Reproducţia animalelor domestice

• Reproducţia sau înmulţirea reprezintă una dintre funcţiile prin care

organismele vii îşi asigură perpetuarea lor.
• Cunoaşterea procesului de reproducţie la animalele domestice
comportă două aspecte şi anume: unul teoretic şi altul practic.
• Sub aspect teoretic, cunoaşterea procesului de reproducţie permite
o bună înţelegere a tuturor modificărilor morfologice, şi fiziologice,
legate de formarea zigotului.
• În acelaşi timp, permite înţelegerea problemelor de ereditatea şi
variabilitatea organismelor, cunoscut fiind că în celulele iniţiale se
găseşte concentrată baza ereditară a noilor organisme.
• Procesele de reproducţie asigură succesiunea generaţiilor de animale
făcând posibilă manifestarea fenomenului evolutiv în natură.
• Sub aspect practic, cunoaşterea procesului de reproducţie permite
organizarea şi folosirea celor mai adecvate metode de lucru care să
ducă la înmulţirea rapidă a animalelor, dar în acelaşi timp şi la
ameliorarea structurii genetice a acestora, în sensul dorit de crescător.
• Reproducţia vieţuitoarelor se realizează pe două căi,
şi anume: pe cale asexuată şi pe cale sexuată.
• Reproducţia asexuată este caracteristică
animalelor inferioare şi ne interesează mai puţin.
Reproducţia sexuată este caracteristică animalelor
superioare şi constă în manifestarea şi desfăşurarea
proceselor sexuale care au drept consecinţă
contopirea celor două celule sexuale,
(spermatozoidul şi ovula), dând naştere unei noi
fiinţe, denumită ou sau zigot.
• Mamiferele nasc pui vii fiind denumite vivipare, în
timp ce păsările se înmulţesc prin ouă din care ies
pui vii şi se numesc ovipare.
• Aparatul genital mascul
•  
• Rolul aparatului genital mascul este de a produce celule
sexuale(spermatozoizi), de a le elimina în organele genitale femele, prin
actul montei.
• Aparatul genital mascul este alcătuit din patru părţi:
• - organul glandular sau testicolul;
• - organele de excreţie (tubii drepţi, reţeaua lui Haller, epididimul, etc);
• - glandele anexe: vezicule seminale, prostata, glandele lui Cowper şi
glandele lui Littree;
• - penisul sau organul copulator.
• Testiculele sunt în număr de două şi se găsesc în regiunea sublombară,
la păsări, iar la mamifere migrează în bursele testiculare aflate în regiunea
ingvinală (taur, berbec şi armăsar) sau în regiunea perineală(vier şi cotoi).
Speciile de animale la care testicolele migrează se numesc eorhide, iar la
cele la care nu migrează (păsări) se numesc enorhide.
 Aparatul genital femel

• Aparatul genital femel este reprezentat prin trei grupe de

organe: ovarul, căile genitale formate din oviducte, uter,
vagin şi vulvă.
• Ovarul. Cele două glande genitale femele(ovarele) se
găsesc în cavitatea abdominală, suspendate în regiunea
sublombară, puţin înapoia rinichilor.
• Ovarele sunt oviforme de culoare roz-alb, şi ca dimensiuni
variază de la o specie la alta.
• Rolul ovarelor este dublu: produc celula sexuală
femelă(funcţia de ovogeneză) şi secretă hormoni femeli,
deci rol de glandă endocrină.
• Ovogeneza reprezintă transformările pe care le suferă
ovula până ajunge matură, adică aptă de fecundat.
• Ovula conţine un număr haploid de cromozomi în care este concentrată informaţia
ereditară transmisă la descendenţi pe linie maternă. Ovulaţia este un proces ciclic care
apare la femele după ce au atins pubertatea. La animale, funcţia ovariană este influenţată
de alimentaţie, temperatură, lumină etc.
• Căile genitale. Organele ce alcătuiesc căile genitale sunt: cele două oviducte, uterul,
vaginul şi vulva.
• Oviductul(trompa lui Fallope) este un canal flexuos care porneşte de la marginea
ovarului(de care nu aderă), printr-o dilatare în formă de pâlnie(pavilionul trompei) şi se
termină cu cornul uterin corespunzător. Cele două oviducte au rolul de a capta prin
pavilionul lor,ovulele desprinse de ovarele respective, de a permite trecerea
spermatozoizilor, în vederea fecundării care are loc în treimea superioară, şi de a conduce
zigotul spre uter.
• Uterul este organul principal al căilor genitale în care se realizează (fixarea) nidarea
(mai frecvent în coarnele uterine), embrionului şi este alcătuit din trei părţi: coarne
uterine, corpul uterului şi gâtul uterin (cervix).
• Musculoasa gâtului uterin este formată dintr-un strat de fibre circulare şi îndeplineşte
funcţia de sfincter. În uter are loc gestaţia, motiv pentru care mucoasa acestuia suferă
modificări importante, care permit nidarea embrionului şi stabilirea legăturilor între
mamă şi făt. În timpul fătării musculatura uterină, prin contracţiile ei, ajută la eliminarea
fătului.
• Vaginul este un organ musculo-membranos, de formă cilindrică, elastic. Rolul lui este
de a primi în timpul actului montei organul copulator, iar la unele specii, în el se face
ejacularea.
 Dimorfismul sexual
• Totalitatea deosebirilor privind forma, structura şi funcţia dintre mascul şi femelă,
în cadrul aceleaşi specii, constituie dimorfismul sexual.
• Aceasta se exprimă în fenotip printr-o serie de caractere morfologice şi fiziologice
proprii fiecărui sex, şi pot fi grupate în caractere sexuale primare şi caractere
sexuale secundare.

