, profunda şi inconfundabila va
cunoaşte desavârşirca dupa inca un deceniu,
la debutul editorial cu "Plumb" .
Elogiat de Macedonski, editat de
subtilul poet Ion Pillat, Bacovia traverseaza
perioada interbelica în graţia criticii, a unor
editori şi-a publicului, bucurându-se şi de
buna recunoaştere din partea breslei ori a
altor foruri culturale. Ceea ce parea doar
consacrare meritata anunţa de fapt anvergura
fenomenului literar constituit incet şi sigur,
egal cu sine, intr-o perspectiva nebanuita pe
care secolul trecut o confirma, situându-1 pe
poet, in posteritate, printre valorile nationale
fundamentale. Omului şi operei puse, in zeci
de ediţii, la dispozi(ia marelui public, li se
consacra sute de articole, cronici, comentarii,
eseuri şi studii, in reviste şi carţi, in manuale
şcolare şi enciclopedii, la simpozioane,
colocvii, festivaluri, expoziţii, spectacole.
S-au transpus unele texte in câteva limbi
de circulaţie.
Fenomenul Bacovia (ine de comuni­
care şi se produce, aparent paradoxal, intre
opera de o claritate concentrata şi nevoia de
timp in receptarea ei. Poetul a intrat în arena
direct, fara faza pregatitoare, lansându-şi
tema dominanta, viaţa in devans, inca din
debutul sau matur, când extragea toamna din
primavara, la optsprezece ani, pentru ca la
douazeci sa detina un registru liric definitiv.
Totul e firesc şi clar aici, dar nu la fel de
simplu, caci accesibilitatea primei lecturi
l a s a ceva de-adaugat, prcsupunând
reluarea textului care, tocmai pentru ca a fost
scris uşor, cere o citire savanta. Sunet, culoare
şi linie îşi gasesc masura pe calea cea mai
scurta spre esen(ll. Rar s-a mai citit un univers
poetic intr-o carte de cincizeci de texte, cu
numai noua sute de cuvinte, din care orice
verse! citat apoi la-ntâmplare, în alt
context, sa fie identificabil. Departe de a
se fixa intr-o epoca, opera ramâne deschisa
spre toate gusturile şi concepţiile estetice.
Aşa se explica de ce, acceptata de
tradiţionalism, a fost achiziţia simbolismului
şi apoi agreata, invocata, şi chiar revendicata
de noile orientari, de la avangardişti l a
manierişti ş i suprarealişti, d e l a modemi l a
postmoderni. Într-un exerciţiu a l
preferinţelor, criticii d e a z i acorda l u i
Bacovia locul al treilea între poeţii români
din toate timpurile.
Primul secol Bacovia ne-a aratat cum
se poate naşte marea poezie atunci când
poetul este al nostru. De la cel de-al doilea,
în care am intrat, ne vom convinge ca marea
poezie are timp, iar poetul nostru trebuie sa
fie şi al lumii.
C. Th. OOBANU
32
G. BACOVIA, fată·n fată cu receptarea
"
,,Relaţia mea cu G. Bacovia este, mai degraba, rece (nu re�nuta)
şi, de aceea, nu pot fi suspectat de lipsa de obiectivitate.
Un stil + doua maniere = bacovianism. Bine, lucrurile par clare.
Dar ce este, totuşi, bacovianismul? Are el vreo legatura cu scriitorul
Bacovia care se studiaza (sic!) in şcoala ? Daca-! lasam la acest nivel,
dezbaterea despre bacovianism n-ar avea nicio motiva�e, acesteia
lipsindu-i obiectul. Asistam la o situaţie similara cu studierea (iaraşi
sic!) lui Eminescu...
Bacovianismul nu este doar câtimea de impresie pe care ne-o
facem despre lecturile din poezia lui. Este stilul, parcimonios fara
indoiala, care-i incita pe profunzi şi-i dezintereseaza pe superficiali,
pricina pentru care Poetul c mai necunoscut decât ne inchipuim. şi nici
nu se scrie destul despre lnsoUtul rabit (şi chinuit!) de vers, atât cât
adâncimea poeziei sale ar cere-o. În 1 98 1 , la Cartea Româneasca, a fost
scoasa ediţia omagiala Plumb, pentru celebrarea aniversarii poetului
nascut la 4/1 7 septembrie 1 88 1 in Bacau, ini�ata de prozatorul George
Balaiţa, coordonata de Cornel Popescu şi ingrijita filologic de Romulus
Vulpescu. Cochetul volum reproduce intocmai textul integral (50 de
poezii) al cdi�ci princeps (ianuarie-iulie 1 9 16, Tipografia Flacara din
Bucureşti), pc fiecare pagina fiind imprimat autograful autorului in
facslmil. De atunci, arar, şi doar de câteva ori semnificativ, s-a mai scris
despre G. Bacovia. Amintesc superbul volum bibliofil George Bacovia.
Stanţe burgheze, facsimilat, reproducând ediţia din 1946, intr-o grafica
imperiala de zile mari, scos, in anul 2000, de Constantin Donea şi George
Genoiu. Semnalez, alaturi, opui George Bacovia 1971-2001, editat de
"
Biblioteca Judeteana "C. Sturdza . Apoi, cartea excelenta a criticului
Theodor Codreanu din Huşi, Complexul Bacovia, Editura Junimea,
Iaşi, 2002 (cu o ediţie a 2-a, in 2003, la Chişinau). Nu-s de uitat
contribu�ile de adânca cercetare semnate de dl. Constantin Calin, dupa
cum e necesar sa luminam dragostea pentru Bacovia a lui Ion Caraion
din Slăf1ltul contiunuu, tiparit in 1977 la Cartea Româneasca.
Am depaşit cu mult secolul de la naşterea Poetului şi se pare ca
timpul i-a dat dreptate lui Nicolae Manolescu care, in prefata la edi�a
Plumb din 1965 (Editura pentru Literatura, col. "bpr'), scria în final:
,,InOuenţa lui (G. Bacovia - n.m., G.N.) asupra poeziei secolului XX
ramâne o pagina nescrisa a Istoriei noastre literare. Ea e
extraordinara, dar lmpUca un paradox: poetul cu cel mal adânc
ecou asupra poeziei române moderne este, Izolat în strania lui
frumuseţe, Inimitabil".
O palida motivaţie, din parte-mi, ar fi sublinierea, dintre atâtea
altele, a unui motiv literar care a nascut variante uşor de depistat in şirul,
nu obositor de lung, al poeziilor lui Bacovia: amurgul. Opinia vine din
chiar oraşul in care poetul a trimis, şi i s-au publicat, doua poezii ce se
regasesc in revista Cronica Moldovei din Bârlad: Nervi de primavara
(nr. 2, aprilie, 1 9 1 5, pag. l9) - "Primavara. .J O pictura parfumata cu
vibrari de violet... " şi Nocturna (nr. 8-9, noiembrie-decembrie, 1 9 1 5,
pag. l73)- ,,Stau._ şi moina cade, apa, glod.../ Sa nu mal ştiu nlmlc, ar
O un singur mod..." Era anul in care se infiinta aici, orgolioasa şi
indrazneaţa, Academia Bârladeana, ctitorita de poetul G. Tutoveanu,
ofiţerul folcloristTudor Parnfile şi preotul carturar Toma Chiricuţa. Peste
câteva luni numai, dar in anul urmator (ianuarie-iulie 1 916) îi aparea
Poetului volumul Plumb.
Aşadaramurgul. Motiv literar aproape obsedant, deoarece îl gasim
in mai toate volumele, însa mai cu deosebire in Plumb - şase titluri:
Amurg, în ediţia din 1916 Corbii, ("Trec corbii -ah, <<Corbii»/ Poetului
"
Tradem- "), Amurg de toamna (,,Amurg de toamna pustiu, de huma ),
"
Amurg violet (,,Amurg de toamna violet ), Amurg de Iarna (,,Amurg
·.· : ,�· jJ
SdOET�TiA'SC:RIHO�IlO� RO�I
• ,;; .ş
CA R T E DE M E M B R U ·
www.cimec.ro
de iarna, sumbru, de metal"), Amurg antic (,,Havuzul din dosul palatului
"
morr'), Amurg ("Ca lacrimi mari de sânge ); apoi in Scântel galbene­
doua titluri: Amurg ("Crai-nou verde pal, şi eu singur"), Amurg de
vara (,,Histerizate fecioare paie"); de asemenea in Cu voi - doua titluri:
Amurg ("Pe seara, la geamuri, un nour violet şi de arama ... "), Amurg
("Trec burgheze colorate/ În cupeuri de cristal"); în fine, Comedii în
"
· fond- un singur titlu: Amurg ("Tristeţi pe vânt, triste� de mort ).
Toate versurile cazând sub incidenta motivului amintit pot parea,
la o lectura superficiala, fastidioase. Impresia se risipeşte curând, fiindca
încet-incet prind contur umorile nu puţine, ale poetului, care susţin
J
substanţa şi intaresc construcţia. , n amurg de argint,/ S-aprinde crai­
nou,// Pe zari argintii/ În vaslui cavou..." Indigenta, la prima lectura,
metafora "vastul cavou" îşi dezvaluie, nu anevoie, adâncimea, potenţând
astfel nuantele simbolistice ale amurgului.
Enervante chiar, cele patru stihuri din Amurg de toamna, ca
niciunde in poezia româneasca, releveaza o forma aproape dementiala
a iatrofobiei, prin introducerea inteligenta a doua interjecţii intr-o
enumera�e care parca taie rasunarea. ,,Pustiu adânc... şl-ncepe a-nnopta,/
şi-aud gemând amorul meu defunct,/Ascult atent privind un singur
punct/şi gem, şi plâng, şi râdîn hî, în ha..." De remarcat şi muzicalitatea
stranie a ultimului vers.
Observa�a referitoare la natura areica a limbajului bacovian, pc
care adesea se pune accent, e in mod cert specioasa. Mai ales ca, aproape
imediat, ni se atrageaten�aasupraaglomerarii sensurilorchiarin cârn pul
intuit al aceluiaşi cuvânt. Dar nu aceasta este singura specificitate a
operei bacoviene, hipersensibilitatea poetului capatând statut de
(aproape) firesc al psihologiei individului, ca in desavârşitul Amurg
antic, din care citez: "Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visuri c-un
aer ce plânge -1 şi lasa amurgul pe ele culori:/ De sineala, de aur, de
sânge".
Fragilitatea omului-poet Bacovia, reala sau trucata, e doar parere,
întrucât ea devine sursa potenţialitaţii creatorului, în vers gasind el
singura ipostaza în care-şi putea proba forţa. Şi-a tl!cut din spiritul,
aproape epidemie, de observaţie arma, iar din starile (para)normale
gloanţe. De aceea poeziile sale sunt ca detunetul scurt al cartuşului,
neştiindu-se insa nicicând daca glonţul o fi atins sau nu �nta. Bacovia
surprinde şi sperie. Asemenea ciumaţilor, e ocolit de cei care-şi potolesc
setea doar cu informa�i de la al�i şi nici atunci verificate cu atenţie.
Poate-i soarta poeţilor mari asta: sa fie ştiu�, nu cunoscu�. Cazul Bacovia,
sigur, face parte din aceasta speţa.
E Bacovia un manierist? Da, în masura in care, fiind un dat stilistic,
poetul şi-a însuşit manierismul atât cât i-a impus intcn�a, asumându-şi-1,
în consecinţa, pe de-a-ntregul. Aminteam undeva de parcimonia stilistica.
Aşa este. Parând a-şi dura discursul liric din aceleaşi elemente
existenţiale, poetul şi-a manierizat poezia care, aproape paradoxal, in
loc sa-i slabeasca rezistenţa textului, îi consolideaza arhitectura pâna la
treapta de model. Un model al carui avatar se cheama poezie, iar aceasta
e deja tezaur reaV temporal, al carui custode e acel Domn sfrijit (vezi
"
statuia din centrul Bacaului), pe care ,,raul G. Calinescu il numea "fire
"
solitara .
La cinci sferturi de veac de la naşterea sa, avem datoria morala
(doar atât?) de a-1 oferi, permanent, cititorului pe G. BACOVIA, într-o
maniera care sa transforme receptareain acceptare. Pentru ca G. Bacovia
face parte, canonic, din zestrea spirituala nationala. Şi asta, fara sa-i
deranjeze pe globalişti!
GrulaNOVAC
N,. f.f"L

Nimic din BACOVIA
Bacovia a creat mereu iluzia
accesibilitatii (intrebati ce ar prefera sa le
pice" la teza ori la lucrarea de bacalaureat,
"
elevii raspund, când c vorba de poezie,
Bacovia: selectati dintre aceştia, nu puţini
poeţi, la debutul lor, se simt bacovieni",
" "
poate şi din sentimentul înşelător al
potrivirii" parad1gmcJ lor de sensibilitate
"
cu aceea a marelui poet). Fapt este ca
bacovianismul ramâne irepetabil; nu e mai
putin adevarat ca acesta reprezinta, insa, unul
dintre modelele productive din lirica noastra
contemporana, cum eminescianismul va fi
fost pentru poezia moderna. Nu imitare,
desigur; Eminescu nu este important pentru
poezia româna prin epigonii din prima
generatie posteminesciana, aceea a lui
Vlahuta, cum nici Bacovia nu este
contemporanul nostru" prin imitatorii de
" catolicii, penticostalii, baptiştii şi din când
ieri şi de azi. Modelul bacovian c, in adevar,
productiv prin efectul de delimitare pe care
1-a produs in cazul poetilor adevarati, veniti
in lumea sa nu pentru a o descrie din nou, ci
pentru a o explora ca pe o terra inco�nita,
recreând-o. Iata câteva exemple doar. Intr-o
carte precum Scrisori din Ţara Cocorilor
Albi a lui Sergiu Adam, se reţin foarte puţine
poeme "bacoviene"; se pot aminti doar
câteva titluri, printre care Solitudine, O
singurăjiunză, Uitate lagune, Acolo. Filtrul
bacovian nu c şi al poeziei lui Sergiu Adam,
un poet al Bacaului care a inceput a se
desparti de spiritul locului, cautând
altundeva miezul poeziei sale. Nici
picturalitatea, una dintre structurile majore
ale planului sau imagistic, nu are nimic
bacovian; in Tablou cu bătrâni, Impresii din
Ţara de Sus, Desen cu piJsiJri, Peisaj din
copiliJrie, Semn, Noe/urni!, pânzele" lui
"
Sergiu Adam nu au nimic static, ele
integrându-se in mişcarea lenta, atât de
compacta, insa, a sentimentului care iriga, ii
îmbogăţeşte poezia. În felul foarte special al
acestui sentiment sta, in buna masura,
originalitatea liricii sale; e o tristete adâncă
aici, un famen/o intrerupt, rareori, de intentii
de razvratire, repede nivelate in fluxul unui
sentiment curat, sincer, împotriva ca.ruia nu
poate face nimic. E melosul distinct, atât de
personalizat - şi prin raportare/ de limitare
de modelul (sub)conştient -, depanând
poveşti trecator amare", al unui suflet trimis
"
la manastiri sa respire paduri şi taceri şi
"
fantasme" ori în vremea copilariei;
câteodata, prin suflet umbla spaime" care
" "
nu sflirşesc in angoasa expresionista (cu o
singura excepţie: frica de viscol), iar starea
dominanta poate fi rezumata in acest vers:
,,Asculta cum cade amurgul! şi parca 3!1teapta
ceva şi nici el nu ştie ce". E o tristeţe
"
visiltoare", pusa, uneori, pe argintul unei
vechi amintiri şi pe o eterna speranţa". În
"
acest aliaj al tristeţii, melancoliei, nostalgiei
dupa tarâmul din ce in ce mai departe al Ţiirii
de lut, dar şi al speranţei, al unui umor discret
şi al (autoironiei calde, cordiale, sta farmecul
acestor scrisori pe care ni le trimite un poet
adevarat, evadat din locuinţele lacustre, in
Ţara Cocorilor Albi.
Imaginea Ofa!iului unde, de dimineaţa
pâna seara, se cioplesc idoli şi ,,nimicnicia
predica stadioanelor parasite" este una dintre
metaforele obsedante ale liricii lui
Constantin Hrehor, structura cea mai
complexa regasindu-se in Planul înziJpezit
şi LupulforiJ haitiJ; spaţiul poetic al oraşului
provincial - un topos bacovian foarte
important - e altfel personalizat in cărţile
poetului bacovian. Aproape nimic din
Bacovia, aici, totul pornind, insa, de acolo;
undeva realitatea de mucava a burgului e
sparta" de nostalgia marii (tranşee în timp
de pace), altundeva, cantina flamânzilor e
vizavi de cazarma îngerilor şchiopi", iar
saptarnâna care aduna zilele ca pe o colecţie
"
de cizme prafoase" explodeaza intr-un vis
nascut intre anticariat şi geamul roentgen"
"
(BiJtaia cu poezii): realul se aduna in acest
oraş: acela!ii Ofa!i- o antichitate prelungita:/
" "
biserici in coma, balustre de locuitori/ fllra
nume, discoteci, câini şi mâţa ta! in rucsacul
surorii/ aşteptând agentul zero./ Aceiaşi
castani/ acelaşi tramvai verde/ doar cimitirul
îşi mai schimba geografia! in expansiune -
rutenii, evreii, rromii,/ pravoslavnicii,
in când câte un politician de frişca... " (Toate
ziarele mor seara). Universul inimii fisureaza
cercul (bacovian) al burgului leneş, iar
pastorul viziunilor (cum îşi spunea poetul
intr-o carte din 1996) naşte o lume vesela,
colorata intens, dincoace de plictis şi dincolo
de cotidianul inert: pe deasupra burgului
"
leneş vor pluti/ olandezi zburatori,
zeppeline, orchestrelel aniversarilor oranj/
se inchid ferestrele, cuştile cu/ fluturi patrioţi,
helicopterele prizonierel zbâmâie in pânzele
vigilent întinse intre! punctele cardinale! in
maşti de oţel orizontului i se contrage
profilul/ norul lauda arnnezia calului alb/ tare
eşti frumoasa in tristete,/ uite pe scena câte
ghilotine s-au dus/ pentru acest adevar
simplu!" (se adeveresc toate).
Discret, retras, o vreme, in Casa
Topârceanu de pe strada Ralet din Iaşi, apoi,
la Casa Dosoftei de lânga Biserica Sf. Neculai
Domnesc, Ion Dumbrava ilustreaza, in via\ll
ca in scris, nu fllra orgoliu, însa, ceea ce aş
numi condiţia (şi, de aici, tema literara) a
marginalului, intr-un oraş adormit in
canicula verii, in melancolii, singuratate,
plictis, in marunte drame şi intr-o fanariota
sastiseala. Textul se fixeaza intr-un decor
alb", gol de semnificaţie, fllra relief, construit
"
sec", din enunţuri fllra predicat, de unde
"
senzaţia acuta a lipsei de viaţa: Un soare
" "
aproape credibil. O fereastra deschisa. Un pod
suspendat peste şuierul trenurilor de marfll .
O berarie in renovare. O pasare cenuşie
agitându-se intr-un pom verde. O statuie cu
care ai împărţit câteva ore din noaptea
trecuta. O strada ca un ecran lat pe care
acelea!ii imagini se repeta la nesf"arşit. Prin
mulţimea-n dezordine/ ma vad deodata
trecând./ Am patruzeci şi ceva de ani şi nu
ma grabesc" (Strada): un decor devitalizat,
animat deodata de eul poetic, de vârsta şi
biografia sa, care acorda sens unei lumi fllra
chip. Ion Dumbrava e un bacovian pur, in
sensul indentificarii paradigmei de
sensibilitate care a nascut in poezia noastra
de azi fibra bacoviani!. Decoruri inghe\llte,
devitalizate, peste care trece o pasare, imagini
provinciale ale unui loc unde pare a nu se
întâmpla nimic, în contrast nu o data violent
cu ,,natura vie" dinlăuntru; poetul exceleaza
in modul de a construi spaţii: un soare de
"
cer tropical un afiş zdrenţuit/ o statuie cu
care ai împarţi ti o ora din noaptea trecuta/
un zid cenuşiu/ de care se sprijina! umbra
subţire a cerşetorului orb/ ceasul din turn!
aratând ora doua şi şapte minute! o femeie
www.cimec.ro
BACOVIA
pentru care suferi cu-adevarat/ o berarie in
renovare/ ecranul unei vitrine/ o pasare
cenuşie agitându-se intr-un pom verde/ o
privire printr-un parbriz/ parcuri semafoare
lozinci/ un trecator in deruta/ imagini
provinciale cu accente de ilustrata! adieri
straveziii ca o risipitoare de placeri ieftine,
trece pe strazile/ buimacite de caldura vara"
(Ce se poate vedea prin oraş Î/1/r-o zi de
duminiciJ). Deşi par decupate din atmosfera
plumbului bacovian, ilustratele" lui Ion
"
Dumbrava din Poeme din mileniul trecut,
Pur şi simplu, Varii şijoi, Ziua în careplouiJ,
Bizarerii de aprilie, V.aţa ca un ban giJurit,
Naturii vie cu autoportret, Între aler/ii şi
acalmie nu sunt ale deplinei inchideri, ci ale
transparenţei: fereastra, cerul, strada ca un
ecran lat, imaginea, ochiul desemneaza
aceasta transparenţa, tradând efortul de a
descoperi fanta, ieşirea, eli berarea din
curgerea cotidianului cenuşiu şi din
atoatestapânitorul gri.
Un secret flux bacovian, ipostaziat in
promenadele duminicale" din oraşul
"
provincial, in plictis şi exasperare nu
suficient de bine ascunsa pentru a-şi pierde
directa expresivitate, traverseaza poemele lui
Ion Beldeanu din DupiJ-amiaza unei
amintiri, Lecţia de melancolie, Iarba iubirii,
Seminţe eterne, Proba mea de viaţil, O
dimineaţiJ pentru fiecare, Glontele de
cucutiJ; melancolia solitarului este arareori
blândă, ironia sa este de prea puţine ori
bonoma: acestea - melancolia şi ironia -
exprima o atitudine şi o stare care, iată sunt
devoratoare". Poezia lui Ion Beldeanu, mai
"
ales din cărţile tipărite dupa 1990, este una
dominanta de motivul literar al provinciei,
epuizat, s-ar spune, de experimentul liric
bacovian; ca in cartea Proba mea de viaţiJ:
Pâna când vine ceaţa, pâna când! voi afla
ca aceasta este doar o clipa! a marelui gol/
nu fac decât sa adun maruntele dramei de
provincie din care/ se alcatuiesc vertebrele
poemului/ deşi funia spânzuratului nici nu
exista/ acolo unde s-ar crede a fii Ea flutura
deasupra oraşului/ neluata in seama! şi totuşi
ademenitoare! Ceea ce nu inseamna ca are
vreo relaţie/ cu abatoarele prospere! in fala
carora câmpia, oho, se trage! mai mult spre
noapte/ Pâna când vine ceaţa/ până când
toate asemenea nimicuri/ vor fi înghiţite de
mare gol" (PâniJ când vine ceaţa). Ceaţa,
melancolie, singuratate, oraşul nostru
"
neconsolat", oraşul de mucava", caii
" "
provinciei" galopând in dimineţi de
duminica, ronţaind baliverne", maruntele
"
drame in târgui unde nu se întâmpla nimic
creeaza un peisaj cunoscut din alte lecturi.
Bacovianismul lui Ion Beldeanu este, insa,
dinamitat pe cel puţin trei dimensiuni, unde
1 25
poetul cauta raspunsul la intrebarea adresata
lumii şi propriei fiinţe, precum şi structura
originala a filtrului de percepere a realului.
Înainte de toate, provincia" lui Ion Beldeanu
nu este un spaţiu ermetic inchis; el introduce,
subtil, categoria departelui, fixata, insa, nu
printr-un centru" imaginar, opus
"
provinciei"; departele e risipire, cuprindere
"
a unui univers (a întregului, s-ar spune) ce se
intinde dincolo de ultimul pod (niciodata
ridicat!) al ora!iului: "0 vreme am ramas de
partea gloriei/ Ea imi purta capul intre flamuri
şi/ carnea mea in florea sub surâsu-i
impovarat/ Acum ninge peste mohorâtele
case/ de duraluminiu peste pereţii de iluzii/
se aşterne rugina & relicve ale somnului/
mocnind printre soeiuri decapitate/ Dincolo
de ultimul pod al oraşului miroase a mere
coapte şi a dor de departare" (O vreme). În al
doilea rând, poezia lui Ion Beldeanu disloca
realul, produce deplasari de sens,
identificând fisura care uneşte lumea de
dincolo şi aceea de dincoace de pragul
vederii; se produce o glisare spre metafizic,
unind ceea ce ironia pare ca desparte
irevocabil: incearca sa povesteşti, chiar
"
trebuie/ sa povesteşti capriciile lui Kublai
han/ ştirile proaspete trase pe telex/ cafeaua
şi corăbiile picotincll lânga mal; totul şi inca
ceva! pe deasupra, impulsurile se perforeaza/
memorial Dar unde incepe durerea?/ Acolo
zac coifurile răZboinicilor/ Caii lor rascolesc
cerul mustos/ Misterele continua sa-ti dea
ocol! Nu te indeparta prea mult/ s-ar putea sa
auzi cocoşul nemuririi/ s-ar putea sa-ţi
reuşească saltul mortal" (Salt mortaf). În
sflirşit, frapant este in poezia lui Ion Beldeanu
controlul sever al poemului care nu curge",
"
ci se construieşte dupa un plan ce pare,
dinainte, bine, cu atenţie, trasat; autorul are
dintru inceput imaginea ansamblului şi nu
se sfieşte sa anunţe acest lucru. Din acest
motiv, in poemele lui Ion Beldeanu
intereseaza mai puţin ideea şi ornamentul
poetic; textul focalizeaza aproape totdeauna
arhitectura sa: Scriu primul vers/ şi la
capatul lui observ silueta ta! apropiindu-se.
Cad petale/ acoperindu-ţi privirea,
acoperindu-ti vocea! ceea ce ma face sa cred!
ca inca exişti deşi n-aş vrea! sa cochetez cu
nostalgia! cu atât mai mult cu cât ma simt
minunat/ in aceasta alunecare a poemului/
asemeni unui tren/ scapat printre semnale/
un tren ce nu duce niciunde/ sau poate duce
exact spre podul/ sub care clipa urmatoare/
se va declanşa explozia" (Poemul care va fi
dinamitat).
Aventura lui George Bacovia in poezia
noastra contemporana continua.
Ioan HOLBAN
33
 BACOVIA 1 25 •
BACOVIA, publicist
Ce (mai) inseamna astazi Bacovia, la
125 de ani de la na�tcre, mi se pare dificil de
stabilit. O dovada în acest sens stă felul în
care au fost alcatuite ediţiile operei sale,
prima, din 1944, Bucure�ti, Fundaţia pentru
Literatura şi Arta, omiţând manifestarile
publicistice ale scriitorului. Abia ediţia din
" "
1978, aparuta la Editura Minerva , sub
"
îngrijirea lui Mihail Petroveanu �i a Comeliei
Botez corijeaza acest defect, incluzând în
"
secţiunea "Varia manifestările publicistice
(articole, recenzii, interviuri etc.). Ediţia din
1994, G. Bacovia, Opere, prcfaţată de Ion
Simuţ �i aparuta la Editura Fundaţiei
Culturale Române, reproduce, cu unele
omisiuni, pe aceea din 1978. Cât despre cea
din 200 1 , ingrijita de Mircea Colo�enco,
trebuie spus ca ca remediaza o parte din
deficienţele celor anterioare, ramânând însa
�i ea perfecti bila.
Impus ca poet (�i nu voi relua aici
itinerariul receptarii critice de care s-a
bucurat), puţin cunoscut ca prozator �i
aproape neglijat ca publicist, Bacovia nu
constituie inca un subiect epuizat. Impresia
de saturaţie vine probabil din batatorirea unor
cai arhicunoscute (vezi încadrarile sale în
diferite curente literare, insistenta didactica
asupra câtorva poezii �i legendele care circula
în legatura cu aspecte legate de biografia
"
poetului). Publicistica lui Bacovia, despre
"
care s-a scris sporadic, ramâne o chestiune în
discuţie. A abordat-o cu meticulozitate
Constantin Calin, în volumul al doilea al
Dosarului Bacovia, Bacau, Editura
Agora", 2004, fara a se fi atins însa de
"
articolele închinate noii puteri de dupa
razboi. Care vor fi fost motivele unei
asemenea omisiuni, nu �tiu. Cred însa ca �i
acelea trebuie cunoscute, ca de altfel tot ceea
ce îl prive�te pe scriitor. Nu din dorinţa de a
scormoni în trecutul sau �i nici pentru a-1
denigra, ci, pur �i simplu, în numele
adevarului.
În afara prozei propriu-zise,
insemnarilor �i interviurilor, publicistica lui
"
Bacovia cuprinde cinci articole ("De ce ,
" "
"Alexandru Macedonski , Un poet al
" "
frumosului: Alex. Macedonski", ,,Artistul nu
poate ramâne departe de om" �i ,,Rasplatire
generoasa"), patru recenzii (Alexandru
Macedonski: "Flori sacre", G. Şt. Cazacu­
" "
Delarast: "Simfonii de seara , Agatha
Grigorescu: ,,Muguri cenu�ii", C. Ionescu­
"
Olt: "Pro gloria Bacchi ) �i o prefaţa la
"
volumul lui G. Şt. Cazacu -"Calea sângelui .
Tematic, ea ar putea fi grupată în articole
omagiale închinate lui Macedonski, recenzii
ale volumelor unor cunoscuţi �i articole de
factura teoretica.
Întâia manifestare în publicistica se
produce în iunie 1 9 1 5, când Bacovia
semneaza editorialul numarului unu al
"
revistei bacauane "Orizonturi noi . Într-WI
limbaj cu reminiscenţe socialist-romantice,
Bacovia expune crezul unui tânar intelectual
format în climatul de la s!�itul secolului al
XIX-lea �i începutul secolului al XX-lea.
Locul unui �teptat entuziasm este luat de
un anume scepticism. În ciuda rezervelor,
articolul se încheie cu vorbe mari, rostite pe
un ton solemn: Totu�i, la focarul sublim al
"
artei vom aprinde un lampion cu care vom
dibui, prin întuneric, drumul acelora care au
plecat, mai demult, cautând: «Orizonturi
"
noi>> ... <<Orizonturi noi>>! Merita reţinută
ideea ca publicaţia se dore�te a fi un refugiu
al scriitorilor provinciali sau ceea ce s-ar
numi, în limbajul de lemn actual, "o rampa
"
de lansare a tinerilor cu preocupari artistice.
În rest, divagaţii inutile, contaminate de
limbajul vremii: "Prin marginile oraşului
nostru, printre casuţele umilite, în nopţile
34
târzii, în concertul broa�telor �i al câinilor,
" "
aceste apariţii aveau un sens.
Bacovia n-a fost niciodata un critic
literar în adevaratul sens al cuvântului. Nici
nu cred ca şi-a dorit �a ceva, cum de altfel
nu cred ca ar fi putut fi. Articolele sale sunt
mai degraba conjuncturale. "Alexandru
Macedonski , publicat în "Caminul nostru",
nr. 3-4, martie-aprilie 1928, p. 2, are alura
unei improvizaţi i . Evocând figura lui
Macedonski, Bacovia nu procedeaza
temeinic. Cele câteva rânduri scrise par ale
unui amator: "Daca trebuie sa-mi amintesc
de acest poet, care a murit prin anul 1 920,
este fiindca am cetit operele sale, �i nu cred
" "
ca vor pieri vreodata. Iata �adar ca Bacovia
scrie sub spectrul amintirii, nu consultând o
bibliografie riguroasa. Interesant însa ca
alaturi de cuvintele de complezenţa, prin care
î�i elogiaza maestrul, apare �i o judecata de
valoare demna de un mare critic: aceea ca
opera lui Macedonski rarnâne. De remarcat
şi un alt aspect, caracteristic pentru
manifestarile publicistice bacoviene: acela
ca ele stau sub zodia imperativului, a
necesitatii. O arata folosirea verbului "a
trebui" în chiar deschiderea acestui articol.
Asupra lui Maccdonski va reveni într-un
articol, Un poet al frumosului : Alcx.
" " "
Macedonski , aparut în "Orizonturi noi , nr.
6-7, noiembrie-decembrie 1929, pp. 1-2. Aici
continua elogiul maestrului , pe care îl
compara cu Eminescu: "Totu�i Macedonski
a fost un om fericit; discipolii sai i-au dus
faima talentului peste hotare, el însu�i poet
cu orizonturi de inspiraţie largi; fiind cineva
în presa, facu sa inlature valul prea mohorât
"
al poeziei eminesciene. În recun�tinţa-i faţa
de cel care îl ajutase sa debuteze, Bacovia
exagereaza �i amesteca lucrurile, fara a greşi
însasubstan�al. Cerând contemporanilor mai
multă dreptate pentru poet, într-o epoca în
care Macedonski era inca un nume
controversat, el se înscrie printre cei care au
intuit ca teoreticianul simbolist merita
recuno�terea publicului. Numai ca felul de
a se exprima poate contraria. Astfel, o fraza
precum Cu cât indi ferentism ma gândesc la
acest poet care a trecut în lumea celor
cinstiţi ... pare a veni în contradicţie cu restul
articolului, daca nu s-ar ţine cont de faptul
ca termenul "indiferentism" trebuie luat în
"
accepţiunea de scepticism , ,,neîncredere".
De o factura diferita este articolul
"
,,Artistul nu poate ramâne departe de om
(aparut în "Contemporanul", anul 1, nr. 4, I l
octombrie 1 946, pp. 8-9) care pare scris de o
altă mâna. Cât va fi crezut Bacovia din cele
afirmate aici poate fi doar presupus. Cred ca
foarte puţin. Chiar daca formal în anii
afirmarii socialismului românesc (ceea ce ar
face credibile asemenea rânduri), nu mi-I
închipui pe poet un luptator în numele noii
puteri instaurate dupa razboi. Asemenea
rânduri îmi par mai degraba un compromis
pe care s-a vazut nevoit sa-I faca. Iata doar
www.cimec.ro
{'l llAt;()VJA
P L U M B
�·- ·­
....
câteva dovezi, câteva sintagme care suna a
propaganda curata, facând parte din retorica
comunismului: ,,Arta �i artistul nu pot ramâne
pânilla urmil(s.m.) departe de om", "... lumea
"
a intrat acum într-o zodie în care arta... ,
"Satul de arta de salon artistul combina acum
freamatul din el însuşi cu ecourile maselor
"
populare �i le contopeşte etc ... Sunt vorbe
care depa�csc mai vechea concepţie a artei
cu tendinţa, pentru care au pledat unii dintre
scriitorii no�tri la sfâr�itul secolului al XIX­
lea, adepţi ai unei literaturi cu funcţie sociala
�i care merg spre includerea artei în sfera de
influenţa a politicului.
Din aceeaşi categorie face parte
"Rasplatire generoasa . Aparut în "Gazeta
literara" din 6 ianuarie 1955, pe prima pagina,
el trebuie sa fi fost publicat şi datorita unei
juste reabilitări de care s-a bucurat poetul,
dar şi datorita diligenţelor Agathei, mai
practica �i con�tientă de necesitatea unui
asemenea pact. Nu-i mai puţin adevarat ca
unii dintre scriitori, cei care au îmbraţişat
ideologia partidului, s-au bucurat de favoruri.
Însa tonalitatea întregului articol da din nou
de banuit pentru a-1 putea considera în
întregime sincer. lata din nou exemple:
"Rasplatirea activitatii îndelungate pc
tarâmul �tiinţelor �i artelor prin pensii
personale, lunare, acordate de catre Consiliul
de Mini�tri multor personalităţi �tiinţifice �i
artistice din republica noastra, este, desigur,
consecventa cu înaltele principii de sprijin
şi preţuire ce stau la baza statului democrat­
"
popular , "Statul democrat-popular face
astazi dreptate scriitorilor �i artiştilor
vârstnici, �i prin acordarea acestor pensii ei
sunt razbunaţi pentru toate ofensele �i
umilinţele materiale pe care le-au avut de
"
suferit în statul burghezo-moşieresc sau
"Poporul muncitor preţuieşte astazi munca
�i stradania creatorilor de frumuseţi, care în
operele lor i-au îmbraţi�at cauza �i au
"
intrezari! triumful luptei lor etc.
În cazul recenzii lor, Bacovia se gase�te
într-adevar pe terenul publicisticii culturale.
Singura care î�i pastreaza validitatea se leaga
din nou de numele lui Macedonski, al carui
volum, Flori sacre, îl prezintă în 19 15, în
numarul din iunie al revistei "Orizonturi
"
noi . Ea se caracterizeaza printr-o exaltare
ic�ita de aceasta data din sentimentul
recuno�tinţei pe care i-o poartă maestrului.
Însa dincolo de meritele incontestabile ale
volumului pe care îl recenzeaza, Bacovia se
dovedeşte inca o data neinspirat. O afirmaţie
potrivit careia Macedonski ramâne un
scriitor important datorită fizicului sau nu
poate fi decât hilara: "Maestrul Macedonski,
prin puterea geniului sau, prin fizicul sau de
o nobleţe artistica, invalui! într-o visare
cronica şi nepatrunsa, rezista vremurilor,
defaimarilor ordinare �i nepasarii cu care a
fost rasplatit; iar când are timp, printre lacrimi
zâmbeşte... " Cât despre recenzia propriu-zisa,
ea se bazeaza pe citarea de versuri, dupa un
criteriu mai degraba curios: "În aceasta mica
recenzie, am citat cele mai scurte poezii ... ,
iar judecaţile propriu-zise lasa locul unor
comentarii u�or naive. A� retine însa ca
interesant faptul ca Bacovia citeaza Câllfecul
ploaiei atât de apropiat de Rar sau de alte
poezii ale sale.
Recenzia la volumul Slmfonll de seara,
de G. Şt. Cazacu-Delarast, este scrisa tot
dintr-un sentiment al datoriei. De aceasta
data faţa de Cazacu-Delarast, directorul
"
revistei "Caminul nostru , care a aparut la
Bacau între 1927 şi 1928, dupa ce iniţial
fusese scoasa la Sighet. Acesta a contribuit
la popularizarea lui Bacovia, facând din el
un colaborator-vedetă. Şi mai apoi, în 1 929,
el îl va sprijini pe poet în scoaterea seriei a
doua a "Orizonturilor noi". Ţinând cont de
relaţiile dintre cei doi, recenzia c
contaminată fara doar �i poate de atitudini
subiective. Volumul, conţinând versuri
modeste, într-o nota tradiţionalista,
dobânde�tc sub pana recenzentului merite
inexistente: Deşi la primul volum, d-1
"
Cazacu-Dclarast ne da aceste Simfonii de
seară, me�te�ugit executate, îndreptaţindu­
ne a crede ca avem de a face cu un poet forma�
ajuns la maturitate artistica. Şi aici
comentari ile sunt şcolare�ti, Bacovia
preţuind "natura, artistic redata",
"sensibilitatea vie", "melancolia produsa de
serile de toamna ploioasa" şi "orchestratia
condusa cu maiestrie''.
Selecţia volumelor recenzate de
Bacovia parc sa se fi facut pe criterii
extraestetice. A�a se explica faptul ca printre
autorii comentaţi apar cunoscuţi, prieteni sau
oameni de care într-un fel sau altul viaţa i-a
fost legata. Este şi cazul Agathei Grigorescu,
viitoarea soţie a poetului, autoare modesta,
lipsita de talent literar, despre care însa el
scrie: "Poeziile d-rei Grigorescu, cu
simbolismul sau modernismul lor, ne
impresioneaza mulţumi tor, artistic, mai mult
prin vocabularul întrebuinţat şi prin forma
"
atât de originala. . Exista într-adevar note
simboliste, însa ele ţin de un simbolism
minor. Cât despre finalul recenziei,
exagerarea vorbe�te de la sine: "Cu volumul
Muguri cenuşii, d-şoara Agatha Grigorescu
şi-a desavârşit talentul sau, c�tigându-�i
astfel un loc de seama printre scriitorii
români."
Într-o maniera aproape telegrafica este
redactata recenzia la cartea lui C. lonescu-Olţ
Pro Gloria Bacchl, caruia îi fixeaza
personalitatea poetica în puţine rânduri,
reproducând în schimb un numar mai mare de
versuri. Calităţile acestora ar fi ,,sonoritatea",
" "
"claritatea �i un lirism disrins . În orice caz,
"
aprecierile sWJt mai temperate, mai potrivite
cu valoarea volumului.
Succintă este �i prefaţa intocmita pentru
volumul C al ea sângelui, de G. Şt. Cazacu,
care ia forma unei scrisori. Dupa ce a citat
versuri din Calvarul �i La Olt, Bacovia
încheie simplu: Cu fondul atât de clar �i
"
forma impecabila Calea sângelui ocupa un
loc de cinste în literatura noastra; �i eu nu
"
pot decît sa te felicit. .
Scurtimea este de altfel una dintre
caracteristicile scrisului bacovian, sesizabila
mai ales în proza, dar, iata, şi în articolele
publicistice. Înrudite cu prozele scurte, ele
dezvaluie un Bacovia cunoscut: reticent în a
se manifesta, care scrie greu, fara tragere de
inima. Publicistica pare a fi rodul unor cazne.
Dintr-o alta perspectiva, lui Bacovia îi lipseşte
voca�a de teoretician, dc�i a trebuit sa şi-o
excrseze în câteva ocazii, mai ales dupa 1945,
când pare a adera la noile idealuri sociale.
AdrlanJICU

