Drept - Statul

TEORIA GENERALĂ A
DREPTULUI ȘI STATULUI
Prof. univ. dr. Radulescu Dragos Marian
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI AFACERI

INTERNAȚIONALE
,,Armăsarul visează la libertatea spaţiilor
nemărginite, mârţoaga la siguranţa unui
grajd.”
Edward Pruttchinson.
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
STATUL
10. Apariţia statului. Caracteristicile organizării prestatale a societăţii; premisele statului;

principalele căi de apariţie a statului.
11. Conceptul statului. Caracteristicile definitorii ale statului; definiţia statului.
12. Conceptul formei de stat. Dezvoltarea concepţiilor asupra formei de stat; forma de
guvernământ; forma de structură; regimul politic al statului: conceptul democraţiei.
13. Formele statelor antice, feudale şi moderne. Formele statului antic; formele statului feudal;
formele statului modern.
14. Mecanismul de stat şi organizarea politică a societăţii. Noţiunea de mecanism a statului;
organizarea politică a societăţii şi sistemul ei; organele de stat şi organizaţiile nestatale; mecanismul
de stat şi organizarea politică a societăţii antice, feudale şi moderne.
15. Principalele teorii despre stat. Teoria teocratică (teologică); teoria patriarhală şi teoria
patrimonială; teoria contractuală; teoria violentei; teoria biologico - organicistă şi teoriile rasiste;
teoriile psihologice; teoriile juridice ale statului (teoria statului de drept).
CONCEPTUL STATULUI
Statul este organizaţia politică care deţinând monopolul forţei de constrângere, al elaborării şi
aplicării dreptului, exercită într-o comunitate umană aflată pe un anumit teritoriu, puterea suverană
din societatea respectivă.
PUTEREA POLITICĂ sau publică bazată pe forţa coercitivă a statului, percepută ca o organizare
politică a puterii suverane şi bazată pe existenţa aparatului de stat sub forma administraţiei publice
centrale şi locale bazate pe funcţionari specializați plătiți de la bugetul de stat.
Aparatul de stat implică și forța de represiune a statului formată din armată, poliție, etc., necesară
pentru impunerea politicilor statului și menținerea ordinii publice
TERITORIU format din suprafaţa terestră, subsol, spaţiul aerian, râurile şi marea teritorială şi bazat
pe organizarea administrativ-teritorială: cătun, sat, comună, oraş, municipiu, sector, judeţ (regiuni sau
raion).
POPULAŢIA aflată sub o formă de comunitate umană, având la bază cetăţenia şi întâlnită de a lungul
istoriei sub forma: ginţii şi tribului în cadrul comunei primitive, neamurilor şi popoarelor în antichitate
şi Evul Mediu şi a naţiunii în epoca modernă.
REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ
30.12.1947 – 21.08.1965
REFORMA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ 1950-1960
Regiunile împărțite în raioane, dintre care una autonomă pe criterii etnice, au reprezentat, între anii 1950
și 1968, aplicarea modelului sovietic de organizare administrativ-teritorială în Republica Populară Romînă și apoi în
Republica Socialistă Română.
1950 - Prin Legea nr. 5 au fost desființate cele 58 de județe (și cele 424 plăși și 6.276 de comune rurale și urbane),
fiind înlocuite cu 28 de regiuni compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune.
Au apărut astfel regiuniile: Arad, Argeș, Bacău, Baia Mare, Bârlad, Botoșani, București, Buzău, Cluj,
Constanța, Dolj, Galați, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Iași, Mureș, Prahova, Putna, Rodna, Severin, Sibiu,
Stalin, Suceava, Teleorman, Timișoara și Vâlcea.
1952 - Prin Decretul 331 numărul de regiuni a fost redus la 18: Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București,
Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin, Suceava, Timișoara și, o
entitate administrativă creată pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară.
1956 - Prin Decretul 12 s-au desființat regiunile Arad și Bârlad.
1960 - Prin Legea nr. 3 s-au stabilit 16 regiuni: Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, Argeș, Bacău, Banat,
Brașov, București, Cluj, Crișana, Dobrogea, Galați, Hunedoara, Iași, Maramureș, Oltenia, Ploiești și Suceava.
30.12.1947 – 21.08.1965
30.12.1947 – 21.08.1965
30.12.1947 – 21.08.1965
30.12.1947 – 21.08.1965
Regiunile din Republica Populară Romînă (1950-1952) și capitalele lor sunt:
1. Arad cu capitala Arad. 11. Constanța cu capitala 21. Rodna cu capitala Bistrița.
2. Argeș cu capitala Pitești. Constanța. 22. Severin cu capitala
3. Bacău cu capitala Bacău. 12. Dolj cu capitala Craiova. Caransebeș.
4. Baia-Mare cu capitala Baia- 13. Galați cu capitala Galați. 23. Sibiu cu capitala Sibiu.
Mare. 14. Gorj cu capitala Târgu-Jiu. 24. Stalin cu capitala Stalin.
5. Bârlad cu capitala Bârlad. 15. Hunedoara cu capitala 25. Suceava cu capitala
6. Bihor cu capitala Oradea. Deva. Câmpulung-Moldovenesc.
7. Botoșani cu capitala 16. Ialomița cu capitala 26. Teleorman cu capitala
Botoșani. Călărași. Roșiorii-de-Vede.
8. București cu capitala 17. Iași cu capitala Iași. 27. Timișoara cu capitala
București. 18. Mureș cu capitala Târgu- Timișoara.
9. Buzău cu capitala Buzău. Mureș. 28. Vâlcea cu capitala
10. Cluj cu capitala Cluj. 19. Prahova cu capitala Ploiești. Râmnicul-Vâlcea.
20. Putna cu capitala Focșani.
30.12.1947 – 21.08.1965
1. Arad cu capitala Arad 12. Oradea cu capitala Oradea.

(desființat în 1956). 6. Cluj cu capitala Cluj. 13. Pitești cu capitala Pitești.
2. Bacău cu capitala Bacău. 7. Constanța cu capitala 14. Ploiești cu capitala Ploiești.
3. Baia-Mare cu capitala Baia- Constanța. 15. Stalin cu capitala Stalin.
Mare. 8. Craiova cu capitala Craiova. 16. Suceava cu capitala
4. Bârlad cu capitala Bârlad 9. Galați cu capitala Galați. Suceava.
(desființat în 1956). 10. Hunedoara cu capitala 17. Timișoara cu capitala
5. București cu capitala Deva. Timișoara.
București. 11. Iași cu capitala Iași. 18. Regiunea Autonomă
Maghiară cu capitala la Târgu
Mureș
30.12.1947 – 21.08.1965
1. Argeș cu capitala Pitești. 7. Crișana cu capitala Oradea Mare

