Nitrofurantoină (Furadonină)

Structura chimică
Nitrofurantoină (Furadonină)

Denumirea chimică : N-(5-nitro-2-furfuraliden)-1-aminohidantoină

 Grupele funcționale

Gruparea Furan Gruparea

nitro azometinica

Gruparea
imidica
Descrierea
Reacțiile de identificare
Identitatea preparatelor, derivaţi ai 5-nitrofuranului se determină prin reacţia de culoare cu soluţia apoasă de
hidroxid de sodiu. La interacţiunea cu soluţiile diluate de alcali fără încălzire se formează săruri fără
distrugerea ciclului furanic.
Nitrofurantoina (furadonina) în soluţii diluate de baze la temperatura camerei formează în rezultatul
transformărilor tautomerice a restului de hidantoină sare, colorată în roşu-închis:

Cu soluţia alcoolică de hidroxid de potasiu în prezenţa acetonei : coloraţie galben-verzuie →ce trece în brun cu
precipitat de culoare brună
Dozare
Nitrofurantoina , ce posedă proprietăţil slab bazice, se dozează prin titrarea anhidră .

• Metoda de neutralizare în mediu anhidru.

Titrantul –soluţia de metoxid de sodiu 0,1 mol/l
Mediu- dimetilformamidă
Indicator - albastru de timol
Virajul culorii- păna la culoarea albastră
Fech – 1
C= V*T*K *100 / a
T= C*Mr/ 1000

Dozarea nitrofurantoinei poate fi efectuată prin metoda fotocolorimetrică pe baza reacţiilor de culoare cu
soluţie de alcali în prezenţa a diferiţilor solvenţi.

Determinarea spectrofotometrică.
 Dozare
• Dozarea nitrofurantoinei poate fi efectuată prin metoda fotocolorimetrică pe
baza reacţiilor de culoare cu soluţie de alcali în prezenţa a diferiţilor solvenţi.
Conţinutul procentual de nitrofurantoina (Х) se determină după formula:

unde А – absorbanţa a soluţiei cercetate;

1%
A1cm - absorbanţa specifică a probei standard, determinat în
aceleaşi condiţii; а – masa preparatului în grame

• Determinarea spectrofotometrică.

unde А – absorbanţa a soluţiei cercetate;

765 – absorbanţa specifică (А1cm 1%)probei standard de nitrofurantoină;
а – masa preparatului în grame
 Acțiunea farmacologică
Nitrofurantoină (furadonină) – tratamentul sau profilaxia infecţiilor tractului urinar
(pielite, pielonefrite, cistite, uretrite). Are absorbţie crescută din tubul digestiv, legare
în procent mare de proteinele plasmatice. Se metabolizează aproximativ 60-70%, iar
restul se elimină renal. Cantitatea de substanţă eliminată renal neschimbată este
suficientă pentru inhibarea germanilor obişnuiţi ai infecţiilor urinare
Formele farmaceutice
Comprimate