Grigore Moisil

Grigore Constantin Moisil a fost un matematician român, considerat părintele informaticii

românești în urma inventării circuitelor electronice tristabile, și datorită contribuțiilor sale
în pregătirea profesională a primilor informaticieni din România.

Urmează școala primară la București, iar studii liceale la Vaslui (Liceul Teoretic Mihail
Kogălniceanu) și București (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922.

În anul 1923 intră ca student la Facultatea de Matematică la Universitatea din București.

Părinții săi sunt însa de părere ca o persoană cu aptitudinile lui matematice trebuie
neapărat să devină inginer. În anul 1924 intră ca student la Politehnică, secția construcții,
desi o chemare mai puternică îl menține legat de Facultatea de Matematică, unde îi are ca
profesori pe Dimitrie Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anton
Davidoglu. Așa se face că Grigore C. Moisil a fost în același timp student al Politehnicii și al
Universității din București. Interesul pentru matematică devine prioritar astfel că în anul
1929 părăsește Politehnica, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla
student în anul IV. Dar în același an își susține teza de doctorat în matematică Mecanica
analitică a sistemelor continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având
ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu.

1929: La mecanique analytique des systemes continus (teză de doctorat)

1931: Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles (lucrare de docență)

1935: L'algebre de la logique

1942: Logique modale, Ed. Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului.

1954: Introducere în algebră. Inele și ideale

1957: Scheme cu comandă directă cu contacte și reale, Ed. Academiei.

1959: Teoria algebrică a mecanismelor automate, tradus în rusă 1963, cehă 1964, engleză.

1960: Funcționarea în mai mulți timpi a schemelor cu relee ideale

1961-1962: Circuite cu tranzistori

1964: Algebraicka teorie automatu, Praha, Natiladatelstvi ceskosloveskis Akademie Ved

1965: Funcționarea reală a schemelor cu contacte și relee, Ed. Academiei.

1965: Încercări vechi și noi în logica neclasică

1966: Cursurile pentru inginerie de la Yablonna, Polonia, apărute în volumele

"Zastosomanie algebr tukasiewycz do teorii ukladov"(...I și II)

1967: Theorie structurelle des automates finis, Ed. Gauthier-Villard, Paris.

1968: Elemente de logică matematică și teoria mulțimilor, Ed.Științifică.

1970: Îndoieli și certitudini, Ed. Enciclopedică Română.

1972: Essais sur les logiques non-chrysipiennes, Ed. Academiei.