2. Bacău cu capitala Bacău. 8. Dobrogea cu capitala
3. Banat cu capitala Timișoara. Constanța. 13. Oltenia cu capitala Craiova
4. Brașov cu capitala Brașov. 9. Galați cu capitala Galați. 14. Ploiești cu capitala Ploiești.
5. București cu capitala 10. Hunedoara cu capitala 15. Suceava cu capitala
București. Deva. Suceava.
6. Cluj cu capitala Cluj. 11. Iași cu capitala Iași. 16. Regiunea Mureș -
12. Maramureș cu capitala Baia Autonomă Maghiară cu
capitala la Târgu Mureș
REPUBLICA POPULARĂ
ROMÎNĂ
30.12.1947 – 21.08.1965
Regiunea Autonomă Maghiară (în
maghiară Magyar Autonóm Tartomány) a fost o
diviziune administrativ-teritorială situată în
centrul Republicii Populare Romîne, înființată în
anul 1952 (când a fost desființată regiunea
Mureș și s-a reorganizat regiunea Stalin,
prelunând de la acestea 10 raioane) și care a
existat până în anul 1960, când a fost înființată
regiunea Mureș-Autonomă Maghiară.
Reședința regiunii a fost la Târgu Mureș, iar
teritoriul său cuprindea o suprafață similară cu
cea a actualelor județe Covasna și Harghita,
precum și partea de est a județului Mureș.
Limbile oficiale ale regiunii au fost
română și maghiară.
REPUBLICA POPULARĂ
ROMÎNĂ
30.12.1947 – 21.08.1965
Regiunea Autonomă Maghiară avea
aproximativ 13.550 km² și o populație (1956) de
cca. 730.000 locuitori din care 77,3% maghiari
și secui, 20,1% români, 1,5% romi, 0,4%
germani și 0,4% evrei.
Regiunea Autonomă Maghiară a cuprins
următoarele raioane:
1952-1956: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei,
Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sfântu
Gheorghe, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc, Toplița
1956-1960: Ciuc, Cristuru Secuiesc,
Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de
Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Târgu
Secuiesc, Toplița
REPUBLICA POPULARĂ
ROMÎNĂ
30.12.1947 – 21.08.1965
Regiunea Mureș-Autonomă
Maghiară a fost o diviziune
administrativ-teritorială situată în centrul
Republicii Populare Romîne, înființată în
anul 1960 (când au fost reorganizate
regiunile Autonomă Maghiară și Stalin) și
care a existat până în anul 1968, atunci
când regiunile au fost desființate.
Reședința regiunii a fost la Târgu
Mureș, iar teritoriul său cuprindea o
suprafață similară cu cea a actualelor
județe Harghita și Mureș.
30.12.1947 – 21.08.1965
În urma reorganizării administrative din 1960, Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară a preluat o
mare parte din suprafața Regiunii Autonome Maghiare, dar a pierdut raioanele de pe teritoriul de astăzi
al județului Covasna ce au fost încorporate Regiunii Brașov.
Două raioane, care până în 1952 aparținuseră regiunii Mureș, locuite în majoritate de români
(Luduș și Târnîveni), trec de la Regiunea Cluj la Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, iar alte două
raioane, cu populație majoritar maghiară, Târgu Secuiesc și Sfântu Gheorghe, cu 85,3% și respectiv
90,2% maghiari conform recensământului din 1956, care între 1950-1952 au aparținut Regiunii Stalin,
iar între 1952-1960 Regiunii Autonome Maghiare, trec în 1960 la Regiunea Brașov (succesoarea
Regiunii Stalin).
Odată cu aceste modificări proporția populației maghiare scade de la 77,3% la 62,2%.
Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară a cuprins următoarele raioane: Ciuc, Gheorgheni,
Luduș, Odorhei, Reghin, Târgu Mureș, Târnăveni, Toplița
Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară se învecina la est cu regiunea Bacău, la sud cu regiunea
Brașov, la vest și nord-vest cu regiunea Cluj, iar la nord cu regiunea Suceava.
CONCEPTUL STATULUI
IMPUNEREA ŞI STRÂNGEREA DE TAXE ŞI IMPOZITE necesare pentru acoperirea cheltuielilor

legate de întreţinerea bunurilor statului (clădiri, echipamente, maşini, etc.) şi plata salariilor
angajaților din sistemul public care aparține statului și care formează aparatul de stat, precum
și pentru investiții în infrastructură și asistență socială (sistemul de pensii, alocații sau ajutoare
sociale), înzestrarea armatei și pregătirea apărării patriei, ordine internă, învățământ, etc.
Toate veniturile și cheltuielile anuale ale statului sunt trecute în bugetul de stat anual votat
de Parlament, la propunerea Guvernului, care are în vedere ca surse venit:
exploatarea resurselor naturale aflate pe teritoriul statului (limitate și neregenerabile).
diferite taxe și impozite sau amenzi.
împrumuturi externe și interne, rambursabile și nerambursabile (atragerea de fonduri de la
populație sau bănci prin vânzarea de acțiuni garantate de stat).
vânzarea / privatizarea, închirierea sau concesiunea bunurilor aparținând statului.
profitul societăților cu capital de stat (regii autonome, etc).
valorificarea bunurilor donate statului, confiscate sau abandonate, moșteniri vacante, etc.
jefuirea altor state sau impunerea de taxe pentru protecție (în istorie)
CONCEPTUL STATULUI
ELABORAREA DREPTULUI sub forma sistemului de acte normative: constituţia, legile
constituţionale, legile organice, legile ordinare, decretele prezidenţiale, decretele şi
decretele-lege, ordonanţa de guvern (OG), ordonanţa de urgenţă a guvernului (OUG),
hotărârea de guvern (HG), ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor, acte ale administraţiei
publice locale: Primar, Consiliul Local sau Judeţean
APLICAREA DREPTULUI cu ajutorul instituţiilor specializate ale statului (poliţie,
jandarmerie, armată, etc.)
SUVERANITATEA DE STAT:
SUPREMAŢIA INTERNĂ - dreptul statului de a-şi decide singur politica internă, conform
principiul „neamestecului în treburile interne ale altui stat” şi al „egalităţii statelor”
INDEPENDENŢA sau dreptul statului de a-şi decide singur politica externă, ce are la bază:
integritatea teritoriului, inviolabilitatea frontierelor statului şi principiul „rezolvării pe cale
paşnică a tuturor conflictelor”
Suveranitatea de stat este strâns legată de suveranitatea naţională şi dreptul naţiunilor
la autodeterminare prin exprimarea liberă a voinţei cetăţenilor.
ȚARA ROMÂNEASCĂ ȘI MOLDOVA ÎN EVUL
MEDIU
SFATUL DOMNESC
Sfatul domnesc a avut denumiri diferite determinate de evoluția și componența sa precum
și de influențele străine asupra limbii folosite în cancelaria domnească, având atribuți politice,
fiscale și judecătorești care se manifestau cu ocazia confirmării sau dăruirii unei moșii,
judecăților (domnul nu putea judeca fără sfat) sau încheierea acordurilor cu țările străine.
Sfatul domnesc întrunit într-o formă restrânsă s-a numit, în Țara
Românească sfat sau sfatul țării, uneori divan (termen turcesc folosit în epoca fanariotă sec.
XVII) și scaun de judecată.
Dacă sfatul domnesc se întrunea într-o formă lărgită, care cuprindea toți marii dregători și
colaboratorii lor cei mai apropiați, se folosea, marele divan, iar adunarea cu caracter mai larg,
care cuprindea reprezentanții boierimii și bisericii, se numea sobor.
În Moldova, pentru sfatul restrâns s-a folosit numele de sfat, sfat de taină, sfatul cel mai
înalt sau sfatul țării, pentru forma lărgită divan, iar pentru adunarea reprezentanților
păturilor privilegiate sfat de obște.
Prima mențiune a termenului sfat a fost într-un document din 11 februarie 1400.
MEDIU
SFATUL DOMNESC
Sfatul domnesc îl asista pe domn în toate chestiunile importante de politică internă și externă,
Marele Vornic fiind cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al
curții domnești și al întregii țări.
Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt,
luau parte la conducerea țării, alături de domn, iar actele domniei nu aveau putere dacă lipsea
acordul membrilor sfatului, care apar în documente în partea finală, în așa-numita listă de martori.
Sfatul domnesc avea circa 20-30 de membri în Moldova și 10-15 în Țara Românească. Ordinea
menționării în documente indică locul în cadrul sfatului domnesc al fiecărui membru. De obicei marii
proprietari de pământ erau primii membri ai sfatului, iar mărturia acestor mari proprietari feudali
era însoțită uneori și de cea a fiilor lor, dovadă a continuității stăpânirii moșiilor, spre deosebire de
dregători care nu menționau mărturia fiilor lor, deoarece demnitățile acestora nu erau ereditare.
Ștefan cel Mare a întărit puterea domnească, introducând în Sfatul domnesc și pe pârcălabii
cetăților, care erau numiți tot de domn.
MEDIU
SFATUL DOMNESC
În Țara Românească, membrii sfatului domnesc sunt menționați ca
jupani și boieri (1389), dregători, vlastelini și prim-sfetnici (1492) și sfetnici (1533).
În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este
acela de boieri, termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova.
Jupan era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara
Românească fără dregătorii, iar de la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și
dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul).
Marele logofăt fiind în Moldova întâiul boier de divan, care conducea cancelaria
domnească și, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul, iar în Țara
Românească unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban.
Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului
domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători.
Pan era în Moldova ceea ce era jupan în Țara Românească, fiind acordat de regulă rudelor
domnului și celor mai însemnați boieri, chiar dacă, în unele documente, termenul pan se
referă la toți membrii sfatului domnesc.
MEDIU
SFATUL DOMNESC
Prim-sfetnic este utilizat prima dată în 1492 de cancelaria lui Vlad Călugărul, iar ultima mențiune
datează din 1641, în timpul domniei lui Matei Basarab.
În sec. al XVI-lea apar și dregătorii importanți ai sfatului domnesc (banii, vornicii și logofeții), iar în
două cazuri se face referire la mare clucer, respectiv mare postelnic
Sfetnic, în sensul de membru al sfatului domnesc, este menționat prima dată în 1533, fiind considerați
toți membrii sfatului domnesc, înțeles pe care îl avea și în Moldova.
Vlastel sau vlastelin au fost termenii utilizați în cancelaria Țării Românești odată cu termenul de prim-
sfetnic, având înțelesul de proprietar mic, respectiv proprietar mare care erau obligați să meargă la oaste
și să dea cai pentru război, pentru ca în sec. al XVI-lea vlastelini să fie numiți cei mai de seamă dregători
ai țării. În Moldova, termenul vlastelin este întâlnit într-un singur document din 10 mai 1466.
Dregător este termenul care desemna în Țara Românească membrii sfatului domnesc care ocupau
dregătorii, iar în Moldova, pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte. În a doua parte a secolului al
XVII-lea termenii de dregător și mare dregător au fost înlocuiți treptat cu acela de boier și mare boieri.
MEDIU
SFATUL DOMNESC
Banul era conducătorul al unei regiuni, Banul Craiovei fiind în Țara Românească al doilea ca importanță
după domnitor.
Logofăt: mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc.
Spătar: Înalt demnitar la Curte, care purta la festivități spada domnească, fiind și șef al armatei și al
poliției, sub conducerea Marelui spătar, Comandantul suprem al oștilor țării.
Vornic: Mare dregător la Curte, însărcinat cu supravegherea curții și conducerea treburilor interne ale
țării și având și atribuții judecătorești.
Postelnic: mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și
organiza audiențele la domn.
Vistiernic: boier care administra vistieria țării.
Stolnic: dregător care purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor.
Paharnic: Boierul de Curte care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la
sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este
otrăvită.
ORGANIZAREA ADMINSITRATIV TERITORIALĂ A
ROMÂNIEI
AUTORITĂȚI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
ORGANIZAREA ADMINSITRATIV TERITORIALĂ A
ROMÂNIEI
AUTORITĂȚI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ LOCALĂ
La nivel local Consiliul Local – ales – mandat de 4 ani
Primar – ales – mandat de 4 ani
La nivel județean Consiliul județean – ales – mandat de 4 ani
Prefect – numit de Guvern
CONCEPTUL STATULUI
Parlamentul României care este bicameral fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat
(conform art. 61 din Constituţie).
Membrii Parlamentului (deputaţii şi senatorii) sunt aleşi prin vot universal, direct, secret
şi liber exprimat, având un „mandat reprezentativ” cu o durată de 4 ani, fiind consideraţi „în
serviciul poporului” şi bucurându-se de „imunitate parlamentară” în ceea ce priveşte opiniile
politice exprimate la tribuna Parlamentului.
Parlamentul controlează activitatea Guvernului prin acceptarea programului de
guvernare, prin obligativitatea Guvernului de a răspunde întrebărilor şi interpelărilor
formulate de deputaţi şi senatori, precum şi pe calea „moţiunii de cenzură” ce poate avea ca
efect retragerea încrederii acordate Guvernului (art. 113 din Constituţie).
De asemenea Parlamentul poate decide suspendarea din funcţie a Preşedintelui
României, în vederea eventualei sale demiteri pe calea unui referendum, „în cazul săvârşirii
unor fapte grave…”(art. 96 din Constituţie).
CONCEPTUL STATULUI
Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi
al integrităţii teritoriale a ţării având rolul de a veghe la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare
a autorităţilor publice şi de a media „între puterile statului, precum şi între stat şi societate” .
Preşedintele este ales prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat, având un mandat cu o
durată de 5 ani (cu precizarea că până la modificarea Constituţiei în 2003 mandatul Preşedintelui era de
4 ani), ce poate fi reînnoit o singură dată.
Preşedintele României are prerogative atât în sfera puterii legislative, aşa cum este promulgarea
legilor sau recurgerea la referendum, cât şi în sfera puterii executive prin participarea la unele şedinţe
ale Guvernului, pe care le şi prezidează, desemnarea candidatului la funcţia de prim ministru şi numirea
Guvernului în baza votului Parlamentului sau acreditarea diplomaţilor şi încheiere de tratate
internaţionale în numele României.
De asemenea este comandantul suprem al forţelor armate şi prezidează Consiliul Suprem de Apărare
a Ţării, putând declara mobilizarea totală sau parţială, „starea de urgenţă” sau „starea de asediu”,
numeşte în funcţii militare sau civile şi conferă decoraţii sau titluri .
CONCEPTUL STATULUI
Guvernul României este autoritatea publică ce exercită puterea executivă şi asigură

