Arhitectura şi

evoluţia
calculatoarelor
IBM PC
 Primul procesor
Primul microprocesor cu un singur chip, 4004, a fost introdus pe 15 noiembrie
1971. Aceasta era un procesor de 4 biti, cu un numar de 2300 de tranzistoare si o
frecventa de 740 kHz. Dupa aceste serii urmau procesoarele cu 8 biti. Merita
mentionat faptul ca primul IBM PC a avut incorporat un procesor Intel 8080. Aceasta
a aparut in anul 1974, avand o frecventa de 2 MHz si numarul de tranzistoare ajunsese
deja la 6000.  Aceste serii de procesoare au pus bazele in industrie, ele devenind piatra
din capul unghiului pentru constructiile procesoarelor viitoare.
Desigur, urmatorul pas logic sunt procesoarele cu 16 biti, introduse la sfarsitul anilor
’70 si inceputul anilor ’80, semnificativ mai bune fata de predecesoarele lor. De
mentionat sunt procesoarele 8086, 8088, 80186, 80188 respectiv 80282, care dispunea
de 134000 tranzistoare in 1982.
Primul procesor de 32 de biti a aparut la sfarsitul anilor ’80. Au fost mai multe tipuri
de procesoare de 32 de biti folosite in calculatoarele “pre-pentium”. Ne mai amintim
de vechile desktopuri 386, 486 etc.
 Scurt istoric al calculatoarelor personale

Primul microcalculator apare în 1973 în Franţa, la Oresay, produs de societatea

R2E condusă de Andre Truong Trong Thi. Se numea Micral şi era construit cu
microprocesorul Intel 8008, dispunând de 256 octeţi de memorie extensibilă până la 2
Kocteţi (1 Koctet = 1024 octeţi). Nimeni nu îşi imagina la momentul respectiv
dezvoltarea ce o va lua această familie de calculatoare, al cărei prim reprezentant era
Micral-ul.
Cei care au intuit importanţa microcalculatoarelor, în ideea de a le apropia cât mai
mult de om, au fost Stephen Wozniak, de 26 de ani, angajat al firmei Hewlett-Packard
şi
Steve Jobs, în vârstă de 20 de ani. Ei produc în 1975 într-un garaj din Cupertino,
California, un calculator numit Apple I, introducând o dată cu el şi noţiunea de
calculator personal. în scurt timp apare Apple II, ai cărui succes uriaş face să se
dezvolte o întreagă industrie de software şi hardware pentru aceste tipuri de
calculatoare.
 Scurt istoric al calculatoarelor personale

Termenul computer personal numit și calculator personal (în engleză: personal computer sau PC,
pronunțat /pi si/, v. AFI) desemnează un anumit gen de computer, relativ mic ca dimensiuni și performanță,
pentru uz personal. Se face deosebirea între următoarele semnificații posibile:
„Home computer” - prima generație de computere de uz personal, tradus „calculator pentru acasă”,
nestandardizate, azi învechite, au fost fabricate de diverse companii în diverse modele
„IBM PC” (PC-urile inițiale) - computere azi învechite de la compania IBM, model "IBM PC", cu
microprocesor de tip Intel 8088 (un Intel 8086 cu magistrala de date pe 8 biți) sau o versiune ulterioară,
construite după arhitectura IA-32 (Intel Architecture 32 bit) numită și x86, cu procesor Intel 80386 pe 32 bit;
inițial au fost concepute pentru un singur utilizator. În 2005 compania americană IBM a vândut divizia de PC-
uri companiei Lenovo din Beijing, China, și de atunci nu mai fabrică calculatoare personale.
„PC” propriu-zis - acestea sunt calculatoare actuale dar compatibile cu vechile specificații "IBM PC". Se
fabrică în prezent de multe companii (dar nu și de IBM). Au în general multe forme constructive. Drept sistem
de operare utilizează Microsoft Windows sau o distribuție de Unix.
