Recunoaşterea practicilor agricole

inovative adaptate la efectele

schimbărilor climatice.
Ce este agricultura?
Agricultura = cultivare a pământului; ramură a
producţiei materiale care are ca obiect cultura
plantelor şi creşterea animalelor în vederea
obţinerii unor produse alimentare şi a unor
materii prime; totalitatea lucrărilor şi a
metodelor întrebuinţate în acest scop.
Geografia agriculturii studiază componentele
agriculturii, fiind o ramură de bază a
economiei fiecărui stat al lumii, cu scopul
asigurării hranei populaţiei globului.
 FAO
(Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi
Agricultură)
furnizează asistenţă tehnică statelor lumii în
domeniile securităţii alimentare, dezvoltării
agricole şi rurale în vederea combaterii
foametei şi sărăciei;
încearcă introducerea în circuit a noi terenuri
agricole din zona pădurilor, savanelor
tropicale, fie prin defrişarea controlată a
pădurilor, fie prin introducerea în circuitul
agricol a terenurilor abandonate şi a spaţiilor
neexploatate.
Factorii dezvoltării agricole
Factori naturali:
• Relieful
• Clima
• Hidrografia
• Solurile
Harta lumii cu procentele de teren arabil pentru fiecare ţară

Terenuri agricole (cca. 4,5 mld. ha.) – terenuri

arabile (1,4 mld. ha.) şi păşuni, fâneţe (3,1 mld. ha.)
Factorii dezvoltării agricole
Factori social-economici şi tehnici
• Nivelul de dezvoltare economică
• Numărul şi densitatea populaţiei
• Gradul de dezvoltare tehnică
• Consumul de îngrăşăminte
Limitele dezvoltării agricole
Limite latitudinale şi altitudinale
◦ variază în funcţie de tipul de plantă
Limite de ariditate/umiditate excesivă
◦ deşertificare
◦ înmlăştinire/inundaţii
Limite economice şi tehnologice
◦ sunt în funcţie de gradul de dezvoltare economico-
socială a statelor şi de înzestrare cu maşini şi utilaje
agricole complexe, care să permită creşterea
randamentului în agricultură
Evoluţia spaţio-temporală
Evoluţia agriculturii –
de la practici agricole rudimentare, la agricultura mecanizată
Tipuri de economie agricolă pe glob
1. Agricultura de subzistenţă (tradiţională)
2. Agricultura intensivă destinată schimbului
(comercială)
 Principalele regiuni agricole ale globului
Regiunile ecuatoriale
◦ Fertilitate redusă a solurilor
◦ Agricultură itinerantă
◦ Nivel redus al înzestrării tehnice
 Principalele regiuni agricole ale globului
Regiunile musonice
◦ Predomină rizicultura (cultura orezului)
◦ Agricultură intensivă de subzistenţă bazată pe
irigaţii
◦ Nivel redus al înzestrării tehnice (activitate exclusiv
manuală)
 Principalele regiuni agricole ale globului
Regiunile tropicale uscate
◦ Agricultura este practicată pe suprafeţe mici,
asociind cultura plantelor cu creşterea animalelor
◦ Agicultură de subzistenţă – Africa; agricultură
intensivă, mecanizată – Asia de SV (ţările arabe)
 Principalele regiuni agricole ale globului
Regiunile mediteraneene
◦ Sisteme de producţie extensivă (interiorul Spaniei,
Sicilia şi Sardinia, Corsica şi Grecia)
◦ Sisteme productiviste (cereale şi trilogia
mediteraneană - Andaluzia, Catalonia, Toscana;
creşterea animalelor - Lombardia, Cantabria)
 Principalele regiuni agricole ale globului
Regiunile temperate
◦ Agricultura extensivă – pe suprafeţe mari
◦ Agricultura intensivă – pe suprafeţe mici, dar intens
utilizate, beneficiind de tehnologii moderne şi
îngrăşăminte chimice
Probleme legate de distribuţia hranei pe glob
Probleme legate de distribuţia hranei pe glob
Întrebări
De ce este importantă studierea geografiei
agriculturii?
Care sunt cei mai importanţi factori naturali şi
antropici care influenţează agricultura?
Care sunt factorii limitativi ai agriculturii?
Unde a apărut agricultura?
Ce este agricultura de subzistenţă / comerciala?
În ce regiune se practică agricultura itinerantă şi
ce reprezintă aceasta?
Care sunt ţările unde sunt cele mai mari probleme
legate de distribuţia hranei?
Bibliografie
Bran, F., Istrate, I., Roşu, A.G. (1996), “Geografie
economică mondială”
Creţan, R. (2010), “Geografie economică
mondială”, Editura Mirton, Timişoara
Negoescu, B., Vlăsceanu, G. (1998), “Terra
geografie economică”, Editura Teora, Bucureşti
Truţi, S., Popa, N., Creţan, R. (1996), “Geografie
economică mondială”, Tipografia Universităţii de
Vest, Timişoara
Velcea, I., Ungureanu, A. (1993), “Geografia
economică a lumii contemporane”, Casa de editură
şi presă “Şansa”, Bucureşti
http://www.nature.com/nature/journal/v418/n6898/f
Vă mulţumesc pentru atenţie !!!