realizarea politicii interne şi externe a ţării, potrivit programului de guvernare acceptat de
Parlament, având conducerea generală a administraţiei publice.
Guvernul este alcătuit din primul ministru, miniştri, secretari de stat şi alţi membrii
stabiliţi prin lege organică (art. 102 din Constituţie), răspunzând politic numai în faţa
Parlamentului (art. 109 din Constituţie).
În îndeplinirea atribuţiilor sale Guvernul emite „Hotărâri” (acte administrative de punere
în aplicare a legilor având caracter normativ) şi „Ordonanţe” în baza unor legi speciale de
abilitare temporare date de către Parlament, în domeniile stabilite de către Parlament (art.
108 din Constituţie).
CONCEPTUL STATULUI
Administraţia publică se compune din „Administraţia publică centrală de specialitate”,

alcătuită din ministre (înfiinţate prin legi organice de către Parlament) şi instituţii de
specialitate aflate în subordinea Guvernului (cum este Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate) şi „Administraţia publică locală” alcătuită din:
Consiliul Judeţean (câte unul în fiecare judeţ și în București Consiliul General al
Municipiului Bucureşti) ales de către populaţia judeţului şi având rolul de a stabili modul de
dezvoltare al judeţului (putând fi comparat cu un Parlament local al fiecărui judeţ), fiind
autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi
orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Prefectul (câte unul în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti) numit de către
Guvern şi având rolul de a implementa politica Guvernului în teritoriu şi de a veghe la
respectarea acesteia;
CONCEPTUL STATULUI
Consiliul Local al fiecărei comună, oraş sau municipiu (în Bucureşti Consiliile Locale ale
fiecărui sector în parte) ales de către populaţia fiecărei comune, oraş sau municipiu şi având
rolul de a stabili modul de dezvoltare al acestora (putând fi comparat cu un Parlament local
al fiecărui fiecărei comune, oraş sau municipiu);
Primarul fiecărei comune, oraş sau municipiu (în Bucureşti Primarul General al
Municipiului Bucureşti şi Primarii de sector ai fiecărui sector în parte), care este ales de
către populaţia fiecărei comune, oraş/sector sau municipiu şi are rolul de pune în practică
Hotărârile Consiliului Local (putând fi comparat cu un Prim-ministru al unui Guvern local al
fiecărei comune, oraş sau municipiu).
CONCEPTUL STATULUI
Puterea judecătorească, care este puterea de a înfăptui justiţia, fiind separată de
celelalte puteri ale statului şi având atribuţii proprii ce sunt îndeplinite de către instanţele
judecătoreşti şi de Ministerul public, prin intermediul magistraţilor (judecători şi procurori).
Magistraţii sunt independenţi, inamovibili (nu li se poate retrage funcţia cu care sunt
învestiţi fără acordul lor) şi se supun numai legii, hotărârile judecătoreşti fiind pronunţate în
numele legii şi executate în numele Preşedintelui României.
Instanţele de judecată sunt dispuse în trepte, potrivit principiului celor trei grade
jurisdicţie (fiecare cauză este judecată de trei ori: „fond”, „apel” şi „recurs”) fiind alcătuite
din Judecătorii (câte 2-6 în fiecare judeţ şi câte una în fiecare sector din Municipiul
Bucureşti, în total 180), Tribunale (câte unul în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti, în
total 41), Curtea de Apel (câte una în fiecare circumscripţie teritorială ce grupează 2-5
judeţe, în total 15) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (cu sediul în Municipiul Bucureşti).
Instanţele de judecată pot judeca toate procesele privind raporturile civile, penale, etc.,
în acest scop Tribunalele şi Curţile de Apel putând înfiinţa secţii specializate după natura
proceselor, separat funcţionând şi instanţe militare cu competenţă specială.
CONCEPTUL STATULUI
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii, apărând ordinea de drept şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor prin procurori care își exercită atribuţiile de serviciu în
baza legilor, constituiţi în Parchete aflate pe lângă toate instanţele de judecată, fiind condus
Procurorul General al României sub autoritatea Ministrului Justiţiei.
Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională, fiind complet
independentă în scopulul garantării supremaţiei Constituţiei. Judecătorii Curţii
Constituţionale (numiţi pentru un singur mandat de 9 ani de către Parlament şi de către
Preşedintele României) sunt independenţi şi inamovibili pe durata mandatului și exercită
controlul constituţionalităţii legilor şi regulamentelor Parlamentului şi al ordonanţelor
Guvernului, și se pronunţă asupra excepţiei de neconstituţionalitate a legilor ridicate în faţa
instanţelor de judecată, și avizează (consultativ) asupra propunerilor de suspendare din
funcţie a Preşedintelui României.
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare ale statului, membrii săi fiind numiţi de către Parlament
şi fiind consideraţi independenţi şi inamovibili.
FORMA DE STRUCTURĂ A STATELOR
a) Statele simple (unitare) se caracterizează prin existenta unei singure entităţi

