Universitatea de Medicină și Farmacie ”N.

Testemițanu”
Catedra Chimie generală

Prelegerea 3
Tema: Legătura chimică. Metoda
schemelor de valență (SV)
 Plan

• 1. Teoria legăturii covalente

• 2. Hibridizarea orbitalilor atomici
• 3. Polaritatea legăturii
• 4. Legătura ionică și proprietățile ei
• 5. Polarizabilitatea legăturii
• 6. Tipuri de molecule covalente
• 7. Dipoli fulgerători și inductivi
• Legătura chimică este totalitatea forțelor ce
rețin doi atomi în moleculă. Aceste forțe apar
atunci când atomii se apropie într-atât, încât se
suprapun norii lor electronici.
• Teoria legăturii covalente a fost elaborată în
1927 de către Haitler și London. Cuplul
electronic ce formează legătura e studiat cu
ajutorul ecuației lui Schrodinger, iar metoda de
studiu a căpătat denumirea de metoda SV. La
formarea legăturii electronii trebuie să posede
spini antiparaleli.
 Legătura covalentă

Legătura covalentă este condiționată de forțele de

interacțiune dintre atomi, ce apar în rezultatul
interacțiunii electronilor de valență.
Cauza formării legăturii este apariția regiunii cu
densitate electronică mărită în spațiul dintre nuclee.
Exemplu:

a b
Spini antiparaleli spini paraleli
Schema energetică a apariției legăturii între doi atomi de
hidrogen în molecula H2:
La formarea legăturii energia sistemului se micșorează
r0=0,74A=0,74·10-10m
Dacă nu ar avea loc interpătrunderea norilor electronici,
r0 ar trebui să fie:
0,53A·2=1,06A=1,06·10-10m
 Interpătrunderea orbitalilor s
În cazul orbitalilor p sau d sunt posibile câteva
metode de compunere a funcțiilor ondulatorii:

Legătura 
Legătura 
• În cazul orbitalilor d se pot forma legături , ,
:

  
• În cazul interacțiunii câtorva orbitali p
legăturile  se află sub un unghi una față de
alta, iar legăturile  sunt reciproc
perpendiculare:
Structura acetilenei
• Deci legătura covalentă posedă proprietatea de
orientare, ce determină structura spațială a
moleculei (H2O – formă de arc, NH3 – piramidă).
Legătura covalentă se mai caracterizează prin
saturabilitate, multiplicitate și polarizabilitate.
• Saturabilitatea este capacitatea atomului de a se
uni cu un număr maxim de alți atomi cu formarea
legăturii covalente:
H – H; H – O – H; N  N.
• Formarea legăturilor multiple are loc prin
suprapunerea legăturilor  și  pe leg.  (N2).
 Hibridizarea
• Deci la formarea legăturii covalente participă electronii
necuplați din ultimul strat al atomului. Însă unele
elemente formează un număr mai mare de covalențe
decât numărul electronilor necuplați (Be, B, C, P, S).
• Această ”anomalie” la unii atomi de a-și implica
electronii stratului de valență în formarea de legături
chimice a fost explicată de L. Pauling, prin teoria
hibridizării orbitalilor atomice. În rezultatul
hibridizării se schimbă forma inițială și energia
orbitalelor.
 Pot avea loc și alte tipuri de hibridizare:

Trăinicia
Hibridi- Configurația spațială a Exemple de
orbitalei
zarea orbitalelor hibride compuși
hibride
sp 1,93 Pe linie dreaptă BeCl2
Spre vârfurile triunghiului
sp 2
1,99 NO3-
echilateral
sp3 2,00 Spre vârfurile tetraedrului NH4+
dsp2 2,69 Spre vârfurile pătratului [Pt(NH3)4]2+
d2sp3 2,92 Spre vârfurile octaedrului [Co(NH3)6]3+
d3s 2,95 Spre vârfurile tetraedrului CrO42-
Amoniacul
Deplasarea densității electronice spre atomul mai
electronegativ
Legătura ionică
Legătura chimică care apare în rezultatul
interacțiunii electrostatice între ionii cu
sarcină opusă se numește legătură ionică.
• Polarizabilitatea este capacitatea legăturii de a
deveni polară (sau mai polară) în rezultatul
acțiunii asupra moleculei a câmpului electric
exterior. În rezultatul polarizării poate avea loc
ruperea legăturii:

Rupere heterolitică

Rupere homolitică
• Moleculele polare reprezintă dipoli, adică sisteme
ce castau din două sarcini egale ca mărime, dar
contrare ca semn (+q și –q), ce se află la o distanță
oarecare l una față de alta:
Produsul lungimii dipolului la sarcina electrică se
numește moment electric al dipolului (moment
dielectric):
=lq
q=1,6*10-19 C (culoni)
l  10-10m
Deci  este de ordinul 10-29 C*m;
 se exprimă și în D (debay):
1D=3,33*10-30C*m
• Momentul electric al dipolului moleculei
reprezintă suma momentelor tuturor legăturilor
și cuplurilor electronice antiliante în moleculă:

CO2=0
H2O=0,61*10-29C*m
Dipolii sunt:

Permanenți (HCl; H2O);

Fulgerători
Inductivi (sub acțiunea câmpului electric exterior)
Interacțiunea dintre molecule poate fi:
1) de orientare (între molecule cu  permanent)
2) de inducție (între molecule polare și nepolare)
3) de dispersare (între molecule nepolare)