Universitatea de Medicină și Farmacie ”N.

Testemițanu”
Catedra Chimie generală

Prelegerea 12
Echilibre în soluțiile
electroliților
 Plan

1. Tezele fundamentale ale teoriei soluțiilor

electroliților tari
2. Ionizarea apei. Produsul ionic al apei.
3. Exponentul de hidrogen.
4. Soluții tampon.
 Tezele fundamentale ale teoriei
soluțiilor electroliților tari
Electroliții tari:
a)  = 100%;
b) nu se supun legii acțiunii maselor.
Debye și Huckel în 1923 au elaborat bazele teoriei
soluțiilor electroliților tari:
Ei au arătat că la diluția soluțiilor electroliților tari
crește nu gradul de disociere dar distanța dintre ioni.
Creșterea conductibilității electrice a soluțiilor
electroliților tari la diluție se explică prin mărirea
vitezei ionilor.

La diluție atmosfera
ionică se descarcă.
Pentru electroliții tari gradul de disociere determinat
experimental este mai mic ca unu și se numește grad
aparent de disociere.
Fiecare ion formează o atmosferă ionică cu sarcină
contrară, se hidratează.
Atmosfera
ionică
micșorează
mobilitatea
ionilor în
soluție.
Activitatea ionilor – mărime introdusă de către Lewis
în 1907:

z – sarcina ionului;  sau I - tăria (forța) ionică a

soluției, egală cu semisuma produsului dintre
concentrația tuturor ionilor în soluție și pătratul
sarcinii lor:
f<1, dar pentru soluții foarte diluate f~1
 Ionizarea apei

H2O  H+ + OH-
2H2O  H3O+ + OH-

Kd – constanta de disociere a apei

Kd  CH2O = const (produs ionic al apei KH2O)

KH2O = CH+  COH-

• 55,5 – numărul de mol de H2O în 1 l.
CH+ = 10-7 mol/l – mediu neutru
CH+ > 10-7 mol/l – mediu acid
CH+ < 10-7 mol/l – mediu bazic
KH2O = CH+ · COH-
 Exponentul de hidrogen pH:

pH = - lg CH+; pOH = - lg COH-

pH + pOH = pKH2O
• pKH2O – exponentul produsului ionic al apei
• La 250C pH + pOH = 14
pH-ul soluției poate fi mai mare decât 14, cât și mai
mic decât 0.
a)c(HCl) = 10 mol/l; pH = -lg 10 = -1;
b)c(NaOH) = 10 mol/l; pOH = -1; pH = 14 –(-1) = 15
Trecerea de la concentrația ionilor de hidrogen la pH

c(HCl) = 0,1 mol/l; pH = -lg 0,1 = 1

Indicatorii sunt compuși care au proprietatea de a-și schimba culoarea în
dependență de concentrația ionilor de hidrogen sau de hidroxil în soluție.
• pH-ul depinde de temperatura soluției.

• pH-ul mediului neutru la:

t = 250C; pH = 7
t = 00C; pH = 7,97
t = 1000C; pH = 6,12
cH+ < 10-7 mol/l – mediu bazic pH>7

cH+ = 10-7 mol/l – mediu neutru pH = 7

cH+ > 10-7 mol/l – mediu acid pH<7

pH-ul soluțiilor poate fi calculat dacă se cunoaște
concentrația ionilor H+ sau OH-.
•a) pentru acizi tari (HCl, HNO3…) CH+ = Cacid, iar
pH = - lg cH+

•b) pentru baze tari (NaOH, KOH…) COH- = Cbazei,

iar pOH = - lg cOH- și pH = 14-pOH
 Soluții tampon
Acidul slab disociază conform schemei: HA ↔ H+ + A-

La adăugarea unei cantități mici de bază tare ionii

OH- ai bazei interacționează cu ionii H+ deplasând
echilibru spre dreapta – în sensul disocierii acidului și
restabilirii concentrației ionilor de hidrogen.
Dacă se adaugă o cantitate mică de acid tare, atunci
cationii H+ ai acidului adăugat se combină cu anionii
radicalului de acid slab formând acid slab.
Baza slabă disociază conform schemei:
BOH ↔ B+ + OH-
La adăugarea unei cantități mici de bază tare echilibrul
se deplasează spre stânga, iar adăugarea unei cantități
mici de acid tare – spre dreapta.
Soluția tampon formată din acid acetic
și acetat de sodiu
 Soluția tampon formată din
hidroxid de amoniu și clorura de amoniu
pH-ul soluțiilor tampon depinde de:
-constanta de aciditate
-constanta de bazicitate
-concentrația componenților soluției tampon
-raportul concentrațiilor componenților

pH-ul soluțiilor tampon nu depinde de:

- gradul de diluare
Capacitatea de tamponare
 Sistemele tampon funcționale din
organismul uman sunt:
• H2CO3/NaHCO3 - extracelular, plasmă
• Proteină/Proteinat de Na - extracelular, plasmă
• NaH2PO4/Na2HPO4 - extracelular, plasmă
• Deoxi-Hb/Oxi-Hb - intracelular, eritrocite
• KH2PO4/KHPO4 - intracelular
Atât lichidul extracelular cât și cel intracelular conțin
electroliți, în primul rând hidrogenocarbonat, anioni
anorganici și cationi. Electroliții sunt distribuiți inegal
între cele două compartimente.
•Na+ și Cl- sunt electroliții majori din lichidul
extracelular (plasma și lichidul interstițial), iar K+ și
fosfații precum (HPO4)2- sunt electroliții intracelulari
majoritari.
•Distribuția este menținută în principal cu ajutorul
transportorilor activi care pompează Na+ înafara
celulelor în schimbul K+.