PRINCIPALELE PROBLEME ACTUALE

DE
GEOGRAFIE POLITICĂ
• La începutul mileniului al III-lea există încă multe probleme cu care confruntă omenirea,
inclusiv geopolitice şi geostrategice, care pot avea
efecte sociale dar pot afecta chiar mediul înconjurator în ansamblu.
Dintre acestea amintim:
4 - Arctica şi Antarctica
1 - Crizele şi Conflictele 5 - Creşterea decalajului NORD – SUD
2 - Marile rute maritime 6 - Resursele esenţiale (combustibili, energia, minereurile
3 - Resursele Oceanului Planetar fondul forestier, apa, hrana, etc.)
• Conflictele şi crizele.
• În perioada ce s-a scurs după cel de-al doilea razboi mondial, de numai cinci decanii şi ceva,
cunoscută drept o “perioadă de pace” au avut loc în lume peste 100 de conflicte armate
importante, soldate cu :
- circa 25 milioane de victime şi un numar şi mai mare de refugiaţi
- pagubele matreiale (distrugerea de sate şi oraşe, uzine, terenuri agricole, căi de comunicatie etc. )
- degradarea mediului înconjurator în ansamblu
• Situaţiile conflictuale din lume sunt provocate de factori dintre cei mai diferiti, uneori
combinadu-se doi sau mai multi asemenea factori.
1. Conflicte etnice :
Nu de puţine ori se manifestă un proces de autonomizare, în principal pe criterii etnice,
ducând, uneori, la conflicte interetnice.
Asemenea conflicte se manifestă pe aproape toate continentele, dar îndeosebi în Asia şi
Africa, iar, în ultima vreme şi în Europa:
- India (populatia Sikh)
- Sri Lanka (populaţia Tamil)
- Myanmar - populaţiile Karen si Kachin
- Turcia, Iraq si Iran (populatia kurdă)
• Rwanda si Burundi – rivalitatea
dintre populaţiile Hutu şi Tutsi
Burundi si Rwanda, două ţări mici din
inima Africii, a căror populatie este
formata aproape în totalitate de
numai două etnii (hutu – majoritari în
ambele state – şi tutsi), au cunoscut,
după dobandirea independenţei,
unele dintre cele mai sângeroase
conflicte de pe Glob, atât interetnice
(pe teritoriul fiecareia dintre cele
două ţări), cât şi interstatale (între
cele două ţări).

De exemplu:
- în urma unei răscoale eşuate a
populaţiei hutu din Burundi, în aprilie
1972, au fost masacrati 100.000 de
oameni, alţi 150.000 refugiindu-se in
statele vecine.
- în Rwanda, în urma conflictului din
aprilie – iulie 1994, cad victime in jur
de 1 milion de loc. apartinand etniei
tutsi, alte 2 mil. fiind nevoite sa se
refugieze în ţările vecine.
- în Republica Moldova între rusofonii şi moldoveni care vorbesc limba română.
- În Republica Moldova apariţia
a două reublici secesioniste:
- Republica Moldovenească
Nistreană sau Republica
Transnistria, la est de Nistru,
dar şi cu câteva localităţi de la
vest de Nistru printre care
oraşul Tighina (Bender). Este
locuită majoritar de ruşi şi
ucrainieni colonizaţi în perioada
sovietică.
- Republica Găgăuză (Ţara
Găgăuzilor - Gagauz Eri), în
1994, în partea susică, în
localităţile populate de găgăuzi.
Găgăuzii sunt o minoritate
etnică de origine turcă, stabiliţi
între Prut si Nistru la sfârşitul
secolului al XVIII-lea si începutul
secolului al XIX-lea
- în Armenia-Azerbaidjan (conflictul având drept obiect teritoriile Nagorno- Karabah,
enclava armeană în Azerbaidjan, şi Nahicevan, enclavă azeră în Armenia; armenii sunt
creştini, iar azerii – islamici);
- în Republica Cecenia si Daghestan în Federatia Rusa (cecenii şi daghestanii, de
religie islamică, faţă de rusi, de religie ortodoxa)
- în Scoţia
- în Corsica
2. Conflicte complexe (etnice, religioase, lingvistice culturale, economice)

- conflictul din Bosnia-Herţegovina (1992 – 1995, între comunităţile musulmană, sârbă şi

