PATOLOGIA CORDULUI

- radiografia
- teleradioscopia – teleradiografia
- ultrasonografia
- metoda Doppler, teste de stres miocardic
- radiofotografia medicală
- roentgencinematografia
- angiocardiografia
- computer tomografia
- imagistica prin rezonanta magnetica
- angiocoronarografia clasica
- SPECT
Radioscopia
• cea mai simplă metodă radiologică de explorare a aparatului cardiovascular
• furnizează date atât asupra aspectului morfologic (formă, volum, situaţia în torace,
mobilitate în diferite poziţii sau cu mişcările respiratorii), cât şi asupra aspectelor
funcţionale (bătăile cordului şi vaselor mari, viteza de circulaţie)
permite efectuarea examinării în diferite poziţii

Teleradioscopia-Teleradiografia
• este o metodă de examinare a cordului în care distanţa focus-ecran, film radiologic
este de 1,8-2 m, cu fascicolul centrat în mijlocul masei cardiace
• este recomandabil ca radiografia să se execute în apnee, care urmează unei
respiraţii obişnuite (nu unui inspir profund care modifică forma şi dimensiunile
inimii)

Ultrasonografia
• metodă neinvazivă, ieftină, la îndemâna specialistului cardioechografist
• a îmbunătăţit substanţial diagnosticul afecţiunilor cardiovasculare prin
posibilitatea evaluării unor serii de elemente ca: grosimea pereţilor cavităţilor
cardiace şi a mărimii lor, a septului ventricular, suprafaţa orificiilor atrio-
ventriculare, aortic, pulmonar, prezenţa lichidului în sacul pericardic şi evaluarea
lui cantitativă
Metoda Doppler
• având la bază măsurarea vitezei de circulaţia a sângelui, utilizând
ultrasunetele, permite precizarea existenţei şi evaluarea magnitudinii
refluxurilor ventriculo-atriale, atrio-atriale, ventriculo-ventriculare
• diagnostichează neinvaziv obstrucţiile arteriale, venoase, pune în evidenţă şi
localizează venele perforate