(organizaţii) statale pe teritoriul unui stat, reprezentată de un singur rând de instituţii ale
puterii de stat, care înfăptuiesc suveranitatea de stat (Parlament, Preşedinte/Rege, Guvern,
etc.) precum şi de existenţa, în principiu, a unei singure populaţii majoritare ce vorbeşte o
singură limbă oficială şi are o singură cetăţenie (cum sunt România, Bulgaria sau Ungaria).
b) Statele compuse (complexe) se caracterizează prin existenţa mai multor entităţi

(organizaţii) statale reunite pe teritoriul unui stat, sub forma federaţiei (prin care se
înţelege statul unional) şi a confederaţiei (prin care se înţelege uniunea statelor). Includ
uneori și TERITORIILE DE PESTE MĂRI sau fostele colonii care păstrează relaţii speciale cu
fostele state dominante (cum este cazul Franţei, Olandei sau Regatului Unit al Marii Britanii
şi Irlandei de Nord).
Federaţia se caracterizează prin existenţa mai multor entităţi (organizaţii) statale, lipsite
însă de independenţă, dar care se bucură de o mare autonomie, inclusiv legislativă, pe
teritoriul unui stat, şi care duc la apariţia unui dualism la nivelul conducerii statului între:
 instituţiile federale ale puterii de stat formate din Parlament (compus din două Camere,
din care una reprezintă, întotdeauna, Federaţia, iar cealaltă entităţile statale componente),
Guvern, Preşedinte sau Rege şi care sunt reglementate, de obicei, prin Constituţie;
 se manifestă la toate puterile statului: o dublă administraţie de stat (poliţie federală
şiinstituţiile locale compuse dintr-un Guvernator şi, uneori, un Parlament, servicii publice
locale, poliţie locală, etc.
Dacă pe plan internaţional avem de a face cu un singur stat (SUA sau Germania), pe plan
intern dualismul a una locale sau a unei organizări a justiţiei compusă din tribunale federale,
ce judecă infracţiunile federale şi tribunale locale, ce judecă infracţiunile locale) și o dublă
legislaţie (legi federale, date de Parlamentul Federal şi legi locale, date de Parlamentule
locale şi care se supun legilor federale).
Confederaţia se caracterizează prin existenţa mai multor entităţi (organizaţii) statale,

independente şi suverane, existente pe un teritoriu şi care hotărăsc să se alieze pentru a-şi
putea proteja un interes comun ce poate fi de natură militară, etnică, economică sau de altă
natură, care altfel nu ar putea fi protejat cum ar putea fi constituită Uniunea Europeană).
Pe plan intern în cadrul confederaţiei există un dualism care se manifestă prin existenţa
mai multor structuri statale, deoarece avem, pe de o parte, instituţiile statelor componente
ale confederaţiei (ce includ Parlamentul, Guvernul, Preşedintele sau Regele, precum şi o
Constituţie) şi, pe de altă parte, instituţiile proprii ale confederaţiei, ce includ şi conducerea
confederaţiei, asigurată, prin rotaţie de către statele membre sau de către reprezentanţi ai
statelor membre.
Pe plan internaţional există, de asemenea, un dualism care apare datorită considerării ca
subiecte ale dreptului internaţional atât a statelor membre cât şi a confederaţiei.
FORMA DE GUVERNĂMÂNT
Forma de guvernământ se referă la modul în care sunt constituite şi funcţionează instituțiile
supreme ale statului, fiind raportată la trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la raporturile
acestuia cu puterea legiuitoare și executivă, fiind expresia funcționării statului, determinată de
structura şi atribuțiile instituțiilor puterii de stat.
Forma de guvernământ se referă la alegerea și atribuțiile conducătorului statului și modul în
care funcționează puterea legislativă și executivă într-un stat, precum și atribuțiile instituțiilor
statului, în cadrul separației puterilor în stat.
Principalele forme de guvernământ sunt: republica şi monarhia
Montesquieu distingea într-o manieră deosebită formele de guvernământ:
 republica: puterea aparţinea fie unei categorii sociale distincte (republică aristocratică), fie
întregului popor (republică democratică);
 monarhia: puterea aparţine monarhului care o exercită conform unei legi relativ exacte şi
stabile;
 despotismul: puterea se exercită în afara oricăror reguli prestabilite .
MONARHIA
MONOS, „SINGUR” + ARCHE, „ CONDUCERE”
" CONDUCEREA UNEI SINGURE PERSOANE"
MONARHIA ESTE FORMA DE GUVERNĂMÂNT în care şeful statului (ce poartă denumirea de
monarh, rege, împărat, emir sau ţar), este stabilit pe cale ereditară, succesiunea la tron făcându-
se pe linie bărbătească (cum este în Japonia sau cum era în România, unde se cerea şi să fie
botezat în credinţa ortodoxă) sau respectându-se regula „primului născut” (cum este în Regatul
Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord), şi ocupă această funcţie întreaga viaţă.
Monarhul, de regulă, nu răspunde juridic pentru faptele sale (actele date de către el, fiind
contrasemnate de miniştrii săi care astfel îşi asumă întreaga responsabilitate) şi nu poate fi demis
sau schimbat fără voia lui, putând doar, în cazul în care naţiunea i-o cere, să renunţe la tron şi să
abdice.
Monarhia poate fi în funcţie de prerogativele de care dispune monarhul: nelimitată (absolută)
când monarhul este unicul deţinător al puterii de stat şi singura persoană abilitată să conducă
statul, situaţie întâlnită în Orientul Antic sub forma „despoţiilor orientale” şi în Evul Mediu sub
forma „monarhiilor absolute” – ”STATUL, sunt EU”;
MONARHIA
MONOS, „SINGUR” + ARCHE, „ CONDUCERE”
" CONDUCEREA UNEI SINGURE PERSOANE"
Monarhie dualistă apare atunci când puterea monarhului este limitată de existenţa unei
Constituţii (o înțelegere între Rege și popor), caz în care avem o „monarhie constituţională”
ce îi conferă, totuşi, prerogative destul de mari (cum ar fi conducerea armatei, elaborarea
legilor, numirea înalţilor demnitari, etc) şi care apare astăzi mai mult în statele din Orient
Când puterea monarhului este limitată de existenţa unui Parlament, ales prin alegeri
libere, caz în care avem o „monarhie parlamentară” în care prerogativele monarhului sunt
reduse la un nivel protocolar (promulgarea legilor votate de Parlament, primirea de şefi de
stat, patronarea unor activităţi culturale sau sportive, etc.) şi care este caracterizată de
formula: „Regele domneşte, dar nu guvernează".
În această formă de monarhie, caracteristică statelor europene de astăzi (precum
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Spania, Norvegia, Olanda, Belgia, etc.),
conducerea statului este asigurată de Primul Ministru, ales de către Parlament din rândurile
partidului sau a coaliţiei de partide care a câştigat alegerile.
REGALITATEA ÎN ROMÂNIA
Nihil sine Deo (Nimic fĂrĂ Dumnezeu)
Karl Eitel Friedrich
Zephyrinus Ludwig von Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu
Hohenzollern- Wied (Carmen Silva)
Sigmaringen 1843-1916
Carol I Regina Elisabeta
1839-1914
Rege al României 1866-1914 căsătorită cu Carol I în 1869, 1 copil
încoronat în 1881. încoronată în 1881
Ferdinand Viktor Albert Marie Alexandra Victoria din Casa de

Meinrad von Hohenzollern- Saxa-Coburg şi Gotha, 1875-1938
Sigmaringen căsătorită cu Ferdinand în 1892, 6 copii
1865-1927 Regina Maria
Rege al României 1914-1927, 1914-1927
încoronat în 1922 încoronată în 1922
Carol Caraiman von Regina (Mamă)

Hohenzollern- Elena, prinţesă de
Sigmaringen Grecia şi Danemarca
Carol II 1896-1982, căsătorită
1893-1953 cu Carol II în 1921 şi
Rege al României divorţată în 1928, 1
1930-1940. copil
Mihai von Hohenzollern- Ana de Bourbon-

