Șerban Eminovici

Primul născut dintre băieți, Șerban (n.184), studiază medicina la

Viena, se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat
la Berlin la 3 noiembrie 1874. Şerban a deschis seria nereuşitelor
şcolare ale fraţilor Eminovici. Mai mulţi specialişti au arătat că fiii
lui Gheorghe Eminovici - în ciclul primar şi gimnazial - au fost
şcolari slabi, rămânând repetenţi şi sfârşind prin a abandona
studiile. Şerban, cel mai mare frate a lui Mihai Eminescu, a fost un
şcolar cu rezultate jalnice, rămânând repetent. Geniul i se
dezvoltă după 20 de ani, când ajunge student la Viena.
Este dispreţuit de tatăl său, care îl lasă mai mereu fără bani. După
ce şi-a petrecut studenţia într-o mizerie cruntă, Şerban prezintă
semnele unor tulburări psihice, doborât de greutăţi şi
privaţiuni. Lăsat ca de obicei, de către un tată fără suficiente
mijloace băneşti, el a trebuit să ducă, după câţiva ani de
flămânzire pe la gazdele din Cernăuţi.Iar de la sărăcie se
îmbolnăvește de tuberculoză și moare.
Nicolae Eminovici
 Niculae, născut în 1843, s-a sinucis
în Ipotești. Se împuşcă în cap cu
revolver. Biografii spun că Niculae
primise în 1884 lovitura de graţie. Tatăl
său a murit în 1884 fără să-i lase niciun
ban. Sărac şi bolnav, Neculai, nu se mai
putea întreţine şi a încheiat socotelile cu
viaţa în grădina casei.
Iorgu Eminovici
 Biografii spun că semăna cu fratele său mai mic,
Mihai, izbitor. Era un bărbat frumos şi înalt, deosebit de
inteligent, spun contemporanii lui Eminescu. A ales
cariera armelor. „Militarul era frate mai mare; tot aşa de
frumos, de blând şi de ciudat - o izbitoare asemănare în
toate”, scria Ion Luca Caragiale, asemănându-l pe Iorgu
cu Mihai Eminescu. Era considerat genial. A urmat
  Academia Militară din Berlin,
impresionându-şi superiorii şi
profesorii cu capacitatea sa
deosebită.După un succes în
carieră, militarul s-a dus acasă
şi, fără să lase măcar o vorbă,
s-a împuşcat.
Ilie Eminovici
Ilie (n. 1846) a fost tovarășul de joacă al lui
Mihai, descris în mai multe poeme. După primii
trei fraţi, mai mari şi „întunecaţi”, predispuşi
depresiei, pesimişti şi introvertiţi s-a născut Ilie,
după Ruxandra, o fetiţă moartă. Spre deosebire
de ceilalţi fraţi, Ilie era vesel ca şi fratele său
Mihail.A fost un școlar dezastruos și repetent.Își
dovedește inteligența supă 19 ani. iar în 1863
se îmbolnăveşte de tifos la un spital militar.
Moare în acealşi an
Matei Eminovici
Era al 10 lea copil al căminarului Eminovici şi a fost şi cel mai longeviv
dintre aceştia trăind până 1929, adică 73 de ani. A fost, de asemenea,
apropiat al poetului, alături de Ilie. În însemnările lăsate, Matei îşi aduce
aminte de vânătorile de raţe alături de fratele său mai mare, Mihail. A
fost elev la Institutul Politehnic din Praga, şi a ajuns căpitan în armata
românăA interzis tipărirea operei fratelui său. „Apare deodată, în 1889,
ca să ne dea câteva ştiri utile despre familia sa, dar şi multe greşite şi ca
să împiedice, pe nedrept, ediţiile eminesciene, puse la cale de Maiorescu.