„Calculator personal” - un termen generic pentru toate computerele de capacitate, performanță și dimensiuni
relativ mici, destinate uzului individual, indiferent dacă e vorba de „PC”-uri propriu-zise sau nu, deci
indiferent dacă sunt sau nu compatibile cu "IBM PC"-ul de mai sus. Termenul acoperă o multitudine de tipuri
de calculatoare electronice, care se deosebesc între ele atât ca principii arhitecturale, dimensiuni, formă fizică
sau greutate, cât și ca sistem de operare, software de aplicație, funcționalitate și mod de utilizare.
 IBM, pronunțat /ai bi em/ (v. AFI), acronim din engleză de la International Business Machines, este o
corporație americană producătoare de tehnologie avansată. Sediul companiei se află la Armonk, New York; are
filiale în numeroase țări de pe glob. Compania s-a făcut cunoscută prin poziția sa de lider în domeniu între anii
1950 și 1980 (prin sisteme de calculatoare precum IBM 1490 și IBM 7000, precum și prin inventarea
discului dur) și prin dezvoltarea în 1981 a microcalculatorului IBM PC, strămoșul calculatoarelor personale de
astăzi, bazate pe arhitectura Intel x86. De-a lungul anilor 1980 a participat, alături de diverse alte companii, la
dezvoltarea de software pentru arhitectura PC, printre care împreună cu compania Microsoft pentru MS-DOS
și OS/2. IBM este, de asemenea, unul din liderii fabricării microchipurilor, dintre care cele mai performante pe
plan mondial au fost cele de 64-bit care au echipat computerele firmei Apple între 2002 și 2005, cunoscute sub
numele de cod Power G5 sau PowerPC 970.
Cu toate acestea, în anul 2005, firma IBM și-a vândut divizia de calculatoare personale constructorului chinez
Lenovo, care a anunțat că va continua și comercializarea de calculatoare IBM sub propriul nume.
 De abia după 5 ani de la lansarea lui Apple I firma IBM, denumită şi "Big Blue",
este convinsă de importanţă acestei noi ramuri apărute de curând şi se hotărăşte să intre în luptă. Ca urmare,
gigantul IBM instalează în iulie 1980 o mică echipă formată din 14
persoane la Boca Raton, lîngă New York, cu misiunea de a crea primul calculator
personal al firmei IBM. Calculatorul apărut în această perioadă nu respectă stilul obişnuit
al firmei, fiind construit numai cu componente produse în afara concernului:
microprocesor Intel 8088 (de 16 biţi), disc flexibil Tandom, imprimantă Epson, sistem de
operare Microsoft.
Calculatorul, numit IBM PC (Personal Computer), se impune pe piaţă şi datorită
lui, firma IBM ajunge în fruntea plutonului şi în domeniul calculatoarelor personale.
Politica firmei de a impune IBM PC ca un standard în domeniul calculatoarelor personale
este susţinută de o puternică campanie publicitară şi în mod surprinzător de publicarea
specificaţiilor tehnice ale maşinii. In aceste condiţii, majoritatea firmelor încep să
producă calculatoare "compatibile IBM PC", iar programele de aplicaţii sau de bază
trebuie să aibă acea caracteristică tot mai des folosită de "compatibil IBM PC".
IBM PC era construit cu microprocesorul Intel 8088, funcţionând la o frecventă
de 4,77 MHz, cu 128 Kocteţi de memorie extensibilă până la 640 Kocteţi, cu o unitate de
disc flexibil de 180 Kocteţi şi cu ecran monocrom. Modelul IBM PC/XT, care apare
aproape doi ani mai târziu, introduce unele îmbunătăţiri: memorie internă de 256 Kocteţi
extensibilă până la 640 Kocteţi, 2 unităţi de disc flexibil de 360 Kocteţi, ecran monocrom
sau color (CGA -Color Graphics Adapter) şi o unitate de disc Winchester (opţional două).
In august 1984, IBM anunţă modelul IBM PC/ÂT, care reprezintă un mare pas înainte,
datorită microprocesorului Intel 80286 cu care este construit, funcţionând la 6 MHz.
 Evoluţia ulterioară a urmărit creşterea vitezei de calcul, a capacităţii de memorie
prin îmbunătăţiri tehnologice şi nu arhitecturale. A crescut frecvenţa de lucru a
microprocesoarelor, au fost utilizate metode de extindere a memoriei până la 16 Mocteţi.