Sigmaringen Parma
al României 1923-2016
1921-2017 căsătorită cu Regele
Rege al României Mihai în 1948, 5
1927-1930/1940-1947 copii
Ordinea la Coroana Casei Regale a României

Majestatea Sa Margareta a României, Custodele Coroanei
României;
1. ASR Principesa Elena a României (a doua fiică);
Nicolae de Roumanie Medforth Mills (fiul Elenei,
nepotul Regelui, care a devenit ASR Principele Nicolae al
României la 1 aprilie 2010, la împlinirea vârstei de 25 de
ani) - a fost scos din linia succesorală
2. Elisabeta Karina de Roumânie (fiica Elenei);
ASR Principesa Irina a României (a treia fiică)- a fost
scoasă din linia succesorală Majestatea Sa Margareta
Michael de Roumanie Kreuger (fiul Irinei) - a fost
scos din linia succesorală (n. 1949)
Angelica de Roumanie Kreuger (fiica Irinei)- a fost şi Radu Dudă al României
scoasă din linia succesorală Alteţa Sa Regală Principele
3. ASR Principesa Sofia a României (a patra fiică); Consort
4. Elisabeta Maria Biarneix (fiica Sofiei);
5. ASR Principesa Maria a României (a cincea fiică).
Alteța Sa Regală Margareta (26.03.1949, Lausanne, Elveţia).

Căsătorită din 1996 cu actorul Radu Duda (în prezent reprezentat special
al Guvernului României). A absolvit Universitatea din Edinburgh cu
specializări în sociologie medicală şi politici publice de sănătate. Până în
1989 a lucrat în instituţii coordonate de OMS şi de ONU. Apoi a pus
bazele unei fundaţii care are ca scop ajutarea copiilor şi a bătrânilor.
Prinţesa Elena (1950). Căsătorită între 1983-1991 cu medicul Leslie
Robin Medforth-Mills, cu care a avut doi copii: Nicholas Michael şi
Elisabeta Karina. Recăsătorită, în 1998, cu Alexander Philips Nixon
McAteer. Prinţul
Prinţesa Irina (1953). Căsătorită cu John Krueger, de care a divortat, Nicholas
având doi copii: Michael Torsten şi Angelica Margareta Bianca. Michael de
Prinţesa Sofia (1957, născută în Grecia). Căsătorită şi divorţată, are Roumanie
o fiică: Elisabeta-Maria Bianca Elena. Medforth-Mills
REPUBLICA
(LAT. RES PUBLICA – TREBURI PUBLICE)
REPUBLICA ESTE FORMA DE GUVERNĂMÂNT în care şeful statului (numit Preşedinte) este
ales de către populaţie, prin vot direct, secret, egal şi liber exprimat, pentru o perioadă
limitată de timp, ce merge de la 4/5 ani în România la 7 ani în Kazahstan şi care poartă
denumirea de mandat, cu precizarea că un preşedinte nu poate deţine mai mult de două
mandate fie ele şi succesive.
Republica poate fi în funcţie de prerogativele şi modul de alegere al Preşedintelui:
1. parlamentară ale cărei trăsături sunt alegerea Preşedintelui de către Parlament şi
prerogativele sale restrânse la un nivel protocolar (primirea de şefi de stat, numirea de
ambasadori, etc.), şeful puterii executive fiind Primul Ministru ales de către Parlament (cum
este cazul Germaniei, Italiei, Austriei, etc.), din rândul partidului sau coaliției de partide care
a câștigat alegeriile.
Astfel partidul care a câștigat alegeriile și are majoritate parlamentară, propune Primul
Ministru și membrii cabinetului său, și, dacă deține peste 60 % (de regulă) din mandate în
Parlament va alege și Președintele.
REPUBLICA
(LAT. RES PUBLICA – TREBURI PUBLICE)
2. Prezidenţială ale cărei trăsături sunt alegerea Preşedintelui prin vot direct
sau prin electori (cum este cazul Statelor Unite ale Americii), şi prerogativele sale
ample, ce includ deţinerea puterii executive prin îndeplinirea funcţiei de Prim
Ministru şi conducerea Guvernului.
Practic este o separație între puterea legislativă (Parlamentul ales prin vot) și
puterea executivă (Președintele/Prim Ministru, ales tot prin vot de popor).
3. Semi-prezidenţială ale cărei trăsături sunt alegerea Preşedintelui prin vot
direct şi prerogativele sale relativ extinse, ce includ şi numirea unui Prim Ministru
din rândul partidului care a câştigat alegerile şi cu care împarte puterea executivă.
Cu precizarea că în unele state (cum este Rusia) Preşedintele are prerogative
mult mai ample decât Primul ministru, în timp ce în alte state (cum este România
sau Franţa) prerogativele sale sunt mult mai reduse decât ale acestuia.
REPUBLICA POPULARĂ
ROMÎNĂ
30.12.1947 – 21.08.1965
Republica Populară Română (R.P.R.) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea forțată a
Regelui Mihai la 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă
România (R.S.R.), la 21 august 1965.
Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor
ortografice din acea perioadă, iar în anul 1963 s-a revenit la scrierea cu ,,â” a numelui țării: Republica Populară
Română.
Imnul de stat al Republicii Populare Române a fost Zdobite cătușe, din 1948 până în 1953, schimbat apoi de
Te slavim, Românie!, care a rămas imn de stat și după proclamarea Republicii Socialiste România, până în anul
1977.
Deviza de stat era: Proletari din toate țările, uniti-vă!
Ca urmare a Tratativelor de Pace de la Paris din 1946-47, România, ca țară învinsă, a fost așadar obligată să
accepte prezența trupelor sovietice pe teritoriul național și plata unei uriașe despăgubiri de război, primind înapoi
Transilvania, fără să recupereze Basarabia, Bucovina sau Cadrilaterul.
Cu toate acestea la 23.05.1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice, în urma căruia
„Republica Populară Română cedează Insula Șerpilor statului vecin de la Răsărit”.
30.12.1947 – 21.08.1965
Constantin Ion Parhon Ion Gheorghe Maurer

1874-1969 1902-2000
Preşedinte al Prezidiului Preşedinte al Prezidiului Marii Adunări
Marii Adunări Naţionale a Naţionale a R.P.R. - 1958-1961
R.P.R. - 1948-1952 Prim-ministru
1961-1974
Petru Groza Gheorghe Gheorghiu-Dej

1884-1958 1901-1965
Preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Secretar General al PCR 1944-1965
Naţionale a R.P.R. - 1952-1958 Preşedinte al Consiliului de Stat al
Prim-ministru în primul guvern comunist R.P.R. – 1961-1965
Prim ministru
1945-1952 1952-1955
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA
21.08.1965-22.12.1989
În R.S.R. forţa politică conducătoare a întregii

societăţi este Partidul Comunist Roman
Întreaga putere in R.S.R. aparţine
poporului, liber şi stăpîn pe soarta
sa. Puterea poporului se
întemeiază pe alianţa
muncitorească-ţărănească.
În strânsă unire, clasa muncitoare
Chivu Stoica - clasa conducătoare în societate, Nicolae Ceauşescu
1908-1975 ţărănimea, intelectualitatea, 1918- 1989
Preşedinte al Consiliului de Stat celelalte categorii de oameni ai Secretar General al PCR - 1965 –1989
al R.S.R. 1965-1967 muncii, fără deosebire de Preşedinte al (Consiliului de Stat
Prim ministru naţionalitate, construiesc al) R.S.R.
1955-1961 orînduirea socialistă, creind 1967 (1974)–1989
condiţiile trecerii la comunism.
REPUBLICA ROMÂNIA
22.12.1989-PREZENT
Emil Constantinescu Klaus Werner Iohannis

n. 1939 n. 1959
Preşedinte al Preşedinte al României
României 2014-2019
1996-2000 2019-prezent
Ion Iliescu Trăian Băsescu