Radiofotografia medicala: constă în fotografierea imaginii radioscopice

şi cu posibilitatea depistării în masă a bolilor cardiace

Roentgencinematografia: permite explorarea cordului şi vaselor în

activitate - conferindu-se o reprezentare dinamică şi continua

Angiocardiografia:
• este o metodă de vizualizare a cavităţilor cardiace prin injectarea substanţelor
de contrast iodate 70% pe calea unei vene periferice sau prin cateterism şi
efectuarea de radiografii la intervale scurte de timp (6 pe secundă)
• indicaţiile angiografiei:- cardiopatii congenitale şi câştigate: cardiopatii
cianogene, anomalii tricuspidiene, ale aparatului valvular, aortic şi mitral, ale
venelor pulmonare,
-studiul circulaţiei funcţionale pulmonare
(angiopneumografia) pentru diagnosticul trombozelor şi emboliilor pulmonare, a
malformaţiilor arterio-venoase pulmonare
Principiul tomografiei computerizate –
angiocoronarografia CT
■ Echipament format din gantry-masă-generator-consolă
■ În gantry se găsește tubul care generează radiația X și care
străbate diversele țesuturi din organism
■ De partea cealaltă a tubului se găsește ansamblul de
detectori care măsoară gradul de atenuare a radiației n
i
diversele țesuturi
■ Atenuarea radiației X este convertita de programele de
prelucare in imaginile radiologice care sunt formate din pixel
și voxel
Marginea dreaptă este formată din două arcuri, aproximativ egale ca lungime,dar
inegal situate faţă de linia mediană:
-arcul superior drept (care limitează vena cavă superioară)
-arcul inferior drept (care limitează atriul drept, şi care este situat la dublul distanţei
faţă de linia mediană in raport cu arcul superior drept).
Arcul superior drept este aproximativ linear, dar după vîrsta de 40 de ani devine uşor
convex, reprezentand in acest caz limita dreaptă a aortei ascendente, vena cavă superioară
fiind depăşită şi situată pe un plan mai posterior fata de aortă. Acest arc superior
formează cu cel inferior un unghi obtuz, numit unghi cardiovascular drept, iar arcul
inferior formează cu diafragmul un unghi ascuţit, numit unghi cardiofrenic drept; uneori
acest unghi este ocupat de o opacitate dată de vena cavăinferioară.
Marginea stangă a opacităţii mediane este formată de un arc superior stang si un arc
inferior stang, ambele arcuri fiind convexe, dar de lungime inegală; între aceste două
arcuri se află un intrand concav, care reprezintă arcul mijlociu, numit şi golf cardiac
sau talie cardiacă.
-arcul superior stang, numit şi buton aortic, are o formă relativ semicirculară, cu
raza de circa 10 -15 mm şi reprezintă porţiunea dista!ă a crosei aortice. Aceasta
porţiune se continuă posterior cu aorta toracică descendentă, care poate fi văzută
sub forma unei benzi verticale de opacitate inferioară celei aortice şi care umple
concavitatea arcului mijlociu pierzîndu-se apoi în masa cardiacă.
-arcul mijlociu corespunde în cele 2/3 craniale arterei pulmonare, iar în treimea
caudală corespunde urechiuşei stangi, care reprezintă un apendice diverticular al
atriului stang.
-arcul inferior stang sau arcul ventricular corespunde ventriculului stang şi are o
lungime de 6 -7 cm şi o formă elipsoidală, limitand spre stanga cavitatea ventriculară,
cea mai mare parte a ventriculului stang avand o direcţie şi o pozitie posterioara.
POZIŢIILE DE EXAMINARE ALE CORDULUI
Examenul radiologic trebuie efectuat în plan frontal, sagital şi planuri oblice.
Poziţiile de examinare în planul frontal sunt:
- poziţii posteroanterioare
-poziţii anteroposterioare
Poziţiile oblice sunt:
- oblică anterioară dreaptă (OAD),
- oblică anterioară stângă (OAS),
- oblică posterioară dreaptă (OPD),
- oblică posterioară stângă (OPS).
Diametrele şi dimensiunile cordului:

Diametre globale:
- diametrul longitudinal DSi - reprezintă axul cordului si
măsoară aproximativ 13 cm
- diametrul transversal - este suma a două linii orizontale h,h1
care unesc punctul cel mai proeminent al arcurilor inferioare cu
verticala mediană - măsoară 12 cm
- diametrul bazal - corespunde şanţului atrio-ventricular Di-S -
măsoară 10 cm.

Diametre parţiale:
- coarda ventricolului drept DD'
- coarda ventricolului stâng SS'
- săgeata ventricolului stâng
- coarda ventricolului drept DS'
Cordul verticalizat
– se întâlneşte la persoane longiline, astenice
– arcurile conturului stâng nu sunt aşa bine evidenţiate
– arcul mijlociu (golful cardiac) pare aplatizat
– marginea stângă a cordului seamănă cu marginea dreaptă
– uneori între opacitatea cardiacă şi cupola diafragmatică se poate
vizualiza un spaţiu transparent, cordul atârnă de vasele mari si se
numeşte “cord în picătură”
Cordul orizontalizat
– se întâlneşte la persoanele picnice, obezi
– axul longitudinal al cordului este orizontalizat, cordul apare culcat pe
diafragm, el desfăşurându-se în sens transversal de la stânga la dreapta
Cordul sugarului
– pare mai mare raportat la cutia toracică
– arcurile cardiace sunt şterse
– configuraţia cordului seamănă cu configuraţia mitrală
SEMIOLOGIA RADIOIMAGISTICĂ A BOLILOR CARDIOVASCULARE
Modificările radiologice elementare constau în:
■ modificări de sediu şi poziţie
■ modificări de dimensiuni şi formă
■ modificări ale pulsaţiilor
■ calcificări
MODIFICĂRI DE SEDIU ŞI POZITIE
Sunt generate de raporturile cordului cu restul organelor: afecţiuni intratoracice (cardiace,
extracardiace) şi extratoracice.
CAUZE:
Afectiuni congenitale
-situs inversus- organele interne sunt asezate in partea corpului opusa pozitiei
normale, in oglinda
- dextrocardia
Pozitia anormala a diafragmului este cauza cea mai frecventa a modificarilor siluetei
cardio-vasculare
a) pozitia inalta a diafragmului, cind e situat la nivelul arcului costal posterior 6 sau 7, se
observa in caz de: obezitate, ascita, tumori abdominale, sarcina avansata
b) pozitia joasa a diafragmului apare la : hipostenici, emfizematosi, habitus ftizic
Anomalii ale cutiei toracice: infundarea sternului, hiperlordoza coloanei toracale
Megaesofag, tumori si colectii mediastinale, abces pottic, colectii grasoase - prin sumatia
opacitatii lor cu opacitatea cardio-vasculara, produc modificari ale siluetei cardio-vasculare
Atelectazii sau pleureziii masive
Fibroze pulmonare
Modificările de volum
- atrofia : când activitatea unei cavităţi scade şi e caracterizată
radiologic prin micşorarea ei de volum
- hipertrofia
- dilatarea de rezistenţă
- dilatarea de umplere
• hipertrofia şi dilataţia se produc atunci când activitatea cordului
creşte peste normal, fie printr-o umplere cu cantitate mai mare de
sânge, fie prin necesitatea învingerii unui obstacol. Ele se
caracterizează radiologic printr-o mărire a volumului cardiac.

