EVOLUȚIA INSTRUMENTELOR

DE MĂSURĂ

După 5 clasificări a instrumentelor de măsură

 INSTRUMENTELE DE MĂSURĂ

Un instrument de măsură este un sistem de corpuri, cel puțin în parte solide, cu

mobilitate mutuală, folosit la măsurarea sau controlul mărimilor de stare fizico-chimică
sau a mărimilor de stare globale ale unui sistem fizic, deduse din cele de stare, sau corpuri
fără mobilitate mutuală, dar gradate, care servesc pentru măsurători geometrice.
Instrumentele de măsură se împart în 5 clasificări: Pentru destinație se
1.  mecanice, care măsoară dimensiuni liniare folosesc instrumentele
2. termice, care măsoară mărimi termice de cartografie.
3.  electrice, care măsoară mărimi electrice
4.  magnetice, care măsoară mărimi magnetice
5.  optice, care măsoară mărimi optice
 1. INSTRUMENTELE MECANICE
(EXEMPLU: INSTRUMENTELE DE CÂNTĂRIRE)

 Primele cântare datează circa 7000 de ani în urmă, când egiptenii au început să balanseze două
greutăți puse la capetele unei bări orizontale? Balanța avea o construcție simplificată, însă avea
capacitatea de a determina masa obiectelor cu o precizie de 99%. Așadar, primul cântar era construit
dintr-o bară centrală orizontală, fixată la mijloc de un pivot. Pe părțile laterale ale barei, la distanțe
egale, se plasau două talere suspendate cu sfoară. Design-ul balanței cu brațele egale a fost
modificat de-a lungul timpului, însă principiul de funcționare al acesteia a rămas același. Acest
model ar putea fi întâlnit și în zilele noastre, însă pentru asigurarea obiectivității măsurărilor,
cântarele electronice prezintă avantaje considerabile.  Prototipul egiptenilor a fost dezvoltat de
romani și, concomitent de chinezi. Aceștia au descoperit balanța cu brațe inegale și o singură
contragreutate. 
CÂNTAR DIN ANTICHITATE
 EVOLUȚIA CÂNTARULUI

Circa 200 de ani mai târziu, metodele mecanice de cântărire cedează locul celor electronice.
Capsula dinamometrică, conținând numeroase folii de metal, stă la baza principiului de
funcționare a cântarului digital. Atunci când se plasează o greutate pe taler, foliile metalice se
compresează, astfel încât între ele apare rezistența electrică. Anume ea se transformă ulterior în
valoarea masei corpului pe ecranul cântarului digital. Capsulă
dinamometrică
Odată cu scurgerea timpului, metodele de cântărire
încât au atins hotarele imposibilului. Va imaginați cum
ar fi posibil de cântărit o moleculă, celulă sau bacterie?
Îți pare incredibil să cântărești ceva ce nu vezi cu
ochiul liber.
 cântar pentru măsurarea cântar pentru oameni cântar pentru greutăți mari
greutății și calcularea costului

- cântar de mână
 2. INSTRUMENTELE TERMICE
Termometria este o ramură a fizicii experimentale care are ca obiect de studiu metodele și
instrumentele de măsurare a temperaturii corpurilor. Temperatura este una din cele șapte mărimi fizice
fundamentale ale SI având unitatea de măsură kelvin, ea este o mărime intensivă legată de energia
internă a corpurilor. Din cauza unor constrângeri date de legile termodinamicii, definirea unităților de
măsură pentru temperatură este posibilă numai prin alegerea a două stări termice perfect reproductibile
ale unei substanțe, numite puncte de reper termometric sau puncte fixe, și atribuind arbitrar valori ale
temperaturii pentru cele două stări. 
Temperatura și măsurarea ei fiind concepte fundamentale ale termodinamicii, istoria termometriei este
strâns legată de cea a termodinamicii.
Philon din Bizanț și Heron din Alexandria știau că unele substanțe, ca aerul, se dilată sau se contractă,
ridicând apa în tuburi închise la un capăt și scufundate cu celălalt în apă.
În 1592–1593 Galileo Galilei construiește un termoscop, care indica variațiile de temperatură prin
variația volumului unei mase de aer închise într-un balon. Prin contracție aerul trăgea apa într-un tub
subțire. Tot el a construit aparate în care mici baloane de sticlă se ridicau sau coborau în alcool la
variația temperaturii.
 ISTORICUL TERMOMETRIEI