n. 1930 n. 1951
Preşedinte al (CFSN/CPUN) Preşedinte al României
României 2004-2009
1989-1990/1990-1992 2009-2014
1992-1996
2000-2004
REGIMUL POLITIC
Regimul politic este expresia exterioară a esenţei statului, determinată de structura şi
condiţia juridică ale instituțiilor puterii de stat și exprimă modul în care se exercită puterea
de către instituțiile fundamentale ale statului și felul în care se realizează guvernarea.
Principalele forme de regim politic sunt: democraţia şi formele specifice statelor
dictatoriale (fasciste, comuniste, socialiste sau aflate sub o conducere oligarhică/militară,
indiferent de convingeriile politice).
Vorbind despre guvernare Platon (filozof grec, 427-347 î.Hr.) spunea că Morala
determină politica astfel că :
În orice guvernământ ar fi, monarhic, oligarhic sau democratic, dacă acela care comandă
are sufletul robit de o mulţime de dorinţe şi patimi, pe care se sileşte în zadar să le satisfacă,
pentru că sufletul său nu se poate umple şi fiindcă răul care îl roade este nesăţios şi fără
leac; un asemenea om, ori că ar conduce pe un particular sau un stat, va călca în picioare
toate legile; şi nu se poate ca vreun om să fie fericit sub un asemenea conducător.
REGIMUL POLITIC
Și tot după Platon, în lume există următoarele forme ale regimului politic:
 aristocraţia ca formă ideală de guvernământ, prin implicarea aristocraților (nobililor);
 timocraţia - guvernământul celor bogaţi şi ambiţioşi care generează din aristocraţie;
 oligarhia - o formă avansată a timocraţiei, guvernarea fiind realizată de cei mai
bogaţi;
 democraţia - admite accesul poporului la guvernare;
 tirania - poate fi şi este instituită în urma abuzului de libertăţi democratice.
Aristotel (filozof grec, 384-322 î.Hr.) propunea trei tipuri ale guvernării statului:
 monarhia: concentrarea puterii în mâinele unei singure persoane. În opinia celebrului
filosof, monarhia putea deveni uşor tiranie sau despotism;
 oligarhia: puterea aparţine mai multor indivizi (diarhia, triumviratul, etc.) sau mai
restrânse după caz (clasă socială, castă militară);
 democraţia: deţinătorul plenipotenţiar al puterii era poporul.
DEMOCRAȚIE
DEMOS, „POPOR” + KRATOS, „PUTERE”
"PUTEREA POPORULUI"
REGIMUL DEMOCRATIC se caracterizează prin :
 existenţa separaţiei puterilor în stat (legislativă-formată din Parlament, executivă-
formată din Guvern şi Preşedinte, judecătorească-formată din instanţele de judecată şi,
neoficial, Mass-media-formată din presa scrisă, radio şi televiziune);
 partidelor politice create de către cetăţeni ca mijloc de exprimare a părerilor politice şi
a alegerilor libere deschise oricăror partide sau alianţe politice, cu excepţia celor fasciste
sau comuniste
 egalitatea în drepturi a cetăţenilor României, conform art. 16 din Constituţie care
stabileşte că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări”, nimeni nefiind mai presus de lege, indiferent de sex, religie, vârstă,
naţionalitate, culoarea pielii, etc.
 alternativa privată la stat (servicii culturale, învățământ sau comerț).
 posibilitatea de a alege (școală, carieră, familie, mod de viață, religia, etc).
LIBERTATE!
DEMOCRAȚIE
"PUTEREA POPORULUI"
Drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, esenţiale pentru viaţa, libertatea şi demnitatea
acestora, pentru libera şi deplina dezvoltare a personalităţii umane, care se grupează în:
drepturi şi libertăţi social-politice care includ drepturile şi libertăţile personale (dreptul la
viaţă, la integritatea fizică şi psihică, la apărare, inviolabilitatea domiciliului sau libera
circulaţie), drepturi şi libertăţi democratice (libertatea conştiinţei, alegerii religiei, a
exprimării sau accesul liber la informaţie) şi drepturile şi libertăţile politice (dreptul de a
vota şi de a fi ales şi libertatea întrunirilor).
drepturi social-economice care se referă la dreptul la muncă şi la protecţia socială a
muncii salariaţilor, dreptul la moştenire, dreptul la învăţătură sau dreptul la ocrotirea
sănătăţii.
drepturi-garanţii ale exercitării nestingherite a celorlalte drepturi şi libertăţilor
fundamentale: drepturi de petiţionare, dreptul persoanelor vătămate de autorităţile publice
de a obţine reparaţii şi existenţa instituţiei „Avocatul Poporului” chemată să asigure
„apărarea drepturi lor şi libertăţilor cetăţeneşti” (art. 58-60 din Constituţie).
DEMOCRAȚIE
"PUTEREA POPORULUI"
După modul de înfăptuire a democraţiei regimurile democratice se pot împarţi în:
 democraţie directă (în care poporul exercită în mod direct şi nemijlocit puterea de stat şi
conducerea statului, existentă în societatea antică unde în cadrul oraşelor-cetate, polis-urile,
bărbaţii liberi se adunau în piaţa oraşului şi decideau soarta întregului oraş) şi
 democraţie indirectă (în care poporul exercită puterea de stat şi conducerea statului prin
reprezentanţii săi aleşi prin vot în fruntea instituţiilor statului, cum se întâmplă în cadrul societăţii
moderne prin alegerea Parlamentului şi exercitarea de către acesta a puterii legislative).
Conceptul de democraţie presupune obţinerea unor informaţii cu privire la existenţa şi
respectarea drepturilor cetăţeneşti prin aflarea răspunsului la următoarele întrebări:
 cine deţine puterea politica, poporul, prin reprezentanţii săi aleşi în mod democratic sau o
singură persoană ori un grup restrâns de persoane ?
 în folosul cui este exercitată puterea politică, în folosul poporului sau a unui grup de persoane ?
 ce drepturi au cetăţenii ?
Aşa cum se observă în funcţie de răspunsul la aceste întrebări se poate stabili cu uşurinţă dacă ne
aflăm în faţa unui autentic regim democratic sau nu.
MONOCRAȚIE / DICTATURĂ
MONOS, „SINGUR” + KRATOS, „PUTERE”
"PUTEREA UNEI SINGURE PERSOANE"
REGIMUL DICTATORIAL se caracterizează:
prin inexistenţa, atât de ordin material şi politic, cât şi de ordin juridic, a unor condiţii
care să facă posibilă participarea cetăţenilor la viaţa politică prin exercitarea unui control
asupra modului în care sunt alese şi îşi desfăşoară activitatea instituţiile statului;
prin conducerea statului de către un dictator sau de către un grup restrâns de persoane, care
îşi arogă valenţe populare (declarându-se „fiu al poporului” sau „cel mai iubit fiu al
poporului”) şi au venit la putere, în principiu, cu ajutorul unei revoluţii;
prin existenţa unui singur partid politic şi a unor structuri represive (gen Securitatea)
chemate să-i descopere pe cei care nu sunt de acord cu politica acestui partid sau care nu
sunt membrii ai acestuia;
prin inexistenţa unei reale separaţii a puterilor în stat, atât membrii puterii legislative
(deputaţii din Marea Adunare Naţională) şi ai celei executive (formată din Consiliul de
Miniştri şi din Preşedinte) cât şi cei din puterea judecătorească (procurori şi judecători) fiind
membrii partidului unic şi, prin urmare, obligaţi să urmeze şi să respecte dispoziţiile
conducerii Partidului şi nu pe cele ale legilor (care sunt tot creaţia Partidului).
MONOCRAȚIE / DICTATURĂ
MONOS, „SINGUR” + KRATOS, „PUTERE”
"PUTEREA UNEI SINGURE PERSOANE"
REGIMUL DICTATORIAL se caracterizează:
prin inexistenţa drepturilor cetăţeneşti, a unei Mass-media liberă şi nesupusă nici unei forme de
cenzură, a accesului în funcţii de conducere fără îndeplinirea măcar a uneia din cele două mari
condiţii impuse la promovare: calitatea de membru de partid şi apartenenţa la structurile represive
şi, mai ales, prin distrugerea oricărei forme de religie, demolarea bisericilor, condamnarea preoţilor
şi falsificarea istoriei neamului.
România comunistă (Epoca de Aur) este o denumire neoficială, cu referire la perioada
comunistă din istoria României, cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă
(1948-1965), respectiv Republica Socialistă România (1965-1989).
În această perioadă, Partidul Comunist Român (care s-a numit Partidul Muncitoresc Român între
1948-1965) a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guvern viața publică în România
și care este responsabil, printre altele de politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin
asasinat, deportare, întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale - burghezie, moșierime,
țărani, intelectuali, studenți) ghidată de preceptul luptei de clasă a făcut între 500.000 și 2.000.000
de victime.
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN
(PCR)
Partidul Comunist Român (PCR) este numele sub care Partidul (care s-a numit Partidul Muncitoresc
Român între 1948-1965) a funcționat timp de 69 de ani (1921-1989), dintre care 20 de ani în
ilegalitate (1924-1944), dirijat, inițial, de la Moscova prin Comitern, al cărui membru era.
Cominternul (rusă: Коммунистичеcкий интернационал (Kommunisticeskii internațional /
Internaționala Comunistă sau Internațională a III-a, a fost o organizație internațională
comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta
prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru
formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a
statului.
PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți”, instaurând dictatura
proletariatului, iar în economie a instituit dirijismul și sistemul centralizat și planificat (cincinalul),
eliminând proprietatea privată și libera inițiativă.
Societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale PCR, iar cenzura a inhibat libertatea
de exprimare, persoanele care criticau partidul fiind condamnate la închisoare, unde cei mai periculoși
opozanți erau eliminați fizic.
REPUBLICA POPULARĂ
ROMÎNĂ
30.12.1947 – 21.08.1965
Ana Pauker, născută Hana "Ana, Luca, Teo, Dej - Vasile Luca,
Rabinsohn bagă spaima în născut László Luka
1863-1960 1898-1963
burgheji"
Secretar al CC al PCR Participă la organizarea Diviziei
Prima femeie vicepremier și Tudor Vladimirescu în URSS.
ministru de externe, atât din membru în secretariatul CC al PCR,
istoria României, cât și din vicepreședinte al Consiliului de
lume. Miniștri și ministru al finanțelor
(1947-1952).
Teohari Georgescu
1908-1976 Emil (Emilian) Bodnăraș
Vicepreședinte al Consiliului de 1904-1976
Miniștri 1948-1952 Ministrul Apărării Naționale 1947-1955
Ministru de interne al României Prim-vicepreședinte al Consiliului de
între anii 1945-1952 Miniștrii 1955-1957
30.12.1947 – 21.08.1965
Dorința sovieticilor de integrare a României în sfera de influență a URSS s-a concretizat prin așa-
numitul plan din martie 1945, care avea ca scop distrugerea fundamentelor statului și înlocuirea lor
cu altele de model sovietic, și cuprindea un plan de comunizare a României pentru trei ani și două
planuri de dezvoltare a instituțiilor comuniste, fiecare pe o perioadă de câte 5 ani, printre care așa-
numitele cele zece porunci către Ana Pauker:
1. Desăvârșirea reformei agrare;
2. Înlocuirea armatei cu diviziile Avram Iancu și Tudor Vladimirescu;
3. Desființarea tuturor băncilor;
4. Desființarea gospodăriilor țărănești și integrarea lor în sistemul colectivizat;
5. Abdicarea regelui;
6. Lichidarea firmelor de import-export care făceau afaceri cu țările capitaliste;
7. Suprimarea partidelor istorice;
8. Înființarea unei miliții populare de tip NKVD;
9. Îndreptarea populației rurale spre industrie;
10. Interzicerea intrării în țară a cetățenilor străini, cu excepția celor din zona de influență a URSS.
Nicolae Ceauşescu
1918- 1989
Secretar General al PCR - 1965 –1989
PreȘedinte al (Consiliului de Stat al) R.S.R.
1967 (1974)–1989
„Geniul din Carpaţi”, „Primul miner”, „Primul ostaş”,
„Marele cârmaci”, „Primul bǎrbat” „Măreț conducător”
Absolvent de 4 clase se angajează la 11 ani ca ucenic de
cizmar în București și devine membru al Uniunii Tineretului
Comunist (UTC) din România în 1933 (la 15 ani), iar la 27 de
ani ocupă funcţii de conducere a UTC, dar şi în Comitetul
Central (CC) al Partidului Muncitoresc Român (PMR).
A fost arestat de cinci ori şi condamnat, în total, la 7 ani de
închisoare până la vârsta de 26 de ani
La 30 de ani, Ceauşescu este numit subsecretar de stat la
Ministerul Agriculturii, iar la 31 de ani, ministru adjunct al
Ceaușescu (15 apărării (avansat general, chiar dacă nu a făcut armata și nu
a luptat pe front, fiind în închisoare, alături de Dej).
Ceaușescu (18 ani)
ani), deținut la arestat de poliția
Din 1967 până în 1989, acesta a ocupat funcţia de preşedinte
Doftana, 1933 al Republicii Socialiste România. din Târgoviște (1936)
REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE
21-22 DECEBRIE 1989
1142 morţi. 3138 răniţi. 760 reţinuți.
Noi ne permitem acum luxul de a privi totul
în date şi cifre. Alţii, nu.
Pentru peste o mie de familii, 22 decembrie
1989 nu este doar o dată pomenită des la
ştiri înaintea sărbătorilor, ci data la care
copiii lor nu s-au mai întors acasă.
REVOLUŢIA DIN
DECEMBRIE
21-22 DECEBRIE 1989
Noi ne permitem
luxul de a alege să fim
ceea ce vrem, să
studiem, să muncim și
să gândim, fără nici o
opreliște, să fim liberi,
să trăim în România sau
să călătorim ori unde
dorim.
Însă acest lux a
fost cumpărat cu sânge
de cei morţi la
Execuția soților Ceaușescu Revoluţie, iar familiile
Târgoviște lor plătesc şi acum
25 decembrie 1989 dobânda.
Aristotel
384–322 î.Hr
TEORII DESPRE STAT
Statul este cadrul unde se poate realiza idealul