" Eminescianismul" lui G. BACOVIA
sa-şi faciliteze audienţa şi acceptarea. N. Davidescu,
poet simbolist, dar şi teoretician declarat al mişcarii,
afirma cu hotarâre: Eminescu este "punctul de
plecare al poeziei noastre simboliste /. . ./în cautare
de forme noi, fondator al limbii literare, poet idealist
şi mistic al destainuirilor calde şi ezitante, cu
accente de murmur vesperal în voce, cu sufletul
impregnat de o muzicalitate ce nu poate sa nu
., 4 . aminteasca unele tonalitaţi verlainiene, ca în
"Somnoroase pasarele", deschide largi posibilitati
dezvoltarii poeziei simbolistice româneşti de azi."
(cf. N. Davidescu, "Estetica poeziei simboliste").
Se naşte atunci întrebarea: de ce Eminescu şi nu
Macedonski? Firesc ar fi fost ca, dupa articolele
publicate în Literatorul şi, mai ales, dupa o
prodigioasa activitate poetica de orientare
� • ••• t
(! cunoscuta, revendicarile moderniştilor sa se îndrepte
catre Macedonski. Şi, în parte, chiar lui i se datoreaza
c un procent macar din înnoirile intervenite în poezia
'" .. .) " � ... �
\.. . . .
Q
noastra. Cât îi priveşte pe simbolişti, ei I-au preferat
pc Eminescu şi din cauza popularitatii net
< superioare, şi din raţiuni culturale (aproape toţi au
1 >
o debutat în maniera eminesciana). Dar I-au preferat
u
< pe Eminescu în primul rând dintr-o intuiţie care
..
viza afinitaţi de profunzime, structurale.
� Între poeţii simbolişti exista doua prezenţe
� deosebite, care impun o astfel de raportare. Şi ma
refer la 1. Minulescu şi G. Bacovia. Totuşi, mai ales
la poetul bacauan vom gasi, într-adevar, o reac�e
fundamentala care se decanteaza şi biruie unul dintre
spaţiile poeziei noastre moderne. Versul bacovian
ne ofera un eşantion de ascensiune creatoare a
Noile tipuri de abordare a artei literare folosesc eminescianismului, adecvat noilor condiţii etice şi
tot mai rar categorisiri le şi reperele tradi�onale, cum estetice. Traseul continuitatii ni se dezvaluie, în
ar fi de pilda "curentele". Referirile care se mai fac primul rând, pe latura filiaţiei existenţiale care
la ele, din când în când, sunt mai degraba transpare între cei doi autori: dezgustul de viaţa,
convenţionale şi impuse de necesitati paroxismul durerii, singuratatea ca rezultanta a
metodologice. Viziunea postmoderna a şters, inadaptarii, infiltrarea progresiva a oboselii,
practic, graniţele 1 delimitarile stilistice impuse de orizontul thanatosului, cu nuanţele şi consecinţele
"ştiinţa literaturii" (şi acesta e un concept mai nou, artistice respetive. Pentru ca apar şi deosebiri
care a înlocuit binecunoscuta "teorie" a temperamentale (v. Mihail Petroveanu, G. Bacovia,
domeniului), absorbite ulterior de "istoria 1 969; cap. "Eminescu şi Bacovia"), între un
literaturii". Altfel spus, "canonul" e în disolu�e! contemplativ şi un neliniştit.
Iata, şi cronologiile au (de)cazut în secundar, peste Deci tratarea motivelor comune va fi diferita.
ele 1 deasupra lor lucrând mentalita�le, atitudinile, Daca Eminescu resimte moartea eului în mod ideal,
afinita�le etc. A trecut, pare-mi-se, epoca "istoriilor", într-o risipa panteista, Bacovia recepteaza senzaţia
suntem pe cale sa o depaşim şi pe aceea a fizic şi definitiv: "Un haos vrea sa ma duca 1 De
"dicţionarelor", se apropie vertiginos epoca unic uitând şi de numar . 1 Un foşnet uscat ma usuca,
"statisticilor'' literare (în interiorul careia apar, din 1 pe-un arbore plâng ca pe-un umar . . . ".
când în când, pauzele "clasamentelor'' - imposibil Similitudinile din intui�e nu se reflecta direct în
de evitat, din moment ce "piaţa" a devenit şi ea un concepţie, deşi anumite corespondenţe exista:
criteriu de evaluare). Nu acuz aceste schimbari de "Senzaţia de gol istoric' este la Bacovia un
perspectiva; dimpotriva, ma stimuleaza 1 provoaca, echivalent superior al înimicului ' cosmic
dar sunt obligat sa le constat. eminescian . . . " (cf. C. Ciopraga, LiJeratura romând
în privinţa literaturii române, lucrurile sunt mai între 1900 ş/ 1918, 1970). Interesant este faptul ca
simple. Pentru ca am "ars" atâtea etape şi am avut reverbera�ile cu aparenţa epigonica, venind dinspre
atâtea intui�i "proto" (ap. E. Papu), încât fluiditatea Eminescu spre Bacovia nu dispar odata cu
proiectului (sic!) nostru devine o calitate, facându-1 maturizarea artistica a celui din urma, ci se repeta
mai uşor adaptabil (chiar şi atunci când e subminat chiar la intervale mari de timp ("Mai stai de ma
de frustrari care ne indeamna sa cautam simptome alinta 1 Cu mâna ta cea mica, 1 Şi spune-mi de ce-i
de postmodernism la Ienachiţa Vacarescu!). Ca toamna 1 Şi frunza de ce pica? .." - o strofli dintr-un
aceasta afirma�e nu e o gluma, totuşi, reiese din "Pastel" publicat în 1 905, pentru ca în 1 924 poetul
faptul ca am reuşit, în câteva rânduri, sa reorganizam sa revina cu: "Î� mai aduci aminte ziua 1 când �-am
1 restructurarn cel puţin poezia româneasca în raport spus ca eşti frumoasa . . . " în "Poveste" ş.a.).
cu o personalitate dominanta, transformând-o în Fenomenul se explica prin densitatea relativa a
"canon": am avut (şi mai avem!), poe� "blagieni", filtrului estetic aşezat de poetul bacauan între
"barbieni", "bacovieni", "stanescieni" ş.a.m.d. Şi universul asumat (fie şi prin lecturi) şi expresia lui
nu ma refer acum la epigoni, ci la "afini" şi literara.
continuatori creativi sau "artişti" (ca sa folosesc tot Preferinta lui Bacovia pentru eliberarea
termenii lui T. Vianu), care şi-au dobândit un loc fireasca a emoţiei ne reaminteşte ca pot exista
binemeritat în tabloul literar. Însa M. Eminescu coincidenţe în simţire, ca în tipare, mai ales când
ramâne, de departe, personalitatea cea mai este vorba despre afinita� structurale. Şi totuşi, daca
productiva în acest sens. în raport cu el, criticii au urmarim în paralel creşterea textului în jurul unui
stabilit generaţii (sau promoţii, cum vreţi!) de
scriitori "preeminescieni", "eminescieni" şi
"posteminescieni". în asemenea condi�i, macar sub
aspect cronologic, bineînţeles ca "simboliştii" noştri
se înscriu in categoria "posteminescienilor". Dar sa
vedem daca este vorba numai despre atât.
E adevarat ca aşezându-se în descendenta unui
poet de valoarea lui Eminescu, "poezia noua" spera
www.cimec.ro
BACOVIA 1 25 •
sentiment- singuratatea, de pilda - descifiilm modul
particular al viziunii, de o parte şi de cealalta. La
Eminescu, odaia liniştita convine "gândului" şi
"amintirii" ("Cu perdelele lasate 1 Şed la masa mea
de brad, 1 Focul pâlpâie în soba 1 Iara eu pe gânduri
cad. // Stoluri, stoluri trec prin minte 1 Dulci iluzii.
Amintiri 1 Ţârâiesc încet ca greieri . . . " -
"Singuratate"). Lui Bacovia, acelaşi spa�u îi apare
impropriu, agresiv: "Odaia mea ma înspaimânta 1
Cu brâie negre zugravi ta · / . . . ! Odaie, plina de
mistere, 1 în pacea ta e nebunie . . . ". în consecinţa,
starile vor fi total opuse. Acomodarea eminesciana
("în aceasta dulce pace 1 îmi ridic privirea-n pod . . . ")
nu se potriveşte poetului simbolist: "- Odaie plina
de ecouri, 1 Când plânsu-ncepe sa ma prinda 1 Stau
triste negrele tablouri -/ Faclia tremura-n oglinda."
Iar deznodamântul, normal, se produce de o singura
parte (" . . . Inima în loc îmi sare 1 Când aud ca suna
elampa . . . 1 este EA."), cealalta ramânând tensionata
şi !lira speranţa: "Odaia mea ma înspaimânta. . . 1
Aici n-ar sta nicio iubita; 1 Prin noapte, toamna
despletita 1 în mii de fluiere cânta" ("Singur'').
În fapt, deosebirea este între izolarea de
conjunctura şi solitudine. Numai una dintre ele sta
sub determinarea condiţiilor (care, la Eminescu, au
fost mereu nefavorabile, flira sa anuleze total
speranţa). De aceea conjuncţia dintre simbolişti şi
Eminescu nu trebuie cautata în cuvinte, care nu
acopera aceeaşi realitate, ca în cazul "singurata�i".
O dovedeşte strofa urmatoare din poezia lui
Eminescu, flira replica în textul bacovian: "Dar
atuncea greieri, şoareci, 1 Cu uşor - maruntul mers,
1 Readuc melancolia-mi, 1 Iara ea se face vers."
Pentru ca şi melancolia, daca la Eminescu este o
prezenţa (precum în versurile de mai sus sau în des
citata "Melancolie"), la Bacovia ea ramâne aşteptata
şi invocata, uneori doar în titlu: "Asculta, tu, bine,
iubito, 1 Nu plânge şi nu-ţi fie teama, 1 Asculta cum
greu, din adâneuri, 1 Pamântul la dânsul ma
cheama . . . " ("Melancolie").
Pe de alta parte, un poet simbolist autentic,
cum este G. Bacovia, probeaza contribuţia
eminescianismului la înnoirea poeziei. Nu însa prin
alaturari de sintagme, de titluri, de ritmuri etc.
Preluând expresia lui P. Claudel, când vorbea despre
impactul poeziei lui Rimbaud în literatura epocii
sale, aş spune ca influenţa lui Eminescu este mai
degraba de tip "seminal". Discreditarea retoricii,
cenzurarea confesiunii, disolu�a muzicala a eului
sunt câteva dintre contribuţiile lui Eminescu la
formarea conştiinţei poetice moderne la români. Iar
versul bacovian înregistreaza şi el aceasta realitate.
TotodatJI, nu e de omis amanuntul ca tânarul
G. Bacovia s-a format în ambientul literar creat în
epoca de Al. Macedonski şi de revista LiJeratorul
(din martie 1 8 8 5 pâna în martie 1 9 1 9, cu
întreruperile cunoscute), lucru care explica
dominanta modernista a poeziei sale, contaminata
de Eminescu abia ulterior şi, atunci, selectiv. Asta ar
însemna, daca e sa conchid aici, ca
"eminescianismul" lui Bacovia, atât cât a fost, poate
fi considerat mai curând o "tradare" (daca nu-l citim
în cheie ironica!), dupa ce autorul ''Nop�lor'' scrisese
despre el: "Bacovia este pseudonimul unui tânar
din Bacau, G. Vasiliu, admirabil poet, dar a carui
modestie 1-a �nut în urma cu tot nemarginitul lui
talent. Era aproape un copil când, în 1 902, a venit
la mine, într-o frumoasa zi de vartt, sa-mi citeasca,
sfios cum nu se poate mai m11lt, versuri de-ale sale.
Marea sa originalitate m-a lasat înmarmurit de
uimire . . . " (v. "Faelia", Bucureşti, 1 ian. 1916).
Emil NICOLAE
35
.......
 Ai noştri tineri
Chiar daca la Bacau n-a e)(istat o revistJI mondena In
limba &anceza'l, bibliotecile particulare erau dotate cu carţi
&antuzeşti, comandate direct la Paris, cum se întâmpla la
Tescani, unde Costachi Rosetti Tescanu "acoperi patru pereţi
cu rafturi masive de "lemn de Teţcani" pentru carţile sosite
în cea mai mare parte de la Paris".'' Olrţile în limba &aneeza
au fost preponderente in donaţiile fllcute pentru înfiinţarea
primei biblioteci publice din 1893, erau împrumutate şi citite
de persoane foarte diferite şi uneori restituite, doar cu
interventia politaiului oraşului -'' În anul 1900, un oarecare
domn C. Vlaicu din Bacau imprumutase de la biblioteca
publica Les trois mousquetaires şi La Revolution Fram;aise
(2 volume) şi întârzia sa le returneze, în timp ee d-ra N. Sturdza
avea de restiruit 4 volume din Scenes de la vie privee. Nu
întâmplator, în ziua de 20 martie 1 900, când Primaria din
Bacau e)(pedia 4 adrese unor persoane care aveau de restiruit
bibliotecii un numar de 10 ci!Jii, 9 dintre acestea erau in
limba &anceza.•l Din lista celor 78 ''uvraje moderne şi antice"
donate de Theodor Keminger Lippa bibliotecii publice, in
anul 1893, 20 erau in limba &anceza (in limba româna fiind
doar 8)'1, precum cele 5 carţi pe care le-am identificat in
1 993, in colectiile bibliotecii, având autografele lui
Gheorghe Sturdza''·
Şi tinerii din tinubll Bacaului îşi fllceau srudiile in
strainatate, plecau in vilegiatura, îşi luau neveste de pe alte
meleaguri ori îşi fllceau cumparaturile la Paris. Gheorghe
Sturdza studiase ingineria la Berlin şi se casatorise cu
Cleopatra Delimark din Dresda. Dumitru Rosetti Tescanu
srudiase drepbll şi filosofia la Lausanne, continuându-şi
sbldiile inca un an la Paris. TatJII sau, Costache Rosetti
Tescanu, se casatori se a doua oara, cu o poloneza de origine
austriaca, Angelica Moser. Aglaia, fiica lui Grigore Ghika
Voievod, mama scriitorului Radu Rosetti, se va casatori dupa
moartea primului sot, boierul Raducanu Rosetti, din Caiutii
Bacaului, cu &ancezul AlJaU)(, fost instibltor al copiilor sai.
La 1 2 aprilie 1893, de pilda, doamna Maria Sturdza se gasea
la Paris, iar principesa Schoenburg, la Schitz, In Hessen,
cum aflam dintr-o scrisoare adresatJI primarului Gheorghe
(lorgu) Sturdza de catre Theodor Keminger Lippa, avocat,
fost preşedinte al Tribunalului din Bacau şi prefect al
judeţului.
Costache Radu ştia ca de la 1856-1866 [Bacau!] avea
"
un bun contingent de tineri cu carte", unii studiind la
Univer.;ilatea din Iaşi, infiintatJI In 1 865, iar "alţii au trecut
apoi şi In strainatate" '' Printre tinerii care Invatau In
strainatate nu se numarau doar cei din familiile avute. În
anul 1 864, primarul Bacaului, Gheorghe Nege! (Faraoneanul),
primea cererea unei vaduve care dorea sa-şi trimitJI fiul, de
21 de ani, sa se instruiasca la Paris. Mama il ruga pe primar
,,sa chibzuiasca o înlesnire pentru întreţinerea acesrui copil",
aducând ca argument faprul ca este cunoscut obscesce ca
"
reposarul meu so(iu Inginerul Constantin Beller tot cur.;ul
vieţii sale l'au petrecut in operatiile Inginereşti acestui
district". Primaria raspunde favorabil cererii, lncheind un
contract cu Edrnond Beller şi acordându-i o subvenţie de
200 galbeni pe an, timp de trei ani. Banii au fost expediati cu
regularitate, ba chiar şi cu unele sporuri, datorate credirului
"
ce ţine scump la Paris", in arhiva primariei e)(istând
corespondenta dintre cei in cauza. Dupa terminarea srudiilor
la şcoala de poduri şi şosete şi obţinerea diplomei, tânarul
Beller este numit arhitect al comunei Bacau. Nu va ramâne
Insa prea mult in aceastJI funcţie, Bucureştiul era şi arunci
mai atragator, slujbele mai tentante, spre supararea
36
autoritJ!ţilor bacauane care intenţionau începerea unor lucrari
de modernizare a oraşului.
În strainatate erau trimise şi fetele. Angelica Rosetti
Tescanu (fiica boierului Costache Rosetti Tescanu şi a
Angelicai Moser, a doua sa soţie), trimisa de la 12 ani in
Franta, la shldii, s-a recasatorit cu un anume conte Van Rover.
Ea devenise o tânara fermecatoare, mondena, cu o seama de
legaruri considerate ca fiind dubioase. Dintre acestea, relatia
ei cu Victor Hugo, era cunoscuta in familie. Se pare ca
Angelica fusese la un moment dat secretara acestuia, poate
avusesera chiar o relaţie mai apropiata, caci în câteva
povestiri amintea ca celebrul scriitor &ancez ar fi vrut sa se
"
casatoreasca cu ea". Nepoata sa, Maruca (Maria Cantacuzino­
Enescu), ne asigura ca "era foarte cultivata, citita, mândra de
scrisorile bine compuse, In maniera doamnei de Sevigne, cu
care-şi copleşea, la nimereala, rudele, cunoştintele sau simplii
ei furnizori. Nu mai putin mândra de relaţiile sale cu câteva
eelebritaţi contemporane, Victor Hugo, între alţii, cu care
spunea ca se înrudeşte pe linie materna, şi de la care avea
câteva autografe pe care le-am vazut cu ochii mei. La o Sfănta
Marie, ziua numelui meu, mi-a fllcut cadou, unul dintre
aceste autografe, document de pre� scris cu litere mari negre,
pe hârtie albastra In care el li spunea la sfărşit: La picioarele
dumneavoastril, Doamnir, Victor Hugo". ''şi de ce n-ar fi aşa,
www.cimec.ro
daca ţinem seama de faptul ca Victor Hugo a avut contacte
cu românii din Paris, intretinând cu unii din ei o constanta
corespondenta. La Bibliotheque Nationale din Paris şi la
Maison Victor Hugo se pastreaza un numar de 7, respectiv,
1 7 scrisori, din corespondenţa purtata, intre 1 869 şi 1 883,
de Victor Hugo cu o altJI modoveanca, Hermiona Asachi
Quinet. ''
La 1 850, pe Strada Mare din Bacau, dugheana lui Vasile
Şandru, caruia i se mai zicea şi Galanlaru, avea marfll buna
"
de )U)( şi scumpa" adusa ,,mai toata de la Paris. Bauturile cele
mai bune erau toate aduse de la Paris, şi numai de la el se
putea cumpara de catre boeri şi de acei ce le dadea mâna,
şampanie şi orice fel de licheoruri, precum şi cofeturile
(bomboane) cele mai bune""'· Cât despre produsele de
cofetarie, pâna la 1880, in spiţeriile şi galanteriile din Bacau,
lumea putea cumpara delicatese aduse tot de la Paris, în
pravalia lui Nastasa, caruia-i urma fiul sau Ghita. fie mai
apoi, pe la 1 870, în cofet.aria lui Ivanciu Ştefllnescu, la care
"
incepu a se duce cucoanele sa guste ceva mai bunişor".
De-abia mai târziu, când se deschise cofet.aria lui Madam
Alexandru (Sfetcovici), venita din laşi, "incetase a mai
aduce spiţerii şi galantarii, cofeturi de la Paris". " '
Marllena DONEA
Note:
11
A existat totuşi la Bacau, o revista cu titlul La
RuomDni� rimbrophile. JoU1711JI mensuel d 'annonces,
aplrutl în 9 nuJTle'R:, in� martie şi noiembrie 1905.
Directeur-editeur: Hcrman Roscnbcrg, Bacau.
Abonaments: Roumanic - fr. l,20, l'union postale -
fr. 1,50. (dupa Gh. Patrar. Publicatiile periodice
Mclluane. /867-1967. Bibliografie monografica.
Bacau, 1969, p. 1 19).
11
C. Th. Ciobanu. Prefaţa la voi.: Maria Cantacuzino­
Enescu. Ombres et lumieres 1 Umbre şi lumini.
Traduure de Elena Bulai. Oneşti, Aristarc, 2000, p.
7.
11
Marilena Donca� Ioan Laza.r Paraschiv. Contribuţii
la istoricul bibliotecii publice din Badl.u. In: Bibliolec:a
publicb din Bachu. Cemenar 1893-/993. Bacau,
1993, p. 39, 42, 50, S I .
'1 Arhivele Statului Bacau, Fond Primaria Bacau, Dosar
1011900, r. 7.
" Ibidem, Dosar 10511892- 1 895, f. 29.
'1
Volumele cu aulograful lui Gheorghe Sturdza, erau:
Sonnet, H. Premiers etements du calcul infinitesimal
a l'u.sage desjeunes gens qui se destinent a la can-itre
d 'ingenieur. Paris, Hachelle, 1 869 - Pn.ldhomme,
L. Cours pralique de c:onstruction. Paris, Librairie
Polylechnique de J. Baudry, 1883. Volumele poarta
dedicalia: ''Oferit Primariei urbei Bacau, Gh. Sturdza,
1 892"; · BuiTon, Nadault de. Cours d 'agriculture et
d 'hidraulique agricole. Paris, 1 855, 4 voi. Sauclit:res,
Roisselet de. Hi.stoire de la revolution .franc;aise. Paris,
1874; Oeuvres completes de lord Byron, traduites
par Benjamin Laroche. Paris, 1874.
7l Costache Radu. Bacau! de la 1850-1900. Bacau,
1906, p. 67.
•1
Marin Cantacuzino-Enescu. Ombres el lumieres 1
Umbre $1 lumini. Traducere de Elena Bulai. Oneşti,
,,Aristarc, 2000, p. 229, 23 1 .
91
Virgil Căndea. M�rturii româneşti pesle hotare. Voi.
J . Buc., Ed. Enciclopedica, 1991, p. 297, 334.
101
Costache Radu. Bacau) de la 1850-1900. Bacau,
1906, p. 43-44.
11'
Costache Radu. Op. cit., p. 50--5 1 .