Modificări de formă
- configuraţia mitrală
- configuraţia aortică
- Configuraţia miocarditica
- configuraţia pericardică
Valvulopatiile mitrale

Stenoza mitrală: valvulopatie de cauză reumatismală

mai frecvent la femei
are drept consecinţă o micşorare a orificiului mitral
Modificările siluetei cordului: sunt aproape patognomonice,
realizând configuraţia mitral stenotică caracterizată prin:
■ la adultul normal, orificiul valvei mitrale este de 4-6 cm2;
■ reducerea orificiului mitral prin simfiza, scleroza si retractia
valvelor duce la cresterea cantitatii de sange restant si a presiunii
in atriul stang (acesta nu se goleste complet in ventriculul stang);
■ rezultatul este dilatarea atriului stang (element patognomonic).
■ micşorarea butonului aortic
■ rectitudinea sau bombarea arcului mijlociu
■ micşorarea arcului inferior stâng
■ aparitia atriului stang marit pe marginea dreapta a inimii
■ Aparitia atriului stang marit pe marginea dreapta a inimii
poate realiza urmatoarele aspecte:
 contur dublu al marginii drepte;
 contur biarcuat al marginii drepte;
 atriul stang formand singur arcul inferior drept, pana aproape de
diafragm (dublu contur inversat).

■ Micsorarea sau disparitia butonului aortic prin:

 umplerea redusa cu sange a aortei (pulsatiile aortei sunt reduse);
 rotatia spre stanga a inimii;
 dilatarea trunchiului arterei pulmonare care acopera butonul.
■ Scurtarea si aplatizarea arcului inferior stang datorita atrofiei
prin hipofunctie a ventriculului stang (bataile ventriculului
stang sunt slabe);

Modificările atriului stâng-contur

dublu concentric, contur dublu
festonat, contur dublu inversat.
Modificările cordului în configuraţia mitrală
 Modificările pulmonare:
■ modificări ale hilurilor: hiluri de tip venos, hiluri de tip arterial
■ modificări în parenchim: transudatele alveolare