unei vieţi umane perfecte, este mijlocul în care omul
poate atinge fericirea prin exersarea virtuţii în
respectul justiţiei.
Statul este anterior familiei şi individului, este un
organism natural, iar ideal este statul având clase
sociale bine determinate.
Statul este astfel modul de a trăi un ideal de viaţă,
care nu are alt scop, decât acela de a realiza
perfecţiunea însăşi a omului, fiind sensul final al
celebrei formule care defineşte omul ca fiind o fiinţă
socială, care prin natură este un „animal social“,
politikon zoon.
Sfântul Augustin
354-430
TEORII DESPRE STAT
„TEORIA TEOCRATICĂ” susţinea originea şi esenţa divină a

statului, afirmând că statul este creaţia Divinităţii, iar
conducătorul statului (monarhul) este reprezentantul
acesteia pe Pământ, astfel că oamenii trebuie să-l respecte şi
să-l asculte aşa cum respectă şi ascultă Divinitatea.
Beneficiind de susţinerea Bisericii Catolice, prin scrierile
Sfântului Augustin şi Toma d’Aquino, această teorie se
regăseşte în formula: „Regele domneşte din mila lui
Dumnezeu”.
„ TEORIA PATRIARHALĂ” susţine că statul a luat naştere
direct din familie, puterea monarhului fiind puterea
părintească pe care tatăl o exercită asupra membrilor
familiei, iar oamenii trebuiau să îl asculte pe monarh aşa cum
îşi ascultă tatăl, orice neascultare fiind drastic pedepsită.
Jean Jacques
ROUSSEAU 1712-1788
TEORII DESPRE STAT
Ideile sale liberale au stat la baza revoluţiei

franceze. Ideile sunt forţa care acţionează asupra
indivizilor cu mintea liberă de orice înlanţuire
materială, opresiune, constrângere putând realiza
astfel libertatea.
Dreptul celui mai tare duce la apariţia suveranului,
dar voinţa liberă, nu forţa, reprezintă temelia statului,
baza formării şi menţinerii lui.
Statul a fost rezultatul voinţei unor despoţi dibaci,
înfăptuirea inconştientă a spiritului de sociabilitate a
omului, dar libertatea individuală e limitată de
libertatea celorlalţi, cu care vine în conflict.
Rezultă că statul are drepturi recunoscute de
particulari în temeiul unui interes general, al unei
voinţe contractuale.
Jean Jacques
ROUSSEAU 1712-1788
TEORII DESPRE STAT
Oamenii trec de la starea ,,naturală” la cea ,,civilă”

și se încheie un ,,contract social” între membrii
societăţii care reglementează relaţiile dintre indivizii
sociali, dintre putere şi restul societăţii.
,,Contractul social” a fost un fapt istoric trecut, o
ipoteză logică ce argumentează evoluţia ideii de
suveranitate a poporului, în care ”Inegalitatea socială
apare odată cu propietatea privată, când apar statele,
apoi despotismul unor conducători”.
Practic ,,Omul s-a născut liber, dar trăieşte în
lanţuri pretutindeni”! Dar oare, omul în stare naturală
are mai multe drepturi decât cel social? Ce drepturi are
Robinson în insula lui?
DREPTUL EXISTĂ DOAR ÎN SOCIETATE, ARE CARACTER
SOCIAL ŞI NU NATURAL.
Eugen Duhring
1833-1921
TEORII DESPRE STAT
„TEORIA VIOLENŢEI” susţinută mai ales de