Bacăul lui BACOVIA şi N. ENEA
Caracterul artei pictorului Nicu Enea contrasteaza cu agitaţia
produsa de Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy, Miliţa Petraşcu,
Jules Perahim, B. Herold, Aurei Jiquidi, ca şi manifestele artistice lansate
asemenea unor torpile asupra artei academice din Punct, Integral, Unu.
Întregul taraboi teribilistic al anilor douazeci nu va lasa niciun semn pe
axa spirituala a pictorului din Valea Arinilor. Dar nu numai cu aceştia
este la antipod spiritual Nicu Enea ci, pe mare întindere, şi cu celalalt
mare spirit al acestor locuri, George Bacovia.
Asemenea lui Tristan Tzara, Bacovia este mişcat de curen� violenţi
şi în viziunile sale - uneori infernale - explodeaza negrul fumigen,
veşmintele funerare şi istorice goluri galactice de somn mineral.
Provincia lui Bacovia delireaza în cel mai elocvent ritm cardiac al
simbolismului peste care poetul toarna socialism revoluţionar şi fond
insalubru proletar. Faţă de Nicu Enea, la care universul obiectelor se
aşaza discret şi ordonat într-o linişte bucolica şi scculara - Bacovia îşi
vede urbea şi tot ce îl inconjoara, contaminata de ftizie, putrefacţie,
ostilitate pluviala şi mirosuri pestilenţiale. "în poezie, zice Bacovia,
m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau
audiţia colorata, cum vrei s-o iei. Pictorul utilizeaza în meşteşugul lui
culorile: alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat sa le redau cu
inteligenţa, prin cuvinte. Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare.
Acum în urma m-a obsedat galbenul, culoarea demadejdei. De aceea,
ultimul volum poarta titlul Scântel galbene. Roşu! e sângele, e viaţa
zgomotoasa..."
La Bacovia, atmosfera fumegoasa şi înabuşitoare a provinciei cu
crâşme umede, ziduri negre şi putregaioase, cu frig veşnic şi un mort
evreiesc în ploaie sr
arşesc prin a produce o sufocare mentala vecina cu
dementa. Tonalitatea corespondenta starii sufleteşti prin care poetul
vede urbea natala este culoarea violet: ,,Amurg de toamna violet/ Doi
plopi în fund apar siluetei Apostoli în odajdii violete/ Oraşul tot e violet".
Sau, mai sumbra corespondenţă, negrul: şi frunze albe, frunze
"
negre/ Copacii albi, copaci negri/ şi pene albe, pene negre/ Decor de
doliu funerar".
Daca la Bacovia parcul oraşului era un motiv de lamento funerar:"În
haine negre, întunecate,/ Eu plâng în parcul de mult parasit", iar camera
sa era simtita ca purtatoarea unei sinistrati satanice, Odaia mea ma
"
înspaimânta/ Cu brâie negre zugravita.. J odaie plina de ecouri/ Când
plânsu-ncepe sa ma prinda", la Nicu Enea, muzica elementelor ce-l
inconjoara este caligrafiata în nuanţe delicate. Potecile parcuril!;>r
sugereaza lui Enea catifelata atmosfera a cadrilurilor de altadata. In
aerul decupajelor" lui Enea lipseşte violenţa vindicativa, prezenta în
"
invocaţiile bacoviene. Viforelor de atelier ale lui Bacovia le sunt opuse
stop - cadrele, hibemale sau autumnale în care natura nu-şi iese din
minţi, elementele ce susţin compoziţia nu suporta prezenţa fantastica a
unui prezumtiv colaps gravitaţional ci, în afara unei tristeţi umorale, se
închid într-o respira�e liniştita şi liniştitoare. Acelaşi sentiment, pastrator
de cuminţenie, nareaza şi imaginea odaii pe care Enea o aduce din
copilarie într-un fel de prezent continuu, incarcata de rigiditatea aproape
sacra a pieselor interiorului rustic. Sugestia este aceea de irepetabil, de
entitate ce nu poate accepta interpretari sau permutari subiective.
Afectiv, realul poetic al lui Bacovia este angoasa. Oraşul lui e un
colos somnolent de stari psihice larvare din care izbucnesc voci
indistincte. La Enea, realul pare protejat de un val ce-l ascunde ca pe un
miracol etern, mereu surprinzator şi ingenuu. Pentru ca înainte de a lasa
pensula pe suprafaţa pânzei, el nu va cauta efectul spectaculos, ci ordinea
fireasca a esenţelor. Un delir al rigurozitaţii, caruia i se supune mereu
neacceptând alte reguli în afara celor conferite de propria combustie
interioara. Iar aceasta îi interzice sa faca spectacol declamativ.
Pentru Bacovia - mai mare cu şaisprezece ani decât Enea- cartierul
marginaş e mahalaua de lânga abator, populata de mitocani alcoolici,
femei deşucheate, copii desculţi, nahitici şi paduchioşi ce se balacesc în
baltoace infecte, cu hoituri de câini vagabonzi, asaltate de muşte şi
spelunci din care ies aburi dezgustatori. Din toate p�le, un fel de
energie hidoasa şi terifianta, când se scurge, când detoneaza alternativ,
dar tlira contenire, obturând lumina şi veştejind privirea. Aceeaşi zona
geografica e descrisa sufleteşte de Enea în culori ce se cem melancolic
ca sub o binecuvântare ancestrala a vegetalului şi mineralului, într-o
integrare tlira contradicţii.
Doru KALMUSKI
www.cimec.ro
BACOVIA 1 25 -
La brat cu Domnul Bacovia
Acum douazeci de ani, când pe teritoriul României tocmai fusese interzis
apelativul domn", Cenaclul Artelor de la Casa de Cultura din Bacau a primit
"
sarcina sa-şi valorifice creaţia poeticaîntr-un scenariu pentru un spectacol de muzica
şi poezie. Victor Munteanu, Dan Nicodim (Gavrilovici), Dan Ni stor, Nicolae Mihail,
Petru Scutelnicu, Silvia Munteanu (Patraşcanu), Ioan Enea Moldovan, Cornel Galben
au ales poemele care reprezentau vârfurile inspiraţiei lor pentru acel moment. în
general, versuri a caror lectura în cenaclu stâmise interesul iubitorilor de poezie, dar
care erau refuzate sistematic la publicare pentru neimplicare ideologica. Am convenit
cu totii sa naştem un spectacol de dragoste, dar a ieşit, pâna la urma, un tablou
semnificativ al frarnântarilor spirituale determinate de angajarea poetului în socialul
vremurilor pe care le traiam. Ab initia, primul demers al tinerilor creatori bacauani
s-a numit La braţ cu Domnul Bacovia, dar propaganda ne-a sugerat" schimbarea
"
titlului.
în procesul de elaborare a scenariului, necesitatile expresiei scenice şi ale
regulilor dramatice au impus amestecul aleatoriu al versurilor, cu consimţământul
autorilor, încât, dupa atâta amar de vreme, nu mai putem determina decât aproximativ
patemitatea creaţiilor. În afara, fireşte, de cele ale Domnului Bacovia, pentru care
Florin Ţuţuianu şi Costel Miron au compus muzica.
în spectacol şi-au dat concursul excepţionalii interpreti de poezie formaţi la
şcoala maestrului Ion Ghelu Destelnica. în ciuda mesajului protestatar fllra echivoc
al reprezentaţiei, Dan Ivanovici, Marina Ivanovici, Dumitrel Grigoraş, Nicoleta
Grigoraş, Elena şi Florin Bogdan, Suzana Macovei, Ion Goranda, Geanina Olaru şi
Cristian Munteanu au cucerit toate premiile posibile la concursurile vremii. Mişcarea
expresiva, muzica de fundal, jocul de lumini şi scenografia accentuau în mod insolit
incarcatura de idei şi de sentimente a spectacolului. Rostirea apasata a textelor
premeditat inconforme cu etica vremii pe scenele dedicate exclusiv educaţiei şi
culturii socialiste, precum şi semnificaţiile subtile ale interpretarii accentuau
atitudinea de fronda a tinerilor autori.
Într-un spaţiu de manipulare spirituala represiva cum era cel al actului cultural
în România anilor '80, dominat de texte sforaitoare, de laude ditirambice şi de
trompetele calpe ale ideologiei de partid şi de stat, rasarise, poate nimic nu-i
întâmplare!, tocmai în Bacau - oraşul amurgurilor violete, al sicrielor de plumb şi al
locuinţelor lacustre - un alt tip de expresie artistica, a carei idee spargea canoanele
şi principiile stapânirii.
Era ideea ca omul nou, multilateral dezvoltat , robotul pe care urmarea sa-I
creeze comunismul românesc, are suflet, necesitati, dorinţe, îndoieli, speranţe, ca
iubeşte şi poate uri în aceeaşi masura, ca orice fiinţă umana.
Spectacolul crea o asemenea stare de spirit printre cei din sala, încât, fapt cu
totul neobişnuit pentru un recital de muzica şi poezie, dese ropote de aplauze la
scena deschisa fllceau şi mai densa atmosfera de expediţie în teritoriul imposibil de
controlat al catacombelor sistemice... N-aş şti sa spun daca ceea ce simţeam noi în
timpul celor, poate, câtorva zeci de spectacole, era emoţie sau teama de repercusiuni,
dar aplauzele ne întareau convingerea ca rostim adevarul, ca spunem exact ceea ce
nimeni n-avea curajul sa spuna, ca dam oamenilor acea fllrâma de adevar din care
renaşte speranţa.
La braţ cu Domnul Bacovia, recapatam curajul de a fi noi înşine.
Vai MĂNESCU
37
 CRONICI
..,
> bere" Grivel la abator, din padurea Gheraicşti la hanul lui
�
"'
t mi·i contemporan
...., .......
. ___..__..._
Nu-l iubesc pc Bacovia pentru ca aduce ploaia în O""i"
"
- Cannelia Leonte
Decupez trei bacovicmete din Jurnalul lui Constantin
Calin, constituind partea a treia a impresionantului volum O,
Dosaml Bacovia (ed. Agora, Bacau, 2004);
"Bacovia mi�i contemporan''.
*
,,Bacovia, cel mai ccblajim> poet român, s-avroit <<anarhist
în domeniul esteticii» (...) De altfel, între blândeţe şi anarhism
nu-i nicio contradicţie majora".
*
,,Bacovia nu are nimic de seducator, prezen!JI sa nu e
charismatica, însa, ca Aaubert sau Baudclaire, el a avut şansa
de a fi un canaudit>>, ceeace, cum s-a remarcat, atrage totdeauna
favorurile posterităţii. A lui 1-a purtat spre triumf'.
Cu adevarat, dintre cei trei mari B ai literaturii române,
Blaga, Barbu, Bacovia, steaua celui din wma e mereu în
creştere. Encomiastica pioşilor convenţionali. Th. Codreanu
vorbeşte de Complexulbacovian (ed. Junimea, laşi, 2002), iar
Mihai Cimpoi, punându-1 in relaţia Sartre-Heidegger, de
Secolul Bacovia (ed. Ideea Europeana, Bucureşti, 2005). în
ciuda numelui banal, târgului banal, vieţii banale, copistul
de clasa a treia auzea materia plângând; dând de-<> parte tropul,
dar obârşindu-se (cuvântul lui llarie Voronca) din seva"
" "
Eminescu, marginalul a triumfat. Poetul "bizar, singuratec,
nebun", care "parea ca de oameni nu mai incape", n-a suportat,
postsocialist, tacticile de demolare reactuahzate de cei alergici
la modele, la unicate, la lecturi de capatâi.
A cunoscut şi el eclipsa anilor cincizeci. Ca "putrefactul"
"
Arghezi, descompusul Bacovia fusese scos din carţi între
"
octombrie '47 şi februarie ' 55, pentru ideologie demoralizanta.
Bardul de la Urziceni, A. Toma, s-a opus publicarii Operelor,
" "
deeadentul" fiind "paharul cu otrava . N. Moraru decretase
"
rituos eliberarea de Barbu, Arghezi şi Bacovia, fhr.l de care
" "
nu se va putea trece la atacarea frontala a marilor teme . Labiş
il cita clandestin pc Bacovia la Şcoala de Literatura. A trebuit
ca Alexandru Balaci, noul director al ESPLA, sa primeasca
bun de tipar de la CC al PCR pentru ediţia din '56, unnata de
a doua, in anul unnator, revizuita de autor, care a şi murit în 22
mai 1957. Cenzura i-a eliminat corbii, longevivele pasari negn:
necadrând cu vremurile noi. "Un hoit, un corb, un câmp şi eul
Iarna şi-ncepc a ninge..J Ninsoarea-nprejur cu cerul s-atinge. ../
Nimeni, zapada, şi ninge mereu".
Biograful lui Bacovia, Constantin C3lin, marturiseşte ca
" "
primul articol scris pentru primul numar al revistei ,,Ateneu
(1 august, 1964) a fost cenzurat de G(rimberg) llie. l s-a cerut
un referat cu parţi pozitive" şi cu "parţi negative", confonn
" "
gazetariei maniheiste a epocii: unei coloane "fhr.l pata" trebuie
sa-i corespunda o coloana "cu pata". Atunci, în '64, noteaza
ultrainfonnatorul biograf, au aparut tot anul numai trei articole
desi'J"e Bacovia. Pâna la prima monografie critica, din '69, mai
era. în Vorbind, Gh. Grigurcu îşi aminteşte ca i s-au scos dintr-un
text dat spre publicare in '60- '70, Bacovia- un antisentimental,
tenneni ca subconştient, subliminal, abisal.
La inceputul anilor şaizeci, când imi tenninarn liceul, un
"
profesor itinerant prin colegiul ,,Hasdeu împarţea tabla cu o
verticala roşie şi desena doua secţiuni de creier. Cel din stânga,
ceva mai mare, era menit sa exemplifice cum percepea lumea
poetul realist-socialist. Cealalta secţiune, mai debila, nu ern
decât meningele bolnav al poetului decadent. Cel de a1c1,
ciocanea profesorul tabla cu un deget indoit, reflecta clar
realitatea. Ăstalalt o percepe tulbure, o slu�te. Partea asta a
creierului (şi infigea o creta galbena intr-<> anumita zona) nu
38
BACOVIA
functioneaza, este a-tro-fi-ata. Poetul de-ca-dent se lasaîn voia
sugestiilor auditive (un minu� cu creta), olfactive (alt minus),
vizuale (al treilea minus). In sine. Subliniati in sine. Or
subiectivismul este orb (cruce cu creta). Gândiţi-va la
neinduplecata dârzenie a poetului cizmar Neculuta intru
jugularea exploatarii omului de catre om.
Şi mâinile profesorului tltceau gestul de-a sugruma.
Revenit la creierul din dreapta, puncta sediile blazarii,
mizantropiei, panicii.
Ia sa vedem care e cauza declinului culturii burgheze.
Cum raspuns nu era, gasea el unul.
Creierul!, tovaraşi elevi. Creierul aliena!, chirci!,
muribund. Şi, dupa acest preambul, anunta: Bacovia. Vom
vorbi despre poezia lui Bacovia ca expresie a maximei
decrepitudini. A vazut el existenta ca A. Toma? Nicidecum. A
redat numai şi numai aspecte morbide din abatoare, din
sanatorii, şantanuri. Aşa-zisa lui poezie e consecinta unui tip
de creier dereglat, a obsesiilor unui isteric.
Profesorul sociologiza (vulgar), iar schi!a biografica
era un cazier. Scandalos! Intolerabil! Copil de bacan, puthea
dispretuitor praful. Inapt pentru şcoala, veşnic corigent,
student timp de opt ani. Un dipsoman. Client al tavemelor,
veşnic tunnentat, abrutizat de alcooluri. Şi recitea in zeflemea;
" "
"M-afund intr-<> crâşma sa scriu ; Desfrâu de bere şi de vin/
" "
Prin berarii şi cafenele . Ştiţi cine i-a infiera! pc "trântorii de
cafenele"? Ştiam. Vlahu\ll .
Rechizitoriul continua. Î.Şi scrie epitaful la 18 ani. Plin
de eczeme. Dement solitar, râzând fhr.l noima în ha, in hi".
"
Handicapat sexual, pândeşte ferestrele cu fecioare. Umbla n � de Das Kapital.
parcuri sa surprinda perechi fllcând dragoste. Necrofilia Îl da
impulsuri vicioase.
Profesorul de româna a continuat sa citeasca, pufuind in
râs, fiagmente dintr-o poezie" pc care însuşi critica burgheza
a taxat-o drept secreţia toxica a unui creier care nu
spiritualizeaza: ,,Hau! ... Hau' Departat sub stele-inghetate",
se amuza el. Numai ca nu Bacovia pândea în tremur fecioarele
paie, nu el era plin de eczeme şi de obsesii, nu el suferea,
delira, se crispa, gemea, ofta, ci arta cu majuscula. Când a
sunat de ieşire - iarta-!, Doamne, can-a ştiut ce face! - a şt=
energic creierul dernolant pentru conştiin!a noastra. Dar, prin
frânturile de vers bacovian, s-au strecurat în clasa frigul, moina,
tusea, corbii, valsul indoliat, bocetul autumnal. Frunzele
continuau sa cada inlauntrul nostru, prin carnea şi nervii noştri.
,,E toamna, e foşne� e somn..J Copacii, pc strada, ofteaza/
E tuse, e plânse!, e gol..J şi-i frig, şi bureaza".
Cum "dezghetul intra mai greu în şcoala, nici in
Facultatea de Filologie ieşeana bacovianologia nu inflorea
între artii '62 şi '67. !rltr-un interviu cu Cassian Maria Spiridon
("Convorbiri literare , mai, 2001), Constantin Ciopraga îşi
menţinea rezerva fa\ll de 1 'homme spleenesque, un mizantrop,
"
un astenie dezabuzat, oricum suspect ;
"
Greu de aplicat lui Bacovia calificativul de poet tragic.
"
Îl caracterizeaza mai degraba o mâhnire continua (mult sub
nivelul lui Novalis), o linie ontologica retractibila, claustranta,
" reabili� Cum? Lereincarca, pme în fiecareccplumbul» simţirii
tristeţea unui schizofren, dolorismul unui bolnav de nervi ;
şi, nedrept, in acelaşi interviu; "În doua cuvinte,
bacovianismul, fenomen strict individual, este expresia unui
"
deficit vital.
Poate ca profesorul Ciopraga, discipol al lui Ibraileanu a
ramas influen!J!t ca mentorul "Vieţii Româneşti", care nu 1-a
admis în paginile revistei pc fostul lui elev de liceu, raspunzând
la numele ,,ridicol" de Vasiliu Gheorghe (numele de poet ,
Bacovia şi 1-a gasit abia în 1903, inspirat de Etymologicum
Magnum Romaniae). în modestul Laforgue de Bacau, cu
www.cimec.ro
varianta Rollinat (cu alte cuvinte, un simbolist apres la /etrre,
ca sa zic aşa), nu 1-a descifiat pe Bacovia cel Mare, ca sa ma
folosesc de sintagma lui Jebeleanu, de o vigoare a
pesimismului, a dezarn:!girii, a deznadejdii pc care numai
Cioran o mai are, dupa Constantin Calin, in literatura româna.
,,Altfel, e gn:u pc parnânt".
Închid lunga-mi paranteza ca sa revin la "dosarul" Calin,
o investigaţie en dt!tai/, exact cum a promis in cuvântul
lamuritor. Regula dosarului ("am denişat, am descris, am
"
glosat ) e strict respectata, perceptul fiind; "mai multa
infonnaţie inseamna mai mult adevar". Bacovia a avut parte
de un monografist serios (sublinierea se impune), supus
disciplinei severe a documentarii la sânge. Ca sa ajunga la
ideea de Bacau", exceleaza in minutios. ,.Scena" pe care
"
evolueaza poetul e reconstituita in amanunt (C. Calin tine sa
fie şi exhaustiv), de la milhillilli la strada Mare, de la "hala cu
Mendel, unde ar fi putut cânta barbar femeia aceea. Cât ii
Bacau! nu se va adauga, sunt convinsa, nicio "revelaţie"
documentara. Nu lipseşte din inventar vreo finna: nici Doi
fapi, nici Geandarmul cii/are, nici lnvalidul vesel ori
Galanteria izvorului de ciorapi; nici Ghemui roşu, nici Doi
tineri cinstiţi. Numai havuzul din dosul palatului mort",
"
susţine Constantin Calin, nu-i in Bacau, ci in Bucureşti, iar
palatul mort" e casa nababului Cantacuzino. Şi istoricul literar
"
are explica�i pentru toate; fiziologic şi filologic, de climat,
culturale şi sociale, din perspectiva psihanalitica ori stilistica.
Uzata sintagma "o""llll lui Bacovia" e contrazisa: ,,Prin urmare,
ccbacovieni» suntem sau putem deveni nu atât prin
circumstanţe, cât prin experienţe. Ca sa simti ca Bacovia,
trebuie sa traieşti ca Bacovia."
Profesorul-Ştie-Tot se intreba cu ce moneda suna" poetul
" "
batut de ploi in geamul iubitei. Un nickel (bacşişul pentru
"
chelner) ori banul de argint, de 5 1ei, cu care luai o cartela la un
birt modest? în 19 14, putea fi moneda unitara, "leul nou"
introdus in 1 867, când cu numai zece bani cumparai o lamâie,
iar o poezie (dupa V. Demetrius) era rasplatita cu douazeci de
fumei. Niciun amanunt nu·i inutil şi unele cântăresc gn:u;
exaspcrantul "târg plin de dugheni" numara, in 1906, trei sute
de cerşetori şi deţinea câte o crâşma la 265 de locuitori.
C. Calin presupune şi ce carţi ar fi vazut, cu adevarat, in
librarie Bacovia când a scris poemul in proza Zborul Cilrţi/or,
precizând ca Pentru pâine e chiar titlul unei nuvele de
Sienkiewicz, publicat in poche-urile editurii Libraria Leon
Alcalay, 1914, in traducerea lui Şt. Gr. Berechet.
Pe eseiştii martori de inutilitaţi, care adora sa fantazeze
"
ca "amorul lui Bacovia era barbat (Sensitif fiind un spirit
feminin) îi taxeaza succint. Un exemplu intors din versul
,,Donnea intors amorul meu plumb are o explicaţie simpla.
Nu inseamna nici cu fala in jos, nici suparat, ci adânc; ,,somn
de plumb . C. Calin aduce tuturor corecturile necesare, inclusiv
lui Bacovia, cel din interviuri, ori Agathei Grigorescu-Bacovia
(ah, vaduvele scriitorilor) care il prezinta cititor de ... Socrate şi
Cuvântul democrat, precizeaza Constantin Calin, 1-a
folosit Bacovia cu sensul de si!rac, ordinar, comun, ca in
cartiere democrate ori in vagoane democratice de tramvai.
Faptul ii contrazice pc cei care puteau crede ca poetul s-a
"
trezit în democratica R. P. R. cu "profeţiile împlinite . Cât
despre stanţe burgheze, ele sunt stanţe de burg. Aviz celor
care au mizat pe vindicativa Serenada muncitorului,
confundându-1 cu un proletar intelectual preocupat de
"probleme sociale", gata sa dea "curând la cap".
Hipersensibilizatul poet blajin spre apatic hranea doua sute
de porumbei şi era mai ingrijorat de inconfortul mâţei. Lui
Jebeleanu, venit sa-i ia un interviu, i-a atras atenţia; Nu leza
" "
şi pisica.
Constantin Calin înregistreaza erorile Comeliei Botez,
preluate de Mircea Coloşenco in ediţia din 2001 , "coapta
cam pripit". Indreapta gn:şelile (perpctuate) de punctuaţie, ca
inlocuirea punctelor de suspensie, macar bacoviana, prin punct
şi virgula, dar şi chestiuni mai grave; ,,Amorul (in loc de
omorul) e o nonna a naturii", fiind vorba de Thalassa lUI
Macedonski, unde, în capitolul final, "eroul o ucide pc Caliope
în timpul unui act sexual".
Una dintre cele mai pertinente observa�i; ,,El scrie ce şi
cum se scria atunci, darii iese mereu altceva Şi, deşi n-a inventat
decât doua cuvinte; cdaut.ara>> şi ccclavirista>>, Bacovia, scriind, le
lui". Mai mult inca, în Plumb nici nu exista vocabula poezie.
Scriu toate astea şi ma duce-un gând spre volumul al
treilea, anun!J!t cu subtitlul Triumfol unui marginal şi mi se
pare ca a fost deja scris. ,,Poetul marginilor" şi-a gasit biograful
pc masura supcrbului sau orgoliu de mare creator; Eu am fost
" "
un fenomen din naştere; superior oamenilor şi simplu .
QED, poate adnota Constantin Calin pc ultima fila a
,,Dosarului".
Magda URSACHE