Staza limfatică perilobulară duce la apariţia în regiunile bazale

laterale ale pulmonilor a unor opacităţi liniare mici - liniile Kerley B, în
regiunile subclaviculare - Kerley A, în regiunile mediopulmonare - Kerley C.
■ modificări pleurale
■desfacerea unghiului de bifurcatie al traheei si impinge cranial bifurcatia
traheei si bronhia stanga (compresia bronhiei stangi poate merge pana la
atelectazie)
■staza de durata are ca urmare impregnarea celulelor alveolare cu pigment
sanguin si aparitia unei fibroze reactive, in focare miliare, reprezentand
hemosideroza
Insuficienţa aortică:
Modificările radiologice:
■ lărgirea pedicolului vascular prin dilatarea aortei ascendente si
accentuarea importantă a butonului aortic
■ mărirea arcului inferior stâng prin hipertrofia şi dilatarea ventricolului stâng
■ butonul aortei este inalt si proeminent spre stanga, contribuind la
adancirea golfului inimii
■ pulsaţii ample la nivelul arcului inferior stâng, a aortei ascendente si
butonului aortic
■ insuficienţă mitrală funcţională - “mitralizarea” inimii
■ arcul superior drept este convex, fiind constituit din portiunea
ascendenta a aortei
Este o valvulopatie caracterizată printr-o închidere incompletă a valvulelor
aortice.
Datorită închiderii incomplete a valvulelor aortice se produce un reflux
diastolic ventricular, ceea ce duce la hipertrofia, apoi la dilatarea de umplere
a ventricolului stâng, precum şi la apariţia unor pulsaţii ample la nivelul
aortei.
Tipuri de configuraţie aortică
Decompensarea VS in IA
■ Marirea spre stanga a umbrei cardiace, arcul inferior stang
putand ajunge pana la linia axilara a toracelui;
■ Golful inimii se adanceste;
■ Cordul are o configuratie aortica neta;
■ Apar semne de staza retrograda.
Urmare a dilatarii VS se produce o dilatare a inelului mitral, cu
insuficienta mitrala functionala (mitralizarea cordului).

Cand se produce si decompensarea VD

■ dispare staza pulmonara,
■ cordul se dilata mult,
■ apare staza in marea circulatie.
! Staza in marea circulatie poate apare chiar in lipsa
decompensarii VD datorita proeminentei VS, considerabil
marit, in lumenul VD, caruia ii reduce astfel volumul si debitul
(sindrom Bernheim).
 Stenoza aortica:
-este o valvulopatie caracterizată printr-o stenozare a orificiului circumscris de
valvulele aortice .
-are origine endocarditica sau arterial
-datorită micşorării orificiului aortic se produce o hipertrofie şi dilatare de
rezistenţă a ventricolului stâng şi o dilatare a aortei ascendente prin
proiectarea puternică a jetului de sânge pe peretele aortic.

■ este putin modificat atata timp cat dilatatia si

hipertrofia se limiteaza la calea de iesire a VS;
■ cand este interesata si calea de intrare se
realizeaza configuratia aortica; butonul aortic nu
proemina in SA.
■ hipertrofia şi dilatarea ventricolului stâng
■ decompensarea se manifesta prin semnele
mitralizarii, de obicei.
Valvulopatii tricupsidiene:
■ Stenoza tricupsidiană – congenitală
- mărirea diametrului transversal
- câmpurile pulmonare transparente
■ Insuficienţa tricupsidiană
- configuraţi tipic tricupsidiană de “cord în sabot”
- mărirea diametrului transversal
- ridicarea vârfului cordului
- deplasarea spre dreapta şi în sus a arcului inferior drept
- pulsabilitate amplă sistolică
- câmpurile pulmonare sunt hipertransparente
Valvulopatiile pulmonarei
Stenoza arterei pulmonare
- congenitală sau dobândită
- configuraţia mitrală a cordului cu aspect normal al atriului stang
Insuficienţa valvulelor arterei pulmonare
- funcţională, rar dobândită
-regurgitaţia sângelui în ventricolul drept, care se hipertofiază si
apoi se dilată
- configuraţie mitrală – atriul stâng normal
-dg. diferential este dificil de facut cu afectiunile congenitale cu sunt
stanga-dreapta, in special cu DSA care prezinta acelasi aspect
hiperemic al desenului pulmonar.

Leziuni valvulare combinate:

