ELEMENTE DE

GEOGRAFIE UMANÃ A
EUROPEI ȘI A ROMÂNIE
HARTA POLITICÃ A EUROPEI.
ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI
• Date generale. Situatã în emisfera borealã, Europa se
desfãșoarã între paralela de 36°N (Capul Matapan, Grecia) și
cea de 71°08’N (Capul Nord, Norvegia), iar în longitudine între
meridianul de 9°34’V (Capul Roca, Peninsula Ibericã) și cel de
67°30’E (Munții Ural).
• Între aceste coordonate, Europa acoperã o suprafațã de circa
9,2 milioane kmp, fiind al șaselea continent al lumii dupã Asia,
Africa, America de Nord, America de Sud și Antarctica.
Harta plitică
• Un numãr fluctuant de state.
Pe harta Europei existã în momentul de fațã 46 de state independente
și 6 teritorii dependente.
Teritorii dependente:
o Feroe, arhipelag din Oc. Atlantic – dependent de Danemarca;
o Man, insulă din Marea Irlandei – dependent de Regatul Unit;
o Normande, insule din Marea Mânecii – dependent de Regatul Unit;
o Svalbard, insule din Oc. Arctic – dependent de Norvegia;
o Gibraltar, stâncă din sudul Pen. Iberice – dependent de Regatul Unit;
o Jan Mayen, insulă din Oc. Arctic – dependent de Norvegia;
• Numãrul statelor europene a fluctuat puternic de-a lungul istoriei,
înregistrându-se numeroase contopiri și scindãri. Nu au fãcut excepție nici
anii 1990 când, ca urmare a destrãmãrii sistemului politic comunist, am
putut asista la destrãmarea Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei și a Iugoslaviei
și la reunificarea Germaniei. Prin scindarea U.R.S.S., a Cehoslovaciei și a
Iugoslaviei au apãrut pe harta Europei și în zona imediat învecinatã Rusia,
Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, Belarus, Lituania, Letonia,
Estonia, Cehia, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Slovenia, Croația, Bosnia și
Herțegovina și Macedonia. Dacã disoluția U.R.S.S. (1991) și a Cehoslovaciei
(1993) s-au fãcut într-un mod pașnic, dezmembrarea Iugoslaviei (începutã în
1991 și terminatã abia în 2006) a fost cauza unuia dintre cele mai
sângeroase rãzboaie ale ultimei sute de ani.
Suprafața statelor europene.
Dupã întinderea teritoriului național, țãrile Europei se împart în state
mari, cu o suprafațã de peste 300.000 kmp (Rusia, Ucraina, Franța,
Spania, Suedia, Germania, Polonia), state mijlocii (Austria, Elveția,
Portugalia, Ungaria, România, Bulgaria) și state mici (Muntenegru,
Slovenia, Estonia).
O altã categorie o constituie statele de dimensiuni liliputane,
reprezentate de Vatican, Andorra, San Marino, Malta, Monaco și
Liechtenstein)
• Populație de la 100 de milioane la 1000 de locuitori.
Dupã numãrul de locuitori, cele mai populate state europene sunt
Rusia, Germania, Marea Britanie, Franța și Italia, toate cu peste 50 de
milioane de oameni.
Cel mai puțin populat stat este Vaticanul, cu 900 de locuitori.
Forma de guvernãmânt.
• Alte elemente fundamentale care diferenþiazã statele europene sunt
forma de guvernãmânt și alcãtuirea administrativ-teritorialã. Statele
europene, dupã forma de guvernãmânt, sunt republici parlamentare
(Austria, Bulgaria, Italia, Polonia, România, Slovacia, Ungaria etc.),
republici prezidenþiale (Albania, Finlanda, Franța, Moldova, Portugalia,
Ucraina etc.) sau monarhii (Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Olanda,
Spania, Danemarca, Suedia, Luxemburg, Monaco, Liechtenstein)
Totodatã, statele europene sunt, fie state unitare (Franța, România), fie
structuri federale ( Elvetia, Germania, Austria, Rusia).
Europa - monarhii
• Capitalele statelor europene sunt, de regulã, cele mai importante
orașe ale țãrilor respective, din punct de vedere demografic,
economic și cultural. Existã și excepții, ca în cazul Elveției, unde Berna
nu este cel mai mare oraș al acestei confederații alpine,ci al patrulea,
după Zurich, Geneva și Basel, sau cazuri mai complicate, precum
Olanda, unde Amsterdam și Haga își împart funcția de capitalã.