Prin 1998, in Bacau, cu ocazia decernarii
premiilor Bacovia, Al. Paleologu marturisea
ca e tot mai captivat de poezia lui Bacovia şi
era de parere ca poetul nu c inca evaluat la
adevarata lui statura şi ca va veni o vreme
când el va dobândi o recunoaştere şi mai mare.
Volumul lui Mihai Cimpoi, Secolul Bacovia
(Editura Fundatiei Culturale "Ideea
Europeana", 2005), pare sa raspunda, şi prin
titlu, şi prin continut, acestei opinii. Ceea ce
propune criticul şi istoricul literar este o noua
lectura a poetului, care depaşcştc cadrul strict
al criticii literare, patrunzând spre zone de
adâncime ale poeziei bacoviene, spre
viziunea ei, spre mitopo(i)etica ei. Fara a se
folosi de mitocritica durandiana, totuşi, ca
fiancezul, Mihai Cimpoi reuşeşte sa se apropie
de paradigma poeziei, a poeziei lui Bacovia
in acest caz. Deplângeam mai demult ca
asemenea studii lipsesc de la noi, încât
judecatile de valoare se pierd undeva in
hazardul interpretarilor şi analizelor care nu
graviteaza în jurul unui miez. Mihai Cimpoi
a mers direct la tinta, propunând o noua şi
patrunzatoare viziune critica asupra viziunii
bacoviene: "Citit atent, dintr-o perspectiva ­
sa-i zicem giideliana - Bacovia apare intru
totul ca poet al marginii existenţei''. Fuga de
centru şi de centrare devin astfel atributele
universului bacovian, care îi vor conferi
fizionomia. Din acest moment, spre deosebire
de ce se întâmpla inainte, când Bacovia era
studiat din perspectivele expresionismului,
ale simbolismului sau privit în descendenta
baudclaireana a "poeţilor blestemaţi", poetul
poate intra, prin conjuncţie vizionară, în
dialog cu poezia eminesciana. Relevându-1
ca poet al marginii existenţei, eminescologul
Mihai Cimpoi poate discuta punctele de
divergenţa vizionara ale poeziei bacoviene
fata de poezia eminesciana, ceea ce inseamna
un imens pas inainte in evaluarea lui Bacovia,
care poate fi privit acum dintr-o perspectiva
similara cu privirea ce il scruteaza pe
Eminescu într-o anumita latura a sa, cea a
concepţiei despre univers, cosmos, Fiinţa,
fiinta umana, Centru, divinitate, metafizica
etc. "Gândirea eminesciana îşi reprezinta. un
centru divizibil în infinit care nu pierde insa
nimic prin diviziune, el Iilmânând un punct
matematic constant", în vreme ce "Bacovia
este departe de a concepe o astfel de
divizibilitate infinita cu un punct unic
indivizibil. Centrul bacovian este mai degraba
cel labirintic, învaluit în taina; este o margine,
"
care desistematizeaza şi dezaxeaza . Criticul
conchide ca "anihilarea Centrului este actul
nihilist bacovian fundamental " şi ca "la
Bacovia unitatea lumii este supusa constantei
dezmembrari, un punct de joncţiune fiind
imposibil. Din triada amintita. (Cer, Pamânt,
Infern), Infernul are prezenţa prioritara" .
Pornind de la ideea ca poezia bacoviana se
naşte din viziunea marginalitatii fiinţei, ce
produce o perpetua mişcare de des-centrate
(de fapt nascuta din nerecunoaşterea
existenţei unui Centru), cu nihilismul şi
demonismul implicate, Mihai Cimpoi va
extrage, pc rând, toate consecinţele, care,
sugestiv, pot fi evocate prin enunţareacâtorva
dintre capitolele ca.rţii: Fiinţa ca nefiinţil,
Moartea absolutil, Micul Anii-Demiurg,
Închiderea, Golul..., Decadenţa, Nevrozil
narcisicil, Nebunia, Plânsul, Boala etc. Daca
ar fi sa facem o descriere mai exacta a sensurilor,
a conţinutului capitolelor propuse de Mihai
Cimpoi, s-ar putea spune ca primul se ocupa
de partea "interna" a operei bacoviene, de
" "
"viziunea , de "metafizica ei (Fiinţa ca
nefiinţil, Moartea absolutil etc). Al doilea
capitol ar fi dedicat factorilor psihici ce
marcheaza poezia bacoviana. Al treilea, artei
poeziei lui Bacovia. Un al patrulea capitol,
nu mai puţin interesant, trateaza problema
corespondenţelor, a similitudinilor poeziei
bacoviene cu a altor poeti sau gânditori.
Data fiind inlanţuirea logica a ideilor, ce
deriva aparent ca un şir firesc din enunţul
iniţial, rigoarea analitica şi concentrarea,
comentatorului nu-i Iilmâne mult de speculat
pc marginea cartii. Nu poate decât sa se supuna
ideilor enunţate de critic, pc care sa incerce sa
le redea doar, pentru ca interpretarea lor nu ar
aduce nimic în plus. Secolul Bacovia e o carte
integrală, totala, iar de ai vrea cu dinadinsul
sa polernizezi cu ideile ei, nu ai putea s-o faci
decât propunând o alta noua viziune critica
asupra lui Bacovia. Ar fi greu (desigur, salutar)
sa. gaseasca în acest moment, cineva, o
asemenea replica. Banuiesc, de aceea, o
receptare critica a ca.rţii dczarmant de pasiv­
descriptiva. Mai ales ca volumul Secolul
Bacovia nu pierde nimic din ideile critice
bacoviene anterioare, integrându-le cu un
firesc logic dezarmant, pornind de la acelaşi
punct central al viziunii asupra marginalitatii
fiinţei.
Desigur, comentatorul poate avea, ici­
colo, opinii divergente fata de cele ale
autorului studiului, însa acestea nu pot
schimba radical ceva. De pilda, aş opta pentru
ideea ca geneza poeziei lui Bacovia se afla în
sentimentul de epuizare, ce îl conduce pc poet
spre pcriferiile fiinţei, acolo unde disoluţia
poate oferi tihna. De aceea, ca alti critici, nici
nu pot sa vad în Bacovia un eminescian.
Bacovia nu cauta stingerea eterna. Extincţia
pentru el e un sinonim al odihnei, nu e
absoluta. însa toate acestea sunt divergenţe
oarecum punctuale, fllra consecinţe majore.
Cum spuneam, primele trei capitole nu
pot fi comentate, ci doar redate. Al patrulea
capitol lasa loc comentari ilor.
Corespondenţele lui Bacovia cu Eminescu,
cu Cioran, cu Blaga, cu Heidegger, cu Nichita
Stanescu, cu Brincuşi sunt chiar pasionante
pentru lector. Punerea fata in faţa a lui Bacovia
cu Cioran e incitanta.: "unul scrie lirica pc
textul filozofic al celuilalt; cel de al doilea
scrie filozofie pc textul liric al celui dintâi".
Pentru ca, spune în alt loc autorul studiului,
,,Lirica lui Bacovia este, in fond, o rapsodic a
Neantului. Acordurile monotone, cântate
totuşi într-un alegro susţinut, se contopcsc
contrapunctic într-o astfel de componenţa
"
simfonica unitara . Nici Bacovia şi Blaga sub
zodia lui Saturn nu e un subcapitol mai puţin
interesant. Aparent, totul îi desparte pc cei doi
poeţi şi, totuşi, Mihai Cimpoi descopera
similitudini convingatoare - dar şi deosebiri
graitoare.
Concluziile studiului despre Bacovia
fac obiectul ultimului capitol, Bacovianismul.
Accentuând asupra unicitatii fenomenului
Bacovia, caracterizat prin limbaj arhetipal,
originalitate, "identitate originala intre
www.cimec.ro
sinceritate şi artificialitate", repetitivitate,
margina/ism, vacuitate (a lumii şi existenţei)
etc., Mihai Cimpoi va conchide:
"Bacovianismul se manifesta, în definitiv, ca
neputinta, ca eşec sisific al omului nimerit
intr-o gaura neagra existenţiala".
Exista şi un bonus in finalul carţii, care
consta din doua Addenda, Fiinţă, nefiinţil,
suprafiinţă şi Masca existenţială a lui
Bacovia - dialog cu Brenda Walker (Anglia),
la care se adauga "studiu(l) introductiv la
volumul de versuri în limba engleza Poems
and selected prose of George Bacovia,
traduceri de Brenda Walker şi Stelian
Apostol eseu", studiu intitulat Bacovia, poetul
marginii existenţei, în care Mihai Cimpoi
cauta, printre altele, sa defineasca şi arta
poetica a lui Bacovia, gasind ca "poezia e
secre�e organica, e toareerea firului de matase
din crisalida, e cântecul melancoliei ce se
naşte din el însuşi, e gândul ce apare din
gând". Şi trebuie sa adaugam, desigur, ca "din
marea unitate dialectica a fiinţei şi neantului
Bacovia scoate staruitor fiinţa. De fapt,
identifica fiinta neantului. latil actul silu
fundamentat'.
Mergând pc linia maladivitatii pâna la
maladivitatea cromatica ce îşi atinge apogeul
nihilist în demonizarea culorilor (e doar un
exemplu, deoarece întreaga existenţa se
infernalizeaza, datorita existenţei ce se
intemeiaza din perspectiva marginii, dupa
cum ne asigura criticul), Mihai Cimpoi pare a
se întâlni cu un alt critic literar contemporan,
Octavian Soviany, ce vede in poezia, dar şi in
proza contemporana, semnele demonizarii şi
ale apocalipticului. Bacovia ar ti aşadar şi un
soi de pontif al apocalipticului, un precursor
al poeziei şi po(i)eticilor româneşti actuale.
Dar "fişa etichetelor critice", ne asigura Mihai
Cimpoi, este mult mai vasta.: "clasic, baroc,
tradiţionalist, romantic, antiromantic,
simbolist, postsimbolist, antisimbolist,
decadent, impresionist, preexpresionist,
expresionist, fauvist, suprarealist, modernist,
postrnodernist". Adaugând ca "evident, chiar
daca ilustreaza una din aceste orientari literare,
Bacovia e un poet cu o identitate absolut
neincadrabila in vreo convenţie, dearnbularea
deliranta. findu-i datul esenţial".
�
.!
<
;:
o
u
<
..
f>
2 .......
(")
CRONICI
Mihai Cimpoi imi pare mai mult decât
un critic înzestrat: e un critic innascut. Vivace,
curios, profund, captivat de aventura spirituala
a descifrarii, el face din poezia lui Bacovia un
teritoriu al sau, o lume a sa, in care va trai atâta
vreme cât scrie, asumându-şi-o total, nu doar
prin judecata critica, ci şi prin sensibilitate şi
simţuri. Felul in care arata paginile sale
produce convingerea ca lectura sa critica (fie
ca e vorba de Eminescu, de Blaga sau Bacovia)
este iniţiata abia dupa ce intreaga materie
ideatica a discursului ce va fi sa nasca o carte
a fost mai întâi vizualizata integral, s-au
extras din ea consecinţele, iar ele s-au ordonat
într-un întreg. Cartea ar ti atunci, ca sa spunem
aşa, o structura galactica. Are un centru ce
susţine mirifice constelaţii, stralucind uneori
prin ele insele, dar de multe ori luminate de
proiecţii teoretice sau filozofice dintre cele
mai diverse, cum ar fi, in cazul car(ii discutate
aici, proiecţiile filozofiei lui Blaga, a lui Hegel,
a lui Noica, a Upanişadelor, a scrierilor
teoretice ale lui Mihai Eminescu, a ideilor lui
Karl Jaspcrs, Nietzsche, Mircea Eliade, Platon,
Mihai Draganescu, Jean Burgos, Hugo
Friederich şi multi alţii.
Spiritul de fineţe se întâlneşte la Mihai
Cimpoi cu energia gândirii. Carţile de critica
literara pot, uneori, captiva. E şi cazul c3f\ii
Secolul Bacovia, Mihai Cimpoi dovedind,
inca o data, o disponibilitate superioara pentru
intuiţie şi speculaţie, care vor însoţi judecata
critica şi puterea analitica. Chiar daca nu
urmareşte, din câte se pare, o arta a criticii, o
estetica a instrurnentarului şi expresiei critice,
bogatia de idei şi de surse livreşti ce învaluie
subiectul produce şi ca o impresie estetica
asupra lectorului. Cartea despre Bacovia poate
fi citita. şi o carte aflata dincolo de Bacovia, ca
o carte asupra unei civilizaţii vechi,
misterioase, aşa cum ai citi, spre exemplu, un
studiu al lui Constantin Daniel despre tarâmul
Parintelui Ioan. Probabil, faptul ca Bacovia e
original, adica nu poate fi încadrat curentelor
literare, deşi pare sa apartina tuturor, face acest
oficiu de a atemporaliza propriul sau subiect,
de a-1 scoate din contingent, de a glisa pc
dedesubtul judecaţii critice cu ceva, cu un
univers ce scapa cercetarii raţiunii. Mihai
Cimpoi reuşeşte sa se afle mereu in apropierea
acestui univers bacovian submers şi ne face
sa-i intuim existenţa, sa-i simtim alunecarea
de fluviu aburos ce abia se lasa intrevazut,
apariţie neguroasa, tainica. Secolul Bacovia
e o carte prin care putem patrunde spre
hieroglifa lumii bacoviene, e o carte ce ne
introduce, paradoxal, prin judecata şi
interpretare critica, în visul bacovian. O
dovada, in opinia mea, a afinitatii spiritului
criticului cu spiritul poeziei, care, altfel, in
lipsa acestei afinitati, ar distruge, in actul critic,
inefabilul poetic. Mihai Cimpoi reuşeşte sa
pastreze substanta poeziei in paginile sale, sa
nu o aneantizeze. El ofena, astfel, o dubla cale
a criticii, pc de o parte cea a judecatii, iar pc de
alta, pc a sensibilitatii şi visarii poetice. Chiar
daca nu a avut în vedere acest din urma fapt,
el iese pregnant în evidenţa. Original, din
aceasta perspectiva, criticul de la Chişinau ne
şi invata ceva: ca spiritul critic trebuie sa se
incarce de spiritul poeziei, pentru ca judecata
critica sa fie cu adevarat profitabila.
Dan PERŞA
39
 Sergiu ADAM · melancolia peisajului. Interferenţe bacoviene
Ca in cazul lui George Bacovia,
personalitatea lui Sergiu Adam nu poate fi
desprinsa de creaţia sa·propriu-zisa. Criticul
clujean Petru Poanta arata intr-una din
analizele sale ca "nu vrem sa cadem in eroarea
de a confunda calitaiilc unui om cu creaţia sa,
dar in cazul de faţa acestea nu pot fi separate.
Autenticitatea omului este identica cu cea a
pocziilor sale". Deşi arc ca modele pc Blaga,
Esenin, Eminescu, putem detaşa in lirica lui
Sergiu Adam şi o influenţa Bacovia", ce se
" <
situeaza cumva intr-un plan ascuns. În marea
lor majoritate, pcisajele launtrice ori
pastelurilc sufleteşti apasa pc tonalitatea
agonica ce imprumuta câte ceva din spaimele
lui Bacovia. Poezia acestuia 1-a contaminat
pe Sergiu Adam; il descoperim privind prin
ochii copilului stampa maestrului: 'Un copil
privea in cimitir. 1 Lacrimi de hârtie creponata
1 in (arâna proaspata vedea 1 şi femei in negru,
despletitc 1 pe cruci albe rastignite-n plâns şi
mâhnitc candele aprinse 1 şi coroane aruncate-n
iarba 1 şi cernite flori de tinichea 1 doamne,
prea devreme, prea devreme 1 un copil in
moarte se uita" ("Prea devreme").
Atmosfera creata aduce aminte de
peisajul bacovian. Exista in aceste versuri o
ironie a vietii, un tragism dat de imposibilitatea
copilului de a scapa de viziunile morbide.
Practic, pentru el viata este suprimata; se opreşte
in clipa in care copilul ia cunoştinţa de un spatiu
funebru marcat de "cruci albe rastignite-n
plâns"', de "mâhnite candele", "coroane
aruncate-n iarba" ori "flori de tinichea". Exista
şi intrebarea retorica catre divinitate, odata cu
versul "doamne, prea devreme, prea devreme".
Nu transpare neaparat ironia, ci o elegiaca stare
care nu poate fi detaşata definitiv - de a-i fi
taiate legaturile cu spaţiul sacru al unui sat in
curs de extinctie. Ajungând la mult doritul
echilibru interior, poetul priveşte cu ironie
moartea, dar de aceastadata se simte o impacare
cu sine, ironia nemaifiind incarcata de tragism.
Sergiu Adam nu face altceva decât sa
consemneze o ultima etapa: "Într-o zi vei primi
o vizita. 1 Scurta. Neprotocolara. 1 O doamna
celebra. / N-o cunoşti, totu.şi. N-o aştepti. /Vmo
- va munnura. 1 Un abur va fi 1 Numele tau pe
buzele ei. 1 O amintire". ("O doamna celebra")
Ironia pe care o semnalam odata cu
aceste versuri este organic diferita de cea a lui
Bacovia care servea poetului drept loc de
refugiu in fata revarsarii tenebrelor
descompunerii, in fata unui echilibru precar:
"În noaptea viforoasa de vei putea învinge/ O
trista-ngaduire, sau un humor secret - 1 Vor
auzi in turnuri, se vor uita cum ninge... 1 O,
cum omul a devenit concret..." ("Plumb de
iarna"). Daca categoria cea mai productiva in
cazul lirismului lui Bacovia e ironia, la Sergiu
Adam e mai mult o stare elegiaca. "Omul
concret" se apara de neant disimulând cu
ajutorul formularilor ironice care-i ingaduie
supravieţuirea, dar şi impotriva carora se
revolta: "Toamna-n gradina şi-acorda vioara,
1 Strada-i pustie... 1 Oraşul e plin de hambare,­
/ De pâinea cea noua duduie moara. // O frunzJl
s-a lasat pe-o mâna-ntinsa care cere ... 11 Oraşul
gol... 1 Cetate departata; 1 Frunzişul smuls"
("Note de toamna"). Socialul este din nou
privit ironic, iar tocmai in cazul acestui tip de
ironie se pot stabili similitudini intre versurile
celor doi poeţi: "Oraşul e plin de hambare, - 1
De pâinea cea noua duduie moara". (Bacovia
- "Note de toamna"); "Pe strazi elegante, ca o
parere, 1 Femeia moderna a trecut, şi revine: 1
Tot haosul e-o veselie de eter" (Bacovia -
"Note de toamna"). Pe de alta parte: "şarlatani
in pieţele publice 1 Ronţi!iau vorbele mari şi
apoi le scuipau 1 Ca pe seminţele de dovleac
1 La marile manifestaţii sportive. 1 Curând
apiJreau clovni lefegii, 1 Neintrecuţi maeştri
in ceremonii halucinante, 1 Cu surle şifacle­
ndemnând 1 Mulţimea fli!mândi! si! urle 1
40
Cântari mincinoase " (Sergiu Adam
"Preistorie"). Tonul sumbru cu care Sergiu
Adam ne infltţişeaza peisajul provinciei aduce
din nou aminte de Bacovia: "Afara provincia
desfunda canale, 1 Un beţiv injura lumea de
mama, 1 Pe dealuri, sub luna noua, 1 Nechezau
departat/ Caii galbeni ai singurataţii" ("Într-o
noapte"). Condiţia poetului e tragica. El se
lupta in acest spaţiu pentru supravieţuire:
"Macina clipa provincii 1 La moara incetului,
1 Printre colinele serii 1 Simt departându-se 1
Umbra de fum a poetului". ("Ce daca?'')
Precum la Bacovia, spatiul fizic e animat
deseori doar de elementele naturii, in aceasta
dinamica totul este supus procesului de
eroziune: "Sunetul toamnei se stinge, 1 lama
bate in geam. // De acum 1 Fiece zi 1 Va fi mai
scurta 1 Decâtamorul unui fluture". ("Gând");
"Afara vântul citeşte afişe, 1 Ploaia marunta le
spala." ("Levitaţie"); "E fiig şi târziu/ ca-n
herbare, 1 O singura tiunza 1 mai umbla prin
burg 1 Iar peştii trag, 1 in hamuri de argint, 1
Calcaşca lunii pline 1 spre amurg". ("O singura
fn,mza"). Gara este paradoxal şi ea pustie
("Intotdeauna"), iar weekendul ne infllţişeaza
un spatiu pustiu in care nici macar elementele
naturii nu mai sunt prezente. Pâna şi clopotarul
este impins în afara scenei: "Niciun sunet de
clopot, 1 Nici o boare de vânt. 1 Clopotarul
bea de stinge la han, 1 Vântul e in vacanţa"
("Weekend"). Câtcodata descrierea provinciei
se apropie de superba ironie a lui Ovidiu
Genaru. Provincia nu e altceva decât "un târg
de halviţa şi acadele/ poreclit inexplicabil
Picior de Paris" ce presupune "lungi reverii
intr-un timp inocent 1 Nostalgia unor
intâmplari netraite 1 Apoi eternele partide de
talent 1 Cu matuşa Amalia, 1 Amneziile ei,
intrebarile pisaloage/ Etemele discursuri ale
unchiului Tom 1 Despre cinismul
supercivilizaţiei, 1 Eternele adolescente
aşteptând 1 Scrisori din tara Cocorilor Albi, 1
in târgui acela sentimental, 1 Care adesea îmi
pareo ficţiune". ("Vacanta II"). Tot in provincie
"Timpul viseaza in albume de moda 1 şi
doamne emancipate afirma ca are 1 Magnifica
policromie a penelor de paun 1 Duminica
soldatii cuceresc strazile, 1 Micile scuaruri,
beraria, 1 Toni - fii zerul, poreclit Mandolina 1
(Altadata fantele galant al cartierului) 1 Joaca
table de unul singur 1 şi intotdeauna câştiga
celalalt, 1 Madam Esmeralda 1 (Abulica
vaduva de la parter) 1 Cânta impreuna cu
gramofonul 1 <<0, sole mio... >>" ("Solitudine").
Este oraşul conditiilor pierdute in care aceleaşi
"evenimente" se succed cu încapa.ţânare, în
ton specific bacovian, ca "Eiegia dupa
buletinul meteorologic": "Ai grija, deci,
iubito, 1 ocroteşte-te, rogu-te 1 vezi bine, din
necunoscut 1 intemperiile cu ochi de hiena
pândesc". Aceasta lume alterneaza culorile şi
tristeţile autumnale: "gradina-n aşteptare care
suna stins", trecerea poetului "zâmbind prin
linişti mari". Atenţi, in cazul "Gravurilor'' nu
mai întâlnim aceeaşi cromatica bacoviana.
Sergiu Adam prefera "o percepţie plastica,
sobra, prin gravura, o inramare a evenimentelor
in culorile fundamentale: alb şi negru" (Petru
Poanta). Deşi atmosfera bacoviana se
insinueaza in lirica lui Sergiu Adam, tristeţile
sale sunt visatoare; ele au deschiderea larga şi
aspra a câmpiei ce predispune la reverie.
Singuratatea nu este apasatoare, ci e singurul
loc în care poetul aspira la echilibrul interior:
"Eu singur in aceasta incapere/ şi saracia mea
proverbiala 1 Ca un paj credincios ocrotindu-mi
existenta" ("Eu singur''). Reveria dublata de
solitudine e evidenta şi in: "Graba exagerata
a inserarii, 1 incaperea glaciala, 1 Solitudinea.
11 De primavara abia îmi amintesc. 1 Vocile ei,
aroma, culorile... Cum 1 vor fi fost? Cel ce ştia
a plecat, Cel 1 ce se-ntoarce in vis Altul imi
pare" ("Dupa ploaie"). Existenta e amenintata
atât de factorii fizici, cât şi de obsesiile
www.cimec.ro
.
c
�
>
o
u
;:î
�
� L_ __
____
____
____
____
____
____
__
poetului. Astfel, "Mereu mai discreta 1 E
calatoria sângelui în artere, 1 Pe jarul din soba
1 Zilele ard mai uşor 1 şi fllra sa dea anunţuri in
ziare 1 Celulele mor" ("Lied"). Folosirea
cuvintelor inseamna de fapt comunicare dar,
din nou, singuratatea este preferata:
"Cuvintele mari - 1 Gauri negre in univers, 1
Mistice, invidioase, magnetice. 1 Ocoleşte-le,
teme-te, 1 in vidul lor 1 Poti sa te pierzi oricând
1 Fara unna" ("Obsesie li'').
Sergiu Adam defineşte poetul in volumul
"Gravuri". Modelul nu este aşa cum s-ar fi
aşteptat - Bacovia, ci Blaga: "Un semn de
intrebare staruie pururi 1 in ochii poeltilui 1 el
însuşi 1 un semn de întrebare 1 in ochiul
gigantic al lumii 1 tiind" ("Poetul"). Aceleaşi
revelatii din Blaga pot fi întâlnite şi în "La
ceasul din unna al morţii": "O stea inlacrimata
1 asemeni unei fiinţe cuvântatoare 1 la ceasul
din unna al morţii 1 când se cunna odihna cea
buna. Singur traind între peceţi uitate 1 auzi
desluşit clocotul sângelui, 1 geamatul marii
când se naşte ziua 1 deprinzi înţelepciunea
impacarii cu lumea, 1 vezi aievea intr-o firida,
1 pumnul de (arâna care ramâne" ("La ceasul
din urma al nopţii").
Elegiile erotice sunt în numar mic şi foarte
cuviincioase, celebrând "o domniţa blonda,
soare-al meu captiv''. Elegia poate capata şi o
nota mai apasata de tristeţe şi ruga o vibraţie
existentiala mai mare: "Iubeşte-ma, sunt
singur ca tine şi uitat 1 la capatul iluziilor toate,
1 e-atâta iarna-njur, şi-atâta spaima/ şi-atâta ­
fllra sens - singuratate" ("Ruga").
Dragostea la Sergiu Adam e "calma,
vetusta - un şir de duminici egale." ("Lied"),
dar nici aceasta nu e permanenta: "Târziu 1
Barul obscur pe faleza 1 Roşu de buze 1 Pe
marginea unui pahar 1 Acordeonistul geme pe
clape 1 Ai plecat, ai plecat 1 Orga de lumini
scânteiaza, 1 Noaptea continua 1 Papagalul
galben ţipa strident 1 Ora închiderii, barmanul
doarme 1 Cu tâmplele-n palme 1 O femeie râde
in hohote 1 Noaptea continua" ("Noctuma").
Iubirea nu e un refugiu ca la Bacovia, ci o
stare spre care poetul tinde însa fllra s ao ajunga
niciodata.
Elegia poate fi întâlnita şi în clipele in
care poetul îşi aminteşte copilaria: "in
internatul de baieţi 1 Reci coridoare de
melancolie" ("Rememorând 1"); "Asemenea
lor am fost cândva 1 Asemenea lor 1 şi nu
credeam, nu credeam ... " ("Asemenea lor").
Odata cu retrairea unor momente ale copilariei
şi ale adolescenţei, Sergiu Adam evadeaza
intr-un tarâm mult indragit. Practic, cititorul
asista la reconstrucţia spaţiului ludic devenit
acum doar un teritoriu imaginar: "Vara. O
strada cu indragostiti in amintire, 1 Turnul cu
pasari în pulberea ei rasturnat, 1 Umbrele
caselorjoase, Ziduri însemnate cu 1 creta intr-un
joc al copilariei, ciudat". // Eu, cel de atunci,
traversez galopând 1 O vasta câmpie imaginara
1 şi cade amurgul şi calul necheaza 1 şi umple
cu spaima 1 Capatul zilei de vara" ("Peisaj din
copilarie").
_]--------------------�--�
În cazul lui Sergiu Adam, natura
actioneaza muzical conducând înspre o
filosofie a tacerii. Cromatica, dar şi sonoritati le
sunt de fapt un cumul de senzatii ce se
impletesc într-o impresie statica ce survoleaza
un spaţiu nocturn care aminteşte vag de
sentimentele de durata şi de apasare în lirica
bacoviana. Realitatea se supune iluzoriului,
iar discursul poetic se dezvolta tocmai pc
aceasta eterna opozitie. Versul lui Sergiu Adam
nu e polemic. El nu supara niciodata, ci e un
lirism al impacarii, al unei lumini ce vine din
tradiţia moldoveneasca. Poetul nu se sfieşte
in folosirea sensului propriu al cuvintelor.
Datorita acestei modalitati de a formula
propriile sentimente rostirea este cursiva, fllra
asperitati inoperante, ci formând o materie
calda, gata sa-şi lase insemnele in metafora,
gândire poetica pentru care propria-i
limpezime valoreaza mai mult decât alte
tentaţii secundare. Din când in când, mai
transpare şi o viziune ironica asupra vieţii.
Nefiind nici pe departe rautacioasa, ironia este
specifica spaţiului moldovenesc. Ca in cazul
limbajului poetic, nu este pretioasa, incarcata
de asperitati ilizibile, ci este tandra şi fina,
aratând însa "o sanatoasa nelinişte" a unui
spirit incarcat de credinţa morala.
Dintr-o perspectiva exterioara, in 197 1 ,
Sergiu Adam publica "Eu singur'' ("Atcneu",
nr. 2, februarie 1971 ), versuri ce ne înfllţişeaza
din nou un discurs în "maniern" Bacovia: "Eu
singur în aceasta-ncapere 1 şi saracia mea
provinciala 1 ca un paj credincios ocrotindu-mi
existenta 1 Ar fi putut sa fie altfel, la ce bun 1
mirarile acestea, mâhnirea? 1 Privelişti idilice-n
urma 1 şi braţul tau leneş ademenind 1 şi
fllgaduiala unui trai tihnit şi iaraşi 1 amintirea
acelui sclav nebun 1 care-a pierit" ( Eu
"
singur'').
Sergiu Adam inchina lui Bacovia
"Romanţa de vara" unde reconstruieşte spaţiul
bacovian strabatut de aceasta data de un fior
nou, cald, un optimism dat de posibilitatea
unei alte primaveri. "Ningea tiumos, ningea
pe zari, ningea pe ochi, 1 ningea mereu, 1 erai
parere sau aievea, 1 eram noi doi, eram doar
eu?... 1 Treceam zâmbind prin linişti mari, / pe
drumul neted şi albit şi râul 1 alb, culcat in
gheţuri sclipea/ prelung în asfinţit. // Spuneai
de-o primavara noua 1 şi-un verde pal şi-un
verde crud, 1 Veneau spre noi din departari, 1
Veneau din nord, veneau din sud" ("Romanţa
de iarna").
Ca în cazul altor poeţi ai generaţiei sale,
Sergiu Adam gaseşte in Bacovia nu numai o
referinţJI culturala, ci un punct de sprijin, un
model de unnat: "şi ce strabun nedesluşit mi-a
pus/ in cumpana ranita lui mândrie/ şi steaua
deznadejdii spre apus?// in care praguri
sufletul sa-I caut..." ("Cântec"). "Tristeţea
înmiita" îşi gaseşte alinarea in aceleaşi
"tarâmuri unde neguri torc" ori in "câmpul de
luna cu zapada".
Marius MANTA
 DOCUMENT

;;:_.i.;. �-·� ..,� .;.:._., �;J�.-/.. � ••-f... � r._. ... ,... .... .�L.-l:;.:t.�._.._ -�
�:7� :;.J1-:J:�·�fţ-� L;·. ;��� , �:,.r
�'l./.� l·'l,.�·- ?, ' / _..;."..;) ' ---

·:�.: -� � -;:��:.�-��::;:t::��<�.
.
'
-- -
--,

'- )v-·� -�)

/

�.:..:... . -./.. r ,.-(...._

.{ . ...

- ---�/ 1
J
,., -�---k

1. • • .-!' "' ..

-'�··-- ... .k.....;.._ �,. L . .�-- .. .. � :. "" ... _...,<__".. •

. ./.(.��- -··�
.".._ •.-:.
. ; .-/ ��-'" . < •.•.
""'":,_•
..../.. .......

.-·:. . . ..- .. •. . · ·- ...;. -.: .....r..... -- �- ••

=----�-··· ,{ / ;1.,___ - __ _. .
,�-- �·-

.; .. L ... ·· . ..... ...�-�---·--Z·.

. ..
.t{-. -. • • �----· ..;.;: -�·

:. ... ... ·. ��-- :....... -·.....

.. � . ... . . . .. /...
-...-.. � . .: ,. , .
•/ .. . .
.
,;�:.-·,;., /;� ....----:._: /

Casa cu secrete a poetului

Strada şindilita nr. 15, Calea Judeţean a nr. 1 5 , Strada

Gimnaziului Ferdinand nr. 4, Strada Regina Maria nr. 9 . . .
Strazi, adrese din Bacau! de altadata? Nu, este o singura
adresa şi o singura casa, este casa BACOVIA.
Preotul Gh. Vassian, Alecu Draghici, Lucreţia Th.
Galleriu sunt cei care au stapânit aceasta casa inaintea
familiei Vasiliu. În anul 1 872, preotul Vassian a vândut
casa din Strada şindilita nr. 1 5 lui Alecu Draghici, acesta
o ipotecheaza in anul 1 8 8 1 , pe termen de 20 de ani,
Societatii Creditului Funciar Urban din Bucureşti pentru
suma de 9.000 de lei. Dupa numai 5 ani, imobilul este
vândut Lucreţiei Th. Galleriu care preia şi ipoteca. La un
an de la cumparare, in 1 887, noua proprietara constituie
o noua ipoteca asupra casei pentru alţi 4.000 de lei, la
aceeaşi societate, pe termen de 30 de ani.
În 3 iulie 1 895, Zoe Vasiliu, mama poetului, cu
consimţamântul soţului ei, Dimitrie Vasiliu, cumpara casa
din strada Gimnaziului Ferdinand nr. 4, fosta Calea
Judeţeana, de la Lucreţia Th. Galleriu, preluând şi cele
doua ipoteci. Preţul vânzarii a fost de 1 3 .290 de lei şi 56
de bani, din care Zoe a platit Lucreţiei 6.000 de lei, restul
urmând sa-i plateasca Societatii de credit in condiţiile
contractelor ipotecare.
Deoarece casa a fost cumparata de Zoe in anul 1 895,
probabil ca s-a mutat cu copiii in ea inca in acel an şi nu
doar din 1906. Nu ar fi cumparat o casa grevata de doua
ipoteci daca nu ar fi dorit sa locuiasca imediat in ea.
Posibil ca acesta sa fie momentul in care cei doi soţi s-au
separat: Zoe cu copiii, pe strada Gimnaziului Ferdinand,
iar Dimitrie, pe strada Mare şi pe strada Bacau-Piatra, aşa
cum apar de altfel in lista proprietarilor de case din Bacau
in anul 1 898. Afirmaţia este susţinuta şi de actul incheiat
in anul 1 890 de catre cei doi soţi. Dimitrie o asigura pe
Zoe, constituindu-i ipoteca de prim rang asupra
proprietaţii lui din strada Roman-Focşani pentru suma
de 14.000 de lei. Banii reprezentau valoarea averii ramase
de la parinţii Zoei şi anume, conform actului, Gheorghe
şi Profira Langa din comuna Pânceşti, judeţul Roman.
Existenţa acestui act a elucidat misterul care plana
asupra numelui bunicii materne a poetului. Iata deci ca o
chema Profira şi probabil a participat la casatoria fiicei
sale Zoe cu Dimitrie, in anul 1 870.
Desigur ca nu a fost uşor pentru familia Vasiliu sa
plateasca cele doua ipoteci cu care era indatorata casa, dar,
aşa dupa cum rezulta din documente, ele au fost platite la
termene, astfel ca prima ipoteca este radiata in 190 1 , iar a
doua, in 1 9 1 O. Cercetarea documentelor pastrate la Arhivele
Naţionale Bacau au dovedit ca Dimitrie Vasiliu era nu numai
un bun negustor, ci şi un bun agent imobiliar, achiziţionând
şi apoi vânzând numeroase proprietaţi intre anii 1878 şi 1 9 1 1 .
Probabil ca, dupa c e şi-a vândut ş i ultima afacere, Dimitrie
s-a mutat şi el pe strada Girnnaziului alaturi de Zoe.
Dupa moartea lui Dimitrie şi apoi a Zoei Vasiliu,
copiii familiei nu au pastrat casa. In septembrie 1 932,
imobilul din strada Gimnaziului, devenita intre timp
Regina Maria nr. 9, este vândut lui Bercu Rozemberg.
Acesta il vinde la rândul sau Ittei şi lui Ithoc Oceacovschi
in anul 1946, pentru ca, un an mai târziu, sa fie din nou
vândut soţilor Rebeca şi Carol Abramovici. În decurs de
75 de ani casa a avut nu mai puţin de 7 proprietari, dar cei
care au locuit mai mult in ea au fost membrii familiei
Vasiliu, casa ascunzând inca multe din secretele poetului...
Cercetând autorizaţiile de construire din anii 1 872 -
1 947, nu a fost depistata autorizaţia de construire a casei
sau de refacere majora a ei. Pot exista doua explicaţii : ori
casa nu a suferit modificari importante in timp de la
construire, ori nu s-au pastrat aceste documente. Deoarece
nu s-au identificat acte de vânzare-cumparare mai vechi
de 1 872, nu putem şti cu siguranţa nici daca primul
proprietar a fost preotul Vassian, dar cu siguranţa ştim ca
a fost şi trebuie sa ramâna casa Bacovia.
Trecând pe lânga puţinele case vechi care ne amintesc
de Bacau! de odinioara ne intrebam oare care le sunt
tainele, care este istoria lor? Sau, preocupaţi de problemele
noastre zilnice, nici nu le bagam in seama. Şi totuşi,
bacauani de astazi, opriţi-va macar o clipa lânga casa
BACOVIA şi faceţi ceva pentru ca ea sa ramâna... casa cu
secrete a poetului.
Eugenia Mlrloara MIHALCEA