A fost mărită capacitatea discului Winchester, ajungând până la spaţii de
memorare de ordinul Gocteţilor (1 Goctet = 1024 Mocteţi, iar 1 Moctet = 1024 Kocteţi),
monitoarele color încep să aibă o rezoluţie din ce în ce mai mare, folosind noile tipuri de
adaptoare VGA (Video Graphics Array) şi MCGA (Multi-Colour Graphics Array), este
de asemenea îmbunătăţită rezoluţia imprimantelor grafice (în special a celor cu laser).
Numărul interfeţelor cuplate la sistem este tot mai mare: pentru creion optic, cititor optic
de caractere, scanner, dispozitive audio, etc.
Un alt pas înainte făcut de firmele producătoare de calculatoare IBM PC a fost
introducerea microprocesorului Intel 80386, care reprezintă trecerea de la
microprocesoarele pe 16 biţi la cele pe 32 biţi. Toate modelele apărute au respectat
convenţiile de compatibilitate "de jos in sus", astfel încât programele scrise pentru
primele modele pot rula pe toate modelele ulterioare.
După o evoluţie spectaculoasă în întreaga lume, constând din zeci de milioane de
bucăţi vândute în toate genurile de instituţii, acoperind toate ramurile economiei,
transporturilor, medicinii, culturii, învăţământului, de fapt a tuturor domeniilor existente,
având mari implicaţii sociale, domeniul PC devine unul dintre cele mai dezvoltate ale
tehnicii de calcul. Se prevede că ramurile calculatoarelor personale şi a supercalculatoarelor vor fi principalele
direcţii de dezvoltare a tehnicii de calcul în
următorii ani.
 Ca întotdeauna, firma IBM intuieşte evoluţia calculatoarelor personale şi urcă o
nouă treaptă pe scara progresului. Deoarece ideea de "personal" a fost de mult depăşită de
capacităţile unei astfel de maşini, care în prezent atinge performanţele
minicalculatoarelor, domeniul aplicaţiilor fiind extrem de vast, iar performanţele foarte
ridicate, "Big Blue" lansează în 1987 o nouă familie de calculatoare personale, PS/2
(Personal Sysţem/2). De data aceasta, sistemul nu mai este atât de uşor accesibil din
punct de vedere al specificaţiilor tehnice, fiind şi mult mai complex decât IBM PC. Mulţi
dintre utilizatori refuză trecerea la noul sistem, atât din motive financiare (datorită
preţului ridicat de cost), cât şi faptului că IBM PC satisface din plin cerinţele lor.
 Încă din anii 1980 majoritatea calculatoarelor mici sunt PC-uri, deci compatibile din punct de vedere
hardware cu PC-urile inițiale ale firmei IBM care se numeau IBM PC. Ele folosesc procesoare fabricate de
firmele AMD sau Intel, desigur însă mult mai rapide decât cele folosite inițial de IBM.
O caracteristică distinctivă este modularitatea PC-urilor: chiar fără a fi specialiști, utilizatorii pot modifica,
extinde sau schimba cipurile de memorie, placa de bază, plăcile de extensie, discurile dure și chiar și
sistemul de operare.
Din punctul de vedere al hardwareului există multe modele și tipuri constructive de PC-uri. Printre modelele
constructive actuale de succes (în 2011) se numără de exemplu cele de tip „PC tabletă” (din engleză de la Tablet
PC) - v. și articolul Calculator tabletă.
Numărul de PC-uri aflate în uz în lume a depășit pragul de 1 miliard în iunie 2008 [1].
Prin contrast, există și computere personale mici, portabile, care nu sunt PC-uri (au o altă arhitectură decât
calculatoarele personale de tip PC). În ziua de azi ele sunt fabricate de ex. de către companiile Apple (familia
de calculatoare Macintosh), Hewlett-Packard, RIM, SGI, divizia Sun Microsystems a companiei Oracle și
altele. De asemenea, strict vorbind, nici aparatele „inteligente” de tip smartphone și nici unele computere
tabletă ca de ex. iPad, nu sunt PC-uri, deși aparțin marelui domeniu de calculatoare personale.