George Ciucu

George Ciucu (n. 12 iulie 1927, Cristian,

Brașov – d. 15
februarie 1990, București), matematician,
profesor, membru corespondent al Academiei
Române (secretar general al acestui for între
anii 1974-1990), Rector al Universității din
București între anii 1972-1981.
Acesta fost un fruntaș printre elevii lui Octav
Onicescu și Gheorghe Mihoc și a avut
preocupări în domenii precum teoria
probabilităților, statistică
matematică sau teoria jocurilor și teoria
așteptării.

Date biografice
Studii
În anul 1946 a absolvit liceul „Andrei
Șaguna” din Brașov, în toamna aceluiași an a
intrat student la Facultatea de Științe din București (facultate care devine Facultatea de
Matematică și Fizică din 1948), în 1950 luându-și licența în matematici.
Își pregătește doctoratul între anii 1954-1957, în 1957 susținând lucrarea intitulată:
„Proprietăți ergodice ale unor lanțuri cu legături complete” („Ergodic Properties of some
Chains with complete Connections”), îndrumători științifici: Octav Onicescu, Cassius
Ionescu Tulcea

Victor Vâlcovici
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Victor Vâlcovici (n. 9/21 septembrie 1885, Galați –
d. 21 iunie 1970, București) a fost un matematician
român, membru titular (1965) al Academiei Române.

Studii
A urmat școala primară și liceul la Brăila (actualul
Colegiu Național „Nicolae Bălcescu”) , fiind des întâlnit în
coloanele „Gazetei matematice”, în calitate de rezolvitor de probleme și apoi de
colaborator. A devenit student al Facultății de Științe din București, avându-i ca
profesori pe Spiru Haret și Gheorghe Țițeica. A obținut rezultate excepționale,
deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la Universitatea din
Göttingen.

Cariera
Lucrarea sa de doctorat Mișcări fluide discontinue cu două linii libere, care corespundea
preocupării științifice ale epocii, a atras atenția specialiștilor și a fost des citată în
scrierile referitoare la aceste fenomene. Rezultatele sale în legătură cu schema
considerată, numită în lucrările de specialitate „schema Vâlcovici-Birkhoff”, au fost
expuse în detaliu de Umberto Cisotti, apoi reluate de Garet Birkhoff.
Reîntors în țară, Victor Vâlcovici a preluat catedra de matematică la Universitatea din
Iași, unde i-a succedat lui Dimitrie Pompeiu. În 1921, în urma înființării Școalei
Politehnice din Timișoara, grație stăruințelor lui Traian Lalescu, Vâlcovici
devine profesor la Timișoara și este ales rector al noului centru de învățământ superior
tehnic.
Cu simțul datoriei împlinite, lăsând la Timișoara un institut înfloritor, acesta se stabilește
ca profesor de mecanică în 1930 la Universitatea din București activând până
în 1962 când a fost ales membru al Academiei Române. În 1965 a devenit membru
titular al Academiei.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 5 iunie 1943.