41
-

www.cimec.ro
 y
1

/ �

�
L-------� �

O paralelă posibilă: BACOVIA ENSOR •

fapt replica mizera în imaterial a unei lumi dezgustatoare,
ascunsa sub boarfele de paiele smulse de pe masca lumii ...
Spectacolul mortuar bacovian, tragic, sarcastic,
înregistreaza moartea ca pe o metafora esenţiala a trecerii de
la lut la umbră". Morţii, în oraş, pe catafalcuri impozant­
hilare, sub cerul nemilos de iulie se descompun sub privirile
Bacovia, expresionist-iata o ipoteza incitanta, lansata Domeniul din Arnhaim pare a fi un peisaj inspirat lui fixe, inexpresive, ale unor virtuale cadrave, aflate pentru
cu ani în urma de regretatul Laurenţiu Ulici în cuprinsul Ensor, prin anul 1 890, de o povestire a lui Edgar Alan Poe. moment în jalnica mişcare. Daca şi-ar fi ilustrat vreodata
unei antologii de poezie românească. Imaginaţia deliranta a pictorului populeaza cu năluci poemele, Bacovia I-ar fi preferat, cu siguranţa, pe Ensor.
Argumentele criticului pledeaza pentru delimitarea multicolore un teatru de verdeaţa cu vazduhuri în mişcare, Tensiunea dramatica a poemelor Plumb, Cuptor, Finis,
tehnicii poetice bacoviene, evident simboliste, de structura haotice. Bacovia, admirator avizat al poetului american, are Pdlind, Panoramă" o afli transferata, printr-o stranie
lirica a poetului, neîndoielnic expresionista. Un şi el viziuni livreşti cu elemente din arsenalul plastic corespondenţa vizuala, în tablourile lui Ensor. Fantomele
expresionism uşor delectabil mai ales în latura picturala a expresionist. Siluete evanescente cu gesturi suspendate în cânta la harmonium, clavirul bacovian inloneaza un marş
poemelor din volumul Plumb, tablouri triste ale unui oraş vid compun un decor animat doar de zborul pasarii cu glas funebru. Printre maşti, desigur, Ensor, Bacovia... Amândoi
de provincie depopulat, asupra caruia planeaza, într-un timp amar, imponderabil, nevrotic aproape. Tablourile de iarna, aproape la unison, dezvaluie cu ironie şi sarcasm spectacolul
indecis, moartea. Starea generala e de agonie prelungita, de toamnele bacoviene, descripţiile în general, presupun un penibil al lumii, comedia existenţei. Schelet privind
sufocant delir. Reprezentarile subiective sunt împinse la unghi de privire situat mult deasupra solului, perspectiva chinezării, Măşti revendicându-şi un spânzurat, Schelete in
paroxism, omul - lumea inconjuratoare -devenind, antiteza plonjanta fiind sugerată printr-un racursiu şi o relaţie grafica atelier, Portretul meu scheletizat, opere din ani ii 1 885- 1900,
dramatica. De aici, o acută tensiune interioara, tentaţia pe verticala. Lui Ensor linia dreapta îi repugna. Nu este niciun anticipa lucrarile de mai târziu ale membrilor grupurilor
monstruosului, viziunile cu peceţi coşmareşti. Grotescul pare sacrificiu - noteaza pictorul - nicio combinaţie profunda. expresioniste germane Der Blaue Reitter sau Die Briicke,
a fi un mijloc de receptare a lumii, iar scopul, apărarea Ea nu poate exprima pasiunea, neliniştea, lupta, durerea, tema morţii fiind inevitabila. Masca, iata un alt motiv pc
împotriva degradarii ei. În chip firesc, jocul alterneaza cu entuziasmul, niciun fel de agitaţie importanta. Nevroza se gustul expresioniştilor, recognoscibil deopotriva în
agresivitatea. O agresivitate uneori potenţială, alteori afla doar la un pas ... compoziţiile pictorului belgian, dar şi în poemele bacoviene.
tranşant exteriorizata. Un tremur ancestral, în viziunea expresioniştilor, Aparenţa înşelătoare, dedublarea, vidul interior, expresia
În artele vizuale, pictorii cultiva teme obsesionale cuprinde parnânt şi oameni, iar precaritatea devine o stare hidoşeniei, a ipocriziei îi fac sa se revendice de la lucizii de
(moartea e una dintre ele) şi sparg cadrul compoziţional prea absoluta. Neliniştea în faţa materiei plângând, în faţa serviciu ai timpului. Trasaturile fizionomice particulare,
strâmt cu planuri largi, monumentale. Violente pete de cugetului imbolnavit de tristeţe sunt simptomele evidente viciile ascunse, se topesc în chipul impersonal al maştii. Un
culoare, inannonice, incita. Expresionismul este, cum ştim, ale bolii sufletului. Artistul expresionist, indiferent de popa, un soldat, un nebun, un poet, o madona, iata câteva
un disperat strigat. Precursorii, între ei Van Gogh, Toulouse­ mijloace, lexic sau culoare, genereaza stări la limita. Ensor, maşti bacoviene ce bântuie oraşul suferind de toamna.
Lautrcc, Ensor, Munch, fara a se preocupa de crearea unei noteaza Verhaeren, exalta tonurile crude ca de afiş şi se Dincolo de ele, neantul... Mai înainte însa, ca faza intermediara
doctrine expresioniste, au aspira! spre absolut şi zborul s-a considera adevaratul arhetip persecutat al Mântuitorului. de degradare, apare umbra. Ensor se închipuie spectator­
frânt deseori în infern, iar profeţiile lor, viziuni de apocalips, Hristos in Infern, o lucrare din 1 89 1 , ilustreaza o acuta criza umbra la propria înmormântare, iar poetul român, noctambul
au zguduit temporar vechile dogme. de anxietate. Flacari mistuitoare, stindarde, o viermuiala de hoinar ce se strecoara pe sub tristele becuri şi cugeta amar­
De ce Bacovia? De ce Ensor? Belgianul, pe jumatate personaje greu de identificat sugereaza un arabesc al mişcarii ironic: Vei scrie, altddatd, orice şi tot nimic, O umbră" eşti, o
englez, pictor al enigmaticelor maşti de carnaval, amestec haotice şi incandescente. Viziunea bacoviana din Strigoii, urmă", şi pot să" te ridic...
amar de drama şi farsa, este, prin structura psihica şi prin mai discreta în intimitatea compoziţiei, dar mai accentuată Din perspectiva plasticii, umbra poate fi o simpla tuşa
transferul acesteia în planul creaţiei, integrat aceleiaşi familii în paleta cromatica, urmeaza drumul straniu al nalucilor de culoare fara contur, o linie evanescenta. Jocul luminii cu
de spirite careia îi aparţinea şi Bacovia. Asemanarile îi violete: Cu roşiifanare, galbene. verzi, trec noaptea strigoii. umbra genereaza starea de vis, de fantastic. Pânzele ensoriene
completeaza, deosebirile le subliniaza originalitatea. Dincolo La ceas de cumpănă, la naşterea zorilor, gramezi de strigoi conţin viziuni stranii proiectate pe fondul unei realitati
însă de datele unei biografii artistice cu numeroase puncte dispar diabolic. Coşmarul cedeaza luminii. derizorii, în timp ce la Bacovia contrastele sunt trasate cu
de incidenţă, se impun similitudinile ce ţin de biografia Tabloul ensorian şochcaza privitorul. Apoi, le poarta grija de a sugera îndeosebi echivocul formelor, estomparea
operei, diferita ca limbaj, complementara ca sens şi viziune. spre haos, în zboruri superbe, susţine Verhaeren. Bacovia, contururilor, prelingerea prin structurile volatile ale aerului.
Expresionismul ensorian e virulent, bazat pe forme dur în expresia cromatica (carbonizate flori, sicrie negre, arse, Antiteza om-societate, o alta tema preferata de expresionişti,
simplificate, pe culori stridente, opuse, iar stilul se axeaza vestminte funerare de mangal etc.) te implica spontan în se rasfaţa în poemele românului şi au substanţa unui
pe un tip de compoziţie în care conflictul dintre liniile de tristeţea iremediabila a tabloului. Sentimentul este de vituperant protest strigat cu tonalitatile unui continuu
forţa ale aparentei structuri sunt accentuate până la dezordine asumare directa, ireversibila a durerii universale, într-o scâncet. Cum ştim, scâncetele artiştilor n-au generat nici mila,
şi haos. Recunoaştem uşor, în sinteza, şi unele dintre perfecta solidaritate cu suferinta poetului. Explicabile numai nici revoluţii ... De auzit îl aud din ce în ce mai puţini, dar
elementele artei poetice bacoviene în jurul carora întreaga printr-o compatibilitate structurala la nivelul elementelor spectacolul lumii continua cu o pofta furibunda de a acapara
creaţie pare sa giaviteze. Vorbind despre simplitatea formei fundamentale în ordine artistica, indiferent de modalitaţile totul: idealurile şi coşmarurile, puterea şi banii, viaţa şi
plastice, trebuie revelata credinţa totala a poetului în de expresie, viziunile celor doi creatori de universuri artistice moartea... Neantul se va privatiza şi el, daca nu cumva lucrul
amplitudinea evocatoare a lexicului cromatic manifestata gloseaza pe tema morţii şi accentuează pâna la tragism sensul s-a şi petrecut prin ordonanta de urgenţa ...
mai ales în ultimele volume, încât el însuşi considera că destinului uman. Scheletele, milştile ensoriene, simulacre
simpla transcriere a termenilor cu spectru cromatic, indiferent umane, populeaza o lume a lor, derizorie şi lamentabila, de Valentin CIUCĂ
de context, trebuie socotita suficientă pentru a crea imaginea
picturala a poemei.
Deşi expresioniştii nu s-au simţit prea des ispitiţi de
peisaj, totuşi, izbânzile, câte sunt, pun în evidenţa placerea
pentru culorile pure, primitive, uneori disonante, în contrast
dublu: între ele şi în raport cu ansamblul compoziţional.
Într-o scrisoare, James Ensor se plânge ca este ţintuit pe
coasta violetd a oraşului natal Ostende, oraş zugravi! în câteva
tablouri, datate la începutul carierei. Strada Flandra. vara
seamănă uimitor cu o uliţa bacauana interbelica, cu pitorescul
ei amar, accentuat pâna la neverosimil de paleta unui fauve
exaltat. Aşa a vazut şi Bacovia târgui de odinioara, iar
peisajele închipuite de el, construite pe dominante de alb,
roşu, negru, verde, violet, adevarat duel de culori, conţin, în
lumina toamnei, o umanitate fetida. Desenul se altereaza,.
contururile se estompeaza, graniţa dintre vis şi realitate se
preface într-o stare de halucinanta depresie.

42

www.cimec.ro
Poeti bacovieni la " Ateneul cultural"
Ion IORDĂCHESCU AMARU - " Un destin de epigon bacovian"
Nascut, probabil, în acelaşi an cu Bacovia ( 1881 ), coleg
de liceu cu el şi, apoi, funcţionar la Prefectura Bacau, Ion
Iordachescu (Amaru) este primul dintre poetii bacovieni,
colaboratori la revistele Orizonturi noi" ( 1 9 1 5) şi ,,Ateneul
"
cultural" ( 1925); şi care, recunoscând ca niciodata nu vor
"
vedea orizonturi noi naturale, se vor resemna cântând
orizonturi imaginative", cum scria Bacovia în editorialul
din "Orizonturi noi", intitulat De ce ...", iar Eugen Lovinescu
" Decembrie-şi cerne zapada-
îi raspundea la poşta redacţiei" din ,,Zburatorul'' (nr. I l /
" Şi lumea e-o-ntrcaga urgie
1 919): Va prezlcem un viitor frumos. Se simte o forţa sub
" Şi-i vremea sa tragem şi spada.
actuala neîndemânare".
în revista "Orizonturi noi", Ion Iordachescu (Amaru)
semneaza versuri şi proza semnate cu pseudonimele: Ion
Amaru, 1. Irion sau 1. Calvar. inca de la primele versuri, el se
anunţa ca un poet pesimist şi revoltat, ca poeţii simbolişti din
epoca sa, dar nu lipsit de originalitate. Nota bacoviana se
manifesta prin acea melancolie subtila a singuratatii şi
deznadejdii, explicabile daca ne gândim la condi]iile comune
de viata şi temperament. în Vae victis", de pilda, el ne
"
aminteşte de ironia bacoviana la adresa inechitatii sociale,
privind conditiile specifice de viaţa a unor martiri ai condeiului
din epoca, dar remarcam versuri şi imagini cu lotul originale:
,,Aşa am stat o noapte, traznit în veşnicie! şi-am vrut sa uit
de ceea ce-am Iubit,! Dar când eu vad ca astazi e numai
nebunle/ şi foame, şi durere, şi plâns, ipocrizie,! Îmi vine
dar a crede ca totul s-a sl"ârşit".
Aceeaşi atmosfera de deznadejde se degaja şi din poezia
"Nihil", unde visul vietii e negru şi moartea e stapâna pe
" Gândesc?... Sau visez ca e bine
necuprinsul muti Ce îşi urmeaza calea cea searbada şi recel
Prin lumi pustii ce-n neguri de mult s-ar Il pierdut".
De remarcat ca, dintre colaboratorii revistei "Orizonturi
noi", Ion lordachescu Amaru imprima cel mai mull accente
sociale, versurilor sale, integrându-şi tragedia sa intima în
tragismul vieţii burgheze, ca Bacovia. Originale şi elocvente
în acest sens sun! versurile lungi de 14 silabe, ce se întâlnesc
în fiecare dintre cele trei parţi ale poemei Iubitei din noile
" "
vremi", semnate 1. Calvar. Imaginea vieţii proletariatului şi
freamatul social din preajma primului razboi mondial sunt
exprimate astfel:
Ma sl"âşie noianul durerilor profunde
"
Zvârlit în largul lumii prin cete proletare,
În labirintul groaznic cu forme rutinare,
Simt viforosul zbucium în suflet cum patrunde.
În lumea noastra aspra, pustie şi enorma,
De vaete lugu bre, de lungii tiranle,
Caci eu visez o viaţii de o sublima norma..."
Precum Bacovia în Serenada muncitorului", IonAmaru
" "
nazuia cu !oala fiinta lui spre ,,noile vremi": Oh, sulletu-ml
" "
se-avânta din vasta-ntuneclme,l Spre alte orizonturi, cu alte
lumi virgine!"
Într-o alta poezie, scrisa în versuri lungi, clasice, intitulata
"Portul", semnata 1. Irion în Orizonturi noi" (nr. 1, i 9 1 5),
"
republicata în "Ateneul cultural" (nr. 1 3/ 1925), de data
aceasta, semnata Ion Amaru, poetul descrie sugestiv decorul
specific portului vast, bogat cosmopolit", plin de fabrici
" "
şi-n fum acoperit", strabatut de un grandios tumult, o veşnica
"
agitatie". Dar bacovianismul sau apare evident, nu numai din
acea obsesie a mortii universale ce ia accent de protest social,
dar şi în unele imagini întâlnite în poezia lui Bacovia, cum ar
fi: vapoare monstruase", burghezul triumfal", sau grozava
" " "
tragedie". Atitudine ce se întâlneşte şi în poezia Valmaşag",
"
în care I.Amaru se afirma cu pregnanţaca un poet proletar: . . .
"
Ca tot de azi pe mâine! E-o veşnica mişcare a luptei pentru
pâine;/ şi-n vlllmaşagul monstru cu apriga lui goana,! Ah,
viaţa mea pustie se scurge ca o rana".
Golul opresiv şi obsesia nopţii ori a morţii universale se
întâlnesc şi în Cataclism", în care poetul implora soarele, sa
" Mai spune s-aduca şi lampa -
nu mai dea lumina, scufundându-se în golul infinit":
" Te uita, zapada-i cât gardul,
,)ntuneca-te, soare, in haul nebuniei..J Iar tot ce este: viaţa,
plante, energie,! Întoarceţi-vii toate in forma primitiva!/
Troneze doar pustiul în golul veşniciei". în schimb, într-o
alta poezie, publicata în aceeaşi pagina din ,,Ateneul literar",
Statuile" - amintind de ,,Amurg antic" a lui Bacovia- poetul
" Te uita cum ninge decembre,
vede în statuile uitate", care înfrunta aspra vreme cu gesturi
" "
triumfale", nişte figuri patriarhale", carora: VA cânta
" "
nemurirea, va cânta suferinta! Pe pleţe-n faţa voastra îşi
pleaca umilinţa/ Iar voi, statui de bronzurl, priviti
eternizate".
Progrese evidente se-ntâlnesc într-o Noctuma", unde
" nr. 19, XI, 1905)
se remarca o vizibila ataşare de modelele bacoviene, lllra a se
asemana cu niciuna dintre cele şapte Nocturne" ale lui
"
Bacovia. Noctuma" lui Ion Amaru nu pare cu nimic mai
"
puţin realizata artistic, şi locmai de aceea , daca facem abstractie
de semnatura lui IonAmaru, pusa sub cele trei strofe, o putem
confunda cu una dintre Noctumele" lui Bacovia. O citez în
"
întregime:
De-aseara ţipa negru un corb în cimitir...
"
E-i! noapte ca pacatul, şi s-a lasat prapad, Serena de iarna
şi ninge greu, de moarte, pe nimeni nu mai vad.••
De-aseara ţipa negru un corb în cimitir•••
E-o noapte de iarna târzie,
O palida fecioara, bolnava, disperata,
Racnea barbar, satanic, pe lespezi de mormânt,
Iar crenglle-ngheţate gemeau strident la vant,
În noaptea cea din urma când ea murea uitata.
Grăbeşte, iubito, şi paşii,
Potopul de ninsoare cadea razbunator: Oraşul e mort de zapada,
Un viscol crud de Iarna pe lume se pornise; Priveşte cum colo apaşii,
Fecioara-o veşnicie demult se prabuşise De fiig se omoara pe strada.
şi pasarea bizara ţipa îngrozitor...
Şi tremur şi eu şi mi-e teama
Atmosfera bacoviana este realizata cu imagini şi expresii De-o iarna aşa de pustie ...
caracteristice: corb, cimitir, ninsoare, crengi îngheţate, şi ninge pe noi şi ne-ngroapa
pasare bizara, palidA fecioara ele. care ne amintesc de Urâtul de noapte târzie.
poeziile: Seara trista", "Nevroza" sau Decembre", ale lui
" "
Bacovia, lllra sa le consideram pastişe. Sa mergem mai repede-acasa,
Bacovianismul lui Ion Amaru se manifesta şi printr-o în suflet e fiig ca şi-afara,
înclinaţie spre reprezentarea violent cromatica, dovedindu-se Şi crivaţul şuera-a moarte­
un virtuoz stilist, ca Bacovia, cum se poate vedea şi în Nopţile Asculta şi-a vieţii fanfara.
"
albe", unde remarcam şi aspiratia sa spre sentimentul pur al
iubirii, exprimat printr-un decor edenic, în care albul domina
obsesiv: Pe valea ca marmora alba/ Parfumul din albele
" Sa vina şi vremuri mai bune;
llori..J Îndeamnll la viaţa Iubirii/ Pe trlştii amanţ( visatori".
Nu plânge iubito-o suspine,
Ca la Bacovia, prezenta culorilor deschise este asociata cu
Mai cânta-mi ceva şi mai spune...
anotimpul primaverii şi, implicit, cu sentimente optimiste, ca
"
în poeziile: Note de primavara şi ,,Preludii", în care poetul
" IonAMARU
este atras de astre violente", de zarile pline de aurori", de o
" "
primavara blonda, cu soare/ pierdutll-n mister", de-o
" (Publicata în ,,Ateneul cultural", nr. l(21), 1927,
noapte clara, de vis de Ubertate", în care privighetoarea
" în acelaşi numar este anuntata şi moartea sa).
cânta/ mai blândll decât omul! pe culmile-argintate,/
poemele iubirii".
Mizeria şi boala, de care suferea în ultimii ani ai vieţii,
I-au determinat pe Ion Amaru sa se-nchida şi mai mult în
solitudinea lui, pierzând orice speranţa. Cele doua poezii ale
sale, aparute postum în ,,Ateneul cultural", Strainul" şi "în
"
van", reflecta tocmai aceasta stare sufleteasca. în Strainul",
"
Ion Amaru îşi definea existenta sa umila de nedreptatit şi de
învins: Strllln de orice lucru,! Cum nimeni n-a mal fost,!
"
Eu m-am ştiut oricând/ Pe lume fara rosti/ Când visul vieţii Decembre
negre/ De nu m-ar Il-îngrozit,/ Cu bani, speranţe, vise.../
Dar cum n-aşi Il trlllt!?" In cea de-a doua poezie, poetul îşi
arşitul intins pe patul din odaie", cazut în delir,
prevedea sf' Te uita cum ninge decembre,
" Spre geamuri, iubito, priveşte­
unde iubita îl plânge, repetând c-o sll-1 îngroape veşnlcia".
Mai spune s-aduca jaratec
Acest sf'
arşit este asociat cu acelaşi decembrie" care vi scolea
"
pe drumuri", cu somnul adânc ca-n cimitir", şi privighcat de Şi focul s-aud cum trozneşle.
"
Iubita din noile vremi", care a venit in noaptea aceea/
" "
Dar ai venit atunci tirziu"•• Şi mâna fotoliul spre soba,
Redacţia revistei ,,Ateneul cultural" care îl consacrase La horn sa ascult vijelia,
pe poetul bacovian, anunţa, cu regret, în numarul 1(21) din Sau zilele mele - totuna ­
anul i927, moartea sa, angajându-se sa strânga într-un volum Aş vrea sa le-nvaţ simfonia.
toate poeziile sale, ca un semn de pietate pentru artist". Dar
"
angajamentul revistei nu s-a realizat, ca însaşi trecând printr­ Mai spune s-aduca şi ceaiul,
o situaţie precara; iar prietenul lui, Bacovia, pleca în Capitala. Şi vino şi tu mai aproape,
Astfel încât, peste nopţile albe" şi al vAimllşagului Citeşte-mi ceva de la poluri,
" "
monstru", se aşterneau uitarea lumU" şi noianurl de Şi ninga... zapada ne-ngroape.
" "
nameţl".
S-ar fi cuveni!, desigur, sa se bucure de mai multa atentie Ce cald e aicca la tine,
din partea celor care s-au ocupat de viaţa şi opera lui Bacovia, Şi toate din casa mi-s sfinte;
deoarece Ion Amaru oferea nu numai un element biografic Te uita cum ninge decembre ...
foarte important pentru marele poet, ci şi un termen de Nu râde... citeşte-nainte.
comparaţie pentru ajustifica bacovianismul" de care vorbeşte,
"
în cartea sa, inchinata lui Bacovia, M. Petroveanu. Caci, deşi
E ziua şi ce întuneric...
nu s-a ridicat calitativ şi, mai ales, cantitativ, la înalţimea unor
poeţi contemporani cu Bacovia, Ion Amaru, prin cele 1 8-20
poezii ale sale, aparute în paginile revistelor: Orizonturi noi"
" Şi-a prins promoroaca şi elampa.
( 19 i 5), ,,Ateneul cultural" ( 1 925-1928) şi ,,România noua"
( i 920), ar fi oferit exegeţilor simbolismului, cel mai tipic
Eu nu ma mai duc azi acasa...
exemplu de poet bacovian, alaturi de alt prieten al poetului G.
Potop e-napoi şi-nainte,
Bacovia, G. Şt. Cazacu Delarast, şi deAgatha Grigorescu, soţia
şi mare admiratoare a autorului Piumbului".
" Nu râde, citeşte-nainte.
S-ar fi cuvenit, aşadar, ca ,,Ateneul" de azi, continuatoarca
revistei lui Bacovia şi Tabacaru, sa publice poeziile lui Ion
lordachescu Amaru, într-un supliment al ediţiei dedicate
G. BACOVIA
aniversarii lui Bacovia de anul acesta, pentru a da posibilitatea
istoricilor şi criticilor literari sa vada în ce masura Ion Amaru (Publicata în Românul Uterar,
este un destin de epigon bacovian". Cu acee"'ii intenţie
"
prezint doua dintre poeziile cele mai apropiate, ca tema şi
realizare artistica, ale maestrului şi discipolului sau.
M.COSMFSCUDELASABAR
43
www.cimec.ro
 Muzicalitatea bacoviană
Nu exista moment mai tulburator în
poezie sau muzica decât cel al agoniei
sufletului romantic, torturat de obsesia
propriei singuratati care, invariabil, dupa
furtuni devastatoare, e cuprinsa în mrejele
mortii . Este perioada în care spiritualitatea
lumii primeşte unele din cele mai profunde
creatii l iterare şi muzicale. Zabranicul
întunericului etern excita imaginaţia
romanticului, aducând la iveala, pe altarul
sufletului, solemnitatea triumflltoare a morţii,
înveşmântata în mantia de meditaţie a
artistului. Giuseppc Verdi, Rector Berlioz,
Gabriel Faun!, dar mai înainte de aceştia,
WolfgangAmadeus Mozart, sunt doar câteva
jaloane ale privirii din interior ce se reculege
în recviem. Recviemul este, în acela!ji timp
rugaciune, dar şi regasire de sine în faţa
morţii; e totodata lamenta, dar şi deschiderea
sufletului, catre eternitate. inca la Franz
Schubert, contemporan al lui Goethe şi al
lui Ludwig van Beethoven, preludiul
dezamagirii şi inserarii se aude distinct în
cea de a doua parte a simfoniei cunoscute
drept Neterminata, întrucât nisipul din
clepsidra vieţii harazite compozitorului se
scursese. Putem spune ca e l i berarea
sentimentului de anxictate ia la poetul sau
compozitorul romantic forma recviemului,
chiar şi atunci când nu poarta acest nume.
Fiecare om, fiecare cititor sau ascultator, se
priveşte în recviem ca într-o oglinda a
disoluţiei proprii, ca într-o tragica, dar de
neocolit stingere înceată în apa timpului.
Meditaţia resemnata în faţa destinului capata
însa în recviem inflexiuni de strigat. Lux
aeterna, pe care Mozart o cânta în Requiem,
e în acela!ji timp certitudine a trecerii fllra
spaime peste marele prag, dar şi strigat al
vieţii care îşi cheama, în ceasul final, puterea
de-a accepta senin aceasta trecere.
În celebrul sau poem Plumb, George
Bacovia face acela!ji lucru: Dormea întors
"
amorul meu de plumb' Pe flori de plumb, şi-am
"
început sa-I strig . Plumb este cel mai
exponenţial recviem din întreaga poezie
româna, iar poezia bacoviana a fost izvor de
inspiraţie pentru numeroase creaţii muzicale
- şi voi numi aici liedurile, gen în care au
compus: Felicia Donceanu, Ion Dumitrescu,
Dumitru Bughici, Zena Vancea etc.
Cu mici excepţii, întreaga sa poezie e
sub semnul unei spaime, de o magnitudine
absoluta, în faţa materiei ce-l inconjoara şi
în care el vede doar simptomele prabuşirii,
decrepitudinii, putrezirii şi morţii. Imaginile,
apocaliptice prin ele însele, cunosc o
traiectorie mereu descendenta; fi"unzele cad,
oamenii se târasc, zidurile se mlruie, apa
dizolva materia. O bezna profunda, funerara
învaluie bâjbâielile fiinţelor şi cu râsul ei
"
hidos", umbra morţii se insinueaza peste tot.
Bacovia e un poet ale carui vedenii atesta ca
a caborât în infern asemenea lui Orfeu al lui
Dante în cautarea Euridicei. Ceea ce se
recunoaşte l a unison este faptul ca el
izbuteşte sa comunice acest sentiment tragic
al singuratatii absolute - la fel cum, prin
mijloacele sale specifice, reuşeşte recviemul
muzical. La Bacovia, nu vom gasi latura
meditativ-existentiala care se regaseşte, de
pilda, la Novalis sau Rilke - poetul fiind un
monocord. În larnentoul lui nu este loc decât
pentru ecoul unui plâns prelung, universal.
Sonurile rasuna monoton o melopee a
morţii: marşul funebru cânta! de iubita la
clavir (Nevroză), "cântecul de mort", intonat
de acela!ji instrument (Trudit), "caterinca­
"
fanfara ce plânge lugubru" (Panorama),
"
"fanfarele funerare" (Oh, amurguri),
croncanitul corbilor, urletul lupilor, tusea
ftizicilor; peste tol moartea vegheaza atent
44
asupra viitoarelor, apropiatelor proprietăţi,
peste tot razbat satanicele ecouri" din
"
Seară tristi!.
Muzicalitatea poeziei sale îl
singularizeaza pe George Bacovia nu doar
în generaţia sa, ci în întreaga poezie româna.
Nimeni, cu excepţia sa, nu a avut intuiţia
muzicalitaţii - deopotriva stranie, dar şi
sugestiv evocatoare. E sigur ca educaţia sa
muzicala a contribuit mult la crearea acestei
simbioze de efecte complementare - cum ar
fi, sonoritati le din Vals de toamna. Alteori
poetul evoca muzica cu scopul precis de a
desemna sentimentul dispariţiei: "Muzica
sonoriza orice atom. ../ Dor de tine şi de alta
lume,/ Dor.. ./ Toţi se gândeau la viaţa lor,/
"
La dispariţia lor (Largo).
Sa mai notam, în sfiirşit, ca, infernul
acvatic, coşmarul din Lacustra e asociat
singuratatii glaciale - pe apele careia
pluteşte, hohotind, întreaga poezie
bacoviana. Sunetelor de clavir, flaşneta,
goarna, clopot, talanga, li se adauga într-o
linie fireasca, cele ale ftizicilor, sinuciga!jilor,
parasiti lor, muribunzilor. Opera lui Bacovia
este, putem spune, fllra teama de a greşi, un
vast oratoriu funebru, un aleatoriu recviem
la a carui polifonie complexa autorul a lucrat
cu obstinatie. Sau, cum ar spune el singur, o
"
"gradina cangrenata pe care a inseminat-o
cu cadavericele parfumuri". Parca auzi
"
ecoul strigatului lui Baudelaire - poetul
bântui! de obsesia infinitului - din Anywhere
out ofthe world (Oriunde, dar nu în lumea
asta): "Hai inca şi mai departe..."
Ozana KAIMUSKI- ZAREA
� bucurie şi speranta.
.!
www.cimec.ro
Filarmonica "Mihail JORA" 50 •
Negreşit, anul 2006 este consacrat muzicii, prilejuind omagierea unor
iluştri compozitori precum Mozart, Schumann, Musorski şi Bartok. Acestor
mari sarbatori, bacauanii, adauga doua evenimente de anvergura nationala:
împlinirea a 1 25 de ani de la naşterea lui George Enescu şi Jubileul
"
Filarmonicii Mihail Jora .
"
Istoria simfonicului din Bacau începe în 1956, când un grup de
entuzia!jti, de impatimiti ai muzicii, determina constituirea unei orchestre,
aici, în aceasta urbe, niciodata ocolita de arte. Geniul muzicii româneşti,
George Enescu, murise cu un an înainte, la Paris, într-o tacere intunecata a
Bucureştilor. şi în care alt oraş, decât la Bacau, o orchestra simfonica -
ivi ta şi ca un gest de recuperare şi valori ficare a creaţiei enesciene - ar fi
fost mai aproape de Tescani - unul dintre locurile dragi Maestrului?
Nimeni nu şi-ar fi imaginat atunci ca tânara formaţie muzicala - cu
un numar restrâns de interpreti, dar cu numeroase dificultati - îşi va purta
legenda prin ani spre importante centre culturale româneşti şi europene.
Rememorând momente ale începutului, nume de muzicieni cu înzestrari
manageriale precum Egon Havara,Aiexandru Tiran, Emil Zaborila, Eugen
Pricope, Igor Ciomei trebuie evocate cu respect.
Urmarindu-i evoluţia de-a lungul celor cinci decenii, vom sublinia
ca pentru renumele acestei instituţii şi-au dat masura talentului, pasiunii şi
credinţei lor sute de artişti cuprinşi în organigramele acesteia. Alaturi de
ei, pe podiumul de concert au evoluat aproape toate celebritatile dirijorale
şi solistice din România, precum şi mari interpreti din numeroase alte (ari.
Aici s-au afirmat solişti şi dirijori de reputaţie mondiala ce au dus faima
artei româneşti între şi peste hotarele (arii. Niciodata însa nu vor fi îndeajuns
cuvintele de recunoştin(ll şi preţuire pentru maestrul Ovidiu Balan, care ­
din anul 1969 - şi-a împletit destinul cu cel al Filarmonicii Mihail Jora",
"
ca director şi dirijor. Admirat deopotriva de muzicieni şi melomani, maestrul
Ovidiu Balan este nu spirit complex, un artist cu muzica în sânge, dinamic,
riguros cu sine însuşi, un exemplu de luptator şi invingator. Neafectat de
complexul provinciei (fiind convins ca provincialismul se refera la o stare
de spirit, nu la o realitate geografica), a formal la Bacau un colectiv
performant, cu disponibilitati pentru toate genurile de repertorii, concertele
sale fiind deseori evenimenteartistice. În acela!ji timp, din aparatul orchestrat
" "
s-au constituit o seama de forma�i (Trio "Syrinx , cvartetele "Cantabile
" "
şi "Fagottissimo", camerala Tescana , grupul de suflatori "Promenada
"
etc.), îmbogaţind şi diversificând astfel programele stagiunilor, sporind
prezenţa instituţiei la varii manifestari de gen.
O izbânda a Filarmonicii "Mihail Jora" şi a managerului ei, domnul
Ovidiu Balan, a fost conceperea şi desfllşurarea unor proiecte culturale de
anvergura. Începând din 1980 - printr-un inspirat demers - s-a instituit, la
Tescani, Festivalul "Enescu - Orfeul moldav" (ajuns anul acesta la a XXVII­
a ediţie), ampla manifestare care şi-a propus integrarea marilor opere
muzicale în circuitul viu al prezentului, o mai buna cunoaştere şi
valorificare a creaţiei enesciene, a!jadar stimularea artei componistice şi
interpretative. Totodata, simfonicului bacauan îi datoram iniţiativa de a
veni în întâmpinarea compozitorilor şi interpreţilor creaţiei muzicale noi
din Europa, şi nu numai, oferindu-le oportunitati de afirmare prin Festivalul
"
Internaţional "Zilele muzicii contemporane . Înscris în calendarul
internaţional "Gaudeamus", la rându-i, festivalul înscrie Bacau! între oraşele
lumii care se situeaza în avangarda fenomenului muzical actual. De la an
la an tot mai amplu ca întindere şi repertoriu, dupa 19 ediţii, ,,zestrea"
adunata inseamna: restituirea a 5 1 4 opusuri semnate de 273 compozitori,
participarea în festival a 5 orchestre simfonice, 3 coruri academice, 29 de
ansambluri camerale, 61 solişti (vocali şi instrumentişti), prezentarea a
109 concerte şi recitaluri etc.
Sarbatorirea celor 50 de ani de existenta a Filarrnonicii "Mihail Jora"
s-a desfllşurat, la Bacau, între 1 şi 6 aprilie a.c., afişând o oferta generoasa şi
diversa, inteligent alcatuita de organizatori. Manifestarea a debutat cu un
concert de aleasa ţinuta (în program: Simfonia "Din lumea noua", de A.
Dvorak şi "Fantezia pentru pian, cor şi orchestra", de L. v. Beethoven),
având la pupitru pe maestrul Iosif Conta şi ca solist pe mult apreciatul
pianist Valentin Gheorghiu, în faţa unui public numeros şi entuziast, cei
doi mari artişti asigurând substanţa şi stralucirea atât de necesare unui
atare moment. De o remarcabila ţinuta s-au dovedit şi celelalte manifestari
aniversare. Apreciem în mod deosebit lansarea unui DVD (,)ubileu 50"),
un excepţional documentar produs şi realizat de Ozana Kalmuski - Zarea.
Din timpuri stravechi dainuie credinţa ca muzica are puteri sacre. Ea
purifica, mântuie, da încredere. De o jumatate de veac, la Bacau, Filarmonica
"
Mihail Jora şi slujitorii sai fac sa rasune glasul divin al muzicii aducând
"
Constandn DONEA
 ARTE

