MEDICINA DENTARĂ ÎN SECOLUL XX

În sec. XX, apare unitul dentar mecanic, care reprezintă aparatura

de bază a oricărui medic dentist.
De la bormaşina lui Fauchard din 1728, activată cu mâna (tur de
mână) s-a trecut la bormaşina cu pedală (tur de picior), inventat de
Greenwood în 1790.
Era vorba de un suport de fier cu o
freză ale cărei rotiri se făceau pe un rulou.
Freza, un simplu vârf ascuțit grosolan,
se putea roti în două sensuri prin intermediul
unei corzi din intestin întinsă ca un arc.
 Instrumentul lui FAUCHARD avusese un strămoș, bormașina
pentru perforat oase inventată de venețianul GIOVANNI DELLA CROCE
în 1573.
Prima bormașină cu pedală a fost realizată în 1790 de JOHN
GREENWOOD (1760-1819) din New York. Autorul a realizat-o dintr-o
roată de tors.
 Cel care a realizat însă primul tur acționat cu piciorul, care
dezvolta o viteză de rotație de 2000 de rotații pe minut, a fost americanul
MORRISON.
James Beall Morrison
MORRISON s-a născut în 1829, fiind nepotul unui ceasornicar
din Ohio. De mic copil a fost pasionat de mecanică. În timpul studiilor
dentare a primit premiu la o expoziție pentru confecționarea unei proteze
din aur.
În 1869 MORRISON a construit scaunul dentar, strămoșul celui
din zilele noastre, iar în 1871 a patentat bormașina cu pedală.
 După apariția curentului electric, în vederea perfecționării turului
cu pedală a lui MORRISON, GEORGE F. GREEN a construit în 1872 un
tur electric pe care l-a prezentat la întâlnirea Asociației Dentare Americane.
 În Europa primul tur electric a fost construit în Germania, de firma
Reiniger în 1887, iar din 1891 aparatul a fost produs în serie.
Dacă înainte de 1940 viteza de rotație a unui tur electric era de 4000 de
turații pe minut, între 1950 și 1955 s-au realizat motoare care dezvoltau o viteză
de peste 45.000 ture/minut.
Primele încercări pentru crearea motorului cu turbină datează din 1948,
dar rezultatele practice erau negative. În 1956 NORLEN din Stockholm prezintă
o piesă de mână acționată de o turbină cu aer comprimat care atingea viteza de
150.000 ture/minut.
Ulterior turbina a fost încorporată în unit, fiind capabilă să dezvolte o
viteză de 250-350.000 rotații/minut, trepidațiile frezei fiind reduse aproape de
zero.
Charles Godon, (1854-1923)
A deschis prima facultate liberă de chirurgie şi protetică dentară în
SUA, iar în 1900 a înfiinţat Societatea Federală Dentară Internaţională
(FDI) care a ajuns astăzi la 200000 membrii din toate ţările lumii,
organizând anual congrese internaţionale cu participarea tuturor
specialităţilor dentare şi cu expoziţii extraordinare de aparate, instrumente
sau materiale de uz stomatologic; el a elaborat pentru prima dată teoria
echilibrului articular, care a stimulat sute de cercetători să studieze această
temă.
Claude Martin, (1843-1911)
Urmează Facultatea de Medicină din Paris în 1871; a luat
doctoratul cu o temă în medicina dentară; în 1873 se întoarce la Lyon unde
va lucra într-un cabinet dentar, predând medicina dentară la o şcoală de
sănătate militară; în 1908 este angajat profesor la Facultatea de Medicină
din Paris, unde se preocupă de fracturile de maxilar, de protezarea imediată
după extracţiile dentare şi mai ales, efectuează cu succes, primele rezecţii
apicale. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru titular al
Academiei Naţionale de Medicină din Franţa.
Norman William Kingsley. (1829-1913)
Cunoscut drept „tatăl ortodonţiei", a învăţat dentistica cu un unchi
al lui. A lucrat ca asistent, apoi a avut propriul cabinet; a îmbunătăţit forma
dinţilor de porţelan. În 1859 a confecţionat un „văl palatin" artificial din
cauciuc elastic şi s-a orientat spre ortodonţie pe care a dezvoltat-o în mod
creator.
 În sec. XX industria ia o mare dezvoltare în centrele orăşeneşti din nordul
Europei şi în SUA, unde apar emigranţii de la sate care se instalează în cartiere
sărace, unde apar boli metabolice şi nutritive (scorbut, diabet), există şi boli
venerice cu manifestări buco-dentare, urmate de edentaţii.
Medicina dentară se îndreaptă acum spre tratamentele preventive
în şcoli, în unităţi militare, spre chirurgia traumatologică (fracturi dento-
maxilare) şi spre tehnologizarea stomatologiei, cu apariţia primului unit
dentar electric în SUA, care va schimba definitiv faţa cabinetului dentar.
 În această perioadă apar specialităţile dentare: terapia, protetica şi
chirurgia dento-maxilară. Toate acestea se dezvoltă în cadrul asistenţei şi
învăţământului medical sau chirurgical general.
Apar societăţile de medicină dentară cu specialităţile lor, revistele
de specialitate şi întâlnirile periodice ale medicilor dentişti, pentru a
cunoaşte în final progresele medicale dentare din Europa şi din lume;
Statele Unite ale Americii iau un avânt extraordinar, dezvoltând
tehnologiile în investigaţia şi tratamentele dentare, inclusiv în ortodonţie,
unde Angle pune bazele ortodonţiei fixe.