Stenoza mitrală şi insuficienţa aortică
Viciul triorificial (mitral, aortic, tricupsidian)
AFECŢIUNILE MIOCARDULUI
Majoritatea afecţiunilor cardiace se însoţesc de leziuni ale miocardului care cu
timpul duc la mărirea de volum a inimii
Cauzele miocarditelor sunt multiple: reumatism, boli infecto-contagioase, stări
alergice, boli metabolice, endocrine,
Semnele radiologice ale miocarditelor: mărirea diametrelor cardiace cu
realizarea unui cord de formă triunghiulară ce se modifică cu inspiratia, culcat
pe diafragm, cu arcurile foarte puţin evidente; hilurile sunt mari datorită
stazei.
■ umbra cardiaca e marita in sens transversal cu baza larga pe diafragm si
inaltimea diminuata cu segmentatia obisnuita stearsa;
■ in decubit dorsal sau la inspir profund se constata deformarea imaginii cu
marirea umbrei cordului;
■ in cazul in care afectarea miocardului se produce pe un cord la care erau
deja afectate anumite cavitati se accentueaza configuratia deja
existenta(mitrala sau aortica);
■ la proba de efort sau manevra Valsalva se observa modificari
importante ale dimensiunilor si formei cordului.
■ unghiurile cardiofrenice sunt obtuze
■ congestie vascular-pulmonara
AFECŢIUNILE PERICARDULUI
Revărsatul pericardic
- asp. radiologic este caracteristic in caz de colectii mari (cantitati de lichid ce depasesc 300-
500 ml)
- repartitia lichidului in sacul pericardic nu este uniforma, el este mai abundent in jum. stanga
mai ales la varful inimii si supradiafragmatic si in cantitate mai mica in jum. dreapta si spre
peretele anterior
- cresterea dimensiunilor umbrei cordului in toate sensurile dar, mai ales in sens transversal
acoperind hilurile care nu sunt marite
- umbra cardiaca este marita bilateral, mai ales spre stanga avand un aspect triunghiular
- cele doua margini ale opacitatii cardiace se indeparteaza, descriind arcuri mari, convexe spre
diafragm
- pedicolul vascular este ingust, avand forma de trapez, iar cordul ia forma in “carafa” asezata
pe diafragm
- limitele dintre arcurile marginilor cordului sunt sterse
- raportul cardio-toracic este inversat
- uneori, in interiorul acestei mase opace se distinge o opacitate
mai intensa, care reprezinta opacitatea cordului, realizandu-se
astfel un contur dublu
Pericardita cronica constrictiva
- apare atunci cand vindecarea unei pericardite acute fibrinoase sau
serofibrinoase ori a unui revarsat pericardic este urmata de
obliterarea cavitatii pericardice prin formarea de tesut de granulatie.
Acesta se retracta progresiv si formeaza o cicatrice ferma
incorsetand cordul si interferand cu umplerea ventriculilor.
- pericardita constrictiva cronica poate urma: TBC, infectii purulente,
traumatismelor, interventiilor chirurgicale cardiace de orice tip,
iradierii mediastinului, neoplaziei ( in sp. cancer de san si limfom ),
pericarditei ac virale sau idiopatice, IRC cu uremie tratata prin dializa
cronica, LES
- de asemenea, cordul poate fi strins si comprimat de catre tumori
maligne sau cheaguri sangvine organizate in cavitatea pericardica
Revărsatele pericardice închistate
Simfiza pericardică se poate prezenta sub 2 aspecte:
- concretio cordis = simfiza foitelor pericardice intre ele, cu ingrosarea
lor
- acretio cordis = simfiza foitelor parietale cu pleura
mediastinala si fascia endotoracica
- in concretio cordis este impiedicata destinderea diastolica a inimii cu
insuficienta circulatorie.
- in acretio cordis sufera contractia, producandu-se o dilatare a cordului.
Pneumopericardul: -reprezintă prezenţa de aer în cavitatea pericardică.
Chistele pericardice: congenitale
Tumorile pericardului:benigne
maligne
Plăgile inimii – hemopericard
Corpii străini intracardiaci- intramural
-intracavitar
Cord în carafă-pericardită

Hidropneumopericard
 AFECŢIUNI CARDIACE CONGENITALE
- 5% din totalul afecţiunilor cardiace
Clasificare:
1. Malformaţii cardiace fără şunt:
poziţii anormale ale inimii şi vaselor mari şunt stânga-dreapta (necianogene)
(ectopii, dextrocardii, anomalii de
arc aortic)
malformaţii orificiale (stenoze,
insuficienţe, boala Ebstein)
malformaţii ale vaselor mari (stenoze,
anomalii de implantare a venelor)
2. Malformaţii cardiace cu şunt:
 comunicaţie interatrială,
 comunicare interventriculară,
 persistenţa canalului arterial
şunt dreapta-stânga (cianogene)
 tetralogia Fallot,
 complexul Eisenmenger,
 dextropoziţia extremă a aortei cu
transpoziţia arterei pulmonare,
 transpoziţia aortei cu pulmonara cu
emergenţă normală,
 sindromul Taussig-Bing,
 trilogia Fallot, stenoza sau atrezia
tricuspidiană,
 trunchiul arterial comun.
Defectul septal interventricular (DSV)-comunicare anormală intre
cei doi ventriculi prin inchiderea incompletă a septului
interventricular.