Frații morți de copii din familia Eminovici

Câţiva copii ai familiei Eminovici au murit din motive aproape necunoscute din fragedă
pruncie. Este vorba în primul rând de Ruxandra, o soră mai mare a poetului, născută la 5
mai 1845 şi moartă la o vârstă fragedă. 
Apoi, este al şaselea copil, Maria, născută la 1849, moare la doar şapte ani şi jumătate,
fără a fi cunoscute motivele.
Totodată, al 11 lea copil al familiei Eminovici, Vasile, moare la doar un an şi jumătate, fără
să se cunoască cu exactitate data naşterii şi a morţii sau motivul.
Aglae Eminovici
Aglae (n. 1852, d. 1906) a fost căsătorită de două
ori și are doi băieți, pe Ioan și pe George. Biografii
o descriu ca fiind o tânără frumoasă, „bucălată şi
graţioasă“, însă solitară. „Era conştientă de
frumuseţea ei, dar foarte solitară. Fusese
măritată de tânără, la vreo 18 ani, cu Ioan Drogli,
profesor la şcoala normală de învăţători
Despre Aglae, scrie şi Mihai Eminescu, lăudându-i
inteligenţa sclipitoare. „Un geniu în felul ei, cu o
memorie ca a lui Napoleon şi c-o înţelepciune
naturală cum rar se află“.
Harieta Eminovic
Harieta a fost cea care i-a fost alături
poetului în perioada dificilă a bolii.
Harieta se va lupta ea însăşi cu o boală
cumplită. Născută în 1854, mai mică cu
patru ani ca Mihai, s-a îmbolnăvit grav
din copilărie. Practic, abia mai putea
merge, fiind ajutată de două proteze
metalice, extrem de grele. Infirmitatea s-
ar fi datorat faptului că dormise, copil de
cinci ani, în casele ude pe care le zidea
Gheorghe Eminovici la Ipoteşti. Biografii
lui Eminescu ne anunţă că învăţase la
şcoală doar să scrie şi să citească, restul
învăţând singură. Avea concepţii
filosofice şi scria poezii. Era fascinată de
fratele său mai mare, Mihai Eminescu. Îl
diviniza, spun biografii, şi se revolta
împotriva tuturor celor ce nu-i ofereau
respectul cuvenit.
 Despre părinţii lui Eminescu
Gheorghe Eminovici Raluca Eminovici
Era un om de modă veche. Înalt, voinic mai mult decât gras, Umbla tăcută prin casă, cu un aer de
„munte de om”, de-o putere herculeană, trup sănătos, minte resemnare. Ochii negri aveau o
sănătoasă, el ne priveşte din fotografie cu un cap masiv, acoperit orientare îndepărtată, visătoare , iar
cu păr trainic şi învăluit în barba castanie, tunsă cu foarfecele, colţul gurii un zâmbet dureros. Era
spre împăcarea tradiţiei cu civilizaţia, cu nas prădalnic şi ochi plină de bunătate, statornică în iubire
albaştri-verzui care trec, dispreţuitori, dincolo de lucruri, cu falca ca şi în ură, şi ca mai toate fiinţele
de jos, uşor obstinată şi plină de sine. Înfăţişarea trădează pe slabe şi pasive, cu ieşiri, uneori, de
omul de muncă, răsbătător şi cu voinţa de avere, în acel stadiu sarcasm. Existenţa Ralucăi Eminovici s-
de înaltă linişte a omului care şi-a agonisit totul prin sine şi, fără a scurs, fără îndoială, obscură şi
slăbiciuni, e oricând gata s-o ia de la început. trudită, într-o casă plină de copii, în
grija continuă de ei, într-o hărnicie
casnică necesară pentru a menţine o
familie aşa de numeroasă. La desele
supărări ce se vor fi ivit din pricina firii
violente a lui Eminovici şi a pedagogiei
sale sumare, s-a adăugat moartea
unora din copii şi mai ales a doi din cei
mai mari (Şerban şi Iorgul, morţi în
plină vigoare bărbătească, aproape
unul după altul)
 Despre strămoșii lui Eminescu
Vasile Iminovici (tatăl lui Gheorghe Eminovici), în vârstă de 26 ani, atras de condițiile
economice și sociale oferite de Imperiul Austro-Ungar imigranților stabiliți în Bucovina, se
mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde primește post de dascăl de biserică și
lot agricol din rezerva religionară. A avut patru fete și trei feciori. Cel mai mare dintre feciori
fiind Gheorghe.
Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735, iar din căsătoria
acestuia cu Agafia Șerban, născută în 1736, au apărut mai mulți urmași, cunoscută cu
certitudine fiind doar existența mezinului Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut
la 1778, a făcut școala normală din Blaj și se însoară cu Ioana Sărghei. După un timp, soții
Petrea și Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoțind familia fiului
Vasile în Bucovina și stingându-se la Călineștii Cuparencu în anul 1818 la vărsta de 83 de
ani.