• Amsterdam a devenit capitala oficială a Olandei independente în 1814

după înfrângerea francezilor. Haga este centrul administrativ al Olandei,
care găzduiește atât guvernul, cât și curtea de justiție .
 România – stat al Europei
➢ teritoriul ţării noastre a ajuns în forma actuală după anumite evoluţii; graniţele
actuale au fost fixate după al Doilea Război Mondial;
➢ România are ca nucleu iniţial de formare a statului modern regiunea istorico-
• geografică numită Muntenia;
➢ este locuită de o populaţie care formează romanitatea orientală;
➢ prin situarea sa într-un spaţiu care reprezintă (prin Carpaţi şi Dunăre) o prelungire a
Europei Centrale, România poate fi considerată un stat central-european;
➢ în prezent, România este organizată în 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti (cu rang
• de judeţ);
➢ ca formă de stat, România este o republică, având ca şef de stat un preşedinte;
➢ este un stat de mărime mijlocie, atât ca suprafaţă (238.391 km2, locul XII în Europa),
cât şi ca număr de locuitori ( 19 186 000, la 1 ianuarie 2021)
➢ face parte din NATO începând cu anul 2004, iar din 2007 face parte şi din U.E.
 POPULAȚIA ȘI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
 
EUROPA
a. Evoluția numerică a populației
- până în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea s-a înregistrat o creștere numerică a populației
într-un ritm lent datorită factorilor sociali, istorici, economici (epidemii, războaie, lipsa de
hrană datorită recoltelor scăzute etc.);
- începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-a înregistrat o creștere puternică a
populației (explozie demografică) declanșată de revoluția industrială din Anglia,
Germania, Franța, Țările de Jos, de progresele din domeniul medical, de creșterea
nivelului de trai;
- după 1950 ritmul de creștere al populației este redus, apropiindu-se de valoarea
• zero în ultimii ani;
- în prezent, populația Europei este aproximată la 700 milioane locuitori; în statistici populația
Europei este de 726 milioane locuitori (prin includerea populației Federației Ruse, dar
fără populația părții europene a Turciei);
b. Mișcarea naturală a populației
- Europa se confruntă cu o situație demografică deosebită (“dramatism
demografic”), deoarece după anul 2000 s-au înregistrat valori reduse ale
natalității, valori moderate ale mortalității:
- natalitatea = 11-12‰, mortalitatea= 11‰;

- bilanțul natural (sporul natural) este, în general, negativ în țările Europei de

Est, Europei Centrale,
- apropiat de zero în Europa de Vest;
- valori pozitive se înregistrează doar în unele țări precum Islanda, Albania,
Andorra, Liechtenstein;

- ca tip demografic, Europa se încadrează în tipul demografic modern, cu

deficit natural de populație;
c. Mobilitatea teritorială a populației
- deplasările temporare sau definitive au la bază cauze de ordin economic
(după 1989-1990 s-a produs un flux puternic din fostele ţări comuniste
spre ţările Europei Occidentale), educaţional, sanitar etc.;

- pe ansamblu, sporul migratoriu este predominant negativ, cu excepţia

unor state ca Regatul Unit, Germania, Franţa, Suedia etc.;

- principalele ţări emiţătoare de emigranţi sunt cele foste comuniste;

principalele ţări receptoare de imigranţi sunt, mai ales, Franţa, Germania,
Regatul Unit, Spania, Italia, Grecia, Belgia, Olanda etc.
 
Fluxuri de migrație spre Europa
d. Repartiția geografică și densitatea populației

Repartiția populației este neuniformă, fiind influențată de factorii naturali,

tehnologici, economici, demografici, sociali;
- densitatea medie a populației Europei este de 65 loc./km2 (locul 2 după Asia);
- cele mai ridicate valori se înregistrează în:
o statele mici: Monaco (peste 16.000 loc./km2, locul I pe glob), Vatican, Malta
(peste 1.000 loc./km2);

o statele bine populate din Europa Centrală și de Vest: peste 300 loc./km2 în
Olanda și Belgia; între 200 și 300 loc./km2: Regatul Unit și Germania; între
100 și 200 loc./km2: Italia, Luxemburg, Elveția, Cehia, Danemarca, Albania etc.;
- cele mai reduse valori, sub 50 loc./km2, se înregistrează în Rusia (8 loc./km2), țările
scandinave, țările baltice, Islanda (3 loc./km2, cea mai scăzută valoare).
• Densitatea populatiei
e. Structuri demografice
- structura pe grupe de vârstă indică, pentru Europa, areale cu populație relativ îmbătrânită
și areale cu populație proporțional mai tânără; pe ansamblu însă, continentul european se
caracterizează printr-o pondere mare a populației în vârstă de peste 60 de ani;
- structura profesională / ocupațională este diferită:
o în Europa Centrală și de Vest predomină populația din domeniul serviciilor;
o în Europa de Est, inclusiv fostele țări comuniste aflate în tranziție, cele trei domenii –
agricultură, industrie, servicii – au proporții apropiate între ele;
- structura confesională – predomină creștinismul, principalele culte practicate fiind
catolicismul, ortodoxismul (predominant în Europa de Est și de S-E, inclusiv România),
protestantismul ș.a.