Defectul de sept poate fi situat la nivelul:

a) porţiunii membranoase (afecţiuni cu vicii de torsiune);
b) porţiunii musculare fără răsunet cardiologic,uneori cu
remisiune spontană;

Hemodinamic. Se produce un şunt stanga –dreapta cu incărcare

de umplere a VD.
Debitul de sunt depinde de:
-diametrul defectului; gradientul de presiune
interventricular;
Radiologic
 inima poate fi normală sau cu o uşoară proeminentă a arterei
pulmonare;
 de cele mai multe ori inima se poate dilata global, luand un
aspect globulos, sferic;
 circulaţia pulmonară are semne de HTP mai precoce decat in
DSA;
 VD, AS, cale de ieşire a VD dilatate;
 AD, VS, aorta normale
Persistenţa canalului arterial(PCA)-comunicare anormală intre
circulaţia sistemică si cea pulmonară la nivelul canalului arterial; cea mai
frecventă anomalie congenitală.

In viaţa intrauterină canalul arterial este situat de la bifurcatia

pulmonarei până la nivelul aortei descendente imediat sub
emergenta subclavicularei stângi;in primele zile după naştere se
inchide iar mai târziu devine un ligament.

Hemodinamic.
Persistenţa canalului arterial după naştere determină un şunt stanga
–dreapta din aorta in pulmonară cu incărcare ventriculară dreapta si a
circulatiei pulmonare.

Debitul şuntului depinde de:

-diametrul si lungimea canalului arterial;
-diferenţa de presiune dintre aorta si artera pulmonară;
-rezistenţa circulaţiei sistemice respectiv vasculare;
- vârsta gestaţiei;
Radiologic
■ inima de dimensiuni normale sau usor mărită global;
■ artera pulmonară dilatată, pulsatilă cu bombarea arcului
mijlociu stang;
■ hiluri si desen pulmonar accentuate;
■ trunchiul arterei pulmonare dilatat;
-arc aortic drept bombat;
■ AS, VS, aortă si cale de ieşire a VD dilatate;
■ AD normal;
■ VD variabil normal
Coarctaţia de aortă (Stenoza istmului cardiac) ingustare in grade
variabile a istmului aortic.
Gravitatea depinde de gradul stenozei.

Din punct de vedere al localizării exista 3 tipuri:

-stenoza situata intre emergenta arterei subclaviculare
stangi si inserţia ligamentului Botal;
- stenoza situată deasupra emergentei subclavicularei(forma
inalta);
- stenoza sub inserţia ligamentului arterial;

Hemodinamic
1)Tipul infantil-stenoza foarte stransa si intinsa asociată cu
PCA;jumatatea inferioară a corpului primeşte sânge venos ceea ce
duce la apariţia cianozei;prognosticul acestei forme este foarte grav

2)Tipul adult-stenoza incompleta pe o porţiune redusă a istmului

circulaţia segmentelor stenotice se realizează prin anastomozele
vaselor brahicefalice cu ramurile aortei descendente(mamare
intercostale);
Tetralogia Fallot - cea mai frecventă boală congenitală cianogena; se
asociază cu sindromul Down; beneficiază de interventie
chirurgicală.
Se caracterizează prin:
- DSV larg perimembranos;
- aorta in dextropozitie cu emergenta pe acest defect;
- stenoza valvulara (valve pulmonare anormale) sau
infundibulara (hipertrofie musculara a tractului de iesire din
VD);
- hipertrofia VD;
Anomaliile vaselor coronare trebuie neaparat identificate- avand
importanta mare pentru chirurg. Plamanii sunt hipoplazici.
Se poate asocia cu atrezia de AP si DSA (pentalogia Fallot).
Hemodinamic.
Stenoza arterei pulmonare produce dilatatia de rezistenta a VD; DSV
creeaza pentru VD o cale suplimentara,
anormala, de evacuare din aorta.