Comentarii privind spectacolul folcloric

naturaliste ori excesiv stilizate) sunt etape ineditul acestor grandioase spectacole criterii obiective, ne însuşim punctul de
obligatorii. populare. vedere al etnomuzicologului Al. 1.
Urmarind derularea unor spectacole, Folcloristica a grupat obiceiurile Amzulescu, potrivit caruia, orice fenomen
apare evident ca preferintele realizatorilor populare tradiţionale în doua mari folcloric sau etnologic (cântec, dans, text
se opresc îndeosebi asupra cântecelor, categorii: poetic, costum popular etc.) este mai mult
jocurilor şi obiceiurilor tradiţionale. a) obiceiuri calendaristice sau de sau mai puţin autentic în masura în care se
Comparativ cu celelalte genuri, peste an, care sunt structurate în 4 cicluri înscrie ca expresie adecvata, condiţiilor
folcl01ul muzical pare a fi favorizat, daca corespunzatoare celor 4 anotimpuri ale obiectiv-istorice şi estetice de gen - stil -
avem în vedere existenţa unor instituţii anului şi b) obiceiuri ale vieţii defamilie, zoniJ.
"
profesioniste de gen, de numeroase numite şi "de trecere , care marcheaza Din pacate, transpunerea scenica a
colective extrem de variate ca tipologie şi importante momente din viata omului folclorului evidentiaza o seama de
structura (grupuri vocale, vocal­ (naşterea, nunta, înmormântarea). neglijenţe care altereaza calitatea acestui
instrumentale, tarafuri, orchestre, formaţii Asemenea întregului patrimoniu al demers.
de instrumente populare), dar şi de culturii populare, de-a lungul evoluţiei Aşa cum este cunoscut, unul din
frecvenţa cu care este difuzat de radiouri obiceiurilor, s-a produs un evident proces criteriile menite sa asigure valorificarea,
şi televiziuni. Este de remarcat ca o buna de mutaţie functionala. in ansamblul lor, în spirit critic, a cântecului popular îl
parte a formaţiilor şi soliştilor de muzica obiceiurile şi-au pierdut, treptat, valenţele constituie raportarea spectacolului la o
populara apeleaza la valoroase modele rituale pentru a şi le accentua pe cele realitate folclorica - traditionala ori
tradiţionale atât în ceea ce priveşte ceremoniale şi, în ultima instanţa, pe cele contemporana - bine precizata. În
opţiunea reperloriala, cât şi stilul de artistice. Astazi ni se înft!ţişeaza ca numeroase cazuri însa orchestrele de
in terpretare, cântecului de joc manifestari cu un pronunţat caracter de muzica populara apeleaza la un repertoriu
alaturându-i doina şi balada, cântecul divertisment, fiind alese ca teme pentru provenit dintr-o multitudine de zone, lipsa
De câteva decenii suntem martorii ceremonia! de nunta, colinda etc., specii varii festivaluri, concursuri, treceri în unui profil distinct aşezându-le în
unei tot mai evidente nevoi de concert ori folclorice de mare autenticitate care impun revista în cadrul carora vor etala inedite perimetrul concertelor de varietăţi şi
de spectacol popular, determinând o interpretare libera, improvizatorica. repertorii împletite - sincretic- din cântece, oferind cadrul propice pentru pagubitoare
transformarea individului creator şi Recursul la cultura populara jocuri, texte poetice, acte mimetice şi forme de mimetism. Deseori programele
" gestuale etc. sunt alcătuite din prelucrari ce afecteaza
purtator al folclorului "pentru sine în traditionala nu ezita astazi sa se opreasca
artist executant pentru alţii". Alaturi de asupra folclorului coregrafie, fenomen Privitor la valorificarea (prin negativ substanţa lucrarilor muzicale, în
" spectacole ori concerte) a creaţiei folclorice, special prin impovararea cu
forma�i muzical-corcgrafice (componente artistic de o remarcabila complexitate şi
ale mişcarii artistice de amatori), apar şi se vigoare, unanim recunoscut drept cea mai practica de pâna acum a dus la cristalizarea contramelodii. Având o componenţa
" veche forma de arta. a doua principale forme de reprezentare: a) deficitara - pe ansamblu şi compartimente
dezvolta forme noi de "profesionism
folcloric: ansambluri institu�onalizale şi in arealul patrimoniului coregrafie redarea şi b) reconstituirea. - unele formaţii instrumentale ramân
subven�onate, cu programe concepute pe românesc se disting doua categorii: a) Redarea spectaculară se refera la cantonate între înguste limite lautareşti,
stagiuni, ca o replica la semiprofe­ jocurile de grup şi b)jocurile deperechi. prezentarea în spectacol a unui obicei propun un repertoriu uzat de o prea intensa
" " Prima categorie este însumata de tradiţional inca practicat într-o zona sau circulaţie, într-o interpretare monotona,
sionismul naiv şi spontan, îndeosebi
lautaresc, de altadata. Un rol important în jocuri cu o structura vizibil arhaica, care vatra etnofolclorica. Este vorba, desigur, saraca în mijloace de expresie.
procesul devenirii folclorului drept "bun au o evolutie spectaculoasa, grupul de forma cea mai directa de reprezentare, O seama de denaturari ale structurii
cultural de consum" îl are mass-media; pe jucatorilor utilizând din plin schimbarile fara ca ea sa fie , în acelaşi timp, şi cea mai folclorului coregrafie pot fi surprinse în
lânga o seama de emisiuni consacrate, au de ritmuri şi o larga diversitate de paşi. simpla, caci nu avem de-a face cu o spectacolul multor forma�i de gen. Le
aparut noi posturi de televiziune (precum A doua categorie cuprinde jocurile obişnuita transpunere, cu o "copie dupa reproşarn, în special, evoluţiile furibunde,
" "
"Etno" şi "Favorit ) ale caror programe de perechi cu data de apari�e mult mai natura , ci cu un act de opţiune, selec�e şi cu mişcari atletice, în forţa (exagerate ca
sunt dedicate exclusiv cântecului şi recenta. Evolutia spre acest tip de joc adaptare scenica. viteza şi amplitudine), cu poze" şi
" "
jocului popular. aparţine Evului Mediu. Este momentul Reconstituirea presupune abordarea "zâmbete seducatoare , cu faimoasele
Negreşit, transpunerea spectaculara când nobilimea schimba locul de unui obicei care - în virtutea anumitor "break"- uri (momente când muzica este
a folclorului ramâne una dintre cele mai desfaşurare a dansurilor populare, din motive istorice şi culturale - nu mai este intrerupta pentru a rasuna podeaua de
recomandate modalita� de valorificare a spa�ile deschise, în interioarele saloanelor, practicat, însa, datorita semnificatiilor sale bataile cizmelor) şi finaluri "apoteotice"
patrimoniului spiritualitaţii populare. şi astfel grupul de dansatori se rupe în !:fiUitiple, s-a pastrat în memoria populara. (baietii prabuşiţi într-un genunchi şi fetele
Asigurând continuitatea unor valori perechi. Totodata, o mişcare armonioasa, Inscenarea nu se rezuma doar la o opera�e cu mâinile deasupra capului, strigând un
"
artistice de tip tradiţional, numeroase de un pronunţat lirism şi rafinament de "arheologie etnografica", neselectiva, disperat ,,hei! ).
colective de amatori sau profesioniste îşi coregrafie va înlocui execuţiile reconstituirea vizând acele obiceiuri care Referitor la spectacolele de datini şi
întâmpina spectatorii cu remarcabile tumultuoase, de mare dramatism, materializeaza semnificaţii, valori estetice, obiceiuri - derulate pe scene ori în spaţii
repertorii. Un mare numar de festivaluri caracteristice jocului de grup. O însuşire etice, sociale, care inca mai intereseaza, neconvenţionale - deja s-a dobândit o
(de anvergura judeteana, inlerjudeţeana specifica acestora este policinetismul din diferi te puncte de vedere pe experienţa valoroasa. Nu lipsesc totuşi
ori naţionala), adevarate sarbatori ale rezultat din îmbinarea a doua forme de spectatorul contemporan. reprezentaţiile marcate de pericolul
cântecului, dansului, obiceiurilor exprimare coregrafica a cuplului de De fiecare data, dezbaterile pe tema confundarii veridicitatii cu naturalismul,
populare etc., se constituie anual în dansatori (una barbateasca şi alta reprezentarii folclorului în scena reitereaza spectacolele stilizate peste masura, nici
binevenite prilejuri de a consemna femeiasca), relativ independente. Pozi�a datoria de a fi asigurat criteriul cele în care ramân neglijate - fie din
legatura indisolubila, relaţia dinamica gra�oasa a braţelor, eleganţa rotirilor, datul autenticitilţii. Acest criteriu are în vedere necunoaştere, fie din comoditate - anumite
dintre tradiţie şi contemporaneitate. pe sub mâna, atitudinile şagalnice ale raporturile dintre folclorul nativ (ca componente cu rol hotarâtor în sublinierea
Dar daca aducerea în scena reprezinta partenerilor potenţeaza dialogul erotic fenomen natural şi specific, intrinsec semnificaţiilor acestor "documente de
"
un mod de valorificare a folclorului, este care reprezinta, de altfel, ra�uneajocurilor modului de viaţa traditionala) şi folclorul viaţa . Ameninţate sa dispara sub
obligatoriu ca spectacolul folcloric de perechi. artizana/ (ca fenomen de valorificare şi presiunea dizolvarii tradiţiei,
realizat sa raspunda criteriilor de Dintre creaţiile folclorice reproducere, mai mult sau mai puţin tulburatoarele frumuseţi şi armonii ale
autenticitate şi valoare care se impun unui tradi�onale, datinile şi obiceiurile suscita adecvata faţa de folclorul nativ). Devenit obiceiurilor au de suferit atunci când se
atare demers. lot mai staruitor interesul omului bun cultural de consum" al societaţii apeleaza la improviza�i ori sunt folosite
"
De la bun început trebuie înţeles contemporan, interes argumentat, moderne, folclorul trece din oralitatea în scopuri mercantile.
"
adevarul ca folclorul propriu-zis şi deopotriva, de multiplele valori umane şi genuina în "oralitatea tehnica, Atunci când sunt inteligent
folclorul-act spectacular constituie doua sociale pe care le poarta, de impresionanta spectaculara a scenei, a micului ecran, a concepute şi riguros desft!şurate,
realitati caracterizate printr-o serie de lor rezistenţa în timp, de frumuseţea şi C.D.-ului şi DVD-ului. in cautarea unor festiva/urile ofera - prin concertele
diferenţe. Respectivele diferenţe sunt programate - tot atâtea oportunităţi de
determinate cu precadere de faptul ca, în stimulare şi afirmare a adevaratelor valori,
prima ipostaza, folclorul ne apare ca un reprezentative pentru folclorul muzical
fapt de limbaj natural, specific modului românesc. Un atare proiect cultural se
de viaţa al unei colectivitaţi, pe când, în organizeaza, începând din anul 1999, la
cea de a doua ipostaza, se etaleaza în Bacau (e vorba de Festivalul naţional de
"
principal ca un produs artistic dominat de folclor "Ion Dragoi ), între altele,
legile estetice ale spectacolului scenic. îndeplinindu-se o datorie de onoare faţa
Aşadar, adevarata valorificare prin de un mare artist care s-a daruit cu o
spectacol a folclorului nu este o simpla tensiune exemplara cântecului popular.
"
operaţie de "fotografiere , de preluare Dar acest festival, preluat de Societatea
mecanica a acestuia din perimetrul nativ Româna de Televiziune, s-a nascut din
al culturii populare, ci un proces complex dorinţa de a atrage atenţia asupra
în cadrul caruia cunoa.yterea repertoriilor existenţei, în circuitul viu, a unui
folclorice (privitoare la crea�e, circula�e, repertoriu ce asigura perenitatea melosului
funcţionalitate, stil, mesaj etc.), selectarea popular tradiţional, prelungind o
în spirit critic (cu accent pe valenţele valoroasa moştenire în contemporaneitate.
estetice şi social-educative), transpunerea
lor scenica ( evitând interpretarile Constantin DONEA

45
......

www.cimec.ro

Tara e saraca", ni s-a spus de decenii întregi, aşa ca ,,nu
"
sunt suficien� bani pentru finantarea educaţiei, cultwii, sa:nataţii
şi a tot ce ţine de spiritualitate". Saracia ne-a creat un complex
obsesiv. Lipsa banilor pentru cultura şi crea]ie artistica am
resimţit-o ca pe o fatalitate, cârpind cerul cu stele şi instituţiile
cu ,,rentabilizare", ,,autofinantare" sau ,,sponsorizare". Greu,
daca nu chiar imposibil de realizat ceva în oricare dintre cele
trei ipostaze. De aici încolo incepe dilema: cum sa facem, cu
nevoile şi neamul nostru, sa cream cultura, ca sa putem spera
mâine, la o societate evoluata, în pas cu lumea contemporana,
sa ştergem urmele subdezvoltarii şi sa ne înscriem în circuitul
internaţional al valorilor? Se vor gasi cai?
Când a devenit ministru al cultwii,Andrei Pleşu a pretins
şi susţinut ca se face cultura, numai sa dispara amestecul
neofiţilor din sfera politica. Pe acel fundal social tulbure din
anii '90 şi cu bugetele pentru cultura cifrate la zero virgula şi
ceva, ministrul aproba înfiinţarea la Bacau, a Centrului
Internaţional de Cultura şi Arte GeorgeApostu", pe care îl da
"
pe mâna unui pasionat (Geo Popa), învestindu-1 doar cu
încredere şi încurajari. Ştia ca tara are cultura, avea incredere
în slujitorii ei. Nu contam între marile cultwi europene, dar
loc viran nu era. Adevarul e ca nici ce aveam de valoare nu era
cunoscut. Putea, oare, instituţia nou infiintata la Bacau sa
invinga barierele crâncene ce ne izolau de lumea exterioara?
În scurt timp(2-3 ani) s-a dovedit ca încrederea ministrului era
justificata. Aici au început sa se petreaca fenomene cumpanitc
între maretie, graţie şi uluire, izvorâte din mai tainuite şi mai
adânci regiuni ale sensibilitaţii.
Proiecte şi un nou tip de management
Dintru inceput s-a profila! un nou tip de management,
articulat pe proiecte culturale şi artistice puternic ancorate în
actualitate. Ni se propunea un soi de ,,restituire a prezentului".
Sintagma pare o absurditate, atâta timp cât prezentul se
consuma «acum>>, iar mâine devine trecut. Şi totuşi . . . Daca
abordam creaţia în timpul trait <<acum>> de noi, aceasta apare
ca restituire. Conjugarea inteligenta a diferitelor arte în
înţelesul plcnitudinii lor, n-avea cum sa nu ţina seama ca traim
într-una dintre cele mai violente epoci din istoria lumii. Totul
pare a se dezintegra, nernaiexistând un nucleu unificator. Din
acest punct de vedere, artele ţin strict pasul cu lumea de azi,
ele nemai putând ignora dezordinea, entropia, dar şi efortul de
revitalizare. Acesta din urma este mereu avut în vedere de
proiectele instituţiei, atestând aserţiunea lui Nils Bohr ca <moi,
oamenii, suntem atât spectatori cât şi actori în marea drama a
existenţei>>. Teatru l, muzica, artele plastice, dansul
contemporan, care şi-au gasit finalitaţi în programele centrului
cultural din Bacau, ne-au aratat ce inseamna spiritul actualitaţii
prin prisma distantarii faţa de regulile impuse de modele.
Intelesurile textuale şi subtextuale, fantasticul, metafora, poezia,
comicul sau tragicul se corelau într-un tot indestructibil, pus
sub semnul încrederii sau neîncrederii, în construcţiile formale,
demonstrând ca arta nu presupune neaparat cunoaşterea
filozofica. Daruire, intuiţie şi talent, însa, da !
Organizarea amblentala
Însaşi organizarea ambientului arata ce poate face natura
zamislitoare a artiştilor, câte taine şi frumuseţi se pot releva.
Simpozioanele succesive de sculptura au înobilat spaţiul
înconjurator al Centrului cu lucrari care arata ca marmura,
piatra, bronzul sau lenuml sunt materiale ce pot adaposti duh,
aidoma celor <<însutle�te>> de Michelangelo, Henry Moore,
Hudon sau Brâncuşi. Risipite în livada într-o ordine aleatorie,
ca «stelele>> dinlauntrul clopotului lui Gauss, cele aproape 50
de lucrari alcatuiesc o constelaţie de sine statatoare, în armonie
cu mediul înconjurator, precum şi un spectacol al carui
fantastic înşfaca indata pe privitorul neferecat în
insensibilitatea şi vrerea de a se împotrivi cu dinadinsul magiei
zonelor frontaliere dintre mit, legenda şi spirit Fiinţa şi fiintarea
(cum zicea Heidegger), cu patimile şi fericirile ei, le
îmbraţişeaza, le recapituleaza, le da noima, temei şi pulsaţie,
pretllcându-le în tot atâtea repere de viaţa rezumata şi drumuri
spre un ţel comun şi minunata împlinire, împletind armonios
sacrul cu profanul.
Exemple ce trimit la marea taina sacrificiala exista în
numeroase pietre cioplite. O regasim în lucrarile <<Altar 1 >> şi
<<Altar Il», de Geta Caragiu, <<Totem>>, de Mariana Moroşanu­
Popa, <<Cruce şi clopob>, de Alexandru Grosu, <<Marele ritual>>,
de llarion Voinea, <<Forma protectoare>>, de John Vaughan
(Anglia), <<Sub hazard nefast>>, de Louis Perrone (Franţa), <<Înger>>,
de Zeev Krisher (Israel), <<Palatul melcilom, de Kernal Tufan
(Turcia), <<Mora-R-Mom, de Manuel Castedo (Spania),
46
<<Compoziţie>>, de Gheorghe Zamescu, <<Arbore Gotic>> şi
<<Petrecere>>, de Alexandru Gheorghiţa şi multe altele. Dar nu
amanuntele acestor opere şi nici chiar integralitatea fiecareia
justifica sau omologheaza caracterul de vector sacrificial, pe cât
o face totalitatea lor ca prolegomen al artei. Creştinismul cosmic
Oa care se referea adesea Mircea Eliade) se înfiripa aici in realitate
şi actualitate. Lucrarile de la Centrul "GeorgeApostu" aşa sunt:
fermecatoare, solide, tainice, pline de surprize, aluzii, alegorii,
metafore şi trimiteri la ceea ce numim "fascinosum" şi
''misterium".
Un alt <<simpozion lucrativ>> de intercomunicare şi
interculturalitate a cumulat talentele pictorilor naivi din
România şi Serbia-Muntenegru, ca o provocare în domeniul
creaţiei de gen, în linia autenticitaţii şi originalitaţii. Ceea ce
a retinut Centrul în patrimoniul sau, destllşoara retinei uimite
o lume arhaica, idilica şi patriarhala de o încântatoare
candoare, încât greu e a crede ca performanţa se întlltişeaza
aievea ochiului mai întâi perplex, apoi nesa�os în admiraţia
desavârşirii.
Aceste adevarate <<111istere>> ale talentului le integreaza,
cup[inde şi semnifica anualele <<Saloane ale Moldovei>>, care
reunesc pictori de talent recunoscut din România şi Republica
Moldova, preînchipuind o întâlnire convergenta, o finalitate
în actualitate : adica un punct Omega. Aceste saloane au ramas
printre putinele punţi substanţiale între cele doua provincii
româneşti. Ele au pus în dialog fertil şi exigent stadiul artelor
plastice in raport cu tradiţia, dar şi cu provocarile contemporane,
abandonând pasagerele mode impuse de prea desele schimbari
de viziune şi atitudine în raport cu obiectul artelor plastice. Şi
iata cum ambientul creat şi organizat cu ştiinţa, ochi şi patima
de artist duce spre <<biruitoarea şi absoluta frumuseţe care va
salva lumea>>, cum scria Dostoievski.
Arta muzicala şi noile valori europene
Referirea numai la ambient nu atinge decât doua dintre
dimensiunile activitatilor creativ-culturale ale Centrului. Or este
ştiut ca secolul XX şi inceputul celui de-al XXI-lea sunt traversate
de numeroase avangarde, care au impus legi noi şi structwi
copleşitoare de gândire, bulversând sistemele şi formele de
creaţie arhicunoscute. Începând cu Tristan Tzara (literatura),
Alan Berg, Schănberg şi Stravinski (in muzica), Picasso, Braque,
Kandinski (în pictura), numeroşi creatori au dovedit şi dovedesc
o lipsa remarcabila de dogmatism şi idei preconcepute. Se
impunea contactul nemijlocit şi cu arta muzicala sau coregrafica
a timpului nostru, pe traseul solar urmat de George Enescu şi de
pleiada de compozitori de dupa el, care au adus România în
constelaţia olimpiana a marilor creatori. Prin muzica, vocea
strabunilor vihreaza şi vorbeşte minţii şi inimii.
Românii n-au fost niciodata o na�e fericita. Imaginea
sufletului lor - acoperit de faldurile veseliei - apare ridata de
triste� adânci, reflectate muzical ca într-o oglinda care nu
uita şi nu minte niciodata. Compozitorii noştri au ştiut sa
ilustreze admirabil - complet şi nesofisticat - caracterul
neamului nostru, împletindartistic (într-o fina tesatura sonora)
firele mari ale unei umanitati iubitoare, precum şi aspira�ile,
deziluzii le, bucuriile şi durerile unor oameni rasunând atât de
profund şi cu un ecou atât de îndelung. Stabilirea contactelor
interculturale dintre români şi lumea de pretutindeni i-a
revenit compozitorului Liviu Danceanu şi managerului Geo
Popa, oameni capabili sa reuneasca la Centrul din Bacau
creatori remarcabili precum Xavier Darias, Thomas Marco,
Carmen Verdu (Spania), Barrie Vebb (Anglia), Franco Oppo şi
Luchino Belmonte (Italia), Jane O'Lery(lrlanda), John Dawney
www.cimec.ro
Spiritul european
in laboratoarele
artei contemporane
(SUA) ş.a. stabilind un dialog la cel mai înalt nivel între
curentele de compoziţie şi interpretare a muzicii
contemporane. Se impunea necesitatea de a asculta glasul
artiştilorpentru a şti încotro ne indreptam, de a afirma valorile
actuale din muzica, caile ei de progres (premonitoare şi
sporitoare ale acestei arte), precum şi modalitatile de a infirma
agresivitatea din muzica, neliniştea, catastroficul, caile
tenebrosului şi entropia la scara planetara. Zecile de concerte
programate cu Atelierul de muzica noua ,,Archaeus" şi cu
Ansamblul Game", au ilustrat din plin ideile şi teoriile
"
enunţate în întâlnirile de la Centrul George Apostu",
"
completate pe un traseu temporal îndelungat de camerala
Tescana", Cvartetele Transilvania", Mozart" şi Orpheus",
"
" "
Trio Syrinx" , Trio Intermezzo", cvintetele Fagotissimo"
" " "
şi ,,Ars Cantus", de numeroşi interpre� de anvergura naţională
sau europeana. Liviu Danceanu şi ,,Archaeus" s-au constituit
în avanpostul românesc al gândirii muzicale contemporane,
explorând cu talent numeroase teritorii estetice, adeseori
surprinzatoare şi greu de banuit. Printr-o optica istorica,
programele au vizat un vast câmp de creaţie, plecând de la
protoistoria muzicala greceasca, trecând prin toate perioadele
şi stilurile compoziţionale. Atât prin cuvânt, cât şi prin muzica
s-a parcurs un traseu pornit de la Imnul catre muza" al
"
sanctuarclor Eladei, trecut prin monodia grcgoriana, prin
compoziţiile preclasicilor, ai barocului, clasicilor, romanticilor,
ai şcolilor naţionale europene şi pâna la muzica actuala, ca
într-o adevarata legenda a viselor.
S-a incercat sa învingem tenacitaţile reziduale şi
rezistenţa tacita faţa de estetica muzicala contemporana, cu
noile ei libertati componistice şi modalitati de interpretare, sa
se inlature absurdul ostracism estetic care ne-a proiectat ani
indelungati la periferia celor mai vii şi mai autentice curente
ale artei muzicale europene. În buna masura, Centrul Cultural
de la Bacau a reuşit sa invinga ostilitatile şi ignoranta ce ne-au
caracterizat o buna bucata de vreme. La izbânda acestor
adevarate contacte interculturale au contribuit nu numai
compozitorii, teoreticienii şi criticii muzicali, ci şi o pleiada
de interpreti reputaţi între care Valentin Gheorghiu,
Patricia Brady Donzic, Urgiante Cipollini, PieraAnna Framini,
Jos Zwaanenburg, A. Quilles şi Deie Vigne, Cristine
Heuntefeux, Herve Renault, Dario Piludu, Donatella Pieri,
Sergio Filiogle, Marco Mussini, Iulia Trofin, Dan Vomicelu,
Anca Parghel, Vasile Mocioc, Dorin Gliga, Aurelian Octav
Popa, Sanda Craciun şi numeroşi alţi instrumentişti ale caror
repertorii moderne s-au înscris fascinant în ideea de promovare
a noilor valori europene.
Teatrul ca expresie a lumii moderne
Oricât s-ar întinde imperialismul televiziunii şi oricât
s-ar grupa interesul societatii în jurul burselor de valori, teatrul
nu va disparea. El se adapteaza din mers noilor cerinte de
expresie şi expresivitate şi va dainui cât va dainui şi societatea
omeneasca. Motiv pentru care Centrul Cultural de la Bacau a
incercat şi (în buna masura) a reuşit sa integreze un nou sistem
axiologic, strain oricaror criterii politice, ideologice,
circumstantiale. În toate montarile de aici a primat lupta valorii
cu nonvaloarea, talentul contra mediocritatii, adevarul
împotriva mistificarilor. Seria de spectacole se dovedea
oglinda clara şi corecta a lumii moderne. Nu completa, caci nu
e posibila, nu perfecta, fiindca tot nu e posibil, ci pur şi simplu