După multe încercari și descoperiri ale: Philon din Bizanț,  Heron din Alexandria,
Galileo Galilei, Jan Baptista van Helmont,  Santorio Santorio,  Cornelis Drebbel,
 Robert Fludd, Giovanni Francesco Sagredo,  Ferdinando II de' Medici, Robert Boyle,
 Christiaan Huygens, Carlo Renaldini,  Guillaume Amontons, Isaac Newton, Ole Rømer,  Daniel
Gabriel Fahrenheit,  Edmond Halley, René-Antoine Ferchault de Réaumur construiește un
termometru veritabil cu alcool și propune o scară mai simplă (0 º – 80 º), iar Celsiusº pentru
punctul de topire al gheții și 0 º pentru punctul de fierbere al apei. Punctele vor fi inversate
în 1744 de către Carl Linné (1707–1778), rezultând scara Celsius (0 º – 100 º) folosită astăzi.
Diferite instrumente de măsurare a temperaturii au fost inventate astfel: în 1821 Thomas
Johann Seebeck (1770–1831) descoperă efectul Seebeck, respectiv termocuplul, în 1864 Antoine
Henri Becquerel (1852–1908) propune pirometrul optic, construit efectiv în 1892 de Henry Louis
Le Chatelier (1850–1936), în 1871 Carl Wilhelm Siemens (1823–1883) descrie termometrul cu
rezistență, iar în 1930 Samuel Ruben(1900–1988) inventează termistorul.
3. INSTRUMENTELE ELECTRICE
( EXEMPLU: INSTRUMENTELE
MUZICALE)
 Observații generale
Instrument

Teremin Inventat în anii 1920. Înălțimea sunetului este derminată de poziția mâinilor relativ la o
antenă.
Ondes Martenot Un instrument electronic cu claviatură inventat în 1926.

Hellertion Un instrument electronic cu claviatură inventat de Peter Lertes și Bruno Hellberger în

1928.
Trautonium Inventat de Friedrich Trautwein in 1928-1930.
Orga- radio Inventată de Coupleaux și Givelet în 1932.
Orgă electronică Versiunea electronică a instrumentului. Un exemplu cu 3 octave este modelul Solovox
fabricat de firma Hammond.
Chitară electrică Are succes din anii 1930.
Sintetizator Un model cu 6 octave fabricat de firma Hammond în perioada 1939-1942, numit
Novachord, a avut un succes limitat. Din anii 1970 poate produce efecte sonore care
aproximează bine sunetele provenite de la oricare din instrumentele de mai sus sau poate
genera o varietate practic infinită de sunete complet noi.

Sintetizator de ritm O tobă electronică.

Sampler Un instrument care produce sunete după un model („sample”) pre-determinat de utilizator.

Pian digital Versiunea electronică a instrumentului.

 4. INSTRUMENTELE MAGNETICE
(EXEMPLU: MAGNETUL)

Magnetismul este unul dintre fenomenele care se manifestă prin forțe de atracție sau respingere

între corpuri; forțele magnetice își au originea în mișcarea electronilor sau a altor particule
cu sarcină electrică. Atunci când magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu
în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se
numește electromagnetism. 
MAGNETISM

Feromagnetism Paramagnetism Diamagnetism

 5. INSTRUMENTE OPTICE
(EXEMPLU: OCHELARII; LENTILELE)

Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație de oglinzi, lentile, prisme, formând un ansamblu

unitar, destinat observării și măsurării unor mărimi optice.
Ochelarii sunt instrumente optice alcătuite dintr-o ramă și două lentile sau prisme purtate în fața ochilor
pentru corectarea unor defecte ale vederii, protecție sau cu rol estetic.
Cele mai vechi lentile au fost descoperite în ruinele orașului asirian Ninive, acestea fiind confecționate din
cristal șlefuit. În secolul I, împăratul roman Nero urmărea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald șlefuit,
pe post de lentilă. În secolul IX, învățatul arab Abbas Ibn Firnas a realizat lentile corective, pe care le-a numit
„pietre pentru citit”. În secolul XIII, la Florența, fizicianul Salvino degli Armati a pus la punct o pereche de
ochelari a căror grosime și curbură putea mări obiecte și text. În secolul XV au apărut lentilele concave, pentru
miopie, iar în secolul XVIII brațele ramelor de ochelari.
Lentile de contact
În anul 2007 existau peste 77 de milioane de purtători de lentile de contact în întreaga lume. În
România importurile de lentile de contact au urcat de la 29 de mii de bucăți în anul 2000, la
aproximativ 370 de mii, în 2006.