Duhring afirmă că statul este rezultatul violenţei
politice, apărând în lupta dintre diferitele triburi
primitive, prin preluarea puterii de tribul învingător şi
supunerea celor învinşi.
Cu toate că rolul violenţei în dezvoltarea societăţii
este de netăgăduit nu se poate considera că este
singurul factor care a stat la baza apariţiei statului, la
fel cum nu se poate accepta „TEORIA PSIHOLOGICĂ”
care susţine că în societate există două categorii de
oameni: unii care din punct de vedere psihic sunt
predestinaţi să conducă, iar ceilalţi să fie conduşi.
Benito Mussolini Adolf Hitler
1883-1945 1889-1945
TEORII DESPRE STAT
Susţinute de ideologii fascismului aceste teorii

înrudite cu „TEORIILE RASISTE” împart populaţia în
rase superioare şi rase inferioare, supunerea celor din
urmă constituind baza formării statului şi al formării
proprietăţii private prin acapararea bogăţiilor de către
cuceritori.
Aceste teorii ce pornesc de la ideea inegalităţii
raselor, a dominaţiei raselor „superioare” şi a
exploatării şi exterminării raselor „inferioare” a
constituit motivaţia teoreticienilor fascismului pentru
pornirea celui de-al doilea război mondial şi a uciderii în
lagărele de exterminare a peste şase milioane de
oameni consideraţi „inferiori”.
Mihail A. Bakunin
1814-1876
TEORII DESPRE STAT
,,Eu devin liber în adevăratul sens doar în

virtutea libertăţii altora, astfel încât libertatea mea
devine mai mare şi mai profundă cu cât numărul
de oameni liberi din jurul meu este mai mare şi
libertatea lor este mai profunda şi mai extinsă.
Dar nu libertatea pur formală, considerată,
măsurată şi reglementată de Stat, o eternă
minciună care în realitate nu reprezintă nimic mai
mult decat privilegiul unora fondat pe sclavia
celorlalţi. Nu egoism sau ficţiuni ale libertăţii
inventate de şcolile liberalismului burghez, care
consideră voinţa-dreptul tuturor oamenilor,
reprezentat de Stat prin limitarea drepturilor
fiecăruia, o idee care duce inevitabil la reducerea
drepturilor fiecăruia la zero. Nu!” ANARHIE!
Karl Marx
1818 – 1883
TEORII DESPRE STAT
„Statul, adică proletariatul organizat ca si clasă

dominantă“, - această teorie a lui Marx este indisolubil
legată de întreaga lui învăţătură despre rolul
revoluţionar al proletariatului în istorie.
Statul este o organizare specială a forţei, o
organizare a violenţei în vederea reprimării clasei
exploatatoare, adică burghezia și înlocuirea ei cu
dominaţia politică a proletariatului.
Oamenii muncii au nevoie de stat numai pentru
reprimarea împotrivirii exploatatorilor; să conducă
această reprimare, s-o înfăptuiască este în stare numai
proletariatul, singura clasă revoluţionară pînă la capăt,
singura clasă capabilă să unească în lupta împotriva
burgheziei, pentru completa ei înlăturare, pe toţi cei ce
muncesc şi sunt exploataţi - dictatura proletariatului.
Dimitrie Cantemir
1673-1723
TEORII DESPRE STAT
Astăzi aceste teorii nu mai au aplicare fiind

înlocuite cu „TEORIA STATULUI DE DREPT” care
susţine existenţa unui stat bazat pe lege în care
drepturile persoanelor sunt stabilite şi protejate de
către lege şi în care suveranitatea de stat apare ca un
atribut obligatoriu al statului, ca o putere absolută a
statului, indivizibilă, imprescriptibilă şi inalienabilă,
întruchipată de către popor singurul beneficiar al
acesteia.
Asemănător cu ceea ce scria Dimitrie Cantemir în
„Descrierea Moldovei” despre domnii Moldovei: „afară
de Dumnezeu şi de sabia lor nu cunoşteau pe nimei
maimari în ţara lor”.
Nicollo Machiavelli
(1469-1527)
TEORII DESPRE STAT
Nicollo Machiavelli - autorul primului tratat de

modern de politica "Principele", si, totodata cel care
ne arata ca politica – exceptând principiul „pacta
sunt servanda” – nu se poate întemeia pe abordări
dogmatice şi inamovibile, ci trebuie să fie flexibilă,
aderentă la realitate şi să ştie să recurgă, atunci
când este necesar, la mediere, o invitaţie pentru a ne
ancora în realitate abandonând tiparele predefinite
Pamflet!
TEORII DESPRE STAT
,,Este cu siguranta un dosar politic instrumentat, nu impotriva unor infractori de rand, ci

a unora politici.
De fapt toata povestea pleaca de la o neintelegere.
Ceea ce procurorii numesc infractiuni, noi le spunem program de guvernare, ceea ce
procurorii numesc crima organizata, noi le spunem partide politice, in fine, ceea ce procurorii
numesc delapidari si abuz in serviciu, noi numim act de guvernare si exemplele ar putea
continua.
In realitate e vorba de acelasi lucru, dar folosim termeni diferiti, totul depinde din ce
unghi doresti sa privesti lucrurile.
Trebuie sa intelegem ca nu toti gandim la fel, nu toti avem aceleasi valori sau aceleasi
credinte, important e sa ne acceptam si sa ne toleram reciproc, asa cum suntem.
Zilele in care politicienii erau spanzurati, trasi in teapa sau arestati pentru ideile lor, au
trecut”
TEORIA GENERALĂ A
DREPTULUI
STOP!!!
ÎnvĂȚAȚI, învĂȚAȚI,
învĂȚaȚi !!!
a INTREBARI…
a CONCLUZII… MULTUMESC
a DISCUTII LIBERE… PENTRU ATENTIE!

Drept - Statul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept - Statul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEORIA GENERALĂ A

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI AFACERI

10. Apariţia statului. Caracteristicile organizării prestatale a societăţii; premisele statului;

1. Arad cu capitala Arad 12. Oradea cu capitala Oradea.

1. Argeș cu capitala Pitești. 7. Crișana cu capitala Oradea Mare

IMPUNEREA ŞI STRÂNGEREA DE TAXE ŞI IMPOZITE necesare pentru acoperirea cheltuielilor

Guvernul României este autoritatea publică ce exercită puterea executivă şi asigură

Administraţia publică se compune din „Administraţia publică centrală de specialitate”,

FORMA DE STRUCTURĂ A STATELOR

a) Statele simple (unitare) se caracterizează prin existenta unei singure entităţi

b) Statele compuse (complexe) se caracterizează prin existenţa mai multor entităţi

Confederaţia se caracterizează prin existenţa mai multor entităţi (organizaţii) statale,

Ferdinand Viktor Albert Marie Alexandra Victoria din Casa de

Carol Caraiman von Regina (Mamă)

Mihai von Hohenzollern- Ana de Bourbon-

Ordinea la Coroana Casei Regale a României

Alteța Sa Regală Margareta (26.03.1949, Lausanne, Elveţia).

Constantin Ion Parhon Ion Gheorghe Maurer

Petru Groza Gheorghe Gheorghiu-Dej

În R.S.R. forţa politică conducătoare a întregii

Emil Constantinescu Klaus Werner Iohannis

Ion Iliescu Trăian Băsescu

TEORII DESPRE STAT

Statul este cadrul unde se poate realiza idealul

TEORII DESPRE STAT

„TEORIA TEOCRATICĂ” susţinea originea şi esenţa divină a

TEORII DESPRE STAT

Ideile sale liberale au stat la baza revoluţiei

TEORII DESPRE STAT

Oamenii trec de la starea ,,naturală” la cea ,,civilă”

TEORII DESPRE STAT

„TEORIA VIOLENŢEI” susţinută mai ales de

TEORII DESPRE STAT

Susţinute de ideologii fascismului aceste teorii

TEORII DESPRE STAT

,,Eu devin liber în adevăratul sens doar în

TEORII DESPRE STAT

„Statul, adică proletariatul organizat ca si clasă

TEORII DESPRE STAT

Astăzi aceste teorii nu mai au aplicare fiind

TEORII DESPRE STAT

Nicollo Machiavelli - autorul primului tratat de

TEORII DESPRE STAT

,,Este cu siguranta un dosar politic instrumentat, nu impotriva unor infractori de rand, ci

S-ar putea să vă placă și