Spiritul european
in laboratoarele
artei contemporane
Centrul de Cultură
" ROSETTI TESCANU·GEORGE ENESCU",
reziden1ă pentru scriitori
adevarata. În masura în care adevarul, deşi omenesc, e posibil.
Spectacolele Victimele datoriei", de Eugen Ionescu,
"
,,Rugaciune de prisos", de George Astaloş, "Linişte, se repeta
Caragiale", "Caragiale la prânz'"', "Eminescu, contemporanul
nostru", "Prin codrii Bacaului" (recital din poezia bacoviana),
"
Titirca - inima buna , de George Genoiu, "Maştile lui
" "
Caragiale", Lecţia", de Eugen Ionescu şi Teatrul descompus
" "
(cu o trupa studenteasca de la Iaşi) s-au constituit într-un
adevarat examen interior", un examen al conştiinţei noastre
"
teatrale, prin care putem ieşi (sau nu) învingatori fală de noi
înşine. Dupa care putem privi cu interes şi curiozitate peste
frontiere şi putem medita, cu cugetul impacat, la cele lumeşti,
adica mondiale. Pentru ca cerintele contemporaneitatii au
impus noi tipuri de expresie dramatica. La unna urmei, ce este
o "expresie"? Este înfa�şarea unei stari, a unei substante, a
unei consistente. Privind feţele oamenilor de pretutindeni,
întâlnim, din nefericire, aceeaşi expresie posaca, sumbra., trista,
nefericita, lipsita de bucurie. Nu s-au produs schimbari radicale.
Oamenii nu pot fi fericiti atâta timp cât nu-şi pol dobândi
demnitatea umana, motivaţia fericirii. În teatru se regasesc
toate aceste stari. Frecventarea acestei arte îi face pe oameni
mai culti, mai sociabili, mai civilizaţi, în ultima instanta mai
buni. Dar îi face astfel pe cei buni. Cei rai vor continua sa fie
rai pâna la sfărşitul vieţii lor sau pâna la slărşitul lumii. Efecte
psihologice, purificatoare se vor produce, totuşi, pe termen
lung. Este, cred, motivul pentru care Centrul Cultural George
" din ţara, Univers, Humanitas, Polirom, a primit Premiul pentru debut
Apostu" a mizat pe experimente capabile sa-i smulga pe
spectatori din stresul cotidian, proiectându-i într-o lume mai
liniştitoare şi mai datatoare de speranţa. Nu intenţionez sa fac
cronica sau analiza niciunui spectacol. Acestea s-au facut la
vremea lor. Încerc doar sa rezum ideile care au impulsiona!
suma de spectacole ca expresie a lumii moderne, suma de
modalitati regizorale şi interpretative adecvate gândirii
novatoare în raport cu realitatile actuale, reflectând un proces
intelectual, inspirat, participativ şi eficient.
Spre alte orizonturi culturale
Ca sa fie un adevarat nucleu spiritual, coagulând în jurul
lui elite intelectuale din toate domeniile, Centrul George
"
Apostu" îşi propune mereu largirea orizontului de cuprindere
artistica şi ideatica. Rezidenţa creatorilor în acest spaţiu
presupune atât intercomunicarea, cât şi finalizarea direct
lucrativa a unor opere şi momente artistice exemplificatoare.
Programele sunt sinergetice: cultura, comunicare, tezaurizarc.
La un asemenea proiect participa Swiss Cultural Programme
"
Romania "Pro Hclvetia , finantând un program de dans
contemporan cu o durata de trei ani. Primele doua rezidente -
Maya Lipsker (Germania/Israel) şi Andreea Capitanescu
(România) - au realizat o reprezentaţie de un dinamism
cutremurator, dincolo de orice formula cunoscuta în baletul
sau dansul propriu-zis în înţelesul lor clasic. Accentul a cazut
pe expresivitatea corporala, pe mişcari surprinzatoare ca rezultat
al trairilor afective interioare, izvorâte din confruntarea cu
viaţa de fiecare zi, cu momentele existen�ale ale unei umanitati
ruinate de tensiuni sufleteşti fara de sf'arşit. Individual sau
colectiv, aceste tensiuni pot fi relevate pe cu totul alte
dimensiuni în dansul contemporan, transformat, astfel, într-o
arta de adânca impresionabilitate.
Proiectul ,,ArtistNe(s)f' finanţat de Pro HelvetiaşiAgenţia
pentru Cooperare SOC şi susţinut de Ministerul Culturii şi
Cultelor îşi propune dezvoltarea competenţelor şi capacitaţilor
centrelor culturale din România de a organiza rezidente şi
intercomunicaţii între artiştii români şi straini, stimularea
creativitatii în artele contemporane, încurajarea diversitatii
culturale şi a abordarilor interdisciplinare pe baza mobilitatii
artistice. Idei fecunde care au inspirat instituţia bacauana sa
" rezidenţi au fost însoţiţi în deplasare de Gabriela !laş, coordonator
lanseze programul "Radacini , destinat implementarii artelor
în mediul rural. Lansat în localitaţile de pe Valea Zeletinului,
acesta s-a dovedit a fi un fertil dialog între artişti şi locuitorii
satelor, din ce în ce mai singularizaţi, mai înstrainaţi unul de
altul şi mai departaţi de tradiţiile care au definit existenţial
spiritul naţiei române. Programul va fi extins şi în satele de pe
Valea Berheciului, scontându-se pe efecte spirituale benefice
şi pe o durata indelungata. Ca Diogene din Sinope, artiştii au
a cauta şi prospecta adevaratul aur spiritual în stâncosul pustiu
al neînţclepeiunii omeneşti, precum şi pe oamenii întregi în
care sa fie aprinsa şi sa pâlpâie vii flacarile ideilor.
VasUe PRUTEANU
www.cimec.ro
ArlistNe(s)t
În perioada 18 iunie - 18 iulie 2006, centrul nostru de cultura a
primit în reziden!J! doi scriitori pe Monica Cantieni din Elveţia şi pe
T.O. Bobe din România. Acest proiect de rezidenţa este unul nou, de
trei ani, realizat sub auspiciile Ministerului Culturii şi Cultelor, în
colaborare şi în finanţare majoritara a Fundaţiei PRO HELVETIA, în
cadrul Programului cultural elveţian în România. Consilier din partea
Fundaţiei este scriitorul şi scenaristul Florin Lazarescu. Iniţial,
perioada convenita prin contract se referea la luna iunie, dar, din
motive personale, scriitorii au cerut modificarea datelor, acceptata
de centrul gazda. Anul acesta participarea s-a facut prin invitaţie din
partea Fundaţiei, urmând ca, în ceilalţi doi ani din proiect, selecţia
sa se faca, conform practicilor actuale, de catre un juriu format din
profesionişti.
Scriitorii care au onorat invitaţia din anul acesta, deşi tineri,
sunt deja cunoscuti şi lansati în lumea literelor.
Monica Cantieni locuieşte în Elveţia, la Wettingen, şi la Viena.
Este scriitoare şi producator la televiziunea publica elveţian a, autoare
de poezie, romane, povestiri: piese de teatru, jurnal literar. Deţine
premiul Rilke pentru poezie (2002) şi a primit mai multe burse de
creaţie în Elveţia şi, acum, în România.
T.O. Bobe este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din
România, lansat dupa 1990. A publicat poezie şi proza în mari edituri
al Editurii Univers, Premiul Naţional ,,Mihai Eminescu" pentru debut
în poezie. Pentru valoarea sa ca scriitor, a beneficiat de burse acordate
în Germania (2003, 2004) şi, acum, în România.
Programul de rezidenţa a lasat libertate deplina de creaţie
scriitorilor invitaţi. De altfel, Centrul nostru nu este la prima
experienţa de acest fel. Lansarea proiectului ,,ArtistNe(s)t" coincide
cu împlinirea a zece ani de când instituţia noastra ofera rezidenţa
artiştilor creatori, prin proiectul numit Permanente", susţinut numai
"
din sponsorizare şi venituri proprii. Au fost primiti în rezidenta, în
aceasta perioada de zece ani, pictori, muzicieni, compozitori,
scriitori, critici de artă şi critici literari, ceea ce ne-a adus inserarea
centrului nostru printre reşedinţele de arta şi literatura din Europa,
recenzate în 2002 într-un volum publicat de Casa Carţii de la
Montpellier, aflata sub egida Academiei franceze.
Experienţa din anul acesta este însa una noua, proiectul este
conceput dupa norme europene, cu exigenţe crescute şi fireşti, carora
ne-am straduit sa le facem faţa. Echipa antrenata în realizarea acestui
proiect este compusa din cinci persoane, coordonatori de proiect
fiind Gabriela Il aş şi Iustina Gherasim. În condiţiile în care Tescaniul
este un loc mai izolat, cu acces limitat la comunicarea prin mijloacele
tehnice actuale, mai sunt de facut imbunatatiri în aceasta privin!J!.
Prin proiect, rezidenţii au avut întâlniri cu publicul şi cu mass­
media, au prezentat lecturi din cartile scrise sau în curs de alcatuire.
La Tescani, în sala Oedip, sâmbata, 8 iulie a.c., s-a citit un fragment,
"
tradus din germana, din 0 droaie de oi negre , aparţinând scriitoarei
"
Monica Cantieni, in lectura lui Florin Lazarescu. T.O. Bobe a oferit
"
o excelenta lectura din "Centrifuga , volum ce a fost tradus şi in
limba germana. Dialogul ce s-a închegat in urma acestor lecturi a
durat aproape doua ore, intrebarile şi raspunsurile privind problemele
actuale din lumea scrisului, dar şi ale publicarii carţilor, difuzarea,
mediatizarea, colaborarea cu editurile. Profitabil şi pentru scriitori,
şi pentru public, acest dialog a fost animat de participarea la întâlnire
a unor personalitati din lumea literelor bacauane, ziarişti, redactori
de revista literara, poeţi şi scriitori, cititori fervenţi, animaţi de o
curiozitate pozitiva privind actul de creaţie literara.
Dialogul ineput la Tescani s-a continuat, o saptamâna mai târziu,
la Iaşi, sâmbata, 1 5 iulie a.c., cu o lectura publica unnata de discuţii,
organizata la sediul Goethe-Zentrum. Întâlnirea a avut ca organizator
şi moderator pe scriitorul şi scenaristul Florin Lazarescu, iar scriitorii
de program din partea Centrului.
În luna octombrie, este perioada a doua de rezidenţa asigurata
prin acest proiect. Vom avea drept invitaţi, ca în prima perioada, o
scriitoare elveţiana şi un scriitor român, aleşi de Fundaţia PRO
HELVETIA. Fiind o perioada de plina activitate şi nu de vacanţa,
cum s-a întâmplat in luna iulie, speram ca intâlnirile cu publicul şi
scriitorii din ţara sa aduca mai mulţi participanţi, aşa încât schimbul
de idei, dar şi contactul in sine cu literatura actuala şi creatorii ei sa
imbogateasca spiritual, sa fie un dialog benefic pentru cititori şi
pentru oamenii de talent ce vin sa ne bucure cu scrisul lor.
Elena BULAI
47
 BACOVIA - 125
BACOVIA, poezia obiectului
Exista, într-un sens filosofic, o poezie a
obiectului în universul bacovian. A obiectului
în care se trnnsfonna orice fiinta, iar mai cu
seama sinele, strabatut de fiori şi chemari de
" plumb", sau de sticla - poema lor e scrisa, ca
dispariţie", pe ultimul limb al existenţei
bântuite de oroare. Exista, apoi, o poetica a
obiectului, în sensul în care figurnţia minimala
a liricii bacoviene desfa:şoara scene ale privirii,
ale contemplarii blazate, ale ipostazierii
materiei în fonnele ei dezolante, ori purtatoare
de suprasemnificatii întunecate. Obiectul
participa la o lume invadata de previziunea
propriei caderi, la o agonie rezistenta şi
întrucâtva indiferenta, de la un punct,
privitorului desensibilizat: mortificat prin
excesul iritabilitaţii, prin depaşirea unui
anumit prag al suportabilului. Lumea privita
de Bacovia nu dezvolta acel grad de
referenţialitate pe care-I implica orice tablou"
" Amurg antic: Havuzul din dosul palatului
înll!ţişat ochiului. Logica aşezarii în spaţiu, a
cantitatii şi coerenţei figurale a obiectelor se
tulbura întotdeauna, în pofida claritatii
contururilor sau ramei bine aşezate a
priveliştii. Un Decor hibernal ( Copacii albi,
" "
copacii negri ..."), servit de o perfecta adecvare
referenţiala" a tcnnenilor, în raport cu tabloul
" cadml in care totul devine obiect. Expunerea
presupus de parcul devasta� aglutineaz.a., în
realitate, materie ... lexicala in degringolada,
repetiţie mecanica a schemei aşa-zicând
descriptive. Viziunea capata materialitate, în
dauna reprezentarii plastice, chiar în planul
discursului. Cuvintele se dispun ele însele ca
obiecte, implicând serialitatea, efectul de lista,
senzatia de masificare. La fel în toate
capodoperele poeziei bacoviene, de la Plumb
la Negru, partituri atragând asupra-le atenţia
specifica observaTii obiectului. Sincopele,
sintaxa precara - procedee minimaliste în
planul expresiei contribuie la
autoreferenţialitatea deplina a textului-obiect.
Sortite, prin participare pasiva, vederii,
obiectele propriu-zise agaseaza percepţia.
Lumea lor întrupeaza o ameninţare tacuta,
când nu o agresiune imediat resimţita de
conştiinţa privitoare. Analizând dispoziţia, în
poeme, a acestor obiecte devenite obstacole
vizuale, limitari sui generis ale deschiderii
orizontului şi ale atmosferei, se poate observa
o treptata simplificare, prin reducere numerica
şi senzaţia de gol vizual, resimţita de privitor.
Absenţa, intinderea vidil sunt prezente
materiale" asemenea obiectelor, reversul lor
" care a trecu� întâi ca obiect, spre srarşit.
existenţial. În defilarea lor impersonala,
lucrurile fac loc, de la un volum la altul,
devastatorului spaţiu deşert: Pe seara, la
" care acesta o contamineaza, o supune regimului
geamuri, un nour violet şi de arama/ Pe drum,
]-aceeaşi ora, se târâie un lant de fier( ...)// Însa
produsele au început sa dispara/ şi mulţi au
pleca� şi noaptea se lasa." (Amurg) Ultimul
care se retrage, depeizat, din acest loc pentru
nimeni, este eul însuşi, conştiinţa confuza şi
istovita: Sa donn.. ./ Sa donn, din ce în ce
"
murind." (Imn)
"E numai vedere .•. nu mal pot sA
vorbesc." (Dimineaţa)
Astfel s-ar putea preciza rolul necesar al
poeziei obiectului. Când simte suflul
agonizant al lumii, poetul îl plaseaza,
disproporţionat, în toate lucrurile. Se
realizeaza o coeziune de condiţie, între sine
şi masiva alteritate, condiţie nefasta, desluşita
în cele mai lugubre semne ale sfărşitului.
Obiectele rasfiâng, aproape întotdeauna, un
peisaj devastat interior, sporind prin repetiţie
simbolica, prin capacitate simpatetica,
impresia strivitoare a gândului indicibil. Nu
în pennanenţa ll!ra cuvinte, nu mereu în tacere
(dimpotriva), exlerioritatea dobândeşte
limbajul metonimie, exprimând disperarea,
sensul vacuitaţii interioare, confuzia sau
iritarea.
48
:1
..J•
Spre exemplificarea situatiilor de
contagiune între cu şi obiec� am ales câteva
configuraţii poetice specifice. Toate vorbesc,
într-un fel, despre condiţia de obiect
(reversibila, mctonimica, între eu şi lume),
despre expoziţiunea cu sens mortificator
despre figuraţia mortuara, în planul vizibilului
poetic, cel putin ca premisa. Între metaforele
persistente în imaginarul bacovian, se afla
c în natura obiectului, de aceea muzeul
vitrina, oglinda, fereastra, catafalcul, sicriu]
,,racla de sticla" îşi împart rolul prezentativ:
Pantofii de aur, exp11.1i in vitrina/ veţi sta sub
" o vede poetul) se exprima alteori sumar, în
daniele, în nopţi de baluri ( .. ,Y/ Pe trist catafalc,
cu trista regina/ Veţi sta în piciorul de gheaţă
şi sfânt,/ şi-n trecerea vremii veţi arde-n
monnânV Pantofii de aur. exp1J.1i În vitrinil..."
(Pant_ofii, volumul Cu voi... )
In Panoramil (din volumul Plumb), un
locaş al figurilor de ceara creeaza metonimia
simplificatoare a morţii, în reprezentare
ceremonioasa: )n racle de sticlil - princese'
Oftau, în dantele, mecanic." Sunt corpuri de
" poetice pentru dispersie, dislocare sau
ceara", care întorc, paradoxal, fiinţei ,,hâde şi
fixe priviri", strivind-o sub impresia
imediatitatii graniţei cu neantul. De altfel,
întreaga dispozitie scenica" a muzeului
" Ninge zoios/ La un geam, într-un pahar/ O
respecta tiparul expoziţiunii macabre, pe
care-I vom gasi frecvent în poemele bacoviene.
Sunt într-o continua motivare poetica semnele
implicând topoii: expunere vizuala-muzeu­
vitrina, cu varianta aparent metaforica a ,,raclei
de sticla", pentru vitrina. şi aceasta pentru ca,
deşi analogia e limpede şi adeverită (,,asemenea
unor racle de sticla"), sensul literal e mai
puternic decât direcţia conotativa, imprimata
obiectelor/fiinţelor din muzeu, începând cu
vitrinele. Ele pleaca de la configuraţia
obiectualizanta, aceeaşi în textele de gen,
compunând un sinistru tablou funebru:
expun�rea mortuard - catafalc - sicriu de
stieiii. In mica drama vizuala, atât de cunoscuta
cititorului bacovian, componenta de fond,
macabra, se atenueaza prin efect estetic şi apelul
intertextual, cum în poemul mai sus amintit, al
Pantofilor de aur", obiecte princiare şi mortuare
"
în acelaşi timp: princesa - trista regina"/
"
moarta; pantofii de aur/ piciorul de gheaţa".
"
Cu Poemi! in oglindi!, se desavârşeşte
configuratia abisala a motivului care aduce
pe privitor în punctul critic al contemplarii.
Sub ochii sai, privirea nu mai este scrutare a
obiectului, ci literalmente - adica în litera"
"
poeziei, ori a procedeului repersonificarii -a
timpului mort sau a morţii înseşi, coborâte în
trupul iubitei. Cel ce priveşte fiinţe pe cale de
a se pierde, nefiinţe imobilizate sub ,,racle de
sticla", sub geamul nocturn, ori în apele stinse
ale oglinzii ( larg ovale"), primeşte
"
instantaneu reflexul obiectualizarii lor,
rasfiânt asupra propriului eu. Caîn Panorami!,
privirea aşezata pe fapturi exsangve,
anorganice ( corpuri de ceara") primeşte un
"
www.cimec.ro
aici, ci şi formula directa a poetului:
Fereastra e-o poemil de plumb şi de
"
scântei. . . " (în Dialog de iarnil). Intensa
legatura cu procesul semnificarii poetice
bacoviene, cu înţelesurile specifice acestui
discurs, apare în evocarea a doua metafore
generice, care au dat titlurile cunoscute
primelor doua volume de versuri. Sicriu de
"
drama obiectualizata, codificata exclusiv
vizual, implicita. Astfel, Poema in oglindă
este, precum poema de plumb a ferestrei,
� înfltţişarea scenica a unei morţi anuntate.
.g Direcţia în care lumea obiectelor se afla
transpusa în mişcare, în instantanee care
<
;; frapeaza retina martorului, implicând atenţia
o
u sa de un anume tip, apare vadit centrifogă. O
<
= respingere universala, uneori drapata în
o
.. secvente ll!ra conotaţie grava, se ilustreaza prin
� verbelc adecvate. Semantica lor indica fuga
t.l
spre exterior, expulzarc de materie
inconştienta, respinsa, împraştiata spre
ecou "d 'outre-tombe" (în literalitatea, inca o
dincolo. lata câteva semne aparent neutre, din
data, a semnului). Un semn din moarte, din
spaţiul infrareal de oglinda, reprezentat în "
mort/ Mai anmcă. mai plouă, maiplânge -1 şi
câteva linii, sau din sicriu] translucid, din
stropii cilzând, în amurg, iau culori:/ De
racla de sticla" care devine orice oglinda.
" sineala, de aur, de sânge." Este un spectru in
Într-o prima logica, menţinând cele doua
descompunere, rasfrângându-şi culorile
planuri ale protagoniştilor" la actul tacut al
fastuoase, dar morbide, ca o pecete a morţii,
contemplarii reciproce, graţie oglinzii, se
peste pasarile inserarii, reflexul unui poem
�csfa:şoara aici un simulacru de comunicare.
eminescian recitit: Pluteşte un lanţ de lebede
In fapt, prezenţa eului dincoace de ţarmul" "
" albe/ Iar visul din parc în lac se rasfiânge -/
oglindirii marcheaza o situare monologala,
: implicând absenţa vie a celuilalt, a iubitei
Amurgul pe lebede pune culori -/ De sineala,
de aur, de sânge". Mai brutala, forţa cromatieii
aşezate deja în rama morţii ei viitoare. Vizual,
mortuare (dintr-o reluata gala mortuara", cum
imaginea de reflexie a oglinzii este urmil, semn "
gol al viului, al vieţii şi prezenţei animate.
cunoscuta aglomerare laconica: Pe dealurile­
Dimpotriva, în interfaţa oglinzii se rigidizeaza "
albastre' De sânge urca luna,/ De sânge pare
cu anticipaţie semnul ambiguu şi ambivalent
lacuV Mai roş ca-ntotdeauna"(alt Amurg, alt
al trupului-obiect, posibila imagine a
ritm eminescian, din care se reţine figura
cadavrului sub sticla". Ramase la nivelul
" hipalajului - "De sânge urca luna").
expoziţiunii, detaliile vizibilului compun
Plânsul materiei, decorporalizarea ei sunt
simulacrul unicei ceremonii voluptuoase, la
integrate aceleiaşi mişcari de respingere:
Bacovia. Sunt scenic mimate aşezarea,
Gradina oraşului plânge/ şi-arunci!
decorul, semnele definitorii în registrul "
frunzişu-n oraş" ( Toamnil). Eufemisme
funebru, vizual indistincte faţa cu realitatea.
Reciprocitatea comunicarii vizuale (în
iminenta sfârşire apar într-una din Nocturne:
absenta cuvintelor) are, atunci când se
Un clavirîngâna-ncet la un etaj/ Umbra mea
manifesta, un accentuat sens contaminator. "
stil În noroi ca un trist bagaj -1 Stropii sar/
Precum forţa mortificatoare a privirii Medusei,
vederea iubitei e un miraj ademenitor în
roza galbena se uitil-njos." Umbra ( bagaj"),
configuraţia funebra a nelipsitului podium "
semn imaterial pentru o materie în alunecare,
mortuar: "Vezi, din anticul fotoliu -/ Agonia
roza galbena, varianta de expresie pentru
violeta,/ CatafalcuV şi gradina cangrenata."
paloarea mortuara din sfera feminitatii funebre
Mai mult decât o face contemplarea palei
(cum fecioarele paie, în spaţiul ferestrei)
,,regine", magnetismul morţii iubitei conduce
creeaza impresia agoniei palpabilului, a fiinţei
spre identificare şi replica vizuala în rama
tabloului. Sub reflexia, mediatoare de lumi, a
Personi ficarea şi repersonificarea
oglinzii, locul predestinat în aceeaşi masura
obiectului, procedee incluzându-l lumii vii, pe
eului se materi�lizeaza, pe catafalcul de
marmura rece: In vestrnintele-mi funebre 1
" propriu, fac posibila relaţia eului cu lucrurile.
Ma întind ca şi un mort."
In alta Nocturnil, cel expulzat este sinele,
Reeditând, nu ll!ra ironie, o secatuita
alungat şi respins de materia însaşi, reprezentata
reminiscenta din ritualul curtenesc al
obiectual: ,,Lampa obosita a clipiV Orice obiect
gesticulaţiei erotice, desparţiţi de toale, iar mai
atins şopteşte: - lasa-ma-n pace..."
ades defereastra intunecata, palpabila bariera
Bacovia vorbeşte lucrurilor.
- obiect, îndragostiţii refac şi în alte poezii
scena muta a scrutarii ll!ra de glas, a întâlnirii
Lllcramloara PETRESCU
vizuale, în afara cuvintelor: "La geamul tau,
în spaima nopţii, ca un prelung final,/ Voi
repeta ca anii trec mereu mai grei şi mai brutaiJ
1 Va bate ploaia...şi târziu, la geamul tau voi
plânge-ncet.../ Va rataci alcooliza� apoi, în
noapte, un schele� - / Nimic tu nu vei auzi din
�âte voi avea de spus . . . " (Nervi de toamnil).
Incorporata timpului rclicvelor (un schelet),
fimţa se destrama în anticipaţie, ca şi sub
privirea obiectualizanta a iubitei din Poemil
in oglindi!. şi Nervi de primi!varil include în
seria fiinţelor/obiectelor captive în fereastra
viitoare spectre (cadavre), anunţate cromatic:
,,La geamul unei fabrici, o polii lucratoare'
Arunca o privire în zarea de azur."
Ca fereastra este tot o ,,racla de sticla",
un sicriu translucid, o demonstreaza nu doar
Rotarr Club Bacău
seriile sinonimiilor poetice justificate pâna
Strada Libertatii 1 ,
e-mail:rotarybc@cciabc.ro