• Caracterele sexuale primare

• Deosebirea esenţială între cele două sexe rezidă în însăşi organele esenţiale ale
aparatului de reproducţie: testicole la mascul şi ovare la femelă, care sunt
cunoscute şi sub denumirea de gonade. Aprecierea lor ca funcţionare este dificilă,
bune indicaţii în această privinţă dându-ne caracterele secundare sexuale.
 
• Caracterele sexuale secundare
• Activitatea de secreţie internă a gonadelor determină gradul de dezvoltare şi
funcţionare a unor organe, precum şi expresia caracteristică fiecărui sex.
Caracterele sexuale secundare pot fi morfologice şi fiziologice.
• Caracterele sexuale secundare morfologice:

• Acestea se referă la aspecte morfologice ca talia şi greutatea, care diferă de la un sex la

altul. Masculii au talia mai mare şi sunt mai grei, în comparaţie cu femelele:
• Capul este mai dezvoltat la mascul decât la femelă, gâtul şi coarnele sunt mai scurte şi mai
groase la mascul decât la femelă.
• Pielea şi scheletul masculului sunt mai groase decât la femelă la care au o expoziţie fină.
Părul este mai bogat la masculi, mai scurt şi mai creţ, comparativ cu al femelelor, iar la păsări
penajul mai viu colorat la masculi decât la femele.

• Caracterele sexuale secundare fiziologice:

• Dintre aceste caractere mai importante sunt următoarele: instinctul genezic, care la mascul
se manifestă permanent, în timp ce la femelă este legat de ciclul sexual. Femelele sunt mai
precoce decât masculii în ceea ce priveşte începerea vieţii sexuale, dar care se încheie mai
repede decât la masculi.
• Temperamentul este mai vioi la masculi, în timp ce femelele sunt mai docile.
• Vocea este şi ea mai puternică la masculi decât la femele; puterea de asimilaţie a hranei
este în schimb mai puternică la femele , care se îngraşă mai uşor în comparaţie cu masculii.
• Slaba dezvoltare a caracterelor sexuale secundare sau asemănarea cu sexul opus(taur cu cap
de vacă, cocoş cu creastă de găină, etc), denotă o potenţă sexuală redusă, fecunditate,
prolificitate şi chiar productivitate scăzută.
• Castrarea (neutralizarea sexuală)
• Castrarea este operaţia prin care se elimină organele esenţiale
sexuale - testicolele sau ovarele. Această operaţie se poate face pe
cale hormonală sau chirurgicală. În practică, castrarea se face de
regulă la masculi, iar în cazul femelelor mai mult la scroafe.
• Prin castrare încetează spermatogeneza şi ovogeneza, precum şi
secreţia de hormoni sexuali specifici sexului, şi ca urmare dispare
instinctul genezic.
• În urma castrării se produc evidente modificări morfologice şi
fiziologice, ca rezultat al eliminării acţiunii hormonilor sexuali.
• Animalele castrate devin mai liniştite, valorifică hrana mai bine,
fibrele musculare devin mai fine, iar la masculi dispare mirosul
caracteristic lor.
• După castrare, taurul ia denumirea de bou, armăsarul ia
denumirea de cal, vierul de porc, berbecul de batal, cocoşul de
clapon, etc.
 Activitatea sexuală la masculi
• Instinctul genesic este mai dezvoltat la masculi decât la femele. La
masculii domestici el se manifestă în tot cursul anului, pe când la
cei sălbatici numai în perioada de rut.
• Actul sexual la mascul se desfăşoară sub forma înlănţuirii a patru
reflexe sexuale mascule.
• Reflexul de erecţie recunoaşte ca impuls senzaţiile auditive,
vizuale, tactile şi olfactive.
• Reflexul de îmbrăţişare se manifestă prin saltul masculului pe
femelă. Acest reflex nu este specific pentru că masculii unor specii
sar şi pe femele din alte specii(taur pe bivoliţă, cocoş pe raţă, etc).
• Reflexul de împerechere propriu-zisă sau copulaţia.
• Reflexul de ejaculare determină expulzarea spermei în locul de
depunere: vagin, uter sau oviduct. Centrul nervos al ejaculării, care
coordonează acest act fiziologic, este situat în măduva spinării din
regiunea lombară, în dreptul vertebrelor 2 şi 4.
• Activitatea sexuală la femele
• În activitatea organelor genitale la femele sunt perioade de repaus care alternează cu
perioada de activitate, motiv pentru care succesiunea tuturor modificărilor care apar la
aparatul genital femel, între două faze identice, poartă numele de ciclu sexual sau
oestral.
• Ciclul sexual cuprinde patru stadii care se succed şi se deosebesc între ele prin
modificări morfologice la nivelul organelor genitale, şi prin anumite caracteristici
fiziologice. Aceste stadii sunt: proestrus, oestrus, metaestrus şi dioestrus(anoestrus).
• Proestrus corespunde fazei de maturizare a ovulei şi de pregătire a uterului în
vederea gestaţiei. În acest stadiu se constată o hiperemie şi o tumefiere a mucoasei
organelor genitale. La sfârşitul acestei perioade apare dorinţa de împerechere.
• Oestrus - stadiul care în practica curentă poartă denumirea de călduri, corespunde cu
maturarea foliculilor şi cu ovulaţia. În această perioadă se produc modificări vizibile ca:
tumefierea organelor genitale externe, hiperemia mucoasei externe. Secreţiile cervicale,
vaginale şi uterine, se scurg spre exterior sub forma unui mucus filant, incolor. Aceasta
este singura perioadă când femela acceptă să se împerecheze cu masculul. F
• Femelele în călduri se recunosc destul de uşor: ele manifestă dorinţă de împerechere,
sunt neliniştite şi apetitul este mai redus. Există femele la care manifestarea căldurilor
este mai puţin evidentă, precum şi femele cu afecţiuni ovariene, care manifestă
continuu dorinţa de împerechere. La aceste femelenumite nimfomane, se manifestă
călduri false.
•
• Metoestrul. Este stadiul de instalare a liniştii şi de
regresiune a modificărilor de la nivelul organelor genitale.
Scurgerile de mucus încetează şi începe formarea corpului
galben. În acest stadiu femela nu acceptă masculul.
• Dioestrus (anoestrus) este o fază de repaus sexual şi
echilibru fiziologic. Dacă a avut loc fecundarea ovulului, se
produce o involuţie a corpului galben, dispar toate
manifestările psihice legate de influenţa neuro-hormonală
din perioadele anterioare.
• Durata ciclului sexual diferă de la o specie la alta,
precum şi în cadrul aceleiași specii, constatându-se
variaţii, în funcţie de starea de întreţinere, sănătate,
alimentaţie, de ereditate, etc.
•
Durata ciclului sexual la femelele animalelor domestice
• Funcţie de numărul de cicluri sexuale care se
succed într-un an, speciile de animale domestice
pot fi: monoestrice, diestrice şi poliestrice.
• Femelele care au un singur ciclu sexual pe an
sunt monoestrice, aşa cum sunt cele sălbatice.
Sunt femele care au de două ori pe an ciclu
sexual(căţea, pisică) şi acestea sunt diestrice.
• Se cunosc şi femele poliestrice în care sunt
incluse majoritatea speciilor domestice:
taurinele, porcinele, cabalinele, rase precoce de
ovine şi iepuri.