- Imbătrânirea demografica:
https://www.populationpyramid.net/hnp/population-ages-65-and-above-of-total/2015/

https://www.populationpyramid.net/europe/2019/
Piramida vârstelor
Valorile PIB / cap de locuitor
Pragul sărăciei în Europa
 ROMÂNIA
- de-a lungul secolului al XX-lea, populația României s-a dublat numeric;
- populația actuală a României este de 19.038.818 loc. (
https://www.worldometers.info/world-population/romania-population/ )
- Statisticile raporteză 21,7 milioane locuitori (la recensământul din 2002), mai mică cu 1,4
milioane decât în anul 1989, când a avut valoarea maximă de 23,1 milioane locuitori;
- cauzele diminuării numerice a populației în ultimul deceniu sunt:
o scăderea accentuată a sporului natural (care a avut valori negative);
o bilanțul migratoriu negativ (numărul persoanelor care pleacă din țară îl depășește pe cel
al celor ce intră în țară); https://www.youtube.com/watch?v=937faqd9xyw
http://www.cdut.ro/evolutia-populatiei-in-raport-cu-bilantul-migratoriu-si-bilantul-natural-2008
-2014-pe-judete/
https://www.economica.net/romania-a-continuat-sa-inregistreze-un-spor-natural-negativ-al-
populatiei-in-iulie_530968.html

- valorile sporului natural sunt repartizate diferențiat pe teritoriul țării:

o cele mai mici valori (care ajung la -6 ... -8‰) se înregistrează în sudul și sud- vestul țării;
o cele mai mari valori (1-2‰) se înregistrează în partea de N-E și N a țării;
o
- densitatea populației arată o repartiție inegală a acesteia pe teritoriul
României, cu valori ridicate în jurul orașelor foarte mari (peste 1.000
loc./km2);
o densitatea medie a populației este de circa 84 loc./km2;
o cele mai mari valori (peste 100 loc./km2) se înregistrează în partea
centrală a Câmpiei Române, Podișul Sucevei, Culoarul Siretului,
Câmpia de Vest, valea Mureșului mijlociu;
o cele mai mici valori se înregistrează în munți și Delta Dunării: în munți
25-50 loc./km2 și chiar sub 25 loc./km2 în munții înalți iar în Delta
Dunării sub 25 loc./km2;
o pe cea mai mare parte a teritoriului țării noastre densitatea variază
între 50 – 100 loc./km2;
o la nivel de județe cele mai mari densități sunt în Prahova, Iași și
Galați, iar cele mai mici în Tulcea, Caraș-Severin și Harghita;
DENSITATEA POPULAȚIEI
• structura populației pe naționalități indică o predominare a
celei de naționalitate română (aproape 90%), urmată de cea
maghiară (6,6%, formată din unguri și secui, majoritari în
județele Harghita și Covasna) și alte grupuri naționale sau
etnice (rromi – 2,5%, germani – sași și șvabi, turci și tătari – în
Dobrogea, ruși lipoveni, ucraineni etc.);
• https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4c/Romania_ha
rta_etnica_2011.PNG
Limba maghiară în Transilvania
- structura confesională – majoritatea populației este de
religie ortodoxă (86,8%), la care se adaugă alte culte:
romano-catolici (4,7%), reformați, penticostali, baptiști etc.;
- în prezent populația urbană a depășit 55% din populația țării;
- asemănător altor state europene, România se află în faza
finală a tranziției demografice;
- pentru țara noastră, cea mai numeroasă generație este cea
născută în perioada 1967-1968; contingentul (=numărul de
persoane născute în același an) anului 1967 a avut peste
0,5 milioane persoane (550.000 persoane); numeric este cel
mai mare contingent din istoria României.
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cc/Religiile_din_Romania_2011.png
Forța de muncă
• Caracteristicile pieţei muncii din România derivă, în principal, din influenţele spaţiului
geo-politic în care a fost plasată ţara noastră de-a lungul timpului, dar şi de dimensiunile
şi valorile culturale referitoare la relaţia populaţiei cu munca. O trăsătură esenţială a
modelului de ocupare din România este că cea mai mare parte a ocupării este asigurată
de salariaţi (74,8%, în anul 2018), iar tendinţa este ca această pondere să crească (în
anul 2010, a fost de 64,8%).
• Spiritul antreprenorial nu este încă unul foarte dezvoltat în ţara noastră, ponderea
patronilor fiind de numai 1,1% în totalul persoanelor ocupate, însă fenomenul este
corelat şi cu politicile fiscale şi reglementările legislative în domeniul muncii. O altă
caracteristică a ocupării din ţara noastră este aceea că 83,0% din populaţia ocupată
lucrează în sectorul privat. De asemenea, ponderea majoritară a persoanelor ocupate
este cea a populaţiei masculine (56,9%), deşi în România populaţia2 feminină este
superioară, ca dimensiune numerică, celei masculine (51,1%, în anul 2018)
• Distribuţia populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale, în
anul 2018, arată că 22,3% din totalul persoanelor ocupate erau
concentrate în sectorul agricol, 30,0% în industrie şi construcţii, iar
47,7% în servicii. În utimii zece ani, ponderea populaţiei ocupate în
agricultură a scăzut uşor, în principal în favoarea serviciilor