Sunteți pe pagina 1din 9

TIPURI DE ARBORI

Proiect realizat de Rusu Denis Constantin și Sfecleș Andrei


ARBORELE DE MĂTASE

Arborele de mătase (Albizia julibrissin) este un copac


spectaculos care înfloreşte vara, din iulie până în august. A fost
adus de pe continentul asiatic unde se întâlneşte din Iran până
în China şi Coreea.  
Prezenţa sa într-o grădină oferă o imagine frumoasă, coroana
dezvoltându-se pe orizontală, florile având culoare roz şi fiind
grupate sub unor bucheţele filamentoase. De asemenea,
frunzele sunt  elegante, dublu penat compuse, iar scoarţa este
gri verzui închis.
Fructul este o păstaie de 10-12 cm. Seminţele se pot recolta de
toamna până primăvara şi se pot planta direct în grădina sau
într-un ghiveci. Deoarece fixează azotul este folosit la
recuperarea solurilor deteriorate şi la susţinerea plantelor ce
cresc în jurul său. Arborele de mătase are o creştere rapidă, dar
nu trăieşte prea mult, în general ajungând până pe la 30-40 de
ani.
CASTANUL CELOR 100 DE CAI
„Castanul celor 100 de cai” are o varsta estimata la peste
2000 de ani . Se află în Sicilia, pe versantul estic al Vulcanului
Etna, la doar 8 km de craterul acestuia. Face parte din
familia castanului dulce si are o circumferinta 57,9  metri.
Numele copacului vine de la o legenda legata de Regina
Ecaterina de Aragon. Aceasta, împreună cu cei 100 de
cavaleri care o însoteau, ar fi fost prinsa de o furtuna în
timpul unei calatorii pe muntele Etna, iar toti au avut destul
loc sa se adaposteasca sub batranul castan. In „Guinness
World Records” apare pe lista „Copacilor cu cea mai mare
circumferinta”. Castanul s-a ramificat in mai multe
trunchiuri, dar radacina acestora este inca
comuna. Longevitatea sa continua sa fie insa un mister,
 dimensiunea  acestuia impresionanta a facut obiectul
studiilor marilor botanisti , iar pictori celebri l-au reprezentat
in operele lor. In anul 1965 castanul a fost declarat in Italia
monument national.
MATUSALEM

Pinul din Munţii Albi ai Californiei este


considerat cel mai vechi organism non-clonat de
pe Pământ. Se estimează că are vârsta de
aproximativ 4.841 de ani. Numele său a fost
inspirat din Biblie, Methuselah fiind omul care a
trăit cel mai mult. Locaţia lui exactă este
păstrată secretă pentru a-l proteja de public. Un
exemplar mai vechi, numit Prometeu, vechi de
aproximativ 4900 de ani varsta sa pare sa se
datoreze solului alb si stancos ce caracterizeaza
lantul muntos. a fos tăiat de un cercetători în
1964, cu persmisiunea Serviciului Forestier al
SUA.
COPACUL VIOLET (JACARANDA)

Jacaranda (sau Copacul Violet) pe care il gasim cu precadere in


regiunile tropicale si subtropicale ofera si el un spectacol
impresionant atunci cand infloreste. Florile sale stralucitoare
atarna ca niste draperii florale in copac, iar frunzele copacului
amintesc de frunzele de feriga.
Exoticul copac poate fi admirat in toata splendoarea sa in
Africa, Australia, Asia, America Centrala si de Sud, Israel etc.
Chiar si orasul Los Angeles. este impresionant si ultra cunoscut
primavara prin explozia de albastru-purpuriu. De fapt, in
California Jacaranda infloreste de doua ori pe an: primavara si
toamna.
HANDROANTHUS CHRYSOTRICHUS

Handroanthus chrysotrichus/Tabebuia
chrysotricha , cunoscut în mod obișnuit sub
denumirea de arbore de trompetă de aur cu o
înălțime de 8 până la 11 mare are flori foarte
vizibile de la galben-auriu până la roșu primăvar ,
este un arbore semi-veșnic verde/ semidecidus
(vărsând frunzele pentru o perioadă scurtă la
sfârșitul primăverii) din Brazilia,în portugheză se
numește ipê amarelo și floarea sa este
considerată floarea națională a Braziliei.
DELONIX REGIA
Delonix regia este o specie de plantă cu flori din familia
Fabacea.
Se remarcă pentru frunzele sale asemnătoare unei ferigi şi
aspectul spectaculos al florilor.
În multe părţi tropicale ale lumii este cultivat ca un arbore
ornamental și în limba engleză îi este dat numele de Royal
Poinciana sau Flamboyant.
De asemenea, este unul din arborii cunoscuţi ca "arborele de
foc".
Delonix Regia se găsește în pădurile de foioase uscate din
Madagascar.
În sălbăticie, este pe cale de dispariție, dar este larg cultivat în
în oraşe din Egipt, Israel, Brazilia etc. pentru valoarea sa
ornamentă, dar şi pentru umbră, având în vedere că, coroana
sa se răspândeşte pe scară largă, iar frunzele sale dese oferă
umbră completă.
De obicei, creşte la o înălțime modestă ( de la 5 metri și poate
ajunge şi la o înălțime maximă de 12 metri).
În zonele unde există un sezon uscat îi cad frunzele dar unde
nu este secetă este, practic, veşnic verde.
SFÂRȘIT!!!

S-ar putea să vă placă și