Nicolae Popescu

Nicolae Popescu (n. 22 septembrie 1937, Strehaia-Comanda, Mehedinți – d. 

29 iulie 2010 în București) a fost un matematician român, cercetător I la
Institutul „Simion Stoilow” al Academiei Române și membru corespondent al 
Academiei Române.[3] El este bine cunoscut pentru contribuțiile sale majore în
algebră și în teoria abeliană a categoriilor abstracte. A publicat până în 2008
mai mult de 102 lucrări de matematică în reviste de matematică din România
și din străinătate. Contribuțiile sale sunt și în următoarele domenii ale
matematicii moderne: topologie algebrică, geometrie algebrică, algebră 
comutativă, teoria „K” și teoria algebrică a funcțiilor (Elemente de teoria
analitică a numerelor, Universitatea din București, 1968).
Cartea sa Abelian Categories with Applications to Rings and Modules[4],
publicată în limba engleză, continuă să inspire matematicieni din toată lumea.
Mai recent, prof. Nicolae Popescu și-a extins cercetările și în domeniul 
teoriei numerelor.
• Nicolae Popescu s-a căsătorit cu Elena Liliana Popescu (specializată în
calculatoare și informatică), cu care a avut trei copii; atât soția cât și copiii îi
supraviețuiesc.
• A absolvit la real în 1954 Liceul „Carol I” din Craiova (devenit acum 
Colegiul Național Carol I din Craiova[5]), după care a intrat prin concurs în
1955 la Facultatea de Matematică din Iași, unde în 1957 nu a fost agreat de
decanul comunist al facultății din Iași datorită spiritului său independent și
critic[6][7], deși acolo a fost printre puținii studenți cu rezultate excepționale la
Matematică din acea perioadă. În 1959 reușește din nou să fie admis prin
concurs la Facultatea de Matematică din București și a susținut cu succes
examenul de diplomă în Matematică în 1964. Își obține apoi cu succes și
doctoratul în Matematică în 1967 la Universitatea din București, având deja
o serie de rezultate și 20 de lucrări publicate în țară și în străinătate [1-20].
• A obținut și titlul de doctor docent în 1972 la Universitatea din București.
Apoi, acad. Nicolae Popescu și-a continuat activitatea de cercetare în
matematică la Institutul de Matematică al Academiei Române, în grupul de
Algebră (Algebra research group), având colaborări internaționale în
domeniul matematicii pe trei continente.
• Poziții universitare..
• Nicolae Popescu a fost numit pe postul de lector în matematică la
Universitatea din București în 1968, unde a predat pînă în 1972. Începând cu
1964, a devenit profesor cercetător[9] la 
Institutul de Matematică al Academiei Române, institut care a fost ulterior
eliminat de fostul dictator al României, Nicolae Ceaușescu, în 1976, la doar un
an după ce fiica lui, Zoia Ceaușescu, a fost angajată cercetătoare la Institut.
După înlăturarea dictaturii comuniste din România, Institutul de Matematică a
fost reînființat și cei mai mulți din cercetătorii vechi—printre care și profesorul
Nicolae Popescu—au fost reangajați la institut.
• Invitații de vizite academice și conferințe..
• A ținut conferințe ca Profesor invitat la universitațile din: Anvers (Belgia);
Zurich (Elvetia); Mulhouse, Colmar, Strasbourg, Lyon, Rennes, Bordeaux, St.
Etienne (Franța); Roma, l'Aquila, Bresanone (Italia); Novosibirsk, Barnaul
(Rusia); Munchen, Stuttgart, Heidelberg, Hagen, Dortmund, Bielefeld
(Germania); Kuwait University (Kuwait); Naruto, Okayama (Japan); Johns
Hopkins, Columbia, Illinois (SUA); Almería, Granada (Spania), Ciudad de
Mexico (Mexic), G.G.S. – Lahore (Pakistan), UNAN – Managua (Nicaragua),
Cairo (Egipt), Universidad de la Serena - La Serena (Chile).