croată)
- Conflictul din Kosovo (declanşat în 1999, între albanezi, de religie musulmană şi sârbii de religie
ortodoxă).
• În statul Chiapas în Mexic (revolta armata a ameridienilor, izbucnita in 1994, ca urmare a
disparitatilor economice şi sociale din tara; ameridienii, care reprezinta 14% din populatia
Mexicului, se considera dezavantajati în comparaţie cu metişii si albii);
- în Sudan (conflict etnic şi
confesional între populatia arabă,
de religie islamică, din nordul ţării,
si populatia negroidă, de religie
creştina, din sudul ţării)
• 3. Conflicte religioase:
- în Irlanda de Nord (catolicii şi protestanţii)
• - în Filipine (minoritatea islamică din insulele Mindanao şi Sulu doreste să obţină independenţa,
statul filipinez avand ca religie predominanta crestinismul);
 4. Conflicte lingvistice si de caracteristici culturale :
- în Belgia (valonii si flamanzii, respectiv vorbitorii de limba franceza si cei de limba olandeza)
5. Conflicte etnice şi economice :
- Ţara Bascilor şi Catalonia în Spania (etnicii catalani, deşi au obţinut autonomia în 1977,
doresc independenta şi din motive economice, aceasta provincie fiind cea mai dezvoltată
economic din ţară);
 6. Conflicte economice:
- în Italia (între Nordul dezvoltat şi Sudul/Mezogiorno mai putin dezvoltat);
• Marile rute maritime

- Transporturile maritime de mărfuri deţin o pondere însemnată în totalul mondial,

facilitând schimburile comerciale între tările lumii, în principal aprovizionarea cu
materii prime a ţărilor dezvoltate, de regulă deficitare în această privinţă, şi
desfacerea de bunuri manufacturate.
- Siguranţa marilor rute maritime comerciale este esenţială pentru buna
desfăşurare a acestor schimburi şi, ca urmare, este foarte importantă securitatea
punctelor geostrategice de pe parcurs:
- strâmtori: Pas de Calais /Dover, Gibraltar, Bosfor, Bab-el-Mandeb, Ormuz, Torres,
Malacca, Sondelor ş.a.
- canale: Panama, Suez s.a.
Identificaţi principalele strâmtori şi canaluri, care constituie puncte strategice în
desfăşurarea transporturilor maritime
Oresund Bridge from Denmark to Sweden
• Resursele Oceanului Planetar

• Oceanele şi mările, considerate multă vreme importante doar pentru că facilitau

schimburile comerciale, prin intermediul transportului maritim, sunt apreciate tot
mai mult prin prisma marilor resurse de care dispun:
resurse de energie, resurse minerale, resurse alimentare etc.
• Oceanul Planetar, apele internaţionale, cu excepţia apelor teritoriale şi a zonelor
economice exclusive ale ţărilor riverane, este un bun comun al întregii umanităti,
astfel încât resursele sale pot fi exploatate de orice ţară, indiferent dacă are sau nu
ieşire la mare.
• Există însă, deja, neînţelegeri şi tensiuni între unele state în privinţa delimitării
zonelor marine amintite (ape teritoriale şi zone economice exclusive), legate de
exploatarea hidrocarburilor din platforma continentale, de pescuitul oceanic etc.
• Există deasemenea, temeri că, pe măsură ce resursele continentale se reduc sau
chiar se epuizează, exploatarea celor marine va crea probleme şi tensiuni tot mai
mari între state.
DELIMITAREA APELOR MARINE
 Antarctica

• Chiar şi „pustiul alb" al Planetei, cum mai este numit continentul centrat pe Polul
Sud, a dat naştere la dispute teritoriale, atat din motive geostrategice, cât si
economice (resursele marine din apele antarctice, resursele minerale descoperite
pe continentul propriu-zis). Teritorii din cel de-al şaptelea continent al planetei
(cca. 13,2 mil. de km2, fără gheţarii de self) sunt revendicate de mai multe state.
• Celor 5 ţări care au împărţit continentul între ele, printr-un acord semnat în anul
1934 — Marea Britanie, Franţa, Norvegia, Noua Zeelandă, Australia — li s-a
adăugat Argentina, Chile şi Brazilia. Acestea 3 au pretenţii teritoriale în baza
principiului proximităţii — al apropierii de continentul antarctic — şi, apeland la
acelaşi principiu, neagă orice drept pentru ţări ca Marea Britanie, Franţa şi
Norvegia. În disputa au intervenit, ulterior, şi cele două mari puteri, S.U A. şi
U.R.S.S. (respectiv Rusia).
• Deşi în 1989 a fost semnat la Paris un nou tratat (33 ţări), care prevede păstrarea
Antarcticii ca „patrimoniu comun al umanităţii", unele state doresc să-şi păstreze
dreptul de a exploata resursele continentului alb, ceea ce ar putea determina
izbucnirea unor conflicte
• Există deasemenea, un interes deosebit şi pentru Arctica care deţine importante resurse
naturale
 Decalajul Nord-Sud
• Deşi în a doua jumătate a secolului al XX-lea organizaţiile internaţionale, inclusiv ONU, au
lansat mai multe programe menite să conduca la dezvoltarea ţărilor sărace, decalajul dintre
acestea (numite generic „SUDUL") şi ţările dezvoltate („NORDUL") s-a accentuat.
• Discrepanţele sunt evidente dacă analizăm mai mulji indicatori, între care PIB/locuitor,
energia electrică, resursele esenţiale de hrană, consumul de apă, accesul la educaţie,
ocrotirea sanatătii etc.
• Adâncirea acestui decalaj determină tensiuni în viaţa internaţionaia, care pot degenera cu
timpul în conflicte periculoase.