BACOVIA, precursorul
Arta (poezia) revine, din ce în ce mai evident, Ia
" "
"realismul social care îi este funciar; revine, adica, la starea
de odinioara, din premodemitate. Poetul arc tot mai mult
disponibilitatea de a capta întâmplari, senzatii, obiecte,
"
fragmente din realitatea imediata, de a produce "texte
etalându-şi producerea cu ironica darnicie. Poezia îşi
redobândeşte chipul originar, acela de a fi şi lirica, şi epica, şi
grava, şi !ucida, şi modestă, şi orgolioasa...
. . Bacovia urmeaza traseul de la îndoiala cu privire Ia
Imea oraculara, la expurgarea totala a declaraţiilor patetice,
adoptând un mod de abordare a vietii, pâna la limita cxhibarii
cinice a realului anodin. Binenţeles, această maniera duce
necesarmente la dcliricizare, în registrul ludic, parodic, ironic
şi sarcastic. Excesului de sentimente şi dc"viziuni" i se opune
abundenta concretului, navala materiei, care presupune, de
fapt, expansiunea imaginarului ca ,,hipcrmaterie". şi înca,
impactul cu cotidianul asigura discursului poetic alerteţe,
sinceritate şi, implici� mai multă naturalete. Cu toate acestea,
realitatea nu-i decât în aparen!JI o copie, pentru ca adevarata
realitate este cea produsa de poetul însuşi. ,,Anonimul" are,
totuşi, orgoliul de a transfera fidelitatea faţa de referentul din
lumea reala în fidelitate faţa de sine însuşi, referentul
primordial. Din acest moment, poetul scrie despre scris
( scriu ca scriu"), se întoarce catre propria-i fiinta şi catre
" Autoreferenţialitatea capata, la un moment da� chipul
mecanismul intern al textului. Fapt cunoscut, devenit loc
comun, literatura dobândeşte o acută conştiinţa de sine, îşi
scruteaza propria condi�e, interesată cu precadere de geneza,
" aşteptari târzii,/ şi parcuri îngheţate .. ./ Îndoliat parfum/
alcatuire, functionare şi finalitate. Acest "textualism are o
" Secular.. ./ Pe veşnicie..." (Din urmă). Această "recapitulare
existenţă mai veche (a se vedea "artele poetice , poezia
poeziei), dar modernitatea îi acorda greutate specifica, în
sensul de ficţiune despre ficţiune. Sa-i dam ascultare lui
Roland Barthes: "Literatura a început sa se simtă dubla:
obiect şi totodată privire asupra acestui obiect, discurs şi
d1scurs asupra acestui discurs, literatura-obiect şi meta­
literatura". Scriitorii mai noi au ajuns sa faca din textualism
" neostentativa, "virginala , contemplare lipsită de servitu�,
cerin!JI de capatâi a faptului literar. "Metapoezia a devenit,
daca nu exclusivista, în tot cazul precumpanitoare. Referentul
predilect este propria literaritate în limitele dintre literatura
şi meta-literatura.
Spuneam cândva ca Bacovia, poet "pur", nu-şi expune
" "
"principiile estetice sau etice în chip explici� aşa cum se
obişnuieşte cel puţin de la Poe încoace, ci îşi materializeaza
concepţia poetica la nivelul scriiturii înseşi. Poezia lui îşi
" mtnnseca, referitoare la propria naştere şi existenta ("text în
contine "cntclehia , iar al doilea Bacovia, de la Comedii in
fond încoace, se preocupa tot mai mult de starea ei, într-o
palinodie, renunţând la proiectul modernist de mai înainte.
Acum îşi stramuta sistemul de trairi într-un sistem de
"comunicare estetica'', manifesta sau subiacenta. Lumea lui
se zbate sa iasa dintr-o existenţa al carei sens este convenţie
însaşi. Textul şi contextul decurg imperceptibil unul din
altul. De altfel, realitatea textuala, referenţiala ş i
autorcfcrenţiala, marcheaza poezia bacoviana d e l a bun
început. Poetul introduce progresiv discursul despre un alt
d1scurs poetle afirmându-1 ca productivitate.
Mai întâi, dintre strategiile intertextuale (aplecare catre
interacţiunea cu "textul universal", jocul cu diferite registre
stilistice), sa reamintim, pc scurt, referinţele livreşti mai
" "
cunoscute. Poetul se lasa "inspirat de "duioasele suspine
" ascultau/ De om./ Bacovia/ ţara/ Când tacei Orice cuget...
"Din Eminescu, Heine şi Lenau (Amurg); "Dar din lugubru!
" (Stanţe la Bacovia). Anonimul este un simplu slujbaş, nu un
salii pufueau în râs sarcastic/ şi Poe, şi Baudelaire, şi Rollinat
(Finis); "Ca Edgar Poe ma reîntorc acasa,/ Ori ca Verlaine
BACOVIA • 125�
topit de bautura ... " (Sonet); vede neguros cum "Trec corbii ­
ah, Corbii/ Poetului Tradem (Amurg); invoca volumele de
versuri ale lui Ştefan Pctica, Fecioara in alb şi Moartea
visurilor, la dispariţia pretimpurie a nefericitului poet: "Cu
Vlsunle moarte în pace vei dormi . ../ Fecioara-n alb muri-va
pc marmura stelara... " (Tu ai murit). Aluziile culturale ţin de
aceeaşi apctenta livresca în sensul superior al cuvântului:
"
"Iata! Am venit ca Hamlet/ În hainele mele/ Cernite
(Festivă); "Ebreie,l Plângând te-ai dus de-aicea peste mari/
ŞI te-a cupnns, pc veci, în deeartari,i America ..." (Ebreia);
"lugubru! marş al lui Chopin/ Il repeta cu nebunie ... " (Marş
"
funebrn) etc. şi cuvintele şi expresiile "erudite , citate în
original au o destinatie cultural-livresca ce va lua amploare
" "
in manevrele textuale mai recente·· pulvis finis
: ·
"
"
" "
"
;;,
.,vobiscum , vae soli , "gaudeamus", " emento ·, .nihil"
"
: "
:
"veritas , "sic transit , "sine dic", "nihil novi , "excelsior ,
" "
"sana mens", .,cogito , "pro arte", perpetuum mobile ,
" " " " care concepea arta ca pe un domeniu sacrosanct, textul
"requiem , "in somno , "largo , piano", spleen" etc. "
" " bacovian utilizeaza codul "popular , se vrea conversativ:
Intertextualitatea îi este dictată de imboldul colaborarii de "
jocul metatextual cu mai multe strategii, cu diverse "s �ă.n
..
colocvial. Cum s-ar spune, "marginal ii ies la suprafata pri �
" poemul care îşi asuma contradictia, şovaiala, nedesavârşirea.
stilistice. "Imitaţiile dupa Conachi Eminescu Alecsandri
Scriind, poetul are sentimentul culpabilităţii pc care, însa, îl
� ..:r
Coşbuc, şt. O. Iosif, G. Topârceanu unt mane e care au î � împarte cu lectorul, daca scriitura şi lectura se prezin!JI ca un
vedere înscrierea în textul infinit", imposibilitatea de a trai
" dublu inseparabil.
în afara lui (cum ar zice Barthes). Mai înseamna şi impulsul
ludic de a accede la împrospatarea prin exerciţii "în dulcele "
" rememorarii "bilanţiere a trecutului poetic: "Poezie,
stil clasic , afirmarea libertatii de alegere, satisfacţia de a
poezie.. ./ Galben, plumb, violet.../ şi strada goala.. ./ Ori
conlucra, uneori, în game minore cu texte de obârşie
îndepartat.a, dar mai ales înseamna, cum am spus, dorinţa de "
integrare prin diferentiere, cu substrat polemic.
se afla în volumul Cu voi, din 1 930. De la o vreme,
Rasfrângerile pot sa vina de oriunde şi chiar din trecutul "
,,rezumatele se înmulţesc şi capată o tot mai ironica detaşare,
propriei creaţii. Textul devine, astfel, un loc de întâlnire cu
chiar o pornire jucauşa: "Cafeneaua/ Cu visatori damna�./
ansamblul istoric-social-estetic-etic. Textul, cum se spune "
Trecut-au ani/ Simbolism,/ Curentul decadent... (De artă).
astăzi, e ll!cut din texte; nu mai slujeşte o singura coarda, dar "
" Restituirile au darul de a induce ideea "copilariei
nici polifonic nu este, pentru ca îşi asuma simplitatea, e drep� "
imaginilor care, de pilda, la Arghezi însearnna fiumuseţe
una de adâncime. Am exemplificat suficient astfel de "
interferenţe, aşa ca nu mai e nevoie de adaugat ca Bacovia
în timp ce pentru Bacovia spiritul ludic al crea�ei echivaleaza
continua mai cu seama sa eminescianizeze: şi daca vremea
" cu o melancolica retrospectie: "Citind ce-am publicat/ Cu
iar întoarce/ Nedumeriri în jurul meuj Un iad, dezgust îmi
ani în urma:/ Admiratori,/ Bârfeli,/ Melodii duse,/ Trandafiri
este viaţa,/ Nu este cum ar fi mai raul/ Când liniştea ma
ai copilariei./ Socialism,/ Intimidari,/ Enigme de hazard,/
împresoara/ şi cred ca pacea ma sustine/ Un rai, placere este
Soc1ahsm./ Citesc ce-am publicat cu ani în urma:/ Melodii
viaţa - 1 Nu are cum ar fi mai bine (şi dacă), acest impact "
" duse/ Trandafiri ai copilariei (Restituiri). Poetul face ca
"hvresc are, la începu� o conotaţie ontologica, pentru ca,
textul sa semnifice atât o realitate exterioara, cât şi una
pc parcurs, inten� a sa fie numai spectaculara, prin manierism
şi disimulare, în ultima instanţa - prin parodiere. Repetarea " "
text şi "text despre text ). Jocul secund nu mai înseamna
datelor din Plumb în Scântei galbene, adica ,,re-scrierea" lor
doar oglindire a lumii, ci, cu precadere, autoreflectare
într-un cifiu parodic şi, cu deosebire, în practica veche şi
textuala.
mereu noua a remanenţei. Butaforie livresca şi artificialitate
Ajunşi în acest pune� se pune problema poeziei ca efect
a limbajului - în deplina libertate. Autocitarea, autoanaliza,
" al biografismului _care, se ştie, este înca una din "obsesiile"
dar şi citatul sau "pastişa , reprezintă tot un mesaj din
poeticii actuale. In afara de (auto)biografie care pune în
interiorul propriului mesaj, cu maxima concretizare
" valoare realitatea stricta şi eul empiric, autorul textului
intertextuala; cu alte cuvinte, un "autoportret retrospectiv
bacovian, supus atâtor metamorfoze (dedublari, ocultare,
sau actual: "Eu scriu/ şi poate,/ tradezi O criza morala,/ Fara
multiplicitate, disimulare, dizolvare), nu se considera un autor
s-o ştiu,-/ Ar obiecta/ Cititorul ( ... )/ Scriu/ Sa ma deştep� -
unic şi total; îşi asuma menirea sociala, dar nu şi pe cea
Contagiul/ De tristul meu moral,/ stimate cititor,/ Uită-1,-/ "
" exhortativa, ceea ce nu-l împiedica sa-şi dedice "stanţe : "şi
Dupa alte carti (Pro arte Il). Complicitatea cu cititorul,
glasuri/ in vai rasunau .. ./ Bacovia! ţara de încântări/ şi viaţa
colaborator al scriiturii, e înca o maro!JI a literaturii de da!JI
liniştita./ Nu se discută/ De-al meu/ şi de-al tău,/ ţara! Cu
mai recentă. Există o mai mare deschidere a referentului din
cântecul viguros:/ Înainte,/ şi-apoi, oriunde.. ./ şi bestiile
afara eului, în primul rând catre lector, de unde şi o prietenoasa "
realitate. Nu intru în amanunte. Orice scriitor al unui metatext
este, totodata, un cititor(al textului obiect), în sensul acreditat
profet care scrie dintr-un ordin dat de o instanţa
al lecturii ca scriitura. in locul poeti cii de coloratura moderna,
supraindividuala. Uneori resimte presiunea realităţii ca pc
un calvar, alteori ca pc un puls benefic prin care transcendente
"
coboara ("Numai sa privesc ), pentru a renaşte din cotidian
"
sub forma imaginarului ("fastuosul basm ). Din biografia
"
omului cel de toate zilele, nu a celui "de hârtie , am aflat mai
"
pu�n. Nervi de toamnă ("Toarnna... iar sunt copil... ) e singura
poema cu trimitere la copilarie. Din tren e o amintire "din
" "
câmpul muncii ; Ebreia e un "suvenir al unei idile de
licean; Incident /a bal evoca un episod monden, o raritate în
"
biografia pamânteana a poetului. Apoi, în existenta
"
neînsemnatului cetăţean al lumii se produce o imprevizibila
luare în seama de sine, care îi provoaca o emo�e studiata:
"Batrân de 75 de ani;/ Cu flori şi decoraţie,/ Am devenit un
tânar/ De 75 de ani .. ./ Aici la piept/ E steaua din Bacau. .. "
(Festivă). Dar poetul îşi creeaza un rol pc care îl interpreteaza
el însuşi, ca o etapa a (im)pcrsonalizarii lui, în indiscutabila
prevestire a postmodernismului.
Constantin TRANDAFIR
49
www.cimec.ro
 · 125
Victoria lăudarnicilor asupra poetului
Bacovienii
Unanim recunoscut c a u n mare poet, George Bacovia are în fapt o audienţa constantă, dar discretă. De fapt
am putea spune ca Bacovia este o proba necesara şi suficienta pentru a descoperi pe adevaratul pasionat de
poezie. Bacovia nu poate fi utilizat ca stimul" nici în privinţa patriotismului, nici în ceea ce priveşte buna
" Arghezi vindea cireşe la Marţişor, Blaga era interzis, iar Barbu era scapat
educaţie, fie cea estetica, fie cea a sentimentelor. Bacovia nu este nici popular", nici ermetic, nu este la moda
"
şi nici nu poate asigura un snobism intelectual celui care îl pomeneşte. Cu toate acestea, Bacovia arc ceva
dintr-o boala cu incubaţie lunga, te infecteaza", daca ai avut predispoziţie sufleteasca, la tinereţe, iar efectele
"
sale sunt tulburatoare, sa nu spun devastatoare, peste zeci şi zeci de ani.
Bacovia îţi place la început, şi nu ştii de ce şi cum se face ca îţi place pur şi simplu, iar peste ani, uneori
decenii, îl înţelegi. Jar când îl înţelegi cu adevarat îţi dai seama ca nu este un mare poet, unul dintre atâţi mari
poeţi, ci ca el este chiar Poetul. Cel puţin, pentru mine, descendenta sa eminesciana nu trebuie demonstrata.
Ceea ce ramâne de demonstrat în relaţia Eminescu - Bacovia ar putea fi asemana! cu descoperirea Americilor.
Columb a dat o certitudine, ca exista un parnânt dincolo de Ocean, nu are nicio importanţa ce credea el ca a
descoperit, iar Balboa a descoperit ca dincolo de India lui Columb se întindea alt Ocean, oceanul Pacific, acest
Balboa fiind primul european care 1-a atins cu talpa piciorului şi cel care i-a dat numele. Tot astfel Eminescu a
descoperit românilor limba moderna şi modernitatea poeziei, iar Bacovia a fost cel care ne-a revelat oceanul de
sensuri şi nelinişti care se afla dincolo de cuvintele limbii noastre, dar mai ales dincolo de tacerea dintre aceste
cuvinte.
Permanenta lui Bacovia, desigur, ma refer la poezia sa, constă din faptul ca nu avem de a face cu o expresie
(a tristetii, iubirii, singuratatii etc., toate aparţinând în mod normal autorului), ci ca o stare emo�onala, o stare
ce apartine tuturor cititorilor sai.
Ai impresia ca Bacovia a facut din simplitate virtutea suprema a poeziei sale, simplitatea însemnând de
această data renunţarea la propria persoana, la tot ce inseamna trasaturi specifice care diferen�aza, recurgând la
elementele de comuniune. Probabil familia de spirit" Bacovia nu este prea mare, nici nu po� sa aduni în umbra
" roaga sa spuna acelaşi lucru, în româneşte. Poetul da din cap ca a înţeles,
unei stari prea multe sensibilităţi, dar este o familie cu legaturi şi caracteristici comune bine conturate. Aceasta
nu inseamna decât ca sunt inconfundabile, nu şi pregnante, puternic reliefate. Bacovienii sunt persoane atente
la nuanţe, la ecouri, la trecerea timpului şi la înşiruirea sunetelor. Ei nu cred în Bacovia ci se regasesc în Bacovia
pentru ca nu sunt o sectă, ci doar nişte oameni, niţel timoraţi de zgomotul din jur, care simt ca se regasesc atunci
când aud tăcerea dintre cuvintele poetului. Permanenta lui Bacovia este menţinută de un anume grup al
vorbitorilor de limba româna care au acest defect sau calitate, de o discreţie absolută, de a auzi cum iarba
"
creşte", dupa cum spunea un poet drag mie. A-1 citi, a-1 simţi şi a-1 înţelege pe Bacovia sunt trei probe care sunt
cerute pentru a putea intra în grupul discret al celor care asigura permanenţa poetului. Nu sunt mul�, nu pot fi
mulţi bacovieni, dar nu vor disparea niciodată, ca dalloniştii.
Eugen URICARU
so
www.cimec.ro
Bacovia are nevoie de o mare nedreptate! Bacovia trebuie urgent
contestat energic, pentru a-1 scapa din mâinile îmbalsamatorilor literari
care fac din el un personaj grotesc! "Marele Bacovia", Geniul
"
bacovian", "Extraordinarul poet", superlativele astea pe care le gaseşti
şi în reclamele la detergenţi îi omoara posteritatea profesorului bacauan
GeorgeVasiliu.
Nu înţeleg de ce nu se leaga nimeni de pseudonimul sau literar: o
alegere la limita ridicolului, cu izul unei preţiozitaţi de adolescent
complexa!: Bacovia! Numele acesta a devenit un brand respectabil, la
fel cum ar fi devenit şi comunul George Vasiliu, graţie câtorva zeci de
poeme.
Nu înţeleg de ce saracia lui de limbaj e transformata într-o virtute
de catre comentatori pioşi şi de ce monotonia de flaşneta a multora
dintre versurilor lui e rastalmacita pozitiv, în aşa-zisele "obsesii ale
poetului". Misterul lui e ca, în ciuda unor slabiciuni evidente, e şi azi
un poet cât se poate de interesant, ale carui versuri n-au fost a variate de
trecerea timpului.
Mircea Eliade s-a mirat, într-un interviu, ca pe piata literara
autohtona a anilor '70, Bacovia devenise mare poet". Adevarul e ca
"
poetul nu se bucura de cine ştie ce reputaţie între cele doua razboaie.
Mai precis, el se gasea multişor în spatele grupului Arghezi, Blaga,
Barbu, în care a patruns dupa 47, cu ajutorul Stanţelor burgheze", şi
"
dupa ce şi-a vazut împlinite toate profeţiile politice", pe vremea când
"
cu greu de colegii sai matematicieni de acuzatiile, cât se poate de
justificate, ca ar fi fost prolegionar. Steaua literara a lui Bacovia a urcat
în aceeaşi perioada în care nulitatile literare, D.Th. Neculuţa (atunci
raposat), A.Toma, Dan Deşliu şi Cicerone Theodorescu devenisera
marii poeţi români ai momentului, iar Mihai Beniuc, piticul malefic al
literaturii române, care ştia "şapte limbi şi ruseşte", deci dea cine poate
fi recuperat şi cine nu din "cloaca" regimului burghezo-moşieresc. Tot
atunci Nina Cassian şi A.E.Baconsky se prostituau intens alaturi de
Veronica Porumbacu, dornici sa intre în graţiile Partidului. Despre
Bacovia nu se poate spune însa ca a versifica! dupa indicaţii şi nici ca
ar fi fost un sus�nator vocal al noului regim. Una dintre legendele de
culoar de l a Radio, care a supravieţuit pâna prin anii '80, suna
aproximativ astfel. Reporterul radioului se duce acas� la Bacovia, cu
câteva zile înainte de 30 decembrie, ziua Republicii. Ii ia un interviu
marelui poet. Poetul avea slabiciune pentru vinul roşu, care îi dezlega
limba. Reporterul se aşaza la pahar cu maestrul, interviul iese, dar, la
sîarşit, omul cu microfonul îl roaga pe poet sa rosteasca: Traiasca
"
Republica Populara Româna!" Bacovia nu zice nu, dar ureaza în
microfon: Vive la Republique Populaire Roumaine!" Reporterul îl
"
dar rosteşteurarea tot în franceza, pe un ton ceva mai ridicat. Maestre...
"
Traiasca Republica Populara Româna!" îi reaminteşte reporterul. Poetul
îi face semn ca a înţeles: Vive la Republique!". Se non e vero... Nu
"
vreau sa spun prin asta ca Bacovia ar fi fost un disident subtil sau o
persoana care evita anumite subiecte. Mai cu seama ca nu ştiu cum a
sunat, în final, acest interviu, dupa o eventuala revenire a reporterului,
a doua zi, cu aceeaşi rugaminte. Dar firavul poet, asta e sigur, nu şi-a
înmuiat tocul în laturile propagandei noului regim.
Despre acelaşi Bacovia, poetul sarac pe vremea re�:imului burghez,
mai circula o poveste, verificată din mai multe surse. In anii 40, Petre
Ţuţea ia parte la o şedinţa a consiliului de administraţie al unei firme
importante, în calitate de reprezentant al guvernului Antonescu.
Energicul gânditor propune ca G. Bacovia sa fie cooptat în consiliul de
administra�ei al firmei. Unul dintre membrii consiliului îl intreaba pe
Ţuţea cine e persoana. E un om de neînlocuit, domnilor, nu ca noi, cei
"
de aici. OI. George Bacovia e poet şi e unic, fiindca în locul sau nu
poate scrie nimeni!" Dupa razboi, gânditorul intra în puşcarie, iar fostul
sau protejat economic ori nu ştie ce i s-a întâmplat lui Ţuţea, ceea ce e
posibil, ori, poate, nu îndrazneşte sa pledeze în favoarea fostului sau
protector, ca sa nu-şi lichideze imaginea de poet sarac, ceea ce într-un
timp a fost, şi vag proletar, ceea ce chiar can-a fost. Acest onest om de
stânga n-a încercat sa-şi tranzacţioneze profitabil convingerile. A ramas
în casa lui de la marginea Bucureştiului şi n-a devenit vânator de
distinc�i şi de premii literare grase.
Prima oara când am avut certitudinea ca Bacovia a devenit o vaca
literara de muls a fost când am vazut un domn scund, slab şi cu probleme
vizibile la coloana vertebrala purtând o insigna pe care scria Fiul
"
poetului George Bacovia". Era binecunoscutul Gabriel, specialist în
amintiri orale despre ilustrul sau tată, nelipsit de la niciun maslu literar
bacovian. Fiul cu nume de înger a reuşit sa transforme în muzeu casuţa
în care a locuit Bacovia, merit incontestabil, depaşit însa de ideea
geniala de a fi brevetat instituţia fiului" în literatura autohtona. Ceva
"
din bizara şi inca misterioasa inventivitate a tatalui pare sa se fi transmis
urmaşului sau.
Cristian TEODORESCU
 BACOVIA.ro

B@COVIA ON·LINE

Şi inlernauţii citesc poezie, nu-i afO?!
Super Bacovia ... nota 10 ··- my opinion ....
Veacul m-a tllcut
Atât de cult
Încât ma uit
Peste oameni.
Am înva(at atâtea
În timpul din urma,
ca suntem
La un punct însemnat.
S-ar putea face
Multe reforme.
Ma gândearn singur.
Eram fara nimeni.
şi tocmai azi
Au venit musafirii.
- Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am vazut.
George BACOVIA- VIZită
Alergator-culegator pe Internet, m-a lovit curiozitatea de
a cauta ce se poate despre Bacovia Mai nimic interesant' Referate
'nvechite şi adormitoare, suferind de o 'ngrozitoare platitudine,
atunci când nu fiizeaza gogomania şi cretinismul. O mostra ne
ofera www.ici.ro/romania!ro/cultura/l bacovia. cu un soi de
�
comentariu la viaţa şi opera lui Bacovi din care citam s�itul:
"Ploua mereu, .frunzele cad, corbii străbat văzduhul, pe stradă
trec procesiuni/efUnebre, dec01ul banal, amanţii sunt bolnavi,
copiii şubrezi, cadavrele se descompun, pretutindeni e plâmet,
tuse, agonie, moarte. S-a stins in locuinta din Bucureşti, in mai
1957. Privighetorile cântau in mărul de lafereastră. Statomica
soţie Agatha il ţinea de mâniJ... " Fara comentarii. Cu adevarat
interesante sunt dialogurile tinerilor de pe forumurile de discu�i,
acolo unde ci spun cu adevarat ce gândesc şi simt despre Bacovia
Anonimatul 'i protejeaza şi le da curajul unor opinii care,
surpriza!, sunt de mare bun simţ şi de o acuitate plina de
prospeţime. Le reproducem aşa cum le-am cules, penlru a le
pastra autenticitatea.
http://www. ranclub.ro
Ce parere aveti de George Bacovia?
Driana - M-am gandit sa deschid acest subiect ca sa aflu
parerea voastra despre Bacovia . . . . stiu ca ,;u multi il
simpalizeaza....yo l-am citit si sincer, imi placefoarte mult, mai
ales poezia "Decor "....imi placefoarte mult..... voua>
Carcotash elitist- 3/foaie verde tirip/ic ma doare 'n .. .plumb
Siea - bacovia ..... eu cred ca lafel ca ceilalti poeti
din vremea lui sau ca cei din inaintea lui si dupa el nu aveau ce
face si dinplictiseala scriau poezii ca se ne omoare pe noi sa ne
dam seama de ce are nu stiu ce culoarea gri si de ceflorile sunt
de plumb, daca era in vremea lui calculator si net cred ca
statea ca noi toata ziua pefanclub.ro si nu mai statea luni ca sa
faca o poezie ca plumb. putrezir-ar in sicriu lui de plumb
Driana- eye..poate imiplace ca intr-unfel ma reprezinla... e
adevarat ca e cam greu de intels si ca e complex. . . . dar nush de
imi place tonul..si in general am si yo tendinte de gri. . . .si
black..so......
Mikutzul - Cand vreau sa ma imbolnavesc trag wt ochi
pe scrierile lui Bacovia si gata-i medicalu '.
Abortive mind - Eu consider ca Bacovia ar trebui citit
foarte rarsi eate putin. E un geniu, intr-adevar, dar cam morbid.
Parerea mea. Iar numele instiga la bautura (via Bachus, de
aici deriva numele)
Epic Man - Desi nu e preferatul meu absolut.. .Bacovia
este, fara doar si poate, unul din reprezentantzii de marca ai
curentului Simbolist.Cea mai ''profUnda "poezie, ca sa zic asa,
a sa mi separepoezia "Singur". Imiplacefelul in care reuseste
sa descrie sentimentul de singuratate prag cu nebunia. Intr­
adevar trebuie citit cu masura si cu starea necesara ... dar. .. este
un POET in adevaratul sem al cuvantului.
PS: Da... tot Eminescu e mai tare
PACHA- Pai parr:a era ardelean de-al meu.deci e bun
STEFAN - Dimpotrivil, era moldovan de-a/ lui Sică, de
fapt chiar din Bacău.
PACHA- Zau>. Citisem ceva cu Clujul in viata lui si am
facut o legatura defectuoasa. Scuze. PS. Da cum dracu ca nu
are accent in poezii l?
JEORJ - trebuie silabisit dupa cum bine zicea cineva pe
undeva: ...B...a...c...o... v. .. i... a...
BHUTfU - Coplesit de ataia profUnzime ma si intreb
daca mai are sens sa precizez ca saracu ' om isi luase
pseudonimul de la localitatea lui de bastina, recte Bacau,
scuzati expresia.
RADU 26-george B ... hmmm... totusi cam deprimanl nu
crezi? si nus pros deloc de spun asta
Lovely RlN - Super Bacovia ... nota 10 .... myopinion ....
http:/lwww.h.anuaneutel.com/forum/
Tema - Sa rezumam Bacovia 'n 25 de cuvinte
NV Cronicar - Din moment ce nu ai specificat ce specie
literara trebuie sa contina cartea respectiva, eu imi aleg o
sarcillil usoara si rezum volumul Plumb scris de George Bacovia
in exact 25 de cuvinte: 1) singuratate; 2) nevroza; 3) spleen; 4)
melancolie; 5)fUnerar; 6) sange; 7)ftizie; 8) cimitir; 9) regret;
10) catafalc; 11) cancer; 12) moillil; 13) cavou; 14) agonie;
15) amurg; 16) nervi; 17) corbi; 18) convoi; 19) delir; 20)
cangrena; 21) abator; 22) clavir; 23) pustiu; 24) calerinca;
25) glod.
March Domnitor - l-ai rezumat /oale cartile de poezii ale
bacaoanului. Merge si asa
http://www.conset.org/home
Postcd byAlexandru_D March 19, 2006. Plumb: Adaptare
in banda desenata a poemului omonim de George Bacovia.
Stilul abordat: manga Un experiment vizual, care incearaca sa
redea atmosfera trista, macabra si anosta a liricii bacoviene,
lirica ce ar putea fi binemersi experimentata in mediul vizual al
benzilor desenate, manga-urilor si de ce nu animatie. Senariul:
Subsemnatul
Comentarii:
hmm... Bacovia... sheesh. Am facut recent prostia si am
spus ca Bacovia e ezoteric. Daca mai fl·aia acum, fuma
marihuana si hasis la colt de bloc cu tovarasii mei demult dusi
cu pluta pe conducta pieirii... matfa pozele totusi, Asra stie> -
Postcd by �nash� at Mar 3 1, 2006
imi place super mult cum se termina.. .iifoarle oki, shi are
un ushor gust de solidaritate cu ceva timp putzin indepartat de
noi. cheers' - Postcd by akira at Mar 25, 2006
mie nu-mi place ca-i imotit de text. E redundant. Fara
text arfifost mult mai bine - Postcd by cristina at Mar 23, 2006
are gust de caprioara - Posted by zorro at Mar 23, 2006
merge videoclip pentru Blondi - Posted by bog at Mar 19,
2006
Bacovia pe Forumul OnUnesport (!! !)
Bacovia trebuie cititprintre rânduri...cu sufletul.. . ''pentru
cei ce ştie asta ".. ksil măexprim aşa...mai multe arfi de spus... da
nu măsimt 'n stare.. 'nsăcredciiam concretizat ideeaprincipalil
'n primul rând.
De ex. pe Bacovia eu '/ 'nţe/eg pur şi simplu, nu cred că
era dus, aşa cum am mai spus şi la alt topic era depresiv. A citi
Bacovia este ca şi cum aş discuta cu un prieten. Fericirea o
trăia 'n culori 'nchise, se bucura dar nu atingea nilî'ana, era
limitată de realitatea cotidiană. Un fel de fericire 'ntr-un
ghetou.
Bacovia ne era nebun, era depresiv. Poate. Allillogiapoate
figăsităşi 'n muzici!. Vezi "TireDoors", vezi şi "Evanescence"
la care 'n fiecare vers din fiecare melodie găseşti cuplate 2
cuvinte : moarte şi sinucidere.
Personal nu văd ceva anormal 'n stilul lui Bacovia (pe
care I-au avut şi alţii) şi nu 'nţeleg de ce moartea e subiect tabu
'nciJ 'n societate. Personal măsimtmai deprimal dupa /ee/urarea
lui Cioran decât lapoeziile lui Bacovia. Mă 'ngrozescjurnalele
de ştiri: crime, inundatii, silrăcie, scumpiri. Cvasimajoritatea
românilor se uită acum la ele ca la ceva obişnuit. Dar
surprinzător. mulţi dintre aceştia comideril macabră scrierea
lui Bacovia.
Alese şi culese de Nelu BROŞTEANU

MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR

Director
Gheorghe POPA

Periodic al Redactor coonlo11ator

Sergiu ADAM
Centrului Cultural International Secretar general de redaC11e
" George APOSTU'' - Bacllu Victor Eugen M IHAI-VEM
Colectiv redactional
1 8 , Crângului, Bacau, 600063 Constantin OONEA, Gheorghe IORGA,
Tel. 0234-54.55 . 1 5 Mariana POPA, Maria IGNAT
F ax 0234-57 . 1 0.83 Culegere tede şi corecbl'l
e-mail: cc.apostu@ gmail.com Maria IGNAT, Mihaela Silvia TULBURE,
l uliana ILIE
ISSN: 1583 - 3 15 1

• Manuscrisele trimise pe adresa

Ti�BUI
Tipografia "Columna" Bacău
redacţiei se publica în ordinea
necesitatilor redacţionale. Materialele SeptenDie 21116
nepublicate nu se restituie.

51

www.cimec.ro
 MERIDIAN

Mohammad şi lumea islamica

in imaginarul cultural european
(o scurta retrospectiva)

Jslamul se afirma in istoric drept prima religie monoteista şi ultima religie revelata prin Coran. Ca sa nu suscite la credincioşi
o adorare idolatra, ce I-ar fi plasat alaturi de Dumnezeu şi ar fi dat naştere unei credinţe politeiste, teologia clasica majoritara
afirma ca textul Coranului e dintotdeauna consubstanţial gândirii divine, adica existentei lui Dumnezeu. Dar cel supranumit
vulturul sinagogii", Maimonid (sec. XII), primit totuşi ca medic la curtea lui Saladdin de la Cairo, dupa expulzarea sa (de catre
"
almohazi) din Cordoba, apoi din Fes, apreciase ca Mohammad nu putea sa fi fost profet, caci (dupa tradiţie) era analfabet. Chiar
daca Maimonid admitea o profetie şi in limbi, altele decât ebraica.
Percepţia europeana a profetului avea sa evolueze. Geniul intunecat al lui Pascal, in secolul al XVII-lea, reformuleaza
imprecaţiile din lucrarea lui Grotius, De veritatis religionis christianae". Punerea faţa in faţa a lui Isus şi Mohammad e antitetica
"
şi, desigur, in defavoarea profetului.
Dar in secolul urmator, persoana acestuia devine pozitiva. Deja Leibniz şi Boulainvilliers subliniasera ca el extinsese aria
monoteismului. În tragediile musulmane, Voltaire alterneaza glorificarea generozitaţii arabe (,,Zaire", 1 732) cu denunţarea
fanatismului musulman ( Mahomet sau profetul", 1741). Montesquieu, in cunoscutele Scrisori persane", se arata pesimist când
" "
are viziunea despotismului oriental", in schimb e încântat de erotismul din "0 mie şi una de nopţi". De altfel, e meritul
"
incontestabil al lui Antoine Galland (cel ce a adus celebrele poveşti in Europa, primul volum - in 1 704), de a transforma
pamântul necredincioşilor" intr-un tarâm fantasmagoric şi fericit, cu palate vrajitc, unde se petrec aventuri minunate. Toţi
" "
oriental ii, perşi, tatari şi indieni, se fac remarcaţi aici şi apar aşa cum sunt, de la suverani pâna la persoane de cea mai joasa
conditie. Astfel, fara sa fi indurat oboseala de a merge sa caute aceste popoare in ţarile lor, cititorul va avea placerea de a le vedea
şi auzi vorbind cu toata prudenta pe care o cerea delicatetea limbii şi timpului nostru". Galland a fost tradus imediat in toate
limbile Europei.
În perspectiva contemporaneitaţii cu eliberarea Greciei, romantismul e filoelen. Dar intre Chateaubriand, un antiotoman
convins, şi Auguste Cornle, care a sperat o vreme in despotismul luminat al Sublimci Porţi, se intinde marea perioada poetica
marcata de Masacrele din Chio" (Delacroix, 1822; Copilul grec", Victor Hugo, 1 822) şi asediu) de la Missolonghi ( 1 822,
" "
1825-1 826), unde moare Byron ( 1 824), ca sa nu se predea turcilor.
O alta apreciere a gândirii musulmane apare treptat. Nu privitoare la concepţiile teologice sau despre ritual, ci in legatura
cu esenta eticii sale. inca din 1 793, Hyperion"-ul lui Holderlin pleaca sa lupte in Grecia, nu fara deziluzii. Alungat de la Oxford
"
pentru eseul sau ( Necesitatea ateismului"), Shelley se lasa atras de o religie ce refuza pacatul originar, pentru a postula caracterul
"
tranzitoriu al raului ( Revolta islamului", 1 8 1 8). În Divanul occidental - oriental" ( 1 8 1 9), Goethe se inspira din Hâfez, cel mai
" "
de seama poet persan, care tocmai fusese tradus in germana, visând calatoria in Orient a unui occidental ingrijorat sa ajunga la
un adevar universal. În drama Mahomet", ramasa in stadiul de proiect, creatorul lui Faust" ar fi descris evoluţia profetului,
" "
puritatea primelor revelaţii, recaderea in vicleniile şi cruzimile politice, asceza spirituala in momentul morţii prin otravire. E o
noua perceptie, un ecou la noile traduceri ale Coranului (Megelin, 1722; Boysen, 1 773), mai ales Istoria vietii lui Mahomet"
"
(Turpin, 1773).
În secolul al XIX-lea, unii istorici preromantici (Herder), romantici (Michelet), postromantici (Renan), chiar câţiva filozofi
(Hegel, Cornle) au ridicat in slavi rafinamentul culturii arabe şi abilitatile practice (hidraulica şi agricultura - gradinile din
Damasc sau din Grenada). A ramas ambiguu şi astazi cazul lui Renan, in controversa lui cu Djamaladdin al - Afghani. Dupa
opinia noastra, Renan nu neaga, in fond, ştiinţa arabo - musulmana, ci constata rigiditatea invaţamântului tradiţional, ce a
antrenat o respingere daunatoare a spiritului critic şi a favorizat automulţumirea (idee extrem de valabila şi astazi, când islamul
intiunta probleme insurmontabile!). Ocultarea civilizaţiei arabe in secolul al XIX-lea nu se datoreaza prin urmare unor motive
erudite, ci mai degraba strategice şi politice. E suficient sa amintim ca Aigeria şi Libia perpetueaza sclavia, ca sunt bombardate
de escadrele engleze şi americane, iar Algerul cade in 1830. Europa constata mai ales prabuşirea ultimelor mari imperii musulmane
(otoman, safavid şi quadjar, marele mogul) şi are tendinta sa minimalizeze cultura araba, dar mai mult la nivelul invaţamântului
primar şi secundar (legitimând dominatia coloniala) decât la nivelul erudiţiei, chiar daca metodele de atunci sunt azi depaşite.
În acelaşi veac, sintagma calatorie in Orient" a avut coloratura afectiva. Chateaubriand pleaca la Ierusalim pentru a o
"
cuceri pe Natalie de Noailles in Grenada , insa Lamartine o pierde, aici, pe fiica sa, Julia, iar Renan, pe sora lui, Henriette. Vin,
apoi, vizionarii (Lady Stanhope, la druzi; Nerval descoperindu-!, la Cairo, pe misteriosul califfatimid şiit AI-Hakim; Foucauld,
la tuaregi), turiştii (Flaubert, Loti), traficanţii (Rimbaud) şi administratorii coloniilor. În comparaţie cu aceştia, Hugo n-a depaşit
Spania. Abandonând Orientalele", marele scriitor incearca, in Legenda secolelor", sa inteleaga morala Coranului şi figura
" "
profetului. În prefata, il aminteşte pe D. Cantemir (autorul "Istoriei creşterii şi descreşterii imperiului otoman", 1 7 1 6, aliat al lui
Petru cel Mare, traducator al Coranului in latina şi rusa). E interesant ca Hugo pune pe seama operei citate mai inainte barbaria
"
mahomedana", indicând inca doua surse: Zimzizimi, sultanul Egiptului şi sultanul Murad - ce-i drept, acesta din urma e ...
salvat, in ciuda atâtor masacre comise, pentru ca a alungat nişte muşte ce devorau un purcel injunghiat! (transcrie cu exactitate
versetul 78 din surata XCI a Coranului). Dincolo de aproximarile teologice şi istorice, Hugo il inţelege pe Mohammad în
deplinatatea lui Allah, echilibrându-şi puterea politica prin grija de a se face dreptate şi prin bunatatea aratata oamenilor, murind
liniştit, plâns de un întreg popor dezolat.
Pe Hugo totuşi îl ingrijoreaza voluntarismul musulman. În Cedrul", îl evoca pe Omar, şeicul islamului şi al legii musulmane",
" "
preotul lui Mahomed", care, vazându-1, la Patmos, pe Ioan dormind cu capul pe o piatra, la soare, îi porunceşte în numele lui
" "
Dumnezeu cel viu" unui cedru din Djeddah sa se deplaseze pentru a-1 acoperi cu umbra sa pe vizionarul Apocalipsei. La care Ioan
tuna şi fulgera: Nou-veniţilor, lasati natura liniştita!" şi in 1453", Hugo prezice recucerirea Bizanţului de catre cavalerul
" " "
Franţa". Marea poezie romantica a fost aşadar sensibila, dincolo de impreciziile ei dogmatice şi pragmatice, la puterea culturala
arabo-musulmana. Însa aceasta nu ajunge sa se aşeze in istoria universala. În ale sale Prelegeri de filozofie a istoriei", Hegel
"
fixeaza" mahomedanismul între invaziile barbare şi renaşterea carolingiana. La fel procedeaza Hugo în Legenda secolelor";
" "
el plaseaza islamul intre decadenta Romei" şi ciclul eroic creştin": saga scandinava, chansons de geste şi romancero spaniol.
" "
Dar Hegel se straduieşte sa-I reveleze pe oriental reducând existenta musulmanului la imanenta fiintei, de unde compararea lui
cu un panteism, în timp ce Nordul cunoaşte interioritatea nefericita. Panteismul oriental, mai cu seama sub forma musulmana
"
aşa cum a fost ea elaborata de catre perşi, a cautat sa întrezareasca divinul în toate lucrurile create. Imanenta divinului în sufletul
astfel eliberat şi marit procura senina interioritate, libera fericire, beatitudinea, proprie orientalului care renunţa la caracteristica
sa pentru a se arunca în etern şi absent."
Secolul al XIX-lea european se îmbogaţeşte, cu toate acestea, cu una dintre cele mai stranii şi fascinante poezii produse
Orientul musulman: Rubaiatele" lui Omar Khayyâm ( 1 048?- 1 1 3 1 ?). Traducerea lor în engleza de catre E. ·
"
raspândeşte repede în Europa, oglinda sclipitoare şi intunecata a Orientului. În secolul al XX-lea, la apogeul
Malraux ( Nucii din Altenbourg") ne transmite viziunea unui islam osificat intre Occident şi Extremul
"
fantastica (ceea ce e tot un mod de a fi abstract, de a refuza omul); djinn-ul şi ornamentul în forma de
poveştile Orientului exista negustori şi pasari fantastice, preveniti şi genii; niciun om. Islamul - toata Asia
Dumnezeu, dar de om niciodata", în timp ce, in Occident lovitura de stat a creştinismului consta din a
"
om, de a-i fi pus temelia pe natura noastra". De unde Malraux deduce ca viaţa musulmanilor e o
"
universal; ei nu se sinucid niciodata". Jar noi am adauga: doar întru Allah-islamokazii.
În vremea decolonizarii, principalii orientalişti (Louis Massignon, Henry Corbin) au privilegiat
islarnului, în timp ce Jacques Berque, de exemplu, poetul arabului faustic, se lasa surprins de revoluţia ·

refugia în visul andaluz ( Fou d'Elsa") ...

"